10 ianuarie
Carte "Japonia. Istoria completă a țării ”va evidenția pe scurt, dar în detaliu, toate evenimentele semnificative, personajele și perioadele importante. Vă sugerăm să citiți un extras din carte care spune despre condițiile prealabile și motivele miracolului economic japonez din secolul al XX-lea:
„ Miracolul economic japonez se numește creșterea intensă a produsului național brut și a producției industriale în perioada 1958-1973.
De 15 ani, primul indicator a crescut de 6,5 ori, iar al doilea - de peste 10 ori. Rata anuală de creștere a economiei japoneze a fost de aproximativ 11%. Drept urmare, Japonia s-a clasat pe locul al doilea în lumea capitalistă în ceea ce privește producția industrială și produsul național brut.
Cum au reușit japonezii să obțină un astfel de succes?
„Miracolul japonez” avea trei condiții prealabile - investiții, tehnologii avansate și miza unei creșteri permanente a exporturilor. Aceste condiții prealabile au fost înmulțite (ca să spunem așa) prin astfel de trăsături ale națiunii japoneze ca o capacitate excepțională de interacțiune colectivă și o dorință de perfecționism, de a-și îmbunătăți abilitățile, de a atinge înălțimi în afacerea lor.
Perfecționismul a devenit fundamentul filozofiei kaizen (cuvântul „kaizen” este tradus ca „îmbunătățire”) - îmbunătățirea continuă a proceselor de producție, a managementului și, în general, a tuturor aspectelor vieții. Pentru respectul de sine, japonezul trebuie să știe că face totul nu doar corect, ci în cel mai bun mod posibil.
De asemenea, succesul economiei japoneze a fost promovat și continuă să fie promovat de o astfel de caracteristică a stilului de management japonez, precum practica ocupării pe tot parcursul vieții.
În afara Japoniei, este interpretat ca o „restricție a libertăților individuale” sau „suprimarea individualismului”, dar japonezii au propria lor opinie - „viața” muncii face ca o persoană să o trateze nu doar ca un mod de a câștiga existența , dar ca o parte importantă a vieții sale ...
Pentru un japonez, munca este la fel de importantă ca și familia. Colegii de muncă sunt membri ai unei familii muncitoare. Nu ar trebui să fie dezamăgiți, nu ar trebui să se simtă încântați în ceea ce privește munca care le-a fost atribuită, nu ar trebui să abuzeze de poziția lor oficială ... Și, în ciuda faptului că abuzurile se produc, totuși, în condițiile japoneze, practica angajării pe tot parcursul vieții funcționează bine și are rezultate remarcabile.
Angajații seniori nu îi privesc pe cei mai tineri ca fiind concurenți periculoși, ci ca frați mai mici care trebuie învățați ceea ce știți voi înșivă. Pentru o corporație japoneză, este de neconceput ca unii angajați să nu împărtășească competențe sau realizări cu alți angajați, de teama competiției din partea lor.
Rezultatul unei politici economice corecte, în care eforturile statului s-au combinat armonios cu aspirațiile cetățenilor, s-a dovedit a fi cu adevărat uimitor - la sfârșitul anilor șaizeci ai secolului al XX-lea, Japonia s-a clasat pe primul loc în lume în ceea ce privește de producție de filme și echipamente fotografice, fibre chimice și nave, precum și în producția de mașini și echipamente electrice, ocupând locul al doilea după Statele Unite.
Doar un sfert de secol a trecut din 1945, când jumătate din japonezi nu au putut să-și mănânce. Creșterea exporturilor de bunuri a permis Japoniei să facă investiții extinse în străinătate, ceea ce a contribuit la creșterea puterii economice a țării.
Perioada anilor cincizeci și șaptezeci a secolului al XX-lea a dovedit japonezilor că prosperitatea țării poate fi atinsă nu numai prin mijloace militare, ci și prin mijloace pașnice, iar a doua cale este mult mai profitabilă decât prima , deoarece nu presupune o „mahmureală grea”. Pentru binele țării și al oamenilor, vectorul kokusai trebuia să fie îndreptat spre interior, nu spre exterior ".
