FIRAR AL NAIBI DE TAMPIT, A INTREBAT OMUL ASTA DACA ARDELENI DORESC UNIREA ? HA? DUPA CE A REALIZAT MAGARIA , FACE SI EL UN GEST NOBIL...CICA !
15 decembrie 1938 - Ziua în care Iuliu Maniu a dat cu Bucureștiul de pământ
În 1938, la 20 de ani de la Marea Unire din 1918, românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au adresat un Memorandum Regelui Carol al II-lea. Acesta prezenta nemulțumirile oamenilor și a fost semnat de Iuliu Maniu și alți reprezentanți de seamă ai Partidului Național-Țărănesc.
În Memorandum se arată că la 20 de ani de la Unire, bilanțul regimului în Ardeal și Banat este “un dezastru” și că cele două provincii au primit înfățișarea unor “ținuturi sub ocupație”.
“Care este bilanțul a 20 de ani al regimului din Ardeal și Banat? Se poate spune lămurit, un complet dezastru. Dictatura actuală a trimis în fruntea județelor din Ardeal și Banat colonei activi din Vechiul Regat. Ardealul și Banatul au primit înfățișarea de ținuturi sub ocupație. Averile comunale sunt bunuri private. Această ocupație nu se poate face decât cu dreptul Războiului. Și nici cu aceasta. Oamenii străini trimiși astfel nu mai sunt primari, ci custozi, numiți în averi inamice. Recrutarea acestor primari se face în București la o bursă a cafenelelor”, se arată în Memorandumul trimis Regelui Carol al II-lea al României.
Acum 76 de ani, Iuliu Maniu vorbea despre descentralizarea serviciilor publice și despre atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă.
"În loc de o nouă epocă de refacere materială şi de înălţare morală s-a continuat opera de umilire a provinciilor şi de pauperizare, înlăturarea elementului românesc ardelean şi bănăţean din funcţiunile publice imorale şi printr-un favoritism cu nimic justificat. (...) Sistemul centralist nu a înţeles aceea ce încă pentru Români a fost un principiu elementar de înţelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradiţiilor, a concepţiilor şi datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice şi prin atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă. Aceste metode de înţelepciune politică au fost călcate în picioare faţă de o provincie care nu fusese, totuşi, cucerită", se mai arată în Memorandumul semnat de Iuliu Maniu.
“În general, Românii ardeleni şi bănăţeni, în loc de a spori forţa lor economică, se găsesc într-o situaţie inferioară faţă de trecut. Băncile ardelene, odinioară mândria acestei provincii, în plin progres înainte de război, astăzi sunt doborâte la pământ. Preoţimea, intelectualitatea, partea mai înstărită a ţărănimii au suferit pierderi de miliarde“, se mai arată în Memorandum .
Ținutul Timiș, de unde se colectau sume mari de bani, dar și Ținutul moților, care a fost neglijat, sunt date ca exemplu în acest Memorandum.
„Luăm exemplul Ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest Ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane! Atât face bugetul Ţinutului Timiş! Legiuitorul a reunit bugetele celor 5 judeţe cari îl compun şi a creat Ţinutul. Mijloacele au rămas aceleaşi, dar cheltuielile infructuoase au sporit, cu un organ în plus: Rezidenţa. Cele 200 milioane se cheltuiesc aproape în întregime pe salarii şi materiale. Drumurile judeţene, cari au fost în sarcina judeţelor, au trecut în sarcina Rezidenţei. Rezidenţa le va lăsa în aceeaş stare în care au decăzut de mult. Dealtfel şoselele naţionale cari sunt în sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soartă mai bună. În Ţinutul Timiş, Ministerul n-a făcut nici un drum modern, autostrade până acum. De mulţi ani sunt făcute toate şoselele internaţionale maghiare cât şi iugoslave, în autostrăzi pentru automobilism, noi n-avem nici una”, se arată în Memorandum.
“În Ardeal, Ținutul moților a fost neglijat, iar locuitorii lui lăsați lipsurilor celor mai grele. Problema pășunilor și pădurilor comunale este și acum nerezolvată, cu toate promisiunile și cu toate vizitele ministeriale. În aceste ținuturi creșterea vitelor și industria de lemne sunt ocupațiunea principală și în unele locuri singurul isvor de venituri. Din cauza scumpetei explozibilelor și instrumentelor, precum și în urma dificultăților legale, industria mineritului, aceată străveche ocupațiune a moților, este lipsită de rentabilitate, sau chiar împiedicată. Sărăcia, boalele sociale distrug acest harnic popor cu bogății mari, care zac însă neexploatate”, se spune în Memorandum.
Născut în 8 ianuarie 1873 la Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei, Iuliu Maniu a fost deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, prim-ministru al României între 10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie 1930 – 10 octombrie 1930 și între 20 octombrie 1932 și 14 ianuarie 1933, și președinte al Partidului Național-Țărănesc.
Studiile universitare le-a făcut la Cluj (Facultatea de Drept - 1891-1896), Budapesta și Viena. Din 1919, Iuliu Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române. Unul din cei mai importanți oameni politici dintre cele două războaie mondiale, Iuliu Maniu a căzut victimă regimului comunist din România. Deținut politic după anul 1947, Maniu a murit la 5 februarie 1953 în închisoarea Sighet.
