2015-08-13

O ipoteză suprinzătoare: românii locuiau pe teritoriul actual al Ungariei înainte de venirea maghiarilor.

13 august 2015 Cosmin Zamfirache
Călăreţii războinici maghiari au invadat Europa în secolul IX d Hr FOTO wikipedia.org La venirea triburilor maghiare în Panonnia, vechile cronici spun că actualul teritoriu al Ungariei era locuit de slavi, bulgari şi de o populaţie numită „păstori ai romanilor”. O parte a istoricilor români este convinsă că este vorba de populaţii româneşti. Cu alte cuvinte, înainte de cucerirea maghiară, Pannonia ar fi fost locuită de neamuri stră-româneşti. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Misterioasa Frăţie a Regilor Traci şi descoperirea unui ţăran din Pere... În secolul al IX-lea d HR, în Europa evului întunecat sosea o nouă populaţie de călăreţi războinici. Era vorba de războinicii maghiari, în traducere „copiii pământului”, neamuri fino-ugrice, venite gradual din stepele Asiei şi aşezându-se către mijlocul secolului al IX-lea împinşi mai ales de pecenegi între râurile Nistru şi Prut. Maghiarii erau conduşi la acea vreme de căpetenia Arpad, erau nomazi şi trăiau din creşterea vitelor. Erau renumiţi arcaşi călare, atacând din goana calului, evitând înfruntările de lungă durată şi corp la corp. „Ei luptă mai ales cu săgeţi pe care ştiu să le arunce cu dibăcie din arcurile lor de lemn. Nu se pricep a lupta într-o ordine de bătaie sau a asedia cetăţi; adeseori se prefac a fugi pentru a înşela pe duşman. Nu ţin mult timp la luptă, astfel, dacă stăruinţa lor în bătaie ar egala furia primelor ciocniri, ar fi de neînvins. Se hrănesc aproape în chipul fiarelor sălbatice, cu carne crudă şi cu sânge”, spunea despre maghiari abatele Regino în secolul al X-lea. Aceste triburi au fost folosite de bizantini contra bulgarilor ţarului Simion, în 895, când pradă cumplit Bulgaria şi îi bat pe oamenii ţarului în trei bătălii. Ţarul Simion se răzbună şi trimite pecenegii contra maghiarilor. Aceştia din urmă sunt alungaţi şi pleacă într-o fostă provincie a imperiului roman, numită Pannonia. Ajung aici în 896 şi descoperă o populaţie mixtă de slavi, bulgari şi în special pe misterioşii „păstori ai romanilor” Locuitorii Pannoniei Pannonia, adică uriaşa câmpie pe care se întinde Ungaria de astăzi, în secolul al IX-lea era sub influenţa regatului franc. Era organizată în cnezate şi ducate slave, conduse de boemi, vasali ai francilor. Cel puţin asta o arată şi cronica lui Rudolf din Ems. Populaţiile aflate însă pe teritoriul Pannoniei sunt descrise atât de cronicarii unguri, cât şi de slavi. Astfel, la sosirea ungurilor în Pannonia, în 896 aceştia găsesc aici slavi, parţial bulgari şi vlahi numiţi „păstori ai romanilor” întinşi pe toată suprafaţa fostei provincii romane. Iată, de exemplu, ce spune despre populaţiile din Pannonia la sosirea maghiarilor cronicarul Anonymus, un secretar al regelui Bella al II-lea după Constantin C. Giurăscu în lucrarea sa „Gesta Hungarorum”. „Că această ţară o locuiesc slavii, bulgarii şi blachii, adică păstorii romanilor. Fiindcă, după moartea lui Attila, pământul Pannoniei romanii îi ziceau că este păşune, fiindcă turmele lor păşteau în ţara Pannoniei. Şi cu drept cuvânt se spunea că pământul Pannoniei ar fi păşunile romanilor, fiindcă şi acum romanii pasc pe moşiile Ungariei”, arăta Annonymus. Consideraţia nu este singulară, fiind întâlnită şi la un alt cronicar ungur, Simon de Keza, dar şi în cronica rusească a lui Nestor. „Se apucară (n.r.- ungurii) să lupte cu valahii şi cu slavii care locuiau acele ţări”, se arată în respectiva cronică. tot la Anonymus, dar şi în alte jurnale de călătorie medievale, se vorbeşte despre „păstorii romanilor” sau de „romani” alungaţi de maghiari din Pannonia, Anonymus povestind o întâmplare prin care o garnizoană „romană” era alungată din castrul ”Beszprem”, situat undeva în vestul Pannoniei. ”A patra zi însă au ajus la fortăreţa Bezprem. Atunci Usubu şi Eusee, orânduindu-şi armata împotriva soldaţilor romani ce păzeau fortăreaţa Bezprem, au început să lupte cu îndârjire”, se arată în cronica lui Anonymus. Misterioşii „romani” sau „păstori ai romanilor”, despre care se vorbea la aproape 500 de ani de la căderea Imperiului Roman de Apus, au declanşat aprigi dispute în rândul istoricilor. Păstorii romanilor erau strămoşii românilor Istoricii români, dar şi unii germani şi chiar maghiari sunt de părere că „păstorii romanilor” şi „romanii” de pe teritoriul Pannoniei erau populaţii stră-româneşti care convieţuiau cu slavii şi migraseră după retragerea aureliană în aceste zone mai ferite ale imperiului până la invazia hunilor şi mai apoi a avarilor. De altfel, cronicarii dau indicii. Anonymus le spune” blachi” adică „vlahi”, termen german preluat şi de slavi şi unguri sub forma „olahi”, atribuit populaţiilor româneşti. Acelaşi lucru o arată şi Simon de Keza, dar mai ales cronica lui Nestor. Istoricii români sunt ferm convinşi că misterioşii „păstori ai romanilor din cronici” sunt valahi, iar aceştia ocupau nu doar actuala Transilvanie, dar şi porţiuni din teritoriul Ungariei de astăzi, fiind alungaţi de triburile maghiare. „În partea de răsărit a câmpiei de o parte şi de alta a Tisei, ungurii au dat peste strămoşii noştrii care se îndeletniceau pe lângă agricultură şi cu creşterea vitelor. De aceea ei şi sunt amintiţi în cronicile ungureşti ca «păstori ai romanilor»”, preciza în „Istoria românilor”, Constantin C. Giurăscu. Vlahii au locuit sute de ani în Ungaria medievală Gheorghe Popa Lisseanu, istoric şi filolog român, susţine chiar că aceste comunităţi româneşti au rămas o parte şi după cucerirea maghiară a Pannoniei şi continuau să ocupe spaţii întinse chiar în zona lacului Balaton. Mai mult decât atât, istoricul român spune că multe nume de locuri amintesc încă de comunităţile româneşti din Pannonia. Acesta descoperise în perioada interbelică, în colecţia de documente a lui G Fejer, numeroase denumiri de sate, munţi şi ape din Ungaria medievală, mai precis în secolele X-XII, cu rezonanţe româneşti sau slavo-româneşti. „Şi ceea ce este mai extraordinar este faptul că urme de localităţi şi de populaţiune românească se constată chiar în centrul Pannoniei, în jurul lacului Balaton”, preciza G. Popa Lisseanu într-un articol din 27 octombrie 1930. Este vorba în special de numele de localităţi Mikola, Rodusna, Culun, Capul Petri, Simighiun, Pascu, Genusara, Bab, Ursa sau Lupa. Totodată, într-un document mănăstiresc din 1211 al unui aşezământ monahal din Ungaria sunt pomenite nume româneşti, după părerea istoricului, purtate de personalul mănăstirii: Foca, Radu, Florian, Micu, Bob, Gelu samd. Popa Lisseanu descoperă, după cum arată într-un articol ulterior din acelaşi an, zeci de sate româneşti rămase în Ungaria medievală şi susţine că populaţiile stră-româneşti au stăpânit alături de slavi şi Pannonia, nu doar Transilvania, la momentul venirii ungurilor. Printre argumene se află şi pomenirea unui castru de către cronicarul Anonymus, pe locul Veszpremului de mai târziu, apărat de ”romani” contra ungurilor în secolul al X lea d. HR. „Dar, romanii din Panonnia, numiţi de cronici şi de celelalte izvoare istorice medievale vlahi, nu sunt păstori nomazi. Ei sunt ostaşi, ei sunt apărători de cetăţi romane, fiind numiţi, unii dintre ei, chiar principes şi cu care maghiarii au avut să poarte lupte înverşunate. Aceşti romani se găseau peste tot locul în fosta Ungarie, atât în ţinuturile Pannoniei, cât şi în cele ale Daciei, şi ei reprezintă continuitatea romană în apus, după cum daco-romanii reprezintă continuitatea romană din răsărit”, preciza Popa Lisseanu. Cât despre prezenţa românilor în Transilvania, istoricii români spun că nu există dubii. De altfel, vlahii sunt pomeniţi alături de slavi sub stăpânirea lui Gelu în zona Someşului sau sub conducerea lui Menumorut pe valea Crişurilor. Totodată, vlahii luptă alături de bulgari, după cum arată tot Anonymus sub conducerea lui Glad. Aceeiaşi vlahi sunt pomeninţi de „Cântecul nibelungilor” sub conducerea unui duce numit Ramunc. La aceste menţiuni se adaugă şi acelea ale lui Jansen Enikel în secolul al XIII lea, care-i plasează în zona Transilvaniei, dar şi cele din cronicile lui Rudolf din Ems, Ottocar de Styria sau Gotifredus din Viterbo din secolul XII. 

2015-08-10

Statul Islamic se va extinde în Europa. ROMÂNIA şi MOLDOVA intră în planurile jihadiştilor

Andrew Hosken, corespondent BBC, a scris o carte despre Statul Islamic, în care prezintă inclusiv o hartă care ar arăta planurile teroriste ale acestei organizații, de cucerire a unor țări. Pe această hartă, în regiunea "Orobpa" apare şi România, alături de Republica Moldova.
În cartea "Empire of Fear" ("Imperiul Fricii: În interiorul Statului Islamic") autorul a atașat o hartă în care califatul STI acoperă zone din Vest, precum Spania, și se întinde până în Est, la granița cu China.
"Andalus", de exemplu, este numele arab care a fost dat pentru anumite părți din Spania, Portugalia și Franța, care au fost ocupate de mauri din secolul 8 până în secolul 15.
Se pare că Statul Islamic ar urma să cucerească și teritoriile Republicii Moldova, care vor intra în componența "Orobpa". Acolo se află şi ţara noastră, vecină cu Republica Moldova, potrivit independent.md.
Jurnalistul susține că, de aproximativ 20 de ani, ar exista un "program în 7 pași" al Statului Islamic, conform căruia America trebuia să fie provocată să declare război acestei grupări între anii 2000 și 2003. Un alt punct al acestui plan ar fi fost apariția revoltelor în țările arabe între anii 2010 și 2013.
Reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic, activă în Irak şi Siria, a ameninţat în mai multe rânduri că va ataca obiective occidentale. Din grupul terorist fac parte mii de islamişti vest-europeni.
Statul Islamic ar avea aproximativ 50.000 de membri, bani şi proprietăţi echivalentul a 2 miliarde de lire sterline, cea mai mare parte a acestora datorându-se controlului pe care gruparea îl are asupra câmpurilor de gaze şi petrol în Irak si Siria.
Jihadiştii "vor să preia controlul asupra a tot ceea ce ei consideră că face parte din lumea islamică. Imediat cum vor avea un califat, planul lor este să se întoarcă împotriva restului lumii. Ei vor ca întreaga lume să se supună regulilor lor", spune Andrew Hosken.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/statul-islamic-se-va-extinde-in-europa-romania-si-moldova-intra-in-planurile-jihadistilor_237988.html#ixzz3iQRixh8J

2015-08-09

Întrebări, răspunsuri pentru maghiari, români,ucrainieni

Fiind cameramanul televiziunii secţiei române din Ujgorod, eram convinsă, că minitabăra de creaţie de la raionul Teceu din Transcarpatia va fi pentru mine ceva de rutină, deoarece reportajele şi interviurile planificate de Corbii Albi nu însemnau pentru mine noutăţi . Întâlnindu-mă însă la Apşa de Jos – în localitatea cu cea mai mare comunitate română din sudul Transcarpatiei – cu Csaba Szabó şi Mirela Cara, mi-am dat seama, că da, poate deveni şi această încursiune jurnalistică una interesantă şi mai ales aducătoare de nou.
Nu tematicile erau noi – la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Apşa de Jos am filmat de cel puţin patru ori până acum – , ci modul de abordare a tematicilor de către Corbii Albi.

La lucru. Nina Muntean filmează, Csaba Szabó se preface că se pricepe la etnografie, doamna Botoş explică cu multă dăruire

Da, Corbii Albi întreabă altfel, decât noi, cei din Transcarpatia. Ei abordează tematicile prin altă prismă, căutând răspunsuri la întrebări mult mai complexe, decât ale noastrei, cei obişnuiţi cu aspectele specifice ale convieţuirii româno-maghiaro-ucrainiene în această parte a Ucrainei.
Alături de Mirela Cara parcă mi s-a conturat un alt cadru al convieţuirii, unul care este palpabil prin balanţa calităţii, unul care este comparabil cu alte tipuri de convieţuiri, cum ar fi în Transilvania, unde în multe localităţi din judeţele Satu Mare, Sălaj, Mureş, Harghita şi Covasna – ba chiar şi în alte judeţe – românii majoritari în România trăiesc în minoritate.

Mirela Cara şi Nina Munteanu... la lucru în muzeu 

Era foarte interesant să filmez cu Csaba Szabó în faţa primăriei din Solotvino (Slatina, Aknaszlatina), unde Csaba dorea ca fundal cele trei steaguri de pe frontispiciul primăriei: cea a românilor, a maghiarilor şi a ucrainienilor. „Ce o fi aşa interesant în acest fapt? De ce e aşa mare lucru pentru Csaba, ceea ce pentru noi este absolut normal, adică identificarea naţiunilor prin steagul lor”, aceste întrebări mă preocupau, până filmam interviurile lui Csaba cu primarul român al Slatinei Iurij Ukhal şi cu viceprimarul maghiar, Kocserha János.

Primarul român, Iurij Ukhal, la lucru. Steagurile naţiunilor din orăşel, prezente.

Ar fi o exagerare să spun, că am fost şocată de cele povestite de Csaba despre „lupta steagurilor” din Transilvania, dar oricum mi-au dat de gândit cele povestite. Şi acele idei care mi-au venit în minte, nu m-au făcut bucuroasă deloc, deoarece gândurile mele s-au dus spre aceia, care sunt acum pe front, datorită unui conflict care avea la bază – printre altele – şi intoleranţa etnică. 
După trei zile de lucru la Slatina, Teceu şi Biserica Albă – vorbind cu mulţi români, maghiari şi ucrainieni despre acest Babel familial al nostru din această zonă – , am ajuns să înţeleg şi mai bine, de ce îmi place să trăiesc aşa mult în Transcarpatia mea multilingvă
Sentimentele mele au fost formulate foarte tranşant, de Georgina, tânăra unguroaică a Societăţii Carpatica de Colaborare Româno-Ucraineana "Maramureş-Solotvino" – asociaţia fără de care nu ar exista nici bustul lui Ştefan cel Mare şi nici al lui Eminescu în Solotvino – , care la întrebarea lui Csaba, care se referea la sentimentul de ţară mamă (patrie istorică), a răspuns: „Patria mamă pentru mine este Ucraina, că sunt legată de limba ucraineană pe care o predau la şcoală la copii români şi maghiari. Sunt maghiară, dar patria mamă a mea este Ucraina...”
Steagurile ucrainienilor, românilor şi maghiarilor. Primăria din Solotvino (Slatina, Aknaszlatina) din Transcarpatia (Ucraina)

Iată nişte întrebări şi răspunsuri din minitabăra noastră din 3-5 august – trei zile de lucru jurnalistic, din care am învăţat toţi ceva nou. 
Unii au învăţat să întrebe „altfel”, alţii să fotografieze „altfel” şi unii au învăţat să vadă lucrurile în contextele lor reale: prin prisma conflictelor fireşti dintre comunităţi care diferă prin ceva: limbă, port, obicei, drapel.

Observaţie red. Civicul Ardelean

Trebuie să amintim că cele văzute de cei de la Corbii Albi au o tradiţie aparte, care ar necesita nişte informaţii suplimentare: 
1. Transcarpatica a avut o regiune cu statut de autonomie, care în cadrul URSS era ceva normal!
2. In această regiune era conceput că aici locuiesc naţionalităţi conlocuitoare şi nu minorităţi-majoritari!
3. A învăţa şi limba celuilalt era conceput un lucru corect şi nu unul impus.
4. După plecarea preşedintelui Ianukovici noua conducere introducea printre primele legi Legea limbii de stat. Această a introdus obligativitatea de a se vorbi doar pe limba ucraineană. Acest fapt era miezul problemei ptr care ruşii - care sunt la număr peste 8,5 milioane - sau răsculat şi au cerut separarea de statul Ucraina - de altfel artificial creat in cadrul URSS şi nu pentru a se uni cu Rusia ci să aibă statut autonom aţa cum era timp de 70 de ani. Pentru asta Ei nu prea se pot numi "separatişti"...
5. Deşi avem doar puţine informaţii despre ce se întâmplă cu adevărat în ţara vecină, se poate observa că  în Transcarpatica se fac înrolări obligatorii atât în rândul românilor cât şi al maghiarilor, care apoi sunt trimise să lupte cu ruşii (adică ar fi o luptă între minoritari, deşi nu pare să fie lupta lor)... 

Kossuth la Teceu, Murgu şi Bolliac în România

Dacă soseşti în orăşelul Teceu (Técső, Tiaciv) din regiuni care aparţineau monarhiei, te vei simţi acasă, ba chiar o să ai sentimentul de deja vu. În centrul localităţii biserica reformată cu casa parohială domină piaţa, rezămându-se parcă pe cea romano-catolică, care se găseşte alături. La poalele bisericilor statui şi memoriale maghiare: una care aminteşte de cei 1100 de ani trecuţi de la Descălecatul maghiarilor, celălalt în amintirea pictorului Hollósy Simon, membru fondator al Şcolii de Pictură Băimăreană (Nagybányai Festőiskola). 
Stând în faţa acestor memoriale nu este greu să faci turul virtual istoric al fostului orăşel a monarhiei, arătând spre clădirile frumoase şi întreţinute, gândindu-te, care dintre clădiri era prefectura maghiară, care era primăria, care clădire era cea a băncii sau altor instituţii ungureşti.La un moment dat, căutând repere noi, m-am simţit ca la Târgu Secuiesc, sau Turda, sau Huedin. 
Aceeaşi schemă urbanistică a oraşului, aceeaşi arhitectură burgheză...
Pe băncile din centrul oraşului doamne mai în vârstă discută despre probleme cotidiene în limba maghiară. Spunând că suntem din Cluj, amândouă îşi ridică vocea ca semn de empatie: „Ooo, Kolozsvár, Mátyás király... Ce departe e... "
Le povestim despre maghiarii din Cluj-Kolozsvár şi când pomenim de faptul că procentajul maghiarilor a scăzut sub 20 la sută, doamnele îşi fac ochii rotunzi de mirare: „Păi în anii 70 fiecare al doilea clujean era maghiar...” La întrebarea mea, referitoare la procentajul maghiarilor din Teceu, îmi spun cu mândrie vizibilă, că se apropie de 30 la sută. – Harminc körül vagyunk... 
Discuţia noastră este întreruptă de un vârstnic maghiar, care ne întreabă, dacă am văzut bustul lui Kossuth de pe strada Kossuth, adică Kosutova. Ne îndeamnă să-l vizităm, să vedem că e plin de coroniţe cu tricolorul maghiar şi nimeni nu are treabă cu asta.
În faţa bustului Kossuth mă simt un pic emoţionat, deşi tematica revoluţiei din 1848-49 mă găseşte de partea lui Széchenyi – „cel mai mare maghiar”, care vroia binele neamului său nu cu ajutorul sabiilor, ci cu arma economiei, a politicii şi a diplomaţiei de mare clasă.
Mă uit la bustul lui Kossuth Lajos la Teceu şi privirea îmi fuge în fundal, unde înscripţiile în limba chirilică iar îmi dau de lucru: de zile bune învăţ ucraineana şi nu sunt capabil să citesc nici ceea ce văd la o prăvălie... Bustul e micuţ, dar totuşi îmi aduce aminte de momentul când am oprit în New York, pe Riverside la grupul statuar al lui Louis Kossuth, „champion of liberty”.
Şi iată, deşi sunt într-un mediu „ucrainean” plăcut, gândurile îmi fug departe, la statui.
Oare de ce se rezumă în istoria românilor anul revoluţionar 1848-49 din Europa la conflictul local din Ţara Moţilor? De ce nu se vorbeşte despre acei români paşoptişti care erau de partea revoluţiei europene? Eftimie Murgu? Cezar Bolliac? Aceşti „champions of liberty” de ce nu pot deveni eroi naţionali? 
Când o să avem în România zeci de statui ale lui Eftimie Murgu şi Cezar Bolliac, pline de coroniţe, aşa cum are Kossuth în Teceu ((Técső, Tiaciv)?

Popasul în timp de dincolo de Tisa


Trecând podul peste Tisa, omul crescut pe principiile Europei Centrale se trezește într-o călătorie în timp. Hotarele realității obișnuite dispar și se deschid niște dimensiuni care au rădăcinile undeva în subconștientul colectivului comun. Da, când treci Tisa pe la Sighetul Marmației și ajungi în Slatina (Aknaszlatina, Solotvino), dai practic de o stație a călătoriei în timp. Văzând autobuzele, te simți în anii ‘60, magazinele emană atmosfera jovială a anilor ‘70 și viața oamenilor dă impresia perioadei fericite a anilor ‘80, când toți eram în așteptare, toți speram că Zidul se prăbușește, deși acel zid însemna altceva pentru fiecare națiune. Aici în Slatina, s-a păstrat acea atmosferă multiculturală reală, care în limbajul ardelenesc ar putea să se numească pur și simplu familială.
Micul oraș Slatina este majoritar românesc, având ei înșiși minoritățile lor: o comunitate puternică maghiară și una ucraineană. Primarul român, viceprimarul maghiar, secretara ucraineană. 
Secretara a învățat limba română din dragoste și la propriu, și la figurat. Venită la muncă dintr-un oraș ucrainean, s-a căsătorit cu un român, iar acum servește comunitatea pe două limbi. Primarul și viceprimarul – ca să fie istorioara și mai aproape de poveștile adevărate – vorbesc între ei în rusă, transformând astfel Primăria într-un Babel familial. În această Primărie poți intra și vorbi pe limba ta fără să deranjezi pe nimeni.
Atmosfera este asemănătoare și în Teceu (Técső / Tiaciv), cam la 30 km distanță de Slatina, tot pe malul Tisei, însă aici, comunitatea maghiară este aceea care își pune amprenta pe localitate. În Teceu trăiesc 10.000 de oameni, din care 30% maghiari. Strada cu cel mai pregnant iz istoric este Koșuta, cu statuia lui Kossuth Lajos acoperit cu coronițe în culorile tricolorului maghiar, nederanjând pe nimeni. Tot pe această stradă, se găsește cea mai veche clădire a localității, care datează din anii 1700.
Dat fiind faptul că trecerea podului de peste Tisa oferă oricărui turist șansa la o călătorie în timp, cu o finalitate care își are rădăcinile într-o anxietate a copilăriei, am descoperit că această veche casă cu verandă este chiar a ghidului nostru în Teceu, Kékesi Sándor.
L-am rugat pe Kékesi, care era vizibil emoționat, să-mi povesteacă despre ultimul copil care s-a jucat, de facto, pe veranda acestei case de muzeu, o ruină „locuită“ acum de lăstari.– „Eu am fost ultimul copil care a crescut în casa asta“, îmi spune Kékesi.
Așteptând povestea, am timp destul să mă uit pe Strada Koșutova să văd cum se transformă Teceul pas cu pas într-un oraș modern. Contrastul este aproape palpabil. Casa din 1700 se rezeamă de o clădire supermodernă cu etaje și termopane. Iată postmodernul cum se așterne peste frumosul orășel, lăsat de monarhie!
Kékesi îmi povestește despre copilăria lui și, după o perioadă, uităm cu toții de ce am venit lângă statuia lui Kossuth Lajos și pe strada denumită după el. 
Acest lucru se și înțelege deoarece, așa cum am spus, trecând Tisa hotarele realității obișnuite dispar și se deschid niște dimensiuni care au rădăcinile undeva în subconștientul colectivului comun.

Despre extremismul maghiar din România ce ne puteți spune, domnule George Maior?

In articolul de mai jos putem observa cum se poate devia de la o normalitate la "extremismul" presupus al maghiarilor din ţara noastră, într-un singur articol de presa, în numele unui "adevăr preconceput",dar care - fie involuntar sau nu - să servească numai unor interese personale, şi care sunt mascate cu un naţionalism greşit inţeles. Dezbaterea „Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei“, organizată de New Strategy Center vrea să arată că orice deviere de la normalitate poate genera fenomene extreme care sunt greu de inţeles, dar şi mai greu de stăvilit, dacă este pornit: vezi evenimentele din Ucraina! Dacă cineva de la serviciile secrete ar vorbi in plen de existenţa unui extremism datorat unei naţiune conlocuitoare ar fi grav în primul rând pentru că asta pe de o parte ar presupune o "presiune" - oricare ar fi ele - asupra acelei părţi ale populaţiei şi pe altă parte organele statului nu-şi fac datoria. Acest fapt ar şterge orice urmă de normalitate. 
La fel ar fi de presupus că în şcolile maghiare sunt crescute generaţii care să devină extremişti, când ajung în viaţa de zi cu zi. Dar şcolile fiind sub directă coordonare al ministerului educaţiei s-ar putea presupune o "complicitate", ceeace nu poate crede nici autorul articolului. Uită că elevii trebuie să parcurgă un plan didactic bazat pe un program analitic aprobat de minister. 
Autorul trebuia să pune întrebarea din titlu atunci când celui care îi adresează era în funcţie, pentru că acum ar divulga secrete de stat.
Autorului îi este greu să accepte că din păcate există în ambele tabere unii, care - fără să observe ce ne leagă - încearcă să evidenţieze ce ne desparte!
Dealtfel legea nr. 217 din 2015 a fost votat de cei din parlament si senat şi a fost promulgat de preşedinte pentru că se presupune că încă mai există persoane care sunt pe drumul greşit al extremismului de orice fel, indiferent că ei sunt majoritar sau minoritar. (Civicul Ardelean)  
p.s.
De mult am vrut să aflăm. dacă maghiari care îşi plătesc taxele şi se încadrează în impunerile legale, de ce devin extremişti,dacă cer să se ia în considerare doleanţele lor. De ex. o organizare administrativă care ar presupune o posibilitate in plus pentru dezvoltare regională prin adoptarea unor Reglementări Europene - obligatorie fiecărui stat membru UE -  de ex. NUTS-2. Ea ar putea scăpa de o povară în plus pe guvernanţi sau cel puţin ar reduce cheltuielile în plus.
Organizarea unei regiune NUTS-2 nu presupune desfiinţarea judeţelor ci din contră ar face ca fondurile locale să fie mai judicos folosite pentru problemele de dezvolatre regională. Ele pot fi folosite cota parte proprie ce se cere pentru accesarea fondurilor europene!
O dezvoltare regională echilibrată depinde şi de forţe proprii. Un judeţ sărac v-a avea nevoie de un timp mult mai îndelungat pentru a deveni unul producător de venit echivalent sau mare de 75 % din valoarea europeană.
Dacă nu se doreşte ca judeţele locuite de secui să devine un "consumator" al fondurilor centrale ar trebui să se descentralizeze la nivel de regiune activităţile economice si administrative.
De altfel o comunitate teritorială de tip NUTS-2 - bazat pe Reglementarea Europeană NUTS - nu mai presupune o reglementare suplimentară la nivel naţional! Dintre impunerile organizării teritoriale de tip NUTS numai nivelele inferioare, adică NUTS-4(microregiune) şi NUTS-5 (localitate) întră în jurisdicţia naţională.
Organizarea pe criteriile NUTS nu este una definitivă ea se poate reorganiza (sau chiar desfiinţa) dacă a fost atins ţelul propus. De aceea o organizare pe nivelul regional de tipul NUTS -2 este la latidunea judeţelor componente contrar celor expuse pe site-ul ministerului dezvoltării regionale şi adminstrare publică!  Deşi fostul ministru a tot lansat ideea cum că regionalizarea şi descentralizarea ar fi de dorit să se trateze împreună se poate observa că pe sub descentralizarea este continuat concentrarea surselor pentru a se putea distribui numai de către ministerul de resort şi sunt lăsaţi fără fonduri cei de la APIA...
Aşa zisă "regionalizare" s-a făcut în grabă - pe vremea guvernului dinaintea datei de 01 ian.2007 -  fără a cere acordul conducerilor judeţene! Astfel conducerile judeţene au crezut că nu au nici un cuvânt de spus cu cine să se "alieze" sau cu cine nu!  Aceste greşeli au dus la situaţia foarte imposibilă în care guvernele de după 2007 să poate face doar simulacru de organizare, care sub nici o formă nu e conformă cu impunerile NUTS. Acest fapt a şi dus la observaţiile europenilor şi ţara noastră urma să corecteze unele dintre greşeli.(vezi reorganizările NUTS-ului, după anul 2007)
Revenind la regiunea NUTS-2 - în care judeţele sunt unităţi teritoriale de bază - format din Harghita, Covasna(şi eventual Mureş) ar putea să se unească cu judeţul Suceava pentru a avea acces şi la fondurile transfrontaliere, prin formarea unei Euroregiune(EGTC)
Pe de alte parte chiar judeţul Suceava poate deveni regiune NUTS-2 ptr, că are peste 800.000 locuitori (adică peste limita minimă pentru formarea unei regiuni NUTS-2) Regiunea NUTS-2 "Suceava" ar putea accesa şi singur pe lângă fonduri UE şi fonduri transfrontaliere sau chiar fondurile Strategiei Dunării.    (Civicul Ardelean)
Fostul director al Serviciului Român de Informații  George Maior, proaspăt ambasador al României la Washinghton (în ciuda opiniei românilor din SUA) a participat zilele trecute la dezbaterea intitulată „Extremism, antisemitism, nationalism – pericolele contemporane ale Europei“, organizată de New Strategy Center, împreună cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“.  Maior le-a vorbit celor prezenți despre extremismul din Europa și din România și despre antisemitism. La această ”masa rotundă”, la care s-au deplâns extremismul și ultranaționalismul românilor, a participat și Duane C. Butcher, reprezentant al ambasadei SUA la București (mic detaliu fără importanță: dezbaterea a avut loc în timp ce România este condusă de un președinte etnic sas și de confesiune luteran, votat de românii majoritari ortodocși).
Evident, toată aprecierea pentru implicarea domnului George Maior, fost șef al Serviciului Român de Informații, proaspăt diplomat, în combaterea extremismului și naționalismului românesc. Naționaliștii, extremiștii, legionarii și anti-semiții români sunt, bănuiesc, un real pericol la adresa evreilor din România și nu numai. Este așadar nevoie de intervenția celor care se pricep la subiect. Iar fostul director al SRI se pricepe pentru că a avut, nu-i așa, acces la informații mai jos ai mult decât am avut eu, spre exemplu.
Pentru că nu l-am auzit niciodată pe fostul director al SRI să vorbească public despre extremismul maghiar din România, și chiar din Ungaria (poate că nici măcar nu există și sunt eu în eroare de atâția ani) și implicațiile sale în securitatea națională a României în contextul evenimentelor din Ucraina, îmi permit să-i adresez public acestuia o invitație să ne vorbrească și despre pericolul extremismului maghiar la adresa integrității teritoriale a României.
Dacă dorește să ne arate că este un diplomat de bună credință, îl invit pe domnul George Maior să se alăture participanților la dezbateriale celei de-a XIII-a ediții a Universității de Vară Izvoru Mureșului, care va avea loc anul acesta în perioada 10-16 august. Dezbaterile sunt libere, la fel ca și participarea.
Dacă tot vorbim de extremism, cred că ar fi o dovadă de bună credință să-i analizăm pe toți cei implicați. Sau facem analize care interesează doar un anumit grup pe baza unor informații obținute în timpul exercitării unei funcții publice? Dan Tanasa

2015-08-08

NASA confirmă! Un ASTEROID de PATRU kilometri va lovi PĂMÂNTUL între 15 şi 25 septembrie 2015

Articol publicat in: SciTech > Stiinta
NASA confirmă! Un ASTEROID de PATRU kilometri va lovi PĂMÂNTUL între 15 şi 25 septembrie 2015 VIDEOPublicat: Vineri, 07 August 2015 13:01 // Actualizat: Vineri, 07 August 2015 19:01 // Sursa:romaniatv.net Alina Costache
Un scenariu apocaliptic este dezvăluit de NASA și FEMA, Agenția Federală de Situații de Urgență. Omenirea trebuie să se pregătească de cataclism în urma coliziunii unei comete, care s-ar produce, cel mai probabil în perioada 15-25 septembrie, 2015.

Un meteorit va lovi Pământul în septembrie Informaţiile privind un viitor cataclism au fost dezvăluite în urmă cu un an de către ministrul francez al afacerilor externe, Laurent Fabius, care anunţă într-o conferinţă de presă ţinută la Casă Albă, că omenirii îi mai rămân 500 de zile până la producerea unui hoas climatic, care se va produce pe 24 septembrie 2015, potrivit Beforeitsnews.
Cometa ar avea un diametru de circa 4 kilometrii, iar cel mai probabil, zona coliziunii va fi cea a Americii de Nord. Nu este exclusă nici coliziunea în ocean, iar valurile care sevor produce pot atinge 100 de metri înălţime. Din păcate, omenirea nu deţine o tehnologie prin care meteoriţiisau asteroizii să poată fi distruşi, înainte de coliziunea cu Pământul.
Un asemenea impact va duce la producerea unei ierni nucleare, distrugerea vegetaţiei şi tsunami puternice, care vor avea că efect şi producerea unor cutremure foarte mari. Alţi specialişti sunt îngrijoraţi de faptul că, în urmă unei astfel de coliziuni, va fi reluată activitatea vulcanică în anumite zone ale lumii. Este vorba despre super-vulcanii din zona Pacificului, a căror activitate ar fi catastrofală pentru acea zona.

Vicepreşedinte Jobbik: Unirea României cu Republica Moldova trebuie să ducă la o federalizare a României

Vicepreşedintele Jobbik, Szávay István, a declarat, la Tabăra EMI de la Gheorgheni, că unirea României cu Republica Moldova într-un viitor apropiat ar trebui să creeze premisele federalizării statului român, însemnând şi "o oportunitate" pentru o mai bună reprezentare a maghiarilor la nivel regional.

Vicepreşedinte Jobbik: Unirea României cu Republica Moldova trebuie să ducă la o federalizare a României (Imagine: Shutterstock)

"Sunt sigur că peste cinci, zece, 15 ani România se va uni cu Moldova (n.r. - Republica Moldova), toate semnele şi procesele indică acest lucru. Mulţi spun că este un pericol pentru populaţia maghiară de aici, deoarece s-ar diminua numeric reprezentarea în Parlamentul de la Bucureşti, dar asta este o alta temă. Noi credem că ascunde o posibilitate, diplomaţia maghiară şi politica naţională trebuie să fie pregătite pentru această mare unire, care trebuie să ducă la o federalizare de un anumit nivel a României. Nu cred că România se va uni cu Moldova astfel încât structura statului să nu fie afectată. Iar aceasta poate fi o oportunitate, nu înseamnă că va fi egală cu o autonomie sau cu autodeterminarea, dar va fi mai uşor ca maghiarii să fie mai bine reprezentaţi cel puţin la nivel regional”, a declarat, vineri, vicepreşedintele partidului radical Jobbik, Szávay István, la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (Erdélyi Magyar Ifjak - EMI), desfăşurată la Gheorgheni, transmite corespondentul MEDIAFAX.
La dezbaterea având ca temă "Oportunităţile şi şansele de supravieţuire ale maghiarilor într-o Europă în schimbare" a participat şi preşedintele Jobbik, Vona Gábor, care a anunţat, încă din debutul discursului său, că va "lăsa ştacheta mai jos” în privinţa declaraţiilor, pentru că "şi aşa Jobbik este catalogat ca partid extremist şi asociat cu Noua Dreaptă".
Cei doi invitaţi au abordat, între altele, subiecte legate de politica naţională a Ungariei şi problemele cu care se confruntă, în prezent, Uniunea Europeană - de natură economică, problema Greciei, a Ucrainei, şi cea a imigranţilor -, afirmând că aceasta "nu are soluţii” pentru rezolvarea lor.
Szávay István a făcut, de asemenea, o analiză a alegerilor parlamentare din Ungaria din 2014 şi previziuni pentru cele care vor avea loc în 2018, când Jobbik - în prezent al doilea cel mai puternic partid în Ungaria - doreşte să ajungă la guvernare.
Vicepreşedintele partidului de extremă dreapta "Mişcarea pentru o Ungarie mai Bună" - Jobbik), declarat în martie anul trecut pentru un an, persoană indezirabilă pe teritoriul României, a mulţumit celor care l-au susţinut pe durata interdicţiei.
În cazul acestuia, dar şi al altor trei cetateni ungari, Ministerul Afacerilor Interne a interzis pătrunderea în ţară pe o perioadă de un an, afirmând că "există indicii temeinice că fac parte din structuri implicate în activităţi de natură naţionalist-extremistă ce constituie riscuri la adresa ordinii publice şi a securităţii naţionale a României”.
Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal (Erdélyi Magyar Ifjak – EMI), ajunsă la a XI-a ediţie, a început, miercuri, la Gheorgheni, în judeţul Harghita, şi se va încheia duminică.
Aproximativ 1.000 de persoane, majoritatea tineri maghiari din Transilvania, din Ungaria, dar şi din Ucraina, Slovacia, Croaţia şi Serbia participă la dezbaterile organizate zilnic în cele cinci corturi ridicate în campusul taberei.
"Avem şi un tânăr care a venit tocmai din Brazilia - este ungur şi locuieşte în Brazilia - şi care a vrut să vadă cum trăiesc secuii la ei acasă. Programul taberei EMI este foarte bogat, sunt organizate aproximativ 30 de dezbateri zilnic şi, în plus, avem programe culturale, programe interactive, cursuri de tir cu arcul, plimbări călare şi cu trăsura, degustări de vinuri, iar în fiecare seară avem concerte, la care participă constant în jur de 3.000 de persoane", a spus Sorbán Attila Örs, preşedintele Asociaţiei "Tineretul Maghiar din Ardeal”.
Potrivit organizatorilor, motto-ul taberei EMI din acest an este "În frig şi în arşiţa verii, în gurile noastre cuvântul este acelaşi" - un vers din poezia "În acelaşi pat, împărţim aceeaşi pâine" a poetului Ratkó József, din Budapesta, şi semnifică, metaforic, unitatea şi solidaritatea maghiarilor, în orice împrejurare.
Până în anul 2013, Tabăra EMI a fost sprijinită financiar de Consiliul Judeţean Harghita, dar şi de alte autorităţi locale. În ultimii doi ani, manifestarea nu s-a mai bucurat de finanţări din partea acestor instituţii, fiind sprijinită doar de o fundaţie din Ungaria.
"Principalii susţinători ai taberei sunt participanţii, care plătesc o taxă de 110 lei/persoană pentru întreaga durată a manifestării sau 25 de lei/zi/persoană. În schimbul acesteia, ei primesc loc de cazare şi posibilitatea de a participa la programele zilnice", a explicat Sorbán Attila Örs.
Tabăra EMI este organizată de Asociaţia "Tineretul Maghiar din Ardeal".

Mica revoluţie culturală a domnului Antonescu

de Clarice DINU  06.08.2015 
Crin Antonescu se declară „şocat”, „stupefiat” şi nu înţelege de ce „legea antilegionară” pe care a iniţiat-o a provocat atâta emoţie în spaţiul public. Personal, cred că domnul Antonescu habar nu are ce scrie în legea pe care, cu mâna sa, şi-a pus semnătura.
Şi asta pentru că legea propusă iniţial ca o legitimă condamnare a extremismului în cele mai odioase exprimări în ultimul secol, precum şi a idolatriei demente, s-a transformat într-un veritabil manifest al unei mini revoluţii culturale.
Dezbaterea publică, pornită cu întârziere, după promulgarea de către Klaus Iohannis a legii cu pricina, depusă în Parlament în decembrie 2013, s-a concentrat, exclusiv, pe deculpabilizarea Mişcării Legionare. Crima, păcat fundamental, a fost acoperită de documentele programatice ale Legiunii în care legionarii sunt mărturisitorii dreptei credinţe ortodoxe, iar valoarea mântuitoare a jertfei vine din iubirea de neclintit faţă de neam şi Dumnezeu.
Potrivit a vorbit Nicolae Steinhardt despre erezia smereniei. „Ispita de a te lăsa osândit la muncile veşnice şi de a merge în iad din atâta dragoste pentru Hristos încât să tânjeşti a săvârşi jertfa care constă în a te lipsi de El, ispita aceasta logică şi dementă a descris-o Papini într-una din nuvelele Iui. (...) La moartea lui N. Iorga, Ct. N.(Constantin Noica - n.a.) a vrut să trimită din Germania următoarea telegramă lui Horia Sima: „Am cerut să fiu înscris în legiune în ziua asasinării lui Codreanu, cer să plec din legiune în ziua omorârii lui Nicolae Iorga”. Dar n-a făcut-o, din smerenie. Dar ispita falsei smerenii – a ne abţine de la fapte bune şi bucurii legitime – este la urma urmei tot una cu păcatul lui Iuda. Şi Iuda s-a resemnat, s-a smerit afundându-se în rău. Din smerenie să cedăm, să ne resemnăm a fi mişeii ce suntem”.
Revenind, păcatul acestei legi nu este incriminarea extremismului, a fanaticilor, a celor responsabili de genocid, crime împotriva umanităţii sau a propagandei în slujba celor amintiţi, ci incriminarea, în ultimă instanţă, a libertăţii de exprimare. Cenzura. Or, despre asta prea puţin s-a vorbit.
Spuneam mai sus cum cred că dl. Antonescu habar nu are ce conţine legea pe care a iniţiat-o. În interviul acordat lui Cristian Andrei, în Gândul, dar şi într-o ulterioară intervenţie publică, dl. Antonescu i-a acuzat de „precaritate intelectuală” pe cei care legitim s-au întrebat dacă a admira talentul lui Cioran, mintea lui Noica sau graţia atotştiutoare a lui Vulcănescu nu înseamnă a deveni suspecţi în litera legii abia promulgate. Ba, mai mult, la întrebările referitoare la cărţi de doctrină ale miscărilor extremiste, Mein Kampf a lui Hitler sau Pentru legionari a lui Zelea Codreanu, el a susţinut că publicarea şi vânzarea acestora nu este împiedicată.
Alexandru Florian, directorul Institului „Elie Wiesel”, care a asigurat expertiza pe această lege, a fost însă mai explicit. Cărţile pot fi publicate, dar nu pot fi vândute la tarabă sau la automatele de la metrou, pentru că pot ajunge în mâna unor „neinstruiţi” care pot adera şi face propagandă. Care va să zică, în aceeaşi logică, am putea interzice şi penicilina, pentru că poate avea efecte adverse.
Spre deosebire de dl. Antonescu, dl. Florian ştia clar ce scrie în legea care a primit numărul 217/2015. Formularea iniţială a ordonanţei care definea foarte clar propaganda - propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau apologia unor idei, concepţii ori doctrine, cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi - a fost înlocuită cu una mult mai generală şi, deopotrivă, restrictivă, lăsând uşor posibilitatea unor abuzuri. Mai exact, articolul 5 al legii spune acum că fapta persoanei de a promova, în public, cultul personelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
De asemenea, negarea, contestarea, aprobarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului şi a celor mai sus menţionate se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă sunt săvârşite prin intermediul unui sistem informatic, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani.
Asemenea nefericite - nu exclud, intenţionate- formulări nu duc, în litera legii, aşa cum dl. Florian a interpretat, decât la îngrădirea unor drepturi fundamentale recucerite cu un preţ foarte mare, dar la care mulţi par dispuşi să renunţe prea uşor: dreptul la opinie, la liberă exprimare, la informare. Cum poţi drept socoti măsura ororii, dacă nu poţi citi doctrina, pentru că editorii, ameninţaţi cu puşcăria, nu vor mai tipări cartea pentru că nu vor putea să o vândă; dacă nu poţi purta o dezbatere fără teama că vei ajunge la închisoare că promovezi idei, concepţii sau doctrine fasciste sau legionare; dacă ştii că Facebook-ul, cel care a stat la baza unor schimbări ale regimurilor opresive (vezi cazul Egipt) este monitorizat, iar orice referire la sistemele sau persoanele menţionate de lege îi pot face pe poliţiştii internetului să te declare infractor? (Printr-o decizie a instanţei Facebook-ul a fost declarat spaţiu public). Niciunul dintre aceste lucruri nu are legătură cu propaganda, ci cu cenzura şi cu un sistem antidemocratic, izvorât din lipsa echilibrului valorilor. 
Tot părintele Steinhardt a zis: „nici una din virtuţi nu e absolută, nici chiar adevărul, doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i destul de uşor), ci şi de savante boroboaţe şi sofisticate erori”.
Două observaţii: 
1) Crin Antonescu a susţinut că legea incriminează propaganda comunistă, însă în textul actului normativ nu este făcută nicio referire la comunism, ci doar la Ceauşescu, care a fost condamnat pentru genocid. Dar una-i una, alta-i alta. 
2) Odată cu condamnarea fascismului, absolut necesar ar fi fost în textul legii să se vorbească şi de odiosul regim comunist şi crimele sale.

Secretul succesului unei studente de etnie romă: „Au fost momente în care nu aveam ce mânca. Dacă nu învăţam, aş fi făcut curăţenie în scările blocurilor“

8 august 2015, 15:57 deSimona Suciu
Crina Mondoc a reuşit să depăşească toate barierele şi să îşi clădească un viitor. FOTOSimona Suciu Crina Mondoc are 19 ani, iar viaţa ei este demnă de un scenariu de film. Este singura dintr-o familie de romi, cu nouă copii, care a reuşit nu doar să termine liceul, ci să ajungă şi la facultate, în ciuda tuturor piedicilor. 
Crina Mondoc este o frumoasă tânără de etnie romă, are opt fraţi, dintre care niciunul nu a reuşit să ajungă măcar la liceu. Una dintre surorile ei are opt clase şi a abandonat şcoala după ce a rămas însărcinată. Ceilalţi fraţi ai ei au renunţat mai devreme. Crina a fost singura care a reuşit să termine un liceu, iar acum este în anul al doilea de facultate. 12 oameni în două paturi Primii ani din viaţa Crinei au fost departe de o copilărie de basm. De fapt, îşi aminteşte mai ales certurile, scandalurile din familie şi nenumăratele neajunsuri. A locuit, pe rând, cu familia în Ploieşti şi în Târgovişte pe la rude, iar în final s-a stabilit în comuna Budila din Braşov, la bunica din partea tatălui. Aici au locuit cu toţii, 12 suflete, într-o cămăruţă de doar câţiva metri pătraţi. Dormeau cum apucau, înghesuiţi în două paturi, dar şi pe jos. „Condiţiile au fost extrem de grele, stăteam cu toţii într-o singură cameră în casa bunicii. Câţi puteam ne înghesuiam în paturi, dar dormeam şi pe jos“, povesteşte Crina Mondoc. Trăiau din alocaţiile ei şi ale fraţilor ei. Banii nu le ajungeau nici măcar pentru hrană. „Au fost şi momente în care nu aveam ce mânca. Părinţii mai luau pe datorie alimente de la magazin, iar uneori factura noastră era încărcată de vânzători. Când venea alocaţia, se plătea datoria la magazin şi nu mai rămânea nimic. Tata mai câştiga bani din vânzarea de coşuri de nuiele, dar nu era de-ajuns“, mai spune Crina. „Peste vară m-am refugiat la o mătuşă“ Familia Crinei avea să se destrame când fata era în clasa a VIII-a. Părinţii au divorţat din cauza problemelor cu băutura ale tatălui, iar mama şi fraţii ei au plecat din Budila. Crina a refuzat să plece cu ei. Ar fi însemnat să renunţe la şcoală şi nu putea să conceapă aşa ceva. A preferat să suporte crizele de nervi ale tatălui ei pentru a putea merge la şcoală. Era în luna mai, în anul 2010, şi eu mai aveam puţin până să termin clasa a VIII-a. Am ales să rămân cu tata, să îndur scenele pe care le făcea din cauza băuturii, pentru că am vrut neapărat să îmi termin şcoala. După ce mama şi fraţii mei au plecat, a fost şi mai rău. Tata suferea după ei, a început să bea şi mai mult şi să facă zilnic scandaluri. A fost groaznic, dar am reuşit să stau până când am luat vacanţa şi am terminat cele opt clase. Peste vară m-am refugiat la o mătuşă“, mai povesteşte Crina Mondoc. Viaţa a început a 14 ani În vara lui 2010, viaţa Crinei avea să se schimbe complet. În Budila venea regulat la familiile de romi asistentul social de la Spitalul de Copii din Braşov. Acesta aducea acasă copiii externaţi din spital şi evalua situaţia din fiecare familie. Asistentul social era însoţit de multe ori de reprezentanţii organizaţiei Firm Foundation România, care se ocupă printre altele şi de integrarea romilor în societate, pe care îi ajută să facă şcoală şi îi sprijină financiar pe timpul studiilor. „Cei de la fundaţie mi-au propus să vin la Braşov, la Colegiul de Transporturi, să stau în cămin şi să-mi termin studiile. Am acceptat imediat, pentru că îmi doream extrem de mult să scap de probleme şi de scandaluri. M-au susţinut foarte mult cu tot ce aveam nevoie. Practic, de la 14 ani mi-am luat viaţa în propriile mâini şi m-am descurcat singură“, mai povesteşte Crina. Pe timpul liceului a lucrat pentru a avea bani să-şi cumpere haine şi tot ce îi este necesar unei adolescente. „Am lucrat ca babysitter, am făcut curăţenie în casele oamenilor, iar în clasa a XI-a, m-am angajat la o covrigărie. M-am bucurat foarte mult că nu a contat că sunt de etnie romă. Am avut grijă de băieţelul unei familii, iar oamenii au fost foarte mulţumiţi de mine, au avut încredere în mine şi chiar m-au lăudat pentru munca mea“, mai povesteşte fata. „Niciun băiat nu a vrut să meargă cu mine la bal“ La liceu, Crina Mondoc a fost singura fata într-o clasă de băieţi. Nu puţine au fost momentele în care s-a simţit marginalizată pentru că era de etnie romă. „Îmi aduc aminte că în clasa a IX-a mi-am dorit foarte mult să merg la Balul Bobocilor. Era ceva extraordinar pentru mine, nu avusesem parte de o astfel de petrecere până atunci. Din păcate niciun băiat nu voia să meargă cu mine şi mă refuzau spunându-mi că sunt ţigancă. M-am simţit foarte prost, dar până la urmă am reuşit să găsesc un băiat care să meargă cu mine“, spune Crina. Studentă la Asistenţă Socială După terminarea liceului a ales să urmeze specialitatea de Asistenţă Socială, la Facultatea de Sociologie a Universităţii Transilvania din Braşov. Întâlnirea cu Marton Szasz, consilierul prefectului pe problemele romilor, a ajutat-o foarte mult. „Iniţial nu am vrut să accept să fiu admisă pe locul special pentru romi la facultate. Mă gândeam că viitorii colegi o să se uite ciudat la mine, ca şi cum aş fi fost admisă pentru că sunt de etnie romă şi nu pentru că am învăţat bine. În cele din urmă, domnul Marton Szasz mi-a explicat exact ce înseamnă aceste locuri pentru romi şi am acceptat. M-a ajutat că era un loc bugetat, pentru că nu mi-aş fi permis să plătesc taxa de şcolarizare. Am ales această specializare pentru că mi-a plăcut mult ce făcea asistentul social care venea la noi în comună“, mai povesteşte Crina. Acum, Crina Mondoc este în anul al II-lea la facultate şi viaţa ei a intrat pe un făgaş normal. „M-am integrat foarte bine la facultate. Nimeni nu a avut vreo problemă că sunt de etnie romă şi am reuşit să-mi fac câteva prietene. Sunt mândră de ce am realizat şi cred că şi credinţa în Dumnezeu m-a ajutat foarte mult. Eu nu am niciun viciu, nu ies în cluburi, prefer ca în timpul liber să mă plimb cu prietenele cu bicicleta şi să fac drumeţii în natură. Dacă acum câţiva ani am ascuns de câteva ori că sunt de etnie romă, acum sunt mândră de originea mea. Am ajuns să cunosc şi romi de succes, care au făcut facultate şi care s-au realizat şi asta m-a făcut să-mi schimb mult gândirea“, mai povesteşte Crina. Educaţie prin joc alături de copiii romi Crina munceşte pentru a se putea întreţine în facultate. Locuieşte acum într-un apartament, iar reprezentanţii Firm Foundation România îi plătesc chiria. Ea trebuie să achite utilităţile şi să-şi cumpere cele necesare. Ţine legătura şi cu fraţii ei, pe care îi ajută cu tot ce poate. „Lucrez tot la o organizaţie nonprofit, la Homorod. Fac educaţie prin joc cu toţi copiii romi din localitate. Faptul că sunt una de-a lor a ajutat foarte mult. S-au apropiat de mine şi s-au deschis pentru că mă văd una de-a lor. Ţin legătura cu fraţii mei şi îi ajut cu ce pot, cu haine, cu mâncare, îi mai aduc la Braşov să vadă şi ei oraşul“, mai povesteşte Crina. Acum face şi un stagiu de voluntariat pentru a-i putea consilia pe romii cu probleme, pentru a-i putea face să vadă că educaţia le poate schimba radical viaţa în bine. Părinţii îngrădesc accesul la şcoală După terminarea studiilor, Crina vrea să devină asistent social şi să-şi ajute semenii. Visează să-şi deschisă o organizaţie nonguvernamentală şi să să-i sprijine pe romi, mai ales pe cei din Budila, unde a crescut. Este conştientă că fără şcoală şi fără un ajutor, soarta ei ar fi fost cu totul alta. „Sunt convinsă că dacă nu aş fi avut sprijin şi dacă nu aş fi făcut şcoală, aş fi ajuns la vârsta asta să trăiesc în concubinaj şi să am vreo doi-trei copii. Îmi doresc şi eu copii, dar toate la vremea lor. Ca meserie, aş fi făcut probabil ce fac toate femeile din Budila, cele care vor să muncească şi nu să stea acasă: aş fi făcut curăţenie în scările blocurilor. De aceea, vreau să-i fac pe romi să înţeleagă cât de importantă este educaţia şi cât de important este să ceară ajutor, să treacă peste orgoliu şi teama de necunoscut. De multe ori, părinţii sunt cei care nu acceptă ideea şi merg pe principiul «dacă eu nu am făcut şcoală, ei de ce să facă». Le îngrădesc accesul la informaţie şi sunt greu de convins. Sper ca eu să fiu un exemplu şi să reuşesc să-i conving măcar pe câţiva să vină la Braşov şi să facă măcar un liceu“, mai spune Crina. Crina Mondoc, un exemplu pentru tinerii romi 
 IMAGINI DIN ACEEASI GALERIE DISTRIBUIE IMAGINEA
Secretul succesului unei studente de
etnie romă: „Au fost momente în care nu aveam ce mânca. Dacă nu învăţam, aş fi făcut curăţenie în scările
blocurilor“
Citeste mai mult: adev.ro/nsrnuh

2015-08-07

Prinţul Charles: Transilvania deţine „cheia” pentru salvarea planetei

de Adriana Stanca 05.08.2015
Nu de puţine ori Prinţul Charles a vorbit frumos despre ţara noastră. „Iubesc România”, spunea el, în urmă cu aproximativ o lună, în timpul lansării Fundaţiei Prinţul de Wales de la Viscri. Recent, moştenitorul coroanei britanice şi-a exprimat din nou aprecierea
Într-un interviu acordat BBC Radio 4 cu privire la exploatarea mediului înconjurător, Prinţul Charles a afirmat că, într-un fel, Transilvania deţine cheia salvării planetei.
Despre această regiune, prinţul în vârstă de 66 de ani a spus că este un loc „unde vedem cu adevărat ce înseamnă sustenabilitatea”. Aici, fiul reginei Elisabeta a II-a a cumpărat şi renovat mai multe proprietăţi, relatează The Mirror.
Vorbind despre biodiversitate şi comunităţile rurale, Prinţul Charles, el însuşi pasionat de agricultură, a spus că „trebuie pusă o valoare economică pe ceea ce natura oferă”.
„Timp de foarte mulţi ani – sute de ani – am lăsat natura în plan secundar şi după ce am exploatat-o, i-am luat totul, nu am pus nimic în loc”, a explicat el. „Şi, cumva, ne imaginăm că suntem separaţi de natură, că ea există altundeva, unde poţi merge să o exploatezi”, a adăugat el.
În acest context, prinţul moştenitor a avertizat că mediul înconjurător trebuie protejat şi conservat pentru generaţiile viitoare, iar că una dintre soluţii stă în puterea micilor agricultori, precum cei transilvăneni.
„Trebuie să existe o abordare integrată”, a afirmat Prinţul Charles. „Crec că micii fermieri, micii proprietari de terenuri sunt extrem de importanţi pentru menţinerea siguranţei hranei. Nu se poate ca totul să fie făcut de corporaţiile uriaşe. Unele dintre ele încearcă, dar cele mai multe nu sunt interesate de biodiversitate sau cultură sau comunităţile rurale. (...) Punerea biodiversităţii în centrul modului de a face agricultură este abosult crucială”, a cochis el.

2015-08-02

GRUPAREA EUROPEANÃ DE COOPERARE TERITORIALÃ - GECT

GECT (Gruparea Europeanã de Cooperare Teritorialã) este o structurã nouã, reglementatã de Regulamentul nr. 1082 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006 privind instituirea Grupãrii Europene de Cooperare Teritorialã (GECT), publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãtilor Europene nr. L 210 din 31 iulie 2006. A fost creatã din necesitatea de a promova cooperarea transfrontalierã, transnationalã si interregionalã între membrii Uniunii Europene, cu scopul de a consolida coeziunea economicã si socialã.
Printre obiectivele GECT se numãrã simplificarea procesului de cooperare teritorialã la granitele Statelor Membre, prin oferirea un cadru clar si coerent pentru interventiile la nivel local, regional si national si preîntâmpinarea barierelor de ordin constitutional, legal si financiar.
GECT este o structurã cu personalitate juridicã care poate actiona în numele membrilor sãi. Din GECT pot face parte statele membre, colectivitãtile regionale, colectivitãtile locale, organismele de drept public, în sensul art. 1(9) subpara. 2 din Directiva 2004/18/EC, precum si asociatiile celor de mai sus. Entitãti din state terte pot face parte dintr-o GECT, dacã dreptul intern al statului respectiv sau un acord încheiat între Statul Membru si statul tert permit aceastã asociere. Membrii GECT trebuie însã sã fie situati pe teritoriul a minim douã state membre.
GECT pot actiona fie pentru managementul si implementarea programelor de cooperare teritorialã, fie pentru managementul si implementarea proiectelor co-finantate de cãtre Uniunea Europeanã prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European si/sau prin Fondul de Coeziune, dar pot realiza si alte actiuni specifice de cooperare teritorialã între membrii lor, cu sau fãrã contributia financiarã comunitarã. 
Atributiile GECT se stabilesc de cãtre membrii prin Conventie si Statut, dar trebuie sã se subscrie obiectivului de a facilita si promova cooperarea teritorialã.
În România, cadrul legal necesar pentru aplicarea efectivã a Regulamentului nr.1082/2006 a fost creat prin Ordonanta de Urgentã a Guvernului nr.127/2007 privind Gruparea Europeanã de Cooperare Teritorialã (GECT), publicatã în Monitorul Oficial nr. 769 din 13 noiembrie 2007.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 din O.U.G. 127/2007, Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice si Locuintelor a fost desemnat Autoritate de notificare, având atributii legate de gestionarea dosarelor GECT.
REGULAMENTUL (CE) NR. 1082/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 5 iulie 2006 privind o grupare europeanã de cooperare teritorialã GECT)
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.127/2007 privind Gruparea europeana de cooperare teritoriala
Întrebari frecvente GECT (publicat: 07-11-2011)

Din nou despre regiuni NUTS-2

In urma angajării guvernelor din perioada 1996-2006  în 2007 ţara noastră a devenit membru deplin UE. Dar în grabă mare pentru a se respecta angajamentele guvernanţii au elaborat o regionalizare, care nu era întrutotul conformă cu reglementările(Directivelor) NUTS. Harta, care era transmis la biroul central NUTS avea o configuraţie după un concept ce nu prea era bine structurat. 
Astfel Regiunea CENTRU este privat de a putea face demersuri la fondurile specifice euroregiunilor. Probabil că se dorea ca judeţele secuieşti Harghita, Covasna şi Mureş să nu poate face înfrăţiri cu alte entităţi regionale, în special cu cele din Ungaria.
Deşi nu se vorbeşte mult despre regiuni NUTS-1 şi acolo există greşeli, astfel că împărţirea ţării nu corespunde cu impunerile Directivei NUTS.
Este greşit şi faptul că unii responsabili dar şi specialişti sunt departe de impunerile Directivei NUTS când încearcă să propune o reorganizare a nivelelor inferioare NUTS-3 şi chiar NUTS-4 adică a judeţelor şi a microregiunilor. 
In concepţia NUTS unitate de bază este judeţul, care deobicei sunt trecute şi în constituţiile ţărilor UE. Judeţul este la originea organizării NUTS, tocmai pentru că are rol administrativ şi are instituţii corespunzătoare pentru a se putea administra sinestătător.
A se schimba actuala configuraţie judeţeană ar presupune, noi de legi şi chiar schimbarea unele paragrafe din Constituţie. 
Dar francezii - care de la început au cerut ca judeţele să nu fie schimbate - au reuşit să impune ca judeţele să se consideră unităţi de bază şi ele să rămâne în jurisdicţia tărilor membre! 
Astfel unitatea teritorială numit judeţ a devenit NUTS-3 iar împreună cu microregiuni Leader (NUTS 4) să poate fi organizat de fiecare ţară UE în funcţie de necesităţi şi realităţi locali.
Mai multe judeţe pot organiza regiuni superioare, care să corespunde cu impunerile NUTS 2, iar mai multe regiuni NUTS 2 pot forma entităţi mai mari NUTS 1.
O altă dilemă ar fi cea cu felul cum se pot organiza nivele superioare, dat fiind că formarea lor este obligatorie fiecărui stat membru! 
Conform Directivei NUTS organizarea nivelelor NUTS2 si chiar NUTS1 se poate face si de către cei care vor face parte din acest tip de unitate teritorială. Singura impunere este ca să se respecte graniţele unităţii de bază adică cel a judeţelor. Asta ar face ca ele să se asocieze - în principal - în funcţie de necesităţi economice ptr a se putea cere fonduri de dezvoltare teritorială. Fondurile pot fi accesate în baza unor proiecte.
Dacă ar vrea careva judeţi din regiunea CENTRU să participe chiar şi ca partener la fonduri europene ar fi necesar să se infrăţească cu judeţul Bihor sau Arad, care sunt limitrofe cu o ţară învecinată. Se poate observa însă, că judeţul Arad deja face parte din Euroregiunea Dunărea-Crişuri-Mureş-Tisa. In rest numai judeţul Suceava este teritoriul invecinat cu graniţa ţării. Dat fiind situaţia actuală Regiunea CENTRU şi VEST se pot înfrăţi judeţele Alba şi Hunedoara pot deveni fraţi cam aşa cum a făcut şi judeţul Cluj când s-a înfrăţit cu judeţul Hajdu-Bihar.
Astfel ideea cum că judeţele secuieşti să fie izolate nu mai are noimă şi ei pot obţine fonduri europene pe căi adiacente.  
După cum se poate observa în ţara noastră tocmai acesta - problema fondurilor - este mărul discordiei, ptr că guvernanţii au vrut şi vor o centralizare excesivă şi deşi se tot vorbeşte de descentralizare tot ce fac se contrapune acestuia. Nu înţeleg că dacă fondurile vor fi distribuiţi pe plan local face ca aparatura megalomană a statului să fie mai operativ. Preluând unele sarcini de la stat fşrş a avea fonduri necesare executării lor face ca numărul problemelor nerezolvabile să gâtuieasă unitatea de bază(judeţul) şi să devine inoperativ. Iar problemele nerezolvate să se reîntoarcă la guvern.
Strategiile care sunt elaborate de la centru, nu prea pot fi executate pe plan local, necesită elaborarea unei serii de hârtii făcând necesar aprobări inutile, care să încetinească realizarea obiectivelor ce s-a propus prin proiecte.
Desigur ar mai fi multe de explicat, dar lăsăm şi ptr altă dată. (Civicul Ardelean)

Cutremur cu magnitudinea de 3 grade pe scara Richter în Vrancea

 2 august 2015, Sorin Ghica 
Un cutremur de slabă intensitate s-a produs duminică, la ora 04.10, în Vrancea, la adâncimea de 146 de kilometri, potrivit Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP). 
Seismul a avut o magnitudinea de 3 grade pe scara Richter. Oraşele cele mai apropiate de epicentrul cutremurului sunt Tecuci, Focşani, Mărăşeşti, Adjud şi Oneşti, informează Mediafax. 
De la începutul acestui an, în zona Vrancea au fost înregistrate două cutremure cu magnitudinea de 4,6 grade, în 24 ianuarie şi 16 martie, ultimul având epicentrul în judeţul Buzău. 
În 22 noiembrie 2014, în Vrancea s-a produs un cutremur de 5,7 grade, fiind cel mai mare ca magnitudine înregistrat în România în ultimii 10 ani. Seismul a fost simţit şi în Bucureşti şi a fost urmat de mai multe replici, care nu au depăşit însă 3,3 grade. Din cauza cutremurului, alimentarea cu energie electrică a fost afectată în mai multe localităţi din judeţul Galaţi. 
Serviciile de ambulanţă din Vrancea au primit mai multe apeluri pentru atacuri de panică, iar funcţionarea unor reţele de telefonie mobilă a fost afectată temporar.
Citeste mai mult: adev.ro/nsg1i1

Programul Operațional Capacitate Administrativă PO CA - 2014-2020

Programul Operațional Capacitate Administrativă (PO CA) 2014-2020 este finanţat din Fondul Social European (FSE), în cadrul obiectivului tematic nr. 11 „Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și eficiența administrației publice”.
POCA 2014-2020, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în calitate de Autoritate de Management, reprezintă o continuare a Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA) 2007-2013.
BUGETUL PROGRAMULUI:658,29 milioane euro (din care 553,19 milioane de euro contribuție UE)
OBIECTIVUL GENERAL:
Crearea unei administrații moderne, capabilă să faciliteze dezvoltarea socio-economică, prin intermediul unor servicii publice competitive, investiții și reglementări de calitate, resurse umane profesionalizate, contribuind astfel la implementarea măsurilor de reformă și la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.
OBIECTIVELE SPECIFICE (OS) ale POCA sunt transpuse în 3 axe prioritare: 
Axa prioritară 1: „Administrație publică și sistem judiciar eficiente” 
OS 1.1 Dezvoltarea și introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică ce optimizează procesele decizionale orientate către cetățeni și mediul de afaceri în concordanță cu SCAP 
OS 1.2: Dezvoltarea și implementarea de politici și instrumente unitare și moderne de management al resurselor umane 
OS 1.3: Dezvoltarea și implementarea de sisteme standard și instrumente moderne și eficiente de management la nivelul instituțiilor din sistemului judiciar 
OS 1.4: Creșterea transparenței și responsabilității sistemului de achiziții publice în vederea aplicării unitare a normelor și procedurilor de achiziții publice și reducerea neregulilor în acest domeniu 
Axa prioritară 2: „Administrație publică și sistem judiciar accesibile și transparente” 
OS 2.1: Introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică locală ce optimizează procesele orientate către beneficiari în concordanță cu SCAP 
OS 2.2: Creșterea transparenței, eticii și integrității în cadrul autorităților și instituțiilor publice 
OS 2.3: Asigurarea unei transparențe și integrități sporite la nivelul sistemului judiciar în vederea îmbunătățirii accesului și a calității serviciilor furnizate la nivelul acestuia 
Axa prioritară 3: „Asistență tehnică” 
OS 3.1 Consolidarea capacității administrative a AM pentru implementarea eficientă a PO CA 
OS 3.2 Asigurarea publicității PO CA, a informării și sprijinului pentru beneficiari și potențialii beneficiari 
CE FINANŢEAZĂ Programul Operațional Capacitate Administrativă (PO CA) 2014-2020? 
Planificarea strategică și bugetarea pe programe la nivel central; 
Dezvoltarea de sisteme și instrumente de management; 
Îmbunătățirea politicilor publice și creșterea calității reglementărilor; 
Simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației; 
Măsuri pentru susținerea ONG-urilor și a partenerilor sociali; 
Dezvoltarea abilităţilor și cunoștințelor personalului din autoritățile și instituțiile publice centrale (inclusiv decidenți politici); 
Cadru legal și instituțional privind managementul resurselor umane; 
Instrumente moderne de management al resurselor umane pentru creșterea profesionalismului și a atractivității administrației publice; 
Sistem de management strategic și operațional, integrat, prin care să fie asigurate deciziile cheie ce privesc administrarea justiției; 
Capacitate instituțională consolidată la nivelul sistemului judiciar, inclusiv pentru continuarea punerii în aplicare a noilor coduri; 
Îmbunătățirea cadrului legal și instituțional în domeniul achizițiilor publice; 
Îmbunătățirea pregătirii și managementului procedurilor de achiziții și asigurarea executării corecte a contractelor; 
Planificare strategică, financiară, instrumente moderne, procese de management unitare la nivel local; 
Susținerea dezvoltării capacității ONG și a partenerilor sociali; 
Dezvoltarea abilităților personalului din autoritățile și instituțiile publice locale (inclusiv a factorilor de decizie la nivel politic); 
Dezvoltarea și implementarea de standarde relevante pentru prezentarea datelor și informațiilor de către autoritățile și instituțiile publice; 
Creșterea transparenței în administrația publică; 
Mecanisme administrative (audit, control, control managerial intern); 
Măsuri de consolidare a capacității administrative de a preveni și a reduce corupția; 
Educație anticorupție; 
Consolidarea planurilor de formare a personalului din sistemul judiciar, elaborarea de materiale suport pentru formare, conferințe, seminarii, stagii; 
Dezvoltarea şi aplicarea de politici îmbunătățite de acordare a asistenţei juridice; 
Diversificarea paletei de servicii de consiliere și asistență juridică adecvate nevoilor cetățeanului; 
Promovarea și consolidarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor; 
Imbunătățirea activității de executare a hotărârilor judecătorești; 
Sporirea transparenței, eticii și integrității la nivelul sistemului judiciar şi a altor profesii asociate actului de justiţie. 
CINE POATE OBŢINE FINANŢARE?
PO CA 2014-2020 se adresează tuturor celor 8 regiuni de dezvoltare ale României. În cadrul Programului vor putea obține finanțare următoarele tipuri de beneficiari: 
Autorități și instituții publice centrale, 
Autorități administrative autonome, 
ONG-uri, 
Parteneri sociali, 
Instituțiile de învățământ superior acreditate și de cercetare, 
Academia Română, 
Autorități și instituții publice locale de la nivelul județelor și municipiilor, 
Autorități și instituții publice locale beneficiare ITI, 
Instituțiile din sistemul judiciar.

POCA 2014-2020: A FOST PUBLICAT CALENDARUL ORIENTATIV AL LANSARILOR DE APELURI DE PROIECTE PENTRU ANUL 2015

Miercuri, 29 Iulie 2015
Alte sapte apeluri de proiecte sunt estimate a fi lansate, in total, pana la sfarsitul acestui an, pentru Programul Operational Capacitate Administrativa (POCA) 2014-2020. Datele de lansare se gasesc incalendarul orientativ publicat de Autoritatea de Management a programului, care functioneaza la nivelul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice (MDRAP). 
Primul apel de proiecte pentru accesarea fondurilor disponibile in cadrul POCA 2014-2020 a fost lansat in mai 2015 si are, ca termen de depunere a cererii de finantare, data de 25 august 2015. Apelul IP 1/2015 s-a adresat proiectelor care implica sprijin pentru actiunile din Strategia pentru consolidarea administratiei publice 2014 – 2020, anexa 3 si masurile privind dezvoltarea capacitatii administrative din conditionalitatile ex-ante enumerate in Acordul de parteneriat cu Romania 2014 – 2020 sau in cadrul fiecarui program operational.
Urmatorul apel, IP 2/2015, estimat a fi lansat in luna august a.c., este destinat proiectelor care contribuie la cresterea transparentei in administratia publica, la sustinerea mecanismelor administrative, la prevenirea si combaterea coruptiei. Propunerile de proiecte depuse trebuie sa se incadreze in Axa prioritara – 2, Obiectivul specific – 2.2 al programului.
* * *
POCA 2014-2020 este finantat din Fondul Social European (FSE), in cadrul obiectivului tematic nr. 11 „Consolidarea capacitatii institutionale a autoritatilor publice si a partilor interesate si eficienta administratiei publice”. Programul are un buget de 658,29 de milioane de euro, din care 553,19 milioane de euro reprezinta contributia Uniunii Europene.
POCA 2014-2020 este gestionat de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, in calitate de Autoritate de Management, si reprezinta o continuare a Programului Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative (PODCA) 2007-2013.
POCA 2014-2020 are, ca obiectiv general, crearea unei administratii moderne, capabile sa faciliteze dezvoltarea socio-economica, prin intermediul unor servicii publice competitive, investitii si reglementari de calitate, resurse umane profesionalizate, contribuind astfel la implementarea masurilor de reforma si la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Obiectivele specifice (OS) ale POCA sunt transpuse in cele 3 axe prioritare:
Axa prioritara 1: „Administratie publica si sistem judiciar eficiente”
OS 1.1 Dezvoltarea si introducerea de sisteme si standarde comune in administratia publica ce optimizeaza procesele decizionale orientate catre cetateni si mediul de afaceri in concordanta cu Strategia privind consolidarea administratiei publice 2014-2020 (SCAP);

DKMT - DUNĂRE-CRIŞ-MUREŞ-TISA

Precum cele patru râuri se unesc absorbind razele soarelui, preluând comorile munţilor şi câmpiilor, astfel se adună laolaltă aspiraţiile şi voinţele românilor, maghiarilor şi sârbilor de pe aceste meleaguri, ca după atâta vrajbă şi suferinţă să se unească, să colaboreze şi să construiască un viitor comun, aici la poalele Carpaţilor şi în plinul câmpiei, la poarta de est a Europei.


DUNĂRE-CRIŞ-MUREŞ-TISA!
Organizaţia a fost înfiinţată la Szeged, în data de 21 noiembrie 1997. Denumirea uzuală: Euroregiunea DKMT
Membrii:
judeţele Bács-Kiskun, Békés şi Csongrád (Ungaria);
Judeţele Arad, Hunedoara, Caraş-Severin şi Timiş (România)
Provincia Autonomă Voivodina (Serbia)
Suprafaţa: 71 879 kmp
Număr de locuitori: 5,3 milioane
Obiectivele cooperării stabilite de către semnatari se referă la dezvoltarea şi lărgirea colaborării între comunităţile şi autorităţile locale în domenii ca economia, educaţia, cultura, ştiinţele şi sportul – sprijinind astfel regiunea în procesul de integrare europeană.
Adunarea generală este principalul organ de decizie a Cooperării Regionale DKMT. Adunarea generală este formată din conducătorii instituţiilor administrative din regiune, şi este organul de pregătire, coordonare şi de decizie strategică a cooperării. La şedinţele adunării participă membrii cu drepturi depline ai adunării generale (membrii fondatori şi membrii asociaţi), respectiv ceilalţi participanţi (invitaţi permanenţi şi ocazionali). În fiecare an, la ultimul sfârşit de săptămână din luna mai, la obeliscul Triplex Confinium, aflat la punctul de întâlnire a graniţelor dintre Ungaria, România şi Serbia, se organizează Zilele Euroregiunii DKMT. Cu această ocazie, temporar, se deschid frontierele şi, de regulă, se întruneşte adunarea generală.
Preşedintele în exerciţiu este ales de către adunarea generală pe o durată de un an din rândul preşedinţilor organizaţiilor membre. Preşedintele în exerciţiu nu poate fi ales de două ori consecutiv, iar la alegerea preşedintelui va trebui avut în vedere şi rotaţia dintre ţări. În perioada dintre două adunări generale organizaţia este condusă de către preşedinte, el coordonează activitatea secretariatului, întocmeşte un raport anual despre activităţile Cooperării şi despre modul de executare a hotărârilor adunării generale. Preşedintele în exerciţiu convoacă adunarea generală şi conduce şedinţele acesteia.
Secretariatul îndeplineşte sarcini administrative: ţine legătura în mod permanent cu regiunile membre, contribuie la întocmirea documentelor de lucru, iniţiază şi organizează evenimentele comune, urmăreşte programele Uniunii Europene, întocmeşte cereri de finanţare pe baza hotărârilor adunării generale, şi implementează proiecte. Sediul secretariatului este întotdeauna la sediul administrativ al preşedintelui în exerciţiu. Secretariatul se compune din trei persoane delegate – câte o persoană din Ungaria, România şi Serbia.
Comisia de coordonare este un corp format din trei persoane, câte o persoană din fiecare ţară, ales de regulă din rândul vicepreşedinţilor organizaţiilor fondatoare, şi care are ca sarcină pregătirea hotărârilor, efectuarea negocierilor prealabile, ţinerea legăturii cu SUP Agenţia de Dezvoltare a Euroregiunii DKMT.
Grupurile de lucru formulează propuneri, proiecte, programe, iniţiative în diferite domenii de specialitate ale cooperării, le înaintează adunării generale, participă la realizarea proiectelor comune. Euroregiunea DKMT are în momentul de faţă 10 grupuri de lucru. Acestea sunt:
– Grupul de lucru pentru economie, infrastructură, turism
– Grupul de lucru pentru urbanism, protecţia mediului şi ocrotirea naturii
– Grupul de lucru pentru cultură, sport, organizaţii civile şi probleme sociale
– Grupul de lucru pentru relaţii internaţionale, informaţie şi mass-media
– Grupul de lucru pentru protecţia împotriva catastrofelor
– Grupul de lucru pentru sănătate publică
– Grupul de lucru pentru sănătate
– Grupul de lucru pentru parc industrial transfrontalier
– Grupul de lucru pentru turism
– Grupul de lucru pentru agricultură
Societatea de Utilitate Publică Agenţia de Dezvoltare a Euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa a fost înfiinţată de către adunarea generală la data de 24 mai 2003. Membrii fondatori ai adunării generale au creat societatea de utilitate publică în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare stabilite în actul constitutiv al Cooperării Regionale Dunăre-Criş-Mureş-Tisa. Prin acest act, pe lângă organizaţia politică a cooperării, a luat fiinţă şi o societate economică cu personalitate juridică, care este capabilă să pregătească proiectele de dezvoltare comună, să pregătească şi să implementeze cereri de finanţare, să îndeplinească sarcinile de management ale proiectelor. Societatea de utilitate publică a fost înfiinţată în comun de către cele opt organizaţii ale Euroregiunii DKMT.
Euroregiunea DKMT îşi asumă un rol activ şi în organizaţiile internaţionale, ea fiind membră în Asociaţia Regiunilor Frontaliere din Europa (AEBR). Csókási Eszter Anna, directorul executiv al Agenţiei de
Dezvoltare face parte din conducerea AEBR.
Ungaria sprijina APL-urile din Timis în vederea accesarii finantarilor europene destinate cooperarii transfrontaliere romano - maghiare
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=5217&t=Stiri
Agentia de Dezvoltare Economico–Sociala a judetului Timis anunta finalizarea proiectului intitulat „Sprijinirea autoritatilor publice locale din judetul Timis în vederea pregatirii si elaborarii proiectelor de dezvoltare economico–sociala locala si a accesarii finantarilor din cadrul Programului Operational de Cooperare Transfrontaliera Romania – Ungaria 2007 - 2013” si finantat prin Programul Romania – Ungaria PHARE CBC 2006 / INTERREG III A.
Obiectivul principal al proiectului a fost îmbunatatirea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene la nivelul administratiilor publice locale din judetul Timis, prin promovarea oportunitatilor de finantare oferite de Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Ungaria – Romania 2007 – 2013.
Proiectul s-a desfasurat în parteneriat cu Societatea de Utilitate Publica – Agentia de Dezvoltare a Euroregiunii Dunare-Cris-Mures-Tisa (DKMT) din Szeged, Ungaria în calitate de partener transfrontalier.
Bugetul total alocat al proiectului a fost de 72.601 Euro, din care Autoritatea Contractanta a finantat suma de 65.196 Euro iar contributia proprie a ADETIM a fost de 7.405 Euro.
Printre rezultatele concrete obtinute se numara organizarea unor seminarii de informare în localitati din judetul Timis, avand drept tematica Programul Operational de Cooperare Transfrontaliera Ungaria – Romania 2007 - 2013. În urma seminariilor si a consultantei ulterioare acordate de catre ADETIM celor interesati s-au elaborat Fise de proiect care vor putea fi folosite de catre administratiile publice locale ale judetului Timis la accesarea finantarilor oferite de programul mentionat.
Sursa: MDRL