Ecologistul clujean Szakáts
István a reușit să surprindă într-o scrisoare nemulțumirile comunității
maghiare care a fost pusă în fața faptului împlinit prin amplasarea
patinoarului în jurul grupului statuar Matei Corvin.
Până acum, patinoarul era în vecinătatea statuii, dar din acest
an structura de rezistență a patinoarului a fost mutată și amplasată în jurul
monumentului.
Târgul de Crăciun Cluj-Napoca va fi deschis
anul acesta în 24 noiembrie 2017
și se va închide în 1 ianuarie 2018.
Conform municipalității, soluția câștigătoare propune un concept
care urmează un model european de organizare a târgurilor de Crăciun, fără
conotații etnice, implementat și în alte orașe mari, precum Köln sau Glasgow.
Conceptul pune în valoare ansamblul statuar Matei Corvin, iar faptul
că monumentul se află în centrul patinoarului oferă o protecție suplimentară
acestuia și îl aduce în mijlocul clujenilor.
”Despre patinele Regelui
Dragul meu cetățean clujean, om de trabă,
mă adresez ție in calitatea mea de concetățean clujean - dar ungur - pentru a-ți
spune părerea mea despre patinoarul din Piața Unirii - a cărei formă O parcă că
s-a înnodat un pic mai
gordian.
Scopul meu nu e de a-l tăia, ci de a-l
înțelege, iar pentru asta voi căuta în idiosincraziile unora (spre exemplu ale
mele) și insensibilitatea altora (potențial, ale tale). Să trecem la treabă.
În acest an Primăria a aprobat construcția
patinoarului în jurul statuii lui Mathias Rex,
alias Matei Corvin,
alias Mátyás király. A ieșit scandal.
În mare, vorbele pe temă au bătut următoarele
cărări:
1. da'-ce-vină-au-copiii-patinatori,
2. da'-a-cui-e-statuia, și
3. da'-e-ca-peste-tot-în-Europa.
Concluziile, pe scurt, au fost:
1. Copiii nu au nicio
vină.
2. Moștenirea culturală a lui Mathias Rex e asumată
și de maghiari și
de români.
3. Europa e plină de
patinoare cu statuie ecvestră
în mijloc.
În ceea ce mă privește, aș încerca să evit
aceste cărări.
Aș vrea să ne uităm împreună la înțelesurile
acestei statui.
Înainte de a începe: mă bucur din reflex
pentru toți copiii și
adulții care se bucură de orice patinoar care o să
fie instalat și această iarnă în piața centrală a Clujului. În plus, ideea
unui patinoar în
formă de „O” care înconjoară statuia lui Rex e
clar foarte ofertantă pentru toți patinatorii. Și atunci care-i baiul? De ce mi
s-a strâns stomacul când am auzit vestea cu "patinoar în jurul
statuii" - așa cum mi s-a strâns?
Poi știți, statuia. Propun să ne
uităm la înțelesurile acesteia. Pentru început, la cele politice, culturale, și
la alea cu bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul-Clujului.
Și spoiler pentru al patrulea: bătaia de joc.
Deci, primele trei.
Politic,
pentru maghiari, statuia e Statuia Regelui
Nost'- cum ar veni, simbol a ce-bărbați-și-pe-veci-stăpâni am fost noi aci - odată. Pentru români, Matei Corvin nu poate
însemna asta, n-are cum. Are o altă citire, un alt înțeles (nu vă grăbiți dă
dați repede cu "gata unguru’ a recunoscut că toți ungurii e cu
Trianonu’". Propoziția înseamnă că figura regelui încorporează o anumită
citire a unei anumite perioade a istoriei. "E e, aia ca Ardealu' e a
vost'". Passons.)
Cultural, statuia e principala
referință și reprezentare în spațiul fizic Transilvan a acelui personaj din
cultura maghiară
despre care copiii maghiari
învață zeci de povești la școală, care se evocă în sute de poezii și chiar și
opere rock. Mátyás Király e un fel de supererou al maghiarilor. Poate nu știți:
avem sute de cărți pentru copii și
adulți despre Mátyás Király - asta pentru că avem sute de legende cu el (cum
s-a dus el noaptea deghizat în oraș, să facă dreptate oamenilor mici, etc).
Volumul produselor culturale în limba maghiară în ultimii
100 ani despre Mathias Rex este
incomparabil mai mare
decât în limba română. De aici se deduce că din punct de vedere cultural, Mathias Rex este
asumat (apropriat) de maghiari mult mai mult decât de români.
Dar ca să mai și răsuflăm: din punctul de
vedere al bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul-Clujului,
marea mulțime a românilor și maghiarilor sunt exact, dar exact la fel: au un
extrem de vag habar despre ce-i cu statuia, da' știu că dă
bine ca fundal la selfie,
cu patine pe umăr și vinul fiert în mână. În categoria asta e superdemocrație.
Și acum să trecem la al patrulea înțeles:
bătaia de joc. În istoria recentă - mai apăsat de la domnia lui Gheorghe Funar
încoace - statuia lui Mathias Rex a dobândit
un nou înțeles: cel al bătăii de joc. Explicit, a devenit simbolul bătăii de
joc a ultranaționalismului român față de comunitatea maghiară.
Câteva exemple:
- planul lui Funar de a muta statuia (1992)
- placa Iorga-Funar amplasată pe soclul
statuii (1992, dar ce să vezi! și acum e acolo)
- "săpăturile arheologice" din piață
(1994 -, astupate abia după mai bine
de un deceniu de Funărie)
- multiplele distrugeri și vandalizări ale
statuii (din 1960 încoace, ultima săptămâna trecută, cu ruptul pintenului).
La această listă se mai adaugă și chestii de atmosferă:
distrugerile mormintelor maghiare din Cimitirul Házsongárd (în fiecare an),
tevatura plăcuțelor bilingve (constant, din 1992 până în 2017 inclusiv), și
multe altele.
Așa, în decenii, statuia lui Mátyás
Király a devenit o foarte productivă suprafață de provocare și de bătaie de
joc. O rană în care se poate piscăli, mergând la sigur, de fiecare dată. Acest
înțeles s-a codat în statuie a)
în era Funar explicită, și b) după aia, în era Funar implicită. E fain să-ți
bați joc de Supererou, nu? Nu degeaba și-a făcut Funar atâta treabă cu el. Și
nu degeaba se face și de atunci.
Ca un bun maghiar cu o
sensibilitatea dusă spre idiosincrazie, da, am suspiciunile mele că asta s-ar
fi întâmplat și în acest caz.
Lucrez să mi le înfrâng. Dar nu e ușor. Mi-e foarte greu să cred că tot ce am
scris, nu se știe - printre clujenii cu carte, instituții și partide. Doar s-a
știut atâta vreme. Lucrez serios să mă conving.
Știți, sunt copiii ăia care s-ar
da fericiți cu patinele în jurul statuii. Așa de mici că nici măcar n-au
naționalitate. Na, n-are nimeni treabă cu ăia. Iară pe ăia mulți cu bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul
Clujului oricum îi doare fix în patină de toată treaba cu aproprierea și
umilința altora.
Dar hai să nu fim ignoranți toți.
Așa că, dragul meu frate clujean majoritar. Te
invit cu iubire frățească să medităm împreună la următoarele trei condiții
agravante în calea înțelegerii noastre interumane. Dincolo de problema de bază
că io-s ungur.
Pro primo: îmi dau seama că din poziția de
majoritar ți-e destul de greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar. E o
altă condiție existențială. Pentru minoritar cultura este un loc de refugiu, de
generare și regenerare a identității, adesea un al doilea stat. Oi înțelege tu
instant când emigrezi (da' nu emigra numai pentru asta).
Pro secundo: îmi dau seama că din poziția de
majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia
Corvinul poate fi foarte, foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar
pentru care un Mátyás Király este asumat cultural profund.
Pro tertio: îmi dau seama că din poziția de
majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia
Corvinul și care probabil nici nu observă batjocura din ultimii 30 ani la care este supusă
minoritatea maghiară,
e foarte foarte foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar pentru
care Mátyás király este profund asumat cultural și pentru care statuia mai semnifică
și batjocura constantă, trăită ca o traumă multigenerațională.
Înțeleg toate astea.
De aceea îți promit că încerc să scap de
idiosincraziile mele și să mă desensibilizez un pic.
Și aș vrea să te rog ceva. Nu-ți cer să muți pationarul. Ar fi păcat
și stupid. Chiar e mai fain
așa, tă' roată. Dar arată-mi cumva că nu-ți bați joc, că mă respecți. Nu știu,
pune înapoi pintenul ăla rupt. Ceva.
Dă-i și tu o șansă clujenității noastre
comune.
Îți foarte mulțumesc.”
