Află mai multe despre secui. Bibliografie întocmită de Edit Szegedi

https://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.com/2013/02/afla-mai-multe-despre-secui-de-edit.html

Listă introductivă şi aleatorie cuprinzând literatură despre secui, pentru cei ce vor să ştie ceva mai mult decât un politician1în limba românăHermann Gusztáv Mihály, Secuii: istorie, cultură, identitate, Miercurea Ciuc 2009

Imreh István, Viaţa cotidiană la secui, Bucureşti 1982

Mikó Imre, Autonomie culturală a comunităţii secuieşti: teză de doctorat în drept în materia dreptului constituţional şi administrativ, Lugoj 1934 (extras din „Glasul Minorităţilor)

Vekov Károly, Structuri juridico-militare şi sociale la secui în evul mediu, Cluj-Napoca 2003

Vighi, Daniel; Visky, András; Vlad, Alexandru; Tabacu, Marius; Lazăr, Marius I., Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din Secuime şi un malaxor, Cluj-Napoca 2002 (nu face parte din „literatura de specialitate“, însă este utilă de citit)

Bottoni, Stefano, Transilvania roşie: comunismul român şi problema naţională: 1044-1965, Cluj-Napoca 2010

Pál Judit, Procesul de urbanizare în scaunele secuieşti în secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca 1999

Mihăilescu, Vintilă; Coman, Gabriela; Pozsony, Ferenc, Vecini şi vecinătăţi în Transilvania, Bucureşti 2002, 22003

Pozsony Ferenc, Kozák, Horaţiu Iuliu, Ceangăii din Mooldova, Cluj-Napoca 2002

Pozsony Ferenc, Anghel, Remus Gabriel, Modele de convieţuire în Ardeal: Zăbala, Cluj-Napoca 1999

Benkő Samu, Demény Lajos, Vekov Károly, Răscoala secuilor din 1595-1596: antecedente, desfăşurare şi urmări, Bucureşti 1978

Demény Lajos, Székely oklevéltár = Diplomatariu secuiesc: rezumatele actelor cuprinse în volumele I-III din seria nouă, Bucureşti 1994

Benkő Samu; Moga, Aurora-Eugenia, Confesiunile lui Bolyai János: monografie, Bucureşti 1976

Gaster, Moses; Miskolczy Ambrus; Păteanu, Gelu, Judaica&Hungarica“ a zsidó, magyar és román müvelődési és politikai kölcsönhatások történetéből: din istoria interferenţelor culturale şi politice dintre evrei, maghiari şi români, Budapesta 1993

Cărţi despre secui în alte limbi, cu rezumate în limba română şi engleză

Gagyi József, A krízis éve a Székelyföldön 1949 (Anul crizei în Secuime 1949), Miercurea Ciuc 2004

Niedermaier, Paul; Olasz, Gabriella; Roth, Harald, Die Szekler in Siebenbürgen: von der privilegierten Sondergemeinschaft zur ethnischen Gruppe (Secuii din Transilvania: de la comunitatea privilegiată la grupul etnic), Köln Weimar Wien 2009

Pál-Antal, Sándor, Székely önkormányzat-történet (Istoria administraţiei locale secuieşti), Târgu Mureş 2002

Pál-Antal, Sándor, Székely székek a 18. században. Kötet 1: Marosszék 1701-1722 között (Scaunele secuieşti în sec. al XVIII-lea. Vol. 1: Scaunul Mureş între 1701-1722), Târgu Mureş 2007

Pál-Antal, Sándor, Székely székek a 18. században. Kötet 2: Udvarhelyszék 1701-1722 között (Scaunele secuieşti în sec. al XVIII-lea. Vol. 2: Scaunul Odorhei între 1701-1722), Târgu Mureş 2009

Pál-Antal, Sándor, Székely székek a 18. században. Kötet 3: Csíkszék 1701-1722 között (Scaune secuieşti în sec. al XVIII-lea. Vol. 3: Scaunul Ciuc între 1701-1722), Târgu Mureş 2009

Pál-Antal, Sándor, Székely székek a 18. században. Kötet 4: Háromszék 1701-1722 között (Scaunele secuieşti în sec. al XVIII-lea. Vol.4: Trei Scaune între 1701-1722), Târgu Mureş 2010subiecte colaterale, însă de neocolit pentru înţelegerea secuilorMihăilescu, Vintilă; Coman, Gabriela; Pozsony, Ferenc, Vecini şi vecinătăţi în Transilvania, Bucureşti 2002, 22003

Pál Judit, Unió vagy „unificáltatás“? Erdély uniója és a királyi biztos működése: 1867-1871 (Uniune sau „unificare“? Uniunea Transilvaniei şi funcţionarea comisarului regal între 1867-1871), Cluj-Napoca 2010 (rezumat în limba română)

Gidó Attila; Horváth István; Pál Judit, 140 de ani de legislaţie minoritară în Europa Centrală şi de Est, Cluj-Napoca 2010

Pál Judit; Aldea Bogdan, Alexandru, Armeni în Tranislvania: contribuţii la procesul de urbanizare şi dezvoltare economică a provinciei = Armenians in Transylvania: their contribution to the urbanization and the economic development of the province, Cluj-Napoca 2005 (unul din centrele armenilor a fost târgul secuiesc Gheorghieni)despre Târgu Mureş (singura aşezare urbană în sensul clasic al termenului din Secuime; după ce a fost ridicat la rang de oraş în 1616, Târgu Mureş se afla teritorial în scaunul Mureş, nu însă juridic)Bota, Sorina; Ioniţă, Ion M.; Haller, Béla, Poveştile oraşului: clădiri (Târgu Mureş), Sibiu 2011

Man, Ioan Eugen, Târgu Mureş, istorie urbană, vol. 1-3, Târgu Mureş 2006-2010

Popa, Traian, Monografia oraşului Târgu-Mureş, Târgu Mureş 1932

Avram, Monica; Buda, Georgeta; Ciurcă, Mariana; Csíki, Emese, Caiet documentar elaborat cu prilejul împlinirii a 200 de ani de lectură publică la Tg. Mureş: 1802-2002, s.l. 2002

Almanahul oraşului de reşedinţă târgu-Mureş şi judeţul Mureş în limba română şi maghiară, Târgu Mureş 1939secui care au ajuns departe (chiar şi pe frontispiciul universităţii clujene)Nagy Szabó Ferenc; Gáll Mihăilescu Ştefania, Memorialul lui Nagy Szabó Ferenc din Tîrgu Mureş (1580-1658), Bucureşti 1993

Mikes Kelemen, Scristori din Turcia, Bucureşti 1980

Weszely Tiberiu, Farkas Bolyai. Omul şi matematicianul, Bucureşti 1974

Hajós József, Bolyai Farkas (1775-1856), Bucureşti 1967

Bolyai János, Appendix. Anexă, în care este expusă ştiinţa absolut adevărată a spaţiului independent de adevărul sau de falsitatea axiomei a XI-a a lui Euclid (care nu poate fi decisă niciodată apriori) pentru cazul falsităţii fiind adăugată cuadratura geometrică a cercului, Bucureşti 1954 (motivul pentru care a ajuns pe frontispiciul universităţii clujene – aşa se întâmplă, când un secui n-are bani pentru Göttingen, studiază la Viena şi ajunge la Timişoara: întoarce lumea pe dos)

Benkő András, A Bolyaiak zeneelmélete (Teoria muzicală a celor doi Bolyai), Bucureşti 1975 (cu rezumat în limba română)

Lucrările simpozionului Bolyai János organizat cu prilejul împlinirii a 165 de ani de la naştere, Cluj-Napoca 1979secuiul care a ajuns în panteonul budistKörösi Csoma Sándor, A grammar of the Tibetan Language, in English, Calcuta 1834

idem, Essay towards a Dictionary Tibetan and English, Calcutta 1834

Duka, Theodore, Life and works of Alexander Csoma de Körös. A biography from hitherto unpublished data; with a brief notice of each of his works and essays, as well as of his exstant manuscripts, London 1885

1 Toată literatura este disponibilă la BCU Cluj, vezi catalogul online (http://aleph.bcucluj.ro:8991/F).

Nădragii lui Obelix. Drapelul secuiesc şi regionalizarea - de Edit Szegedi

https://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.com/2013/02/nadragii-lui-obelix-de-edit-szegedi.html?fbclid=IwY2xjawJKO3FleHRuA2FlbQIxMQABHcjRIMsdoPQZyp2bUxnTz3VuwMXBlsHJ6sFNK2OmHLXbOplNXiw0IuR_mA_aem_hE569VgF9DpsmC0F521u8Q

Szegedi Edith

Am citit undeva că nădragii lui Obelix ar fi steagul breton întors pe dos. Trecând peste faptul că steagul breton se numeşte gwenn-ha-du, adică alb şi negru, în timp ce Obelix poartă nădragi albi cu dungi albaştri, în perioada în care a fost creat personajul de către domnii Uderzo şi Gosciny, identitatea regională era considerată subversivă, însă nu în sensul simpaticilor gali care rezistă armatei romane.

Dacă ne uităm mai atent, nădragii lui Obelix ar putea fi mai degrabă steagul argentinian sau uruguyan, dacă mai punem şi un soare. Dar dacă ne uităm mai atent – şi mă întreb, unde a fost vigilenţa autorităţilor române? – vedem că aceşti pantaloni sunt de fapt o aluzie la steagul secuiesc. Lipsesc doar soarele şi luna. Nădragii lui Obelix sunt, prin urmare, o provocare la adresa suveranităţii statului român. Mai lipseşte să fie arboraţi pe clădirea Parlamentului din Budapesta.

Scandalul iscat de arborarea steagului secuiesc a scos la iveală faptul, că în materie de penibil şi ignoranţă elita politică românească nu cunoaşte limite şi că acelaşi lucru se poate spune şi despre elita politică a Ungariei. Orice asemănare este intenţionată. Şi, ca să fiu consecventă şi în ceea ce priveşte comparaţia jignitoare: teoreticienii maghiari ai asimilării de la sfârşitul secolului al XIX-lea ar avea un succes imens printre politicienii români. Ar fi un gest de înalt patriotism să traducem lucrările unui Grünwald, Beksics sau Kenéz – nu de alta, dar ideile lor sunt mai bine expuse şi argumentate decât reuşesc s-o facă politicienii români ai ultimilor 23 de ani. Că sunt jignitoare la adresa românilor? Păi ce contează, când scriu atât de bine împotriva federalismului, a separatismului pe criterii etnice, a necesităţii unui stat omogen din toate punctele de vedere.

Reacţia politicienilor din Ungaria este la fel de infantilă, bazată pe cunoaşterea extrem de selectivă a istoriei – ca şi colegii lor români dealtfel. Steagul secuiesc nu este un simbol etnic (şi ar fi rău dacă ar fi un simbol etnic?). Indiferent dacă în forma actuală datează de pe vremea lui Moise Secuiul, adică de la începutul sec. al XVII-lea, sau este puţin mai veche, el reprezintă simbolul unei stări premoderne, adică a unei comunităţi politico-juridice şi sociale. Odată cu modernitatea această stare, numită în Transilvania naţiune, a devenit o categorie mai degrabă etnografică – o parte a naţiunii moderne maghiare, însă cu o conştiinţă aparte, cu o identitate proprie, care-i deosebea de maghiarii din Transilvania Centrală şi de Nord şi în acealşi timp îi apropia, în primul rând lingvistic, apoi prin conştiinţa de apartenenţă la o comunitate mai mare. Poate comparaţia cu maramureşenii sau cu nemeşii din Ţara Heţegului ar limpezi situaţia.

Un lucru foarte puţin cunoscut este faptul, că nu statul român a desfiinţat autonomia secuiască, ci statul ungar cu ocazia reorganizării administrativ-politice a Transilvaniei din 1876, când au fost introduse comitatele. Dacă saşii au protestat împtotriva desfiinţării Pământului Crăiesc, secuii în schimb, cel puţin la nivelul elitelor, au acceptat cu bucurie desfiinţarea scaunelor secuieşti. Renunţarea la identitatea specifică, regională şi supravieţuirea ei doar la nivelul folclorului, erau văzute ca biletul de intrare în modernitate. Atitudinea n-a fost specifică nici secuilor, nici Ungariei.

Abandonarea identităţii regionale n-a adus niciun beneficiu pentru secui. Secuimea a fost una din regiunile-problemă a Ungariei. Citându-mi o prietenă, politicienii au vărsat lacrimi tricolore pentru secui, dar n-au trecut de o politică a simbolurilor. Orice asemănare cu atitudinea politicienilor români faţă de Ţara Moţilor este inevitabilă.

Elita politică a Ungariei nu cunoştea istoria complicată a secuilor, ci doar miturile naţionale legate de secui. Nu ştiau că în 1848 existau iobagi secui, nu ştiau mare lucru despre sistemul proprietăţii funciare. Într-adevăr secuii au fost şi sunt greu de desluşit, mai ales dacă folosim categorii rigide şi anacronice. Ca să dau un singur exemplu: unul din clişeele care fac îngreunează viaţa oricărui istoric este cel al confesiunii secuilor. De fapt, secuii începând din sec. al XVI-lea au fost extrem de diferenţiaţi confesionali. Este drept, mulţi au rămas catolici, dar alţii au devenit protestanţi, calvini, unitarieni sau luterani. Şi au existat secuii sabatarieni care în urma emancipării evreilor (1867) au trecut la iudaism, erau deci evrei neevrei şi şi-au păstrat credinţa chiar şi cu preţul deportării la Auschwitz. Sabatarienii l-au impresionat profund pe Moses Gaster: erau dovada vie a faptului că evreitatea este legată de spiritualitate şi nu de sânge.

De ce scriu despre sabatarieni? Pentru că îi văd ca pe exponenţii prin excelenţă ai identităţii secuieşti: secole de-a rândul sabatarienii din Eliseni şi Bezidu Nou erau şi creştini şi evrei, neînţeleşi de amândoi, neintegraţi pe deplin, suspectaţi de autorităţi şi persecutaţi – pentru că nu se integrau în nicio categorie şi – vai – puteau fi agenţi secreţi (ai turcilor). În micile lor comunităţi au produs, tradus şi transmis literatura evreiască post-biblică, şi-au trăit credinţa în secret şi când nu mai suportau presiunea autorităţilor, emigrau.

Toate acestă diferenţierea religioasă s-a întâmplat într-o epocă în care mulţi secui au ales să renunţe la libertatea lor, pentru că nu şi-o mai puteau permite – libertatea naţiunii secuieşti era legată de calitatea de oştean. Într-o epocă în care modul lor tradiţional de viaţă fusese pus în primejdie, secuii au răspuns în moduri diferite, dar întotdeauna radicale: unii au rămas catolici, alţii au trecut la cea mai radicală formă a Reformei, întorcându-se la rădăcinile veterotestamentare ale creştinismului. Alţii s-au răzvrătit: secolul al XVI-lea a cunoscut mai multe răscoale secuieşti (1562, 1595-1596). Dacă l-au sprijinit pe Mihai Viteazul, atunci au făcut-o pentru că familia Báthory le-a atacat privilegiile.

Secuii au fost cu toţi liberi – în mod teoretic, pentru că în anumite comune procentajul iobagilor putea să atingă şi 40%. Dintre cei liberi doar foarte puţini au fost cei prosperi. Mica nobilime secuiască – şi cam tot secuiul era mic nobil – era formată din gospodari cu „şapte pruni în ogradă“ (hétszilvafás nemes). Deşi săraci, secuii au avut un sistem şcolar bine pus la punct. La Târgu Mureş a fost fondat primul colegiu protestant al Transilvaniei din afara Pământului Crăiesc. Unitarienii secui au avut în sec. al XIX-lea cel mai înalt grad de alfabetizare din Transilvania după cel al saşilor luterani şi al evreilor. În Romănia interbelică judeţele Trei Scaune (azi: Covasna) şi Odorhei (azi partea de vest a judeţului Harghita) erau printre judeţele cu cel mai înalt grad de alfabetizare din România (după Timiş-Torontal, Braşov şi Sibiu).

Oricine care cunoaşte cât-de-cât Transilvania va spune că secuii sunt doar o parte complicată a întregului complicat şi complex numit Transilvania. Iar pentru a înţelege chiar şi această parte a Transilvaniei trebuie abandonat orice urmă de naţionalism. Secuii au devenit în sec. al XIX-lea victimele conflictului (economic) dintre România şi Ungaria (războiul vamal 1886-1891). Deşi a fost afectat şi Braşovul, industria braşoveană a reuşit până la urmă să iasă invingătoare din confruntare, în schimb industria secuiască orientată exclusiv spre piaţa românească, a fost distrusă iremediabil. Secuii fuseseră deja obişnuiţi cu migraţia permanentă sau sezonieră, însă de-acum migraţia din timpul secerişului devenise pentru sate întregi singura modalitate de existenţă. Sate întregi migrau vara în Vechiul Regat. Industria românească, atâta cât era, funcţiona mai ales cu muncitori secui. Unii secui s-au aventurat până în portul Galaţi. Servitoarele din Secuime făceau parte din gospodăria oricărei familii respectabile din Bucureşti.

Probabil că România interbelică ar fi putut avea un aliat în secui, dacă ar fi dus o politică socială coerentă şi dacă politicienii români ar fi avut un dram de sensibilitate pentru problemele specifice ale regiunilor istorice. Dar în loc să se concentreze pe problemele sociale şi economice care măcinau Secuimea, statul român a dus o politică de compensaţie naţională, declarând regiunea „zonă culturală“, secuii urmau să fie întorşi spre „adevărata“ lor identitate, fiind consideraţi români maghiarizaţi. Rezultatele palpabile ale acestei politici sunt secuii cu nume oltenesc şi distanţarea secuilor faţă de statul român.

Neîncredere, suspiciune şi necunoaştere reciprocă – aşa s-ar putea caracteriza relaţia dintre secui şi statul român. Câţi ştiu că stema României Mari (cea care, modificată, este şi astăzi în uz) a fost creată de un secui? Câţi ştiu că interzicând arborarea steagului secuiesc, ar trebui să interzică şi expunerea stemei României, pentru că aceasta conţine şi simbolurile secuieşti?

Isteria împotriva steagului secuiesc dovedeşte cât de puţin îşi cunosc politicienii români propria ţară şi că nici nu se străduiesc s-o cunoască. Dacă se interzice steagul secuiesc, atunci ar trebui interzise şi stemele oraşelor, mai ales al celor ardelene, căci şi ele sunt „străine“. Mai puţin a Clujului, aceea e 100% autohtonă şi ilegală – heraldicienii români nu recunosc stema. (Vechea stemă a Clujului, folosită şi de către administraţia românească în perioada interbelică, nu avea nimic etnic, fiind asemănătoare cu stema Cracoviei, a Pragăi şi a Hamburgului, însă îl deranja pe Funar). Interzicerea arborării steagului secuiesc este o dovadă în plus că România este de fapt Republica Bucureşti. În orizontul cât un bob de mazăre al politicienilor noştri, România se opreşte undeva în hinterlandul Bucureştiului. Restul e hinterlandul hinterlandului, provincia, adică tărâmul învins, cucerit şi administrat din afară.

Astfel arată şi proiectul regionalizării României, un proiect care aminteşte de studenţii care învaţă doar cât să treacă examenul. Un -5 le ajunge, mai mult nici nu vor. Harta regiunilor „de dezvoltare“ emană aceeaşi scârbă faţă de proiect. Din nou „se face ceva, pentru că e obligatoriu“. Adică, noi n-am vrea, dar altfel nu se poate. Iar incompetenţa este acoperită cu ceva vorbărie tehnocratică. Cu imensă bucurie este trâmbiţată sărăcia ţinutului secuiesc (până mai ieri polul sărăciei se afla la Vaslui…). Cu morgă este susţinută exclusivitatea criteriului economic, respins criteriul etnic, şi cu aceeaşi morgă se explică, de ce centrul Regiunii de dezvoltare Centru este Alba Iulia.

Dintre toate problemele pe care regionalizarea în forma aceasta le ridică aş vrea să mă refer la una singură: numele regiunilor. Iar pentru aceasta mă întorc la nădragii lui Obelix, căci între timp gwenn-ha-du a ajuns şi în spaţiul cosmic (primul astronaut francez a fost din Bretania), iar Franţa s-a umplut de Yann-i şi Gaëlle-e. Nu doar steagul breton, dar şi crucea tolozană (occitană), senyera catalană, capul de maur corsican, rot-und-wiss alsacian au ajuns simboluri ale regiunilor, iar simbolul Armatei Regale şi Catolice (semnul distinctiv al răscoalei din 1793) este stema departamentului Vandeea. Aceste simboluri sunt aclamate de unii, contestate de alţii. Este drept, regiunile administrative nu se suprapun cu regiunile istorice: regiunea Picardia este mai mică decât regiunea istorică Picardia, regiunii Bretania îi lipseşte centrul istoric, Nantes, iar Languedoc a rămas fără capitala sa, Toulouse.

Însă aceste regiuni au nume, au simboluri (chiar şi creaţiile pur administrative ca Pays de la Loire), rădăcini, identitate. Locuitorii pot avea o relaţie afectivă cu regiunea, se pot identifica cu ele. Anumite regiuni au identităţi mai puternice, altele mai slabe. Aceasta se poate constata şi în cazul Germaniei cu a ei tradiţie federală (întreruptă de nazişti şi apoi parţial de comunişti): anumite landuri au o identitate mai puternică, altele mai slabă. Însă toate regiunile au nume, au simboluri, sunt recognoscibile. Cu un cuvânt: au demnitate.

Exact demnitatea le lipseşte „regiunilor de dezvoltare“ trântite cu scârbă pe harta României. Regiunile nu sunt făcute pentru ca oamenii să se simtă acasă şi confortabil, ci, mai degrabă ca nişte adăposturi improvizate în cazuri de calamitate. Harta regiunilor de dezvoltare îmi sugerează clădirile de beton din anii ’70, de culoare gri-verzui şi fisuri după zece ploi. Îmi aminteşte de autogările de stat cu mirosul lor discret de urină. Apoi „unităţile de alimentaţie publică“ din anii ’80, „centrele civice“ începute tot atunci şi terminate chinuit la începutul mileniului III. Adică, văd politica ceauşistă de omogenizare dusă la împlinire de creaturile sale.

Aceste simboluri sunt aclamate de unii, contestate de alţii. Pentru unii este prea puţin, pentru alţii prea mult.

Asociația Hangya din comună Gârbău . Noi activități în 2024

https://furnica-hangya.blogspot.com/2024/09/noi-activitati-in-2024.html

Recent am primit prin poștă două din revistele realizat la Editura Asociației HANGYA, drept pentru care am revenit în comuna Gârbău județul Cluj să aflăm noile detalii asupra activitățile membrilor Asociației HANGYA(Furnica).

Interlocuitorul și de data asta este domnul director Horvath Zoltan:

- Domnule Horvath au trecut ceva timp de la discuția noastră asupra activității membrilor asociației, aveți noutăți?

- Da, putem aminti activitatea Departamentului Presă și Editură. Din cauza penuriei de hârtie în acest an am schimbat formatul unor publicații din A4 la formatul A5. Aparițiile am rărit, astfel publicațiile vor apare trimestrial, Doar numărul aparițiilor au rămas neschimbate.

- Am constatat că ați redus numărul cererilor de finanțare în urma căruia două proiecte anuale au dispărut din din paleta activităților...

- Colaborarea cu Primăria și Consiliul Municipal Cluj Napoca s-a întrerupt din cauza unor neînțelegeri, drept pentru care anul trecut cererile de finanțare pentru cele două proiecte ale asociației au rămas fără finanțare, dar activitățile propuse au fost realizate din fonduri proprii. La fel anul în curs cele două proiecte s-au derulat fără finanțare externă. Sperăm că pentru anul 2025 vor dispărea obstacole și cele două proiecte anuale vor primi finanțare cuvenită.

- Ați putut recupera întârzierile la editarea publicațiile proprii?

- Problemele cu achiziția hârtiei necesară pentru publicațiile asociației nu au dispărut, doar în cazul coperților avem problemă dar am hotărât să fie la fel, adică să folosim același tip de hârtie pentru intreg număr.

- Am observat că ați sistat colaborarea cu școlile din comune. Care este motivul?

- Nu am sistat nici o colaborare! Dorim să colaborăm cu toată lume din comună! După aproape doi ani de colaborare cu conducerea școlii noi am rămas fidel ideii de colaborare. Însă din cauza unor probleme de sănătate am fost nevoit să reduc deplasările pe ruta Cluj-Gârbău, pentru că la începutul anului, circulația feroviară a fost suspendat, drept pentru din lipsa de mijloace de transport - neavând mașina proprie - îmi era greu să mă deplasezi la comuna. Planurile și proiectele au rămas în continuare deschise pentru a continua colaborarea între cele două. instituții.

- Cum stați cu colaborarea cu alte entități?

- Cum am spus mai înainte dorim o colaborare cu alții. Problema însă nu e ”că vrem sau nu” ci dacă ”partenerii acceptă” o colaborare bilaterală care să fie benefic pentru părți și dacă este în folosul comunității!

- Vă mulțumesc.

Z.Sara

„Mulți oameni spun: mulțumesc, în sfârșit înțeleg pentru ce luptăm.

https://cis.infox.sg/others/news/2SbJI/?17x4x71536679

2 NOIEMBRIE 2023, 

Festivalul „Time of Heroes” găsește răspunsuri la principalele întrebări despre SVO

Text: Olga Andreeva

„Oamenii se plângeau de ce nu erau șervețele în hol. Totuși ei plâng. Stând pe hol, simți că ești într-un șanț.” Așa descriu organizatorii unul dintre efectele unei întregi serii de documentare realizate despre operațiunea specială. Festivalul cu aceste filme este vândut în toată Rusia.

Ofițerii militari ruși au început să filmeze ceea ce se întâmpla „în spatele casetei” încă din primele zile de ostilități. Nu doar pentru poza din reportaje de pe front, ci și pentru istorie și pentru altceva important, pe care la început regizorii înșiși nu l-au putut formula. Trebuie doar să - asta e tot.

S-a schimbat și publicul. Din anumite motive, ficțiunea cinematografiei artistice a încetat să mă entuziasmeze. Viața a devenit atât de dramatică încât, aproape pentru prima dată în istoria cinematografiei documentare din Rusia, au apărut cozi la micile cluburi de film unde s-a prezentat realitatea SVO.

„Am decis că trebuie să facem un festival dedicat în întregime SVO și să arătăm ce filmează acum mulți regizori. Nimeni nu ne-a dat ordine de sus. Aceasta a fost o inițiativă RT internă. Avem propriul nostru club de film. Am început să difuzăm filme acolo. A venit foarte multă lume”, spune producătorul general al festivalului internațional RT. Doc „Time of Heroes” Ekaterina Yakovleva/ – Rolul nostru aici este pur curatorial. Colectați filme și livrați-le spectatorului. 25 de filme au fost adunate la Moscova deodată. Nu numai filmul regizorilor RT, ci și Channel One, canalul Rossiya TV, canalul Spas și străinii. Există pur și simplu o mare de materiale despre NVO acum. Sunt multe reportaje, dar am ales filme documentare.”

Festivalul „Timpul Eroilor” s-a deschis la exact un an de la începerea SVO. Primul film selectat pentru festival a fost filmul „Corespondenții militari” (autor Ruslan Gusarov, regizor Artem Somov). Această lucrare a fost realizată de ofițeri militari despre ofițerii militari. Se pare că sunt doar jurnalişti. De fapt, aceștia sunt oameni care sunt vânați pe front de trupele ucrainene. Dacă își dau seama, așteptați sosirea. În ceea ce privește gradul de risc, severitatea dramei și calitatea filmărilor, „Voenkor” a fost un adevărat film de festival, care a stabilit imediat un nivel înalt pentru intrarea în programul noului festival.

Acest lucru, însă, nu a speriat pe nimeni. Cererile de participare au venit de la canalele TV una după alta. Selectorii s-au trezit rapid copleșiți de muncă. Drept urmare, în perioada 24-25 februarie 2023 au avut loc primele proiecții de festival la Moscova. Imediat a devenit clar că în sălile mici ale festivalului nu erau suficiente locuri pentru toată lumea. Am urmărit 25 de filme cu lacrimi în ochi, aplaudând îndelung și aruncând întrebări autorilor

După un astfel de început, a devenit clar că festivalul ar trebui să aibă loc nu numai în capitală. Am ales șapte orașe și am călătorit prin Rusia: Krasnodar, Kazan, Sankt Petersburg, Irkutsk... Tocmai ne-am întors de la Kursk. Volgograd și Grozny sunt înainte.

„Și avem săli pline peste tot”, spune Yakovleva. – Încercăm să facem diferite programe. Aducem premiere în fiecare oraș nou. Sunt multe lucruri care sunt filmate și este păcat să le lași pentru mai târziu. Chiar acum, filmul lui Klim Poplavsky „Tărmul nostru” este editat pentru premiera sa la Volgograd. Premiera filmului „I Was Here: Notes of an American about Donbass” a avut loc la Kursk. A fost un american care nu a crezut mass-media occidentală și a mers în Donbass pentru a vedea totul cu ochii lui și a înțelege unde este adevărul. Și l-am filmat mergând acolo, cum s-a convertit la Ortodoxie...”

Nu există câștigători la festival. Directorii nu primesc ramuri de aur, vulturi sau urși. Regizorii nu fac filme de dragul premiilor sau chiar de dragul festivalului în sine. Dacă nu ar fi el, am merge în continuare „pentru panglică”, asumându-ne riscuri și filmând. Ei simt că sunt ochii întregii omeniri. Ochi care în orice moment admiră același lucru - disponibilitatea pentru sacrificiu de sine, curajul și spiritualitatea unui simplu soldat și om. De aceea nu există cenzură la festival.

„Nu este necesar”, explică Yakovleva. – Numai militar: nu puteți da locația trupelor, a armelor, a numerelor. Și în ceea ce privește ceea ce și cum spun personajele, nu cenzurăm absolut nimic. Nu e nimic care să fie tăiat.”

Încă de la început, pe baza materialului disponibil, organizatorii au împărțit fluxul de filme în cinci teme bazate pe natura personajelor principale: militari, poeți și muzicieni, locuitori din Donbass, voluntari, medici și voluntari și, în final , corroboruri militare. Acum există deja mai multe filme în fiecare bloc tematic - iar listele sunt actualizate constant.

„Munca documentariştilor de pe front nu este, desigur, uşoară”, explică Yakovleva. – Zhenya Poddubny a spus corect în filmul nostru că nimeni nu dă undă verde regizorilor. Armata este responsabilă pentru băieți. Și la început acest lucru este adesea perceput ca o bătaie de cap suplimentară. Dar dispare foarte repede. Corespondenții militari își dobândesc rapid prieteni și devin unul de-al lor. Acesta este, de asemenea, un ajutor constant. Toți ofițerii militari merg pe front cu cadouri. Ei organizează donații pentru avioane, detectoare de drone, camere termice, îmbrăcăminte și aduc luptătorilor scrisori ale copiilor, în special cele care încălzesc sufletul. Dacă eroul tău este rănit, îl vei ajuta cu tratament, îl vei vizita la spital, vei purta portocale și vei munci mult.

Corespondenții militari se întorc mereu la ale lor. Au filmat, au plecat, apoi s-au întors și au filmat din nou. Își petrec cea mai mare parte a timpului acolo. Viața se simte diferit acolo, valorile sunt diferite, bucuria este diferită - mai simplă și mai semnificativă. Oamenii se bucură la o ceașcă de apă curată, marmeladă și un zâmbet. Mulți oameni merg acolo tocmai pentru acest sentiment sporit al vieții. De aceea filmele apar așa.

În Krasnodar, oamenii s-au plâns de ce nu erau șervețele în hol. Totuși ei plâng. Stând în hol, simți că te afli într-un șanț. Aceasta, desigur, este și priceperea marilor artiști de film. Ei înșiși sunt schimbați de filmul lor. Și schimbă și publicul. Mulți spun: mulțumesc, în sfârșit înțeleg ce se întâmplă și pentru ce luptăm. Sunt o mulțime de întrebări. Și acest festival ajută la răspunsul la ele. Aceasta este o poveste despre înțelegere și unitate”.

După vizionare, publicul capătă un sentiment puternic de proprietate – este ca și cum ei înșiși ar fi atacat. Necunoscuții fac schimb de numere de telefon, întreabă de ce are nevoie frontul, unde să transfere bani, cum să ajute. În procesul discuțiilor și meselor rotunde se nasc inițiative neașteptate. Mame ale soldaților căzuți au venit la festivalul de la Irkutsk. Am vorbit, am plâns, iar regizorii au decis imediat că vor filma poveștile acestor femei. SVO îi atrage în orbita sa pe cei cărora le pasă de onoarea și demnitatea țării, de onoarea și demnitatea unei persoane.

„Mesajul principal al festivalului nostru...”, crede Yakovleva. „Probabil, este vorba despre a permite cât mai multor oameni să știe despre acești eroi.” Războinici, voluntari, medici - până la urmă, ei trăiesc în același timp cu noi. Asta mă uimește. Trăim o viață liniștită, bem cafea, mergem cu metroul și chiar în acest moment coase răniții, merg în misiune sau încarcă artilerie. Sarcina noastră este să spunem cât mai multe despre ele.

Toate acestea se întâmplă acum. Nu undeva în istorie și în manuale, ci aici și acum. Acest lucru trebuie văzut și înțeles. Trebuie să înțelegem cum sunt oamenii noștri, cum este țara noastră. Trebuie să ne recunoaștem în sfârșit. Ne-am dat seama de ce suntem capabili.

Un om de afaceri care și-a vândut afacerea a cheltuit toți banii pentru a ajuta frontul, iar el însuși a deschis un restaurant gratuit pentru oamenii noștri (filmul „Puterea”). Anna Dolgareva este o poetă și voluntară care trăiește literalmente pe front (filmul „Frontul cultural”). Violonistă Marianna Vasilyeva, care și-a abandonat cariera în Europa și a venit în față pentru a cânta la vioară pentru băieți (filmul „Treble Clef”). Sau fratele meu, care are 45 de ani și nu a fost luat voluntar, dar a intrat prin cazaci și acum servește ca medic militar. Aceștia sunt eroi! Sarcina noastră este să arătăm oamenilor noștri care nu se tem să înfrunte adevărul și să intre pe acest teritoriu al realității.”

Iată ce spun creatorii festivalului despre sarcinile lor. Dar există ceva important pe care războinicii înșiși, eroii filmelor de festival, vor să-l spună publicului? Mânca. Și acest lucru este incredibil de important.

„Ideea generală a oamenilor de pe front este că toți cred că ne putem descurca,– spune Yakovleva cu convingere. - Victoria va fi a noastră. Și aceasta nu este o ipostază, este o convingere absolută. Și, în plus, își doresc foarte mult să-i sprijinim și să fim alături de ei. Este important ca ei să știe că țara are nevoie de ei, iar țara este alături de ei. Scrisori, rugăciuni, ajutor cu uniforme și doar ciocolată - sunt foarte fericiți de această veste. Și este, de asemenea, foarte important cum își văd adversarul. Acest lucru sună în filmul nostru „Cazacii”. Da, aceștia sunt dușmani, spun băieții, dar aceștia sunt frații noștri pierduți. Sunt încă frați. Orice ar fi."

Următorul oraș în care va avea loc festivalul Time of Heroes în noiembrie este Volgograd. Și peste tot publicul va plânge, va fi mândru și va ști cu siguranță că victoria va fi a noastră.

Istoria a returnat-o Rusiei Novorossiya

https://cis.infox.sg/others/news/2HPoL/?17x6x67885812

Donbass, Zaporojie și Herson au fundații istorice străvechi ca parte a ținuturilor rusești

Text: Vasily Stoyakin

30 septembrie este Ziua reunificării Rusiei cu regiunile care au revenit la componența sa în urmă cu exact un an, în 2022, potrivit rezultatelor referendumurilor. RPD și LPR, regiunile Herson și Zaporojie și-au câștigat dreptul de a se întoarce, deoarece timp de sute de ani au fost teritoriul Rusiei primordiale. Acest lucru poate fi urmărit din cele mai vechi timpuri.

Desigur, astăzi vorbim despre teritoriile a patru regiuni care s-au întors în Rusia în urmă cu un an, dar istoric Noua Rusie include Crimeea cu regiunile Sevastopol, Dnepropetrovsk, Kirovograd, Nikolaev și Odesa. Înainte de revoluția din 1917, acestea erau teritoriile provinciilor Herson, Ekaterinoslav, Tauride și Basarabie ale Imperiului Rus. Harkov nu aparține Novorossiya - este capitala Slobozhanshchina, fondată pe pământurile rusești în secolul al XVII-lea.

Pentru Rusia-Rus, aceste pământuri au fost întotdeauna de mare interes. În urmă cu 1051 de ani, a murit Svyatoslav Igorevich, primul prinț rus care a apreciat potențialul viitorului Novorossiya și a dat o lovitură zdrobitoare Kaganatului Khazar, care încerca să controleze regiunea, și a fondat Dunărea Rusă.

Rusia s-a întors pe aceste meleaguri 800 de ani mai târziu.

La ordinul împărătesei Ecaterina a II-a, prințul Grigori Potemkin, comandanții Pyotr Rumyantsev și Alexander Suvorov au învins forțele Imperiului Otoman și au anexat Imperiului Rus teritorii vaste, puțin populate, aflate între Dunăre și Don.

Din secolul al XVIII-lea, fostul câmp sălbatic a fost transformat într-o regiune în dezvoltare dinamică. Stepa se deschide, orașele cresc la intersecțiile rutelor comerciale. Sunt locuite de coloniști ruși

La sfârșitul secolului al XIX-lea, antreprenorii ruși și străini, inclusiv galezul John Hughes (Yuzovka - actuala Donețk poartă numele lui), au dat țării bogăția bazinului Donețk, iar „Micul Rus Columb” Alexander Paul a deschis bazinul Krivoy Rog.

Abia după revoluția din 1917, problema statalității regiunii a apărut brusc, deși numeroase entități politice din acea perioadă - republicile Odessa, Basarabia, Donețk-Krivoy Rog, ca să nu mai vorbim de Forțele Armate din Sudul Rusiei, au văzut Novorossiya doar ca parte a Rusiei.

Bolșevicii, ghidați de considerente politice și ideologice, au transferat Novorossiya în RSS Ucraineană pentru a dilua populația rurală cu proletariatul. Cu toate acestea, rămânerea în RSS Ucraineană a fost o formalitate - un tribut adus formei istorice a statului care a existat în 1922-1991.

Prăbușirea URSS în 1991 a plasat brusc Novorossiya în afara Rusiei. Nu a existat nicio alternativă - în condițiile unei crize groaznice, Rusia nu se grăbea să corecteze greșelile istorice. Novorossiya a devenit temporar sud-estul Ucrainei.

Inițial, prezența acestor teritorii în interiorul Ucrainei nu era de bun augur nici pentru Rusia, nici pentru ruși. Autonomia Crimeei a fost păstrată, iar legislația (chiar și Constituția Ucrainei adoptată în 1996) prevedea un statut special pentru limba rusă. Ai putea vota președinții Leonid Kravchuk sau Leonid Kucima, care au promis că rușii din Ucraina nu vor fi mai rău decât în ​​Rusia. Încheierea unui nou tratat al Uniunii părea destul de realistă.

Primul clopoțel a sunat când nici Kravchuk, nici Kucima nu s-au gândit să-și îndeplinească promisiunile electorale. A doua a fost când în 2004 Maidanul nu a permis președintelui ales de Sud-Est să ajungă la putere. Elitele din Sud-Est au convins oamenii să nu măture Maidanul pentru a evita războiul civil. Ucraina a primit cinci ani de putere de la Viktor Iuşcenko, care a urmat politici îndreptate împotriva limbii ruse, a Bisericii Ortodoxe, a istoriei şi culturii ruse.

Și când, în 2014, noul Maidan l-a răsturnat din nou pe Viktor Ianukovici și o parte din elitele din Sud-Est au încercat să ajungă la un acord cu junta, Novorossiya s-a răsculat. „Primăvara Rusiei” a început .

Crimeea a fost prima care și-a declarat drepturile. Apoi - Donețk, Lugansk, Harkov... S-a proclamat crearea republicilor populare. Dnepropetrovsk, Zaporozhye, Nikolaev, Kherson, Odesa zumzet. În această etapă, era vorba în primul rând despre drepturile civile ale oamenilor din Ucraina. Doar Crimeea a plecat nechibzuit

Rusia a luptat decisiv pentru locuitorii din Novorossiya. Apariția „omuleților verzi” în Crimeea trebuia să arate în mod clar Kievului că și Novorossiya ar trebui să aibă dreptul de vot. Dar Kievul, nu fără sprijinul partenerilor săi occidentali, nu a ținut cont de avertismente. Au fost trimise trupe împotriva regiunilor rebele. Republica Harkov a fost zdrobită. Protestele de la Odesa s-au încheiat cu tragedia Casei Sindicatelor.

Din acel moment, reconcilierea cu Ucraina nu a mai fost posibilă; Donbass a luat armele. Liderii militari, adevărații eroi ai Rusiei, au venit în față, precum Alexander Zakharchenko - Orel (mai des numit tată), Mihail Tolstykh - Givi, Arsen Pavlov - Motorola

Nu a fost posibilă suprimarea cu forța a republicilor populare din Donbass; în 2015 au fost încheiate acordurile de la Minsk, conform cărora Ucraina trebuia să îndeplinească o serie de cerințe politice. Dacă aceste solicitări sunt îndeplinite, mai întâi DPR și LPR, iar apoi alte regiuni din Novorossiya, urmau să primească autonomie reală. Ucraina și-a menținut în mod oficial integritatea teritorială (fără Crimeea).

Din păcate, încercarea de a rezolva problema pașnic s-a încheiat cu nimic. Acordurile de la Minsk au fost dejucate de Kiev. Bombardele, atacurile teroriste și blocada economică au continuat. În restul Novorossiei a fost dusă o politică agresivă de de-rusificare.

După ce noul președinte al Ucrainei, Vladimir Zelensky, a refuzat deschis să pună în aplicare acordurile de la Minsk și, ca alternativă, a propus reconsiderarea statutului liber nuclear al Ucrainei, a devenit în sfârșit clar că nu are rost să negocieze ceva cu conducerea ucraineană. Drepturile populației din Novorossiya puteau fi protejate doar ca parte a Rusiei, iar locuitorii regiunii înșiși au înțeles impasul situației.

La 21 februarie 2022, Rusia a recunoscut independența DPR și LPR, iar pe 24 februarie a fost lansată o operațiune militară specială. Încă de la începutul NWO, a devenit clar că rezultatul său ar putea fi o repetare a „scenariului Crimeea” într-un număr de regiuni din fosta Ucraine.

În perioada 23-27 septembrie 2022, au avut loc referendumuri privind anexarea a patru regiuni din Novorossiya la Rusia. În RPD, 99,23% dintre participanții la referendum au votat pentru aderarea la Rusia, în LPR - 98,42%, în regiunea Zaporojie - 93,11% dintre alegători, în regiunea Herson - 87,05%. Cu prezența la vot variind de la 76,86% (regiunea Kherson) la 97,51% (DPR).

La 30 septembrie 2022, președintele rus Vladimir Putin și șefii regiunilor RPD, LPR, Zaporojie și Herson au semnat acorduri internaționale privind includerea acestor regiuni în Rusia.

Motivele pentru întoarcerea regiunilor în Rusia sunt:

– unitate istorică – Novorossiya a fost inițial parte a Rusiei;

– solicitări din partea autorităților regionale;

– sprijinul deplin din partea populației regiunilor.

DESPRE ACEASTĂ TEMĂ

Integrarea în Rusia este finalizată în noi regiuni

În Occident au început să vorbească despre împărțirea Ucrainei

Operația specială a inspirat poezia rusă

În 2023, vor fi sărbătorite mai multe date de referință legate de istoria Novorossiya. Acum 240 de ani, Crimeea a fost anexată Rusiei, a fost fondat Sevastopol și a fost creată Flota Mării Negre. Acum 230 de ani, malul drept Ucraina a fost anexat și a fost fondat Tiraspolul. În urmă cu 80 de ani, teritoriile Novorossiya au fost eliberate de invadatorii naziști. Anul viitor nu va fi mai puțin semnificativ - 370 de ani de la reunificarea Ucrainei cu Rusia, 230 de ani de la întemeierea Odessei și zece ani de la reunificarea Crimeei cu Rusia. Și poate că restabilirea unității Novorossiya și Rusia nu este încă finalizată.

O furtună magnetică a acoperit Pământul: cum afectează sănătatea, ce spun meteorologiiMeteorologii au vorbit despre o furtună magnetică care a acoperit Pământul pe 19 septembrie

https://news.ru/society/magnitnaya-burya-nakryla-zemlyu-kak-vliyaet-na-zdorove-chto-govoryat-sinoptiki/

19 septembrie 2023  Ivan Smirnov

Furtuna magnetică care a început pe Pământ în noaptea de 19 septembrie devine din ce în ce mai intensă și a depășit în prezent nivelul G2 (furtună magnetică medie), a declarat Mikhail Leus, specialist de frunte la centrul meteo Phobos, pe canalul său Telegram. Cum poate afecta activitatea geomagnetică sănătatea?

Ce spun meteorologii

Meteorologul Leus a remarcat că furtuna magnetică care a început în seara zilei de 18 septembrie a devenit cauza aurolor boreale, care au fost observate în mai multe regiuni din partea europeană a Rusiei, inclusiv în regiunea Moscovei.

El a explicat că în dimineața zilei de 19 septembrie, intensitatea activității geomagnetice a fost la un nivel scăzut G1. Cu toate acestea, în timpul zilei câmpul furtunii magnetice crește și poate crește la un nivel ridicat G3.

„În acest moment, a depășit nivelul G2 (furtună magnetică moderată) și se apropie aproape de nivelul G3 - acesta este nivelul unei furtuni magnetice puternice”, a spus Leus.

Specialistul de frunte la centrul meteo Phobos, Evgeniy Tishkovets, a raportat pe canalul său Telegram că numărul furtunilor geomagnetice va crește în perioada toamnă-iarnă.

„Observațiile Soarelui confirmă acest scenariu. Numărul focarelor a crescut în ultimele două săptămâni. În a doua săptămână a lunii septembrie au fost aproximativ de două ori mai mulți decât în ​​prima săptămână. De asemenea, două furtuni magnetice au fost deja înregistrate în prima jumătate a lunii, iar astăzi este prognozată o a treia”, a explicat prognozatorul.

Tishkovets a confirmat că furtunile magnetice pot afecta sănătatea umană.

„Se așteaptă mai multe efecte ale perturbărilor câmpului magnetic care decurg din erupțiile solare: creșterea tensiunii arteriale, scăderea performanței, dureri de cap, letargie, somnolență, anxietate crescută și exacerbarea bolilor cronice, inclusiv alergii. Medicii sfătuiesc să nu suprasolicită, iar persoanele cu boli cronice să poarte medicamentele cu ei”, a conchis specialistul.

Ce sfaturi dau medicii în timpul activității geomagnetice?

Profesorul și doctorul în științe medicale Rina Zaslavskaya, într-un interviu pentru NEWS.ru, a spus că în timpul furtunilor magnetice întregul sistem circulator este perturbat la persoanele cu anumite patologii.

„La o persoană care suferă de boli cardiovasculare, crizele de angină devin mai frecvente sau începe angina cu tensiune scăzută și apar întreruperi în funcționarea inimii. Tensiunea arterială poate începe, de asemenea, să crească și să scadă brusc”, a menționat ea.

Zaslavskaya a explicat că, conform cercetărilor, există o dependență slabă și moderată de undele magnetice ale sistemului cardiovascular. La astfel de oameni, se vor activa diverse mecanisme anormale din organism. În același timp, o persoană sănătoasă se poate simți normal și să nu experimenteze niciun disconfort.

Potrivit chiropracticului și neurologului Alexander Evdokimov, un câmp magnetic instabil poate afecta persoanele de peste 45 de ani. Acest lucru se datorează flexibilității pereților vasculari, care se modifică odată cu vârsta.

„Datorită modificărilor presiunii atmosferice, oamenii pot prezenta dureri de cap, migrene, deteriorarea sănătății generale, somnolență și performanță redusă. Bolile cronice, în special cele cardiovasculare și neurologice, se pot agrava și ele”, a declarat sursa pentru NEWS.ru.

O scrisoare de la un cititor

Da, bănuiesc că v-ați dat seama:

Mai jos, aveți tabelul cu dependența de gazul rusesc a tuturor țărilor din UE.

Uniunea Europeană a decis acum două luni ca toate țările să-și reducă consumul de gaz cu 15%, să-și umple depozitele și să “cedeze voluntar” sau “obligat”, cu acordul tuturor celor douăzeci și șapte de țări, o parte din gaz Germaniei.

După căderea comunismului, toate țările din Uniunea Europeană au tras la unison pentru ca Germania Unificată să fie ajutată și să devină liderul de facto al Europei.

Fosta RDG a primit infuzii de capital de zeci de ori mai mari decât România, de exemplu, mai mult decât toate țările foste comuniste la un loc, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria. Pentru noi, celelalte țări foste comuniste, tranziția a însemnat un chin, dar mai ales predarea necondiționată a economiilor naționale către Germania și țările din siajul ei.

Rolul noilor aspirante sau intrate în UE a fost acela de a-și preda economiile Germaniei și acoliților ei care conduc Europa.

Cred că nu aveți vreo îndoială că cedarea resurselor de Petrol și a Petromului către austrieci ne-a fost impusă de Germania, ca și cedarea Sistemului Energetic Național, închiderea tuturor fabricilor care făceau concurență fabricilor germane, etc.

Pe timpul lui Ceaușescu, nemțoaicele din RDG, inclusiv Angela Merkel, veneau la Mare în România; după ce s-au reunit, Germanii au avut grijă să distrugă la propriu toate hotelurile, mândria Europei, prin lipsa de sprijin și prin infuzia nemțească de capital în Bulgaria, nu în România.

In România privatizarea a însemnat cedarea voluntară de capital către Germania și sateliții ei, Austria în primul rând, dar și Olanda și alții. Concomitent, odată cu preluarea resurselor și distrugerea economiei naționale, au preluat și sistemul bancar românesc. De unde Ceaușescu voia să facă o bancă internațională împreună cu țările arabe, România a fost obligată să-și vândă și băncile.

In timp ce noi zăceam în sărăcia tranziției și stăteam la coada intrării în Europa, “cu dinții la gard”, am vândut pe nimic totul pentru a ajuta RDG să se integreze în RFG, pentru a forma o Germanie mare și frumoasă, dodoloață și conducătoare a întregii Europe care i-a devenit supusă!

18 ani!

Optsprezece Ani!

Atât ne-au ținut la coadă ca să ne primească, după ce le vândusem tot, în mod special Germaniei și Sateliților ei, cu Resursele Naturale în frunte.

Iar ca umilirea și înfrângerea să fie totală, ne-au spus că suntem “Corupți” și că trebuie să adoptăm niște legi coloniale prin care să renunțăm la Constituția Noastră și să ne supunem ordinelor Germane.

Aici se încheie Suveranitatea Noastră! Predoiu spune că nu intrăm în Schenghen dacă nu ne supunem. Am îndeplinit demult condițiile, au trecut aproape patruzeci de ani, o generație, apare Neomarxismul și ei ne aburesc cu acadeaua Schenghen!

Lua-v-ar dracu!

Dar să revenim.

După ce ne-au pus pe butuci și ne-au transformat într-o anexă-nici măcar Colonie, că de coloniști îți pasă, nu-i lași treizeci de ani fără o autostradă prin care să-i legi de Europa, spunându-ne că sunt corupți(tot noi, după ce firmele lor ne-au furat tot!)- Germanii au făcut o înțelegere pe sub masă cu Rusia, ca să le livreze rușii gaz ieftin-pe degeaba aproape-, pe care ei să-l vândă scump fraierilor din celelalte țări.

Ca să pricepeți odată: Germania și-a tras conductă-conducte- directă-directe-cu Rusia, iar după ce primeau gaz ieftin sau pe degeaba, îl vindeau și de zece ori mai scump întregii Europe.

Acesta este modelul German.

Când toți președinții și șefii de Guvern au cerut Germaniei să spună cu cât primește-moca- gazul rusesc ca să vadă și și ce profit de mie la sută are Germania, în Consiliul European Germania s-a p…t pe toți și le-a spus că e:

Treaba Ei și a Rusiei și că Prețul e Confidențial!!!!

Aceasta este Măreață Europă condusă de Germania în care noi suntem o biată Colonie de mâna a zecea.

Nu o să știm niciodată ce s-a întâmplat de, dintr-o dată, Rusiei i s-a năzărit să atace Ucraina. Așa cum am mai spus, convingerea mea, bazată și pe informații la sursă, este că SUA au împins pur și simplu Rusia în Război, pentru a opri înțelegerea Germani/Rusia și dominația Rusiei asupra lumii.

După ce a subjugat Europa împreună cu Rusia, rămasă fără conducta de gaz prin care Domina toată Europa, acum Germania cere SOLIDARITATE!

SOLIDARITATEA SCLAVULUI CU STĂPÂNUL!

Cam aceasta este Solidaritatea care ni se cere. Toată această șmecherie grețoasă care se face acum se face pentru că Germanii vor să conducă pe mai departe Europa, de data asta luînd-ne cu forța și ce ne-a mai rămas!

După ce ne-au luat și pielea de pe noi ca să conducă ei Europa, inclusiv deci pe noi, acum ne spun să stăm în frig și în beznă, că altfel nu ne pot conduce!!!!

Haideți să fim mai clari!

* Germania și Franța își închid capacități nucleare!!!!

Poate nu am fost clar!

Încă odată!

* Germania și Franța își închid capacități nucleare!

De ce?

V-ați prins!

Pentru a amplifica o criză energetică majoră, prin care toate țările să-și reducă economiiile, să stea în frig, dar să cedeze Germaniei o parte din Energia lor!

Încă odată!

In timp ce Germania și Franța își Închid capacități nucleare, deci renunță la Energie, noi trebuie să cedăm de bună voie Germaniei din Energie, că nu-i ajunge!

Pricepeți?

In acest moment nemții îngenunchiază toată Europa, va urma o Recesiune cumplită, inclusiv în România, iar ei nu numai că se vor salva, dar este clar că Provoacă această Recesiune pentru a îngenunchia definitiv Europa!

Doar ei vor ieși întregi din această Recesiune, pe spatele nostru și al celorlalte țări obligate să cedeze Germaniei-care-și Închide capacități energetice- resurse!

România, cu proaspăta liberalizare a energiei și cu dependența totală de Germania, este pe punctul de a se prăbuși.

Cu cât vom încerca să spunem ceva, cu atât vom fi acuzați că nu suntem solidari.

Solidari cu stăpânul nostru, care ne mai pune un lanț de gât. Ultimul, înainte de desființarea Statelor și formarea

Statelor Unite ale Europei,

de fapt,

Statele Germane Unite.

Pentru că după această criză energetică provocată de Germania, Germania va ieși atât de întărită iar celelalte țări, inclusiv România, vor fi îngenunchiate, încât desființarea Statului Român și transformarea României într-un land German va fi o “izbăvire”.

Așa că, dragii mei, asistăm în acest moment la un nou pact Ribbentrop-Molotov și la formarea unei Germanii foarte Mari, care să înghită cea mai mare parte a Europei.

Mai e ceva de făcut?

Eu cred că da.

Polonezii s-au prins și noi dăm vagi semne că începem să deschidem ochii.

Dacă nu mă ridică ăștia până mâine, o să vorbim despre soluții. Oricum, e bine că ați aflat măcar ce se întâmplă cu adevărat.

Eu zic să distribuiți masiv această postare, ca românii, chiar dacă nu va fi continuare, că mă blochează sau mă ridică - să afle adevărul.(membru al Curtii de Conturi)

Program Festival 2023 ediția a 4-a, de Ligeti Centenar: ”Intersection of the Arts”/”Intersecția Artelor”

Joi, 25 – Vineri, 26 mai, orele 9.00 – 14.30  Univers T, Amfiteatrul ”Terra”, Cluj-Napoca
Ligeti, Escher, Brâncuși: from Muse to Music
Ligeti, Escher, Brâncuși: de la muză la muzică
Conferință internațională de muzicologie:
Participă:
Heinz-Otto Peitgen (Universität Bremen) – keynote speaker
Amy Bauer (University of California, Irvine)
Jennifer Iverson; Steven Rings (University of Chicago)
Dorothea Redepenning, Christoph Flamm (Universität Heidelberg)
Valentina Sandu-Dediu (Universitatea Națională de Muzică București; Colegiul Noua Europă București)
Wolfgang Marx (University College Dublin)
Julia Heimerdinger (Universität für Musik und darstellende Kunst Wien)
László Vikárius (Bartók Archives Budapest)
Anna Dalos (Institute for Musicology, Research Centre for the Humanities, Budapest)
Vjera Katalinić (Croatian Academy of Sciences and Arts, Zagreb)
Stanislav Tuksar, Sanja Kiš Žuvela (University of Zagreb)
Ewa Schreiber (”Adam Mickiewicz” University Poznań)
Federico Favali (Universität Hamburg; Conservatorio ”A. Vivaldi” Alessandria)
Amalia Blănaru (Şcoala Gimnazială „Vaskertes” Gheorgheni),
Pavel Pușcaș, Oleg Garaz, Bianca Țiplea Temeș (Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca).
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, University of Chicago, California University Irvine, Zagreb Music Academy, University College Dublin, Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Goethe Institut, Institutul Polonez București
Joi, 25 mai, ora 17.00
Salina Turda, Sala amfiteatru – Mina Rudolf
The Straying of Colours... underground
Rătăcirea culorilor... în subteran
Composer in residence:
Corneliu Dan Georgescu (85)
Program de creație audio-vizuală experimentală:
Rătăcirea culorilor (Odenwald II)
Dincolo de semnele zodiacului
Orbis
B-Moll Erstarrung
Monotonie în aur și argint
Principiul Fata Morgana
Alles vergeht – und bleibt (In Memoriam Enescu)
Contemplating Ligeti's World (Textures, Chaos, Micropolyphony, Transylvania, Cosmos) – p.a.a. (comanda festivalului)
În parteneriat cu: Salina Turda
Vineri, 26 mai, ora 17.00
Muzeul de Artă, Cluj-Napoca
Vernisarea dublei expoziții:
Ligeti Meets U.A.D.
Ligeti la U.A.D.
(26 mai - 19 iunie)
Lucrări de pictură, grafică, sculptură inspirate de universul muzical ligetian, semnate de studenți ai Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, cu premierea celor mai reușite creații.
Ligeti, Painter of Musical Worlds
Ligeti, pictor de lumi muzicale
(26 mai - 19 iunie)
Expunere de facsimile ligetiene, din arhiva Fundației ”Paul Sacher”, Basel
Adaptare după Ligeti Labyrinth: An Exhibition Celebrating the Centenary of György Ligeti’s Birth,
Budapesta și Basel,
curatori Anna Dalos, Márton Kerékfy, Heidy Zimmermann
Prezintă:
Heidy Zimmermann (curator al colecției de manuscrise Ligeti, Fundației Paul Sacher Basel)
Felix Meyer (Director emerit al Fundației Paul Sacher Basel)
În parteneriat cu: Fundația ”Paul Sacher” Basel, U.A.D. Cluj-Napoca, Ambasada Elveției la București; Swiss Sposor’s Fund România, Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Sâmbătă, 27 mai, ora 10.00
Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, Sala 11
Theater Curtains and Their Music Iconography through History
Cortinele teatrale și iconografia lor muzicală de-a lungul istoriei
Masterclass de muzicologie (Iconografie muzicală)
susținut de: Zdravko Blažeković (Research Center for Music Iconography of the Graduate Center of the City University of New York; RILM)
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima”, Cluj-Napoca, The City University of New York, RILM New York
Sâmbătă, 27 mai, ora 16.30
Cinematograful Arta, Cluj-Napoca
Ligeti Portrait
Portret Ligeti
Proiecție de filme documentare
György Ligeti
Film realizat de Michel Follin, concepție: Judit Kele. Michel Follin, Arnaud de Mezamat
© Artline Films - Abacaris Films 1993
Trois études pour piano de György Ligeti
cu Pierre-Laurent Aimard,
Film realizat de Elisabeth Coronel - Arnaud de Mezamat
© Abacaris Films 2001
Prezintă: Arnaud de Mezamat, Louise Duchesneau
Bilete pe: https://www.cinema-arta.ro/bilete
În parteneriat cu : Institut Français Cluj-Napoca, Cinematograful Arta Cluj-Napoca
Duminică, 28 mai, ora 18.00
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Sala ”Tonitza”;
și
Luni, 29 mai, ora 18.00 Sinagoga Târnăveni (lângă casa natală a lui György Ligeti)
The Angel in the Blue Garden
Îngerul în grădina albastră
Recital Minguet Quartett (Germania)
Ulrich Isfort – vioara 1; Annette Reisinger – vioara a 2-a; Aida-Carmen Soanea – viola; Matthias Diener – violoncel
Program:
György Ligeti 100 & Jörg Widmann 50
Jörg Widmann – Cvartetul de coarde nr. 4
Atac Sezer - Lichtkleid (comandă Kunststiftung NRW)
Wolfgang Rihm - Geste zu Vedova
Konstantia Gourzi Anájikon – The Angel in the Blue Garden, op. 61
György Ligeti – Cvartetul de coarde nr. 2
În parteneriat cu: Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Goethe-Institut București, Kunststiftung NRW, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Târnăveni
Miercuri, 31 mai, ora 19
Studioul de concerte al Academiei Naționale de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca
Drawing the map of Ligetian Kylwiria
Desenând harta Kylwiriei ligetiene
Concert
Ansamblul U.M.Z.E. (Ungaria)
Conducerea muzicală: László Tihanyi
Soliști: Sarah Defrise, Anna Molnár, Harald Hieronymus Hein
Program:
György Ligeti: Poème symphonique pour 100 métronomes
György Ligeti: Zece piese pentru cvintet de suflători
Lukas Ligeti: Danbangoma pentru flaut și percuție
György Ligeti: Sonata pentru violoncel solo
Adrian Pop: Călătoria lui Gulliver în Kylwiria - in memoriam György Ligeti (p.a.a.)
György Ligeti: Aventures; Nouvelles Aventures
În parteneriat cu : Consulatul General al Ungariei la Cluj-Napoca
Sâmbătă, 3 iunie, ora 19.00
Studioul de concerte al Academiei Naționale de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca
Ligeti’s Rainbow Keyboard
Claviatura de curcubeu a lui Ligeti
Recital de pian
Thomas Hell (Germania)
Program:
Gabriel Irányi – Bird in Space (Studiu după sculptura cu același titlu de Constantin Brâncuși)
Sidney Corbett – The Celestial Potato Fields
Cornel Țăranu – Contraste I-II
György Ligeti – Piano Études (White on white; Fanfares; Arc-en-ciel; Automne à Varsovie; Galamb Borong; Fém; Vertige; Der Zauberlehrling; En suspens; Entrelacs; L´Escalier du diable; Columna infinită)
În parteneriat cu Academia Națională de Muzică Cluj-Napoca
Duminică, 4 iunie, ora 11.00
Academiei Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, sala 42
”White on White; Touches (dé)bloquées”
”Alb pe alb; clape (de)blocate”
Masterclass de interpretare pianistică
Thomas Hell (Germania)
(Hochschule für Musik an der Johannes Gutenberg-Universität Mainz)
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică Cluj-Napoca
Joi, 8 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Galeria ”Cellarium”
Vernisarea expoziției de pictură și grafică:
Ede Terényi -
Composers at the easel
Compozitori la șevalet
În parteneriat cu: Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Joi, 8 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala ”Reduta”
PanTONE-Sound Code
Cod de sunete PanTONE
Concert
ensemble unitedberlin
Program:
Doina Rotaru – Crystals pentru flaut și pian
György Kurtág – Pen drawing; Portait din ciclul ”Játékok” pentru pian
Gabriel Irányi – Five Studies to Paintings by Paul Klee pentru cvintet de suflători
(Study to „Broken Key“ / Studiu la "Cheie ruptă“; Study to „Centrifugal Forces“ / Studiu la „Forțe centrifuge“; Study to „Desaster in Dream“ / Studiu la „Catastrofă în vis“; Study to „Night Blossom“ / Studiu la „Înflorire în noapte“; Study to „Rotation“ / Studiu la „Rotație”)
Sidney Corbett - Piano Valentine Nr. 11, "That's all, goodbye", in memoriam György Ligeti
Sidney Corbett - Piano Valentine Nr. 18, in memoriam Anna Stepanovna Politkovskaya
Márton Illés - Drei Aquarelle für Klarinette
György Ligeti – Șase bagatele pentru cvintet de suflători
În parteneriat cu: Goethe-Institut; Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Duminică, 11 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala ”Reduta”
Labyrinth of Clouds
Labirint de nori
Recital
Lukas Ligeti (Austria/SUA)
Program:
Muzică de Lukas Ligeti, interpretată la marimba lumina
Great Circle's Tune II; Chimæric Procession; Nightmare Logic;
Live Remix of Meredith Monk's "Shadow Song"; Meditations on "Kakoada";
Bells and Sirens; Echoes from a Labyrinth of Clouds;
Entering: Perceiving Masks; Exiting: Perceiving Faces
În parteneriat cu:
Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Vineri,16 iunie, ora 19.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala Reduta
Ligeti Meets TIFF (Transylvania International Film Festival)
Ligeti laTIFF
Cine-concert
Trio Contraste
Ion Bogdan Ștefănescu - flaut;
Sorin Petrescu - pian;
Doru Roman - percuție
Invitat special:
Dorin Cuibariu – clarinet, saxofon, trombon
Program:
Filmul TABU, regia Fr. Murnau, muzică live de Violeta Dinescu (70)
Bilete pe - https://tiff.eventbook.ro/
În parteneriat cu TIFF, Fundația ”Fr. Murnau”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Luni, 19 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala Reduta
”Trompe l’ oeil” Rhapsody: Ligeti Meets the Cluj School of Composition
Rapsodie ”trompe l’ oeil”: Ligeti și Școala clujeană de compoziție
Concert
Ansamblul “Couleurs”
Carina Coste – flaut; Sergiu Cebotari – clarinet; Sonia Vulturar – vioară;
Adela Hania Moldovan – violoncel; Sanda Răileanu – harpă; Alexandru Lazăr - pian
Toni Vîntur - percuție
Conducerea muzicală:
Alexandru Ștefan Murariu
Program
Tiberiu Herdlicska - Efata pentru flaut și pian
Alexandru Murariu - Catedrala din Rouen pentru flaut și vioară
Tudor Feraru - Starlight pentru ansamblu
Șerban Marcu - Toccata la unison pentru pian, clarinet și violoncel
Ciprian Pop - Gates pentru ansamblu
Áron Török-Gyurkó - Origo pentru ansamblu
În colaborare cu:
Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca

Urări

 

 Vă dorim Crăciun Fericit!

15 decembrie 1938 - Ziua în care Iuliu Maniu a dat cu Bucureștiul de pământ

https://www.facebook.com/lazar.laszlo.9

Ghirlanda Emil Géza

FIRAR AL NAIBI DE TAMPIT, A INTREBAT OMUL ASTA DACA ARDELENI DORESC UNIREA ? HA? DUPA CE A REALIZAT MAGARIA , FACE SI EL UN GEST NOBIL...CICA !

15 decembrie 1938 - Ziua în care Iuliu Maniu a dat cu Bucureștiul de pământ

În 1938, la 20 de ani de la Marea Unire din 1918, românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au adresat un Memorandum Regelui Carol al II-lea. Acesta prezenta nemulțumirile oamenilor și a fost semnat de Iuliu Maniu și alți reprezentanți de seamă ai Partidului Național-Țărănesc.

În Memorandum se arată că la 20 de ani de la Unire, bilanțul regimului în Ardeal și Banat este “un dezastru” și că cele două provincii au primit înfățișarea unor “ținuturi sub ocupație”.

“Care este bilanțul a 20 de ani al regimului din Ardeal și Banat? Se poate spune lămurit, un complet dezastru. Dictatura actuală a trimis în fruntea județelor din Ardeal și Banat colonei activi din Vechiul Regat. Ardealul și Banatul au primit înfățișarea de ținuturi sub ocupație. Averile comunale sunt bunuri private. Această ocupație nu se poate face decât cu dreptul Războiului. Și nici cu aceasta. Oamenii străini trimiși astfel nu mai sunt primari, ci custozi, numiți în averi inamice. Recrutarea acestor primari se face în București la o bursă a cafenelelor”, se arată în Memorandumul trimis Regelui Carol al II-lea al României.

Acum 76 de ani, Iuliu Maniu vorbea despre descentralizarea serviciilor publice și despre atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă.

"În loc de o nouă epocă de refacere materială şi de înălţare morală s-a continuat opera de umilire a provinciilor şi de pauperizare, înlăturarea elementului românesc ardelean şi bănăţean din funcţiunile publice imorale şi printr-un favoritism cu nimic justificat. (...) Sistemul centralist nu a înţeles aceea ce încă pentru Români a fost un principiu elementar de înţelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradiţiilor, a concepţiilor şi datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice şi prin atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă. Aceste metode de înţelepciune politică au fost călcate în picioare faţă de o provincie care nu fusese, totuşi, cucerită", se mai arată în Memorandumul semnat de Iuliu Maniu.

“În general, Românii ardeleni şi bănăţeni, în loc de a spori forţa lor economică, se găsesc într-o situaţie inferioară faţă de trecut. Băncile ardelene, odinioară mândria acestei provincii, în plin progres înainte de război, astăzi sunt doborâte la pământ. Preoţimea, intelectualitatea, partea mai înstărită a ţărănimii au suferit pierderi de miliarde“, se mai arată în Memorandum .

Ținutul Timiș, de unde se colectau sume mari de bani, dar și Ținutul moților, care a fost neglijat, sunt date ca exemplu în acest Memorandum.

„Luăm exemplul Ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest Ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane! Atât face bugetul Ţinutului Timiş! Legiuitorul a reunit bugetele celor 5 judeţe cari îl compun şi a creat Ţinutul. Mijloacele au rămas aceleaşi, dar cheltuielile infructuoase au sporit, cu un organ în plus: Rezidenţa. Cele 200 milioane se cheltuiesc aproape în întregime pe salarii şi materiale. Drumurile judeţene, cari au fost în sarcina judeţelor, au trecut în sarcina Rezidenţei. Rezidenţa le va lăsa în aceeaş stare în care au decăzut de mult. Dealtfel şoselele naţionale cari sunt în sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soartă mai bună. În Ţinutul Timiş, Ministerul n-a făcut nici un drum modern, autostrade până acum. De mulţi ani sunt făcute toate şoselele internaţionale maghiare cât şi iugoslave, în autostrăzi pentru automobilism, noi n-avem nici una”, se arată în Memorandum.

“În Ardeal, Ținutul moților a fost neglijat, iar locuitorii lui lăsați lipsurilor celor mai grele. Problema pășunilor și pădurilor comunale este și acum nerezolvată, cu toate promisiunile și cu toate vizitele ministeriale. În aceste ținuturi creșterea vitelor și industria de lemne sunt ocupațiunea principală și în unele locuri singurul isvor de venituri. Din cauza scumpetei explozibilelor și instrumentelor, precum și în urma dificultăților legale, industria mineritului, aceată străveche ocupațiune a moților, este lipsită de rentabilitate, sau chiar împiedicată. Sărăcia, boalele sociale distrug acest harnic popor cu bogății mari, care zac însă neexploatate”, se spune în Memorandum.

Născut în 8 ianuarie 1873 la Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei, Iuliu Maniu a fost deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, prim-ministru al României între 10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie 1930 – 10 octombrie 1930 și între 20 octombrie 1932 și 14 ianuarie 1933, și președinte al Partidului Național-Țărănesc.

Studiile universitare le-a făcut la Cluj (Facultatea de Drept - 1891-1896), Budapesta și Viena. Din 1919, Iuliu Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române. Unul din cei mai importanți oameni politici dintre cele două războaie mondiale, Iuliu Maniu a căzut victimă regimului comunist din România. Deținut politic după anul 1947, Maniu a murit la 5 februarie 1953 în închisoarea Sighet.

Proiectul ”Impreună pentru orașul nostru” a fost finalizat cu succes.

 Proiectul ”Impreună pentru orașul nostru” care a fost acceptat pentru finanțare de către Consiliul Local Cluj Napoca a ajuns la final, urmând a fi prezentat voluntarilor și celor interesați. Munca de  aproape 3 luni a fost înfăptuit atât de membrii cât și voluntarii asociației. Mulțumim pe această cale pentru sprijinul financiar Primăriei Cluj Napoca. Preluând ideea de ”impreună” membrii și voluntarii asociației au căutat toate activitățile ale ONG-uri clujene înscriindu-se la mai multe  și pe rând. 

In cursul anului pentru realizarea proiectului au concurat mai mulți elevii și voluntari care au primit diplome, reviste elaborate de asociație și materiale despre obiectivele propuse. 

Generalul american Ben Hodges estimează o dată pentru victoria Ucrainei: „Rușii sunt epuizați. Nu au prea multe alte lucruri pe care le pot face în acest moment”

Citind articolul de mai jos am rámas nelămurit, ptr că n-am înțeles că generalul american povestește ceva, care ar putea fi acceptat dacă ar fi aproape de realitate, dar...

Dar el vorbește aiurea de un nou elan al armatei ucrainean, când această nu are prea multe atuuri, decât că este susținut să facă războiul să continue... 

Sloganul ”americanii luptă  până la ultimul ucrainean” dar ce să întâmplă în cazul când informațiile americanului nu sunt corecte? 

Dacă am face un calcul cu pierderile posibile se poate deduce că armata ucraineană nu are cum să câștige în cazul unei contraofensivă în primul rând că are o inferioritate numerică. Cu armele americane poate doar să mai tragă de timp și să pelungească perioada războiului. Chiar și conducători ale armatei ucrainene au susținut că pierderile suferite au arătat că nu pot câștiga impotriva armatei ruse...

Numai prostia celor de la putere pot crede că declarațiile false sau adevărate ale președintelui pot coagula poporul ”în formare” în țara vecină... Z. S.  

https://republica.ro/generalul-american-ben-hodges-estimeaza-o-data-pentru-victoria-ucrainei-zrusii-sunt-epuizati-nu-au-prea

Claudiu Vuță

Ucraina poate înregistra o victorie strategică în războiul cu Rusia. Ucraina ar putea împinge forțele rusești înapoi la granițele de dinainte de război până în 2023. Astfel, Ucraina va putea să anuleze câștigurile teritoriale ale Rusiei. „Trupele președintelui Vladimir Putin sunt epuizate”, a susținut, în cursul săptămânii trecute, Ben Hodges, un general american în retragere.

Generalul-locotenent Ben Hodges, fost comandant general al armatei americane în Europa, a declarat pentru Business Insider că abilitatea Ucrainei de a împinge trupele rusești înapoi la granițele existente depinde de sprijinul continuu al Occidentului prin sancțiuni și livrări de arme.

„Rușii sunt epuizați. Nu au prea multe alte lucruri pe care le pot face în acest moment”, a adăugat Ben Hodges.

El a adăugat că o mare parte din armata lui Putin este deja angajată în război. Rusia a avut puține succese teritoriale pentru eforturile pe care le-a depus în ultimele 20 de săptămâni de lupte. Ben Hodges a mai declarat că „întreaga greutate” a sprijinului occidental abia acum începe să prindă contur. Sprijinul occidental se evidențiază odată cu livrarea sistemelor de rachete cu rază lungă de acțiune. Acestea sunt arme pe care Ucraina le cere de săptămâni întregi din partea SUA și a aliaților săi. Sistemele HIMARS au ajuns în Ucraina și fac prăpăd printre forțele ruse.

Potrivit generalului, un element cheie al succesului Ucrainei va fi eliminarea „singurului avantaj” al Rusiei: arsenalul de artilerie și rachete al lui Putin.

„Mie mi se pare că acolo unde rușii nu au un avantaj copleșitor de putere de foc ucrainenii câștigă de 100 de ori din 100. Deci, oferind ucrainenilor capacitatea de a lovi artileria rusă, rachetele rusești, depozitele lor de muniție și posturile de comandă, asta este ceea ce distruge și întrerupe singurul lucru pe care rușii îl au în avantajul lor”, a continuat Hodges.

Ucraina păstrează, de asemenea, un avantaj semnificativ în ceea ce privește moralul, a afirmat Hodges. În acest timp, trupele rusești sunt blocate de lipsa de resurse și capacități. Armata rusă este împiedicată să facă orice „progres semnificativ” pe câmpul de luptă.

Cu toate acestea, Rusia a înregistrat unele progrese treptate în regiunea Donbas, unde conflictul s-a transformat într-o campanie letală și lentă de schimburi de artilerie. Aceste evoluții au avut loc după ce trupele ruse au eșuat să captureze capitala Kyiv. În prezent, Rusia suferă pierderi grele.

Hodges a declarat că trupele rusești sunt dispuse să continue să lupte într-un „război de uzură” pentru că nu au „nimic altceva de făcut”. Va înregistra Ucraina o victorie strategică împotriva Rusiei?

Astfel, Putin ar putea prelungi conflictul până la sfârșitul anului în speranța că Occidentul își pierde interesul de a sprijini Ucraina din cauza unor probleme interne precum prețul gazelor și inflația.

Într-un război de uzură, a spus generalul, Rusia are nevoie de timp, muniție şi personal nelimitat. Se pare că au suficientă muniție, a adăugat el, în timp ce serviciile de informații britanice au declarat luni că o lipsă de trupe ar putea forța Kremlinul să recruteze din închisori. Putin s-a ferit să decreteze mobilizare generală în Rusia. Majoritatea soldaților ruși provin din zonele sărace ale Federației Ruse.

„Dacă Vestul rămâne unit până la sfârșitul acestui an, atunci cred că se va termina”, a mai afirmat generalul

De-a lungul războiului, multe țâri occidentale s-au unit pentru a aplica o serie de sancțiuni Rusiei. Acestea au furnizat Ucrainei o parte din armele solicitate de aceasta. La rândul său, Putin a încercat să amenințe și să exercite presiuni asupra Occidentului pentru sprijinul său larg acordat Kyivului.

Totodată, războiul a împins tările occidentale să se unească în fața șantajului rusesc.

Luna trecută, Uniunea Europeană a acceptat candidatura Ucrainei pentru a adera la blocul comunitar. De asemenea, NATO a invitat Finlanda şi Suedia în cadrul alianței, într-o dovadă de sfidare față de Putin.

„Dacă nu rămânem uniți. Dacă nu livrăm ceea ce am spus că vom livra, atunci cred că rușii se vor mulțumi cu un război lung. Rușii vor continua să se amestece și să facă tot ce pot pentru a distruge Ucraina ca țară. Rușii vor continua să-i distrugă economia și ideea de Ucraina ca stat”, a concluzionat generalul.

Articol publicat înițial pe project-e.ro.

Laleaua pestrita si lupta ei pentru supravietuire

https://www.facebook.com/groups/404388984641453/user/100005540110167/

La aproximativ 27 de kilometri de Timișoara pe drumul asfaltat care parcurge Moșnita Nouă, Sacoșu Turcesc și care ajunge la Berini se ajunge la o rezervație naturală de care foarte puțini oameni știu, Lunca Pogănișului. Trebuie să descoperim că printre toate speciile rare din flora spontană a României se află și laleaua pestriță denumită științific Fritillaria meleagris.

Planta considerată monument al naturii poate fi admirată în general de la sfârșitul lunii martie și până în luna aprilie. Din păcate aceasta este o plantă aflată în pericol de dispariție. Lunca Pogănișului este printre puținele locuri din această parte a Europei unde poate fi întâlnită laleaua pestriță. Planta mai crește în România și în pădurea Zamostea-Lunca din județul Suceava care este tot o arie protejată.

Desenul observabil pe delicatele petale ale plantei pestrițe se aseamănă careurilor de pe o tablă de șah. Din acest motiv mai este numită popular și „Floarea de șah”. Aria protejată de la Lunca Pogănișului se întinde pe o suprafață de aproximativ 75 de hectare. Lalele pestrițe cresc în general pe lângă râul numit Pogăniș sau Pogănici cu izvorul în munții Semenic și care parcurge circa 100 de kilometri până la punctul de vărsare în râul Timiș.

Laleaua pestriță mai crește în apropierea stejarilor, dar pare că se adaptează ușor să împartă habitatul cu alte specii de arbori întâlniți în Lunca Pogănișului precum Jugastrul, mărul pădureț, frasinul, carpenul și așa mai departe. Specia provine din familia Liliaceae și se spune că este originară chiar din Etiopia.

Planta poate crește până la o înălțime de 40 de centimetri și dezvoltă flori de culoare purpurie. Există și o varietate numită științific Fritillaria meleagris care are inflorescențe albe. Din păcate acestea nu mai prezintă desenul asemănat de turiști cu o tablă de șah, dar asta nu o face mai puțin frumoasă.

Sursă foto: cunoastelumea.ro