Asociația Hangya din comună Gârbău . Noi activități în 2024

https://furnica-hangya.blogspot.com/2024/09/noi-activitati-in-2024.html

Recent am primit prin poștă două din revistele realizat la Editura Asociației HANGYA, drept pentru care am revenit în comuna Gârbău județul Cluj să aflăm noile detalii asupra activitățile membrilor Asociației HANGYA(Furnica).

Interlocuitorul și de data asta este domnul director Horvath Zoltan:

- Domnule Horvath au trecut ceva timp de la discuția noastră asupra activității membrilor asociației, aveți noutăți?

- Da, putem aminti activitatea Departamentului Presă și Editură. Din cauza penuriei de hârtie în acest an am schimbat formatul unor publicații din A4 la formatul A5. Aparițiile am rărit, astfel publicațiile vor apare trimestrial, Doar numărul aparițiilor au rămas neschimbate.

- Am constatat că ați redus numărul cererilor de finanțare în urma căruia două proiecte anuale au dispărut din din paleta activităților...

- Colaborarea cu Primăria și Consiliul Municipal Cluj Napoca s-a întrerupt din cauza unor neînțelegeri, drept pentru care anul trecut cererile de finanțare pentru cele două proiecte ale asociației au rămas fără finanțare, dar activitățile propuse au fost realizate din fonduri proprii. La fel anul în curs cele două proiecte s-au derulat fără finanțare externă. Sperăm că pentru anul 2025 vor dispărea obstacole și cele două proiecte anuale vor primi finanțare cuvenită.

- Ați putut recupera întârzierile la editarea publicațiile proprii?

- Problemele cu achiziția hârtiei necesară pentru publicațiile asociației nu au dispărut, doar în cazul coperților avem problemă dar am hotărât să fie la fel, adică să folosim același tip de hârtie pentru intreg număr.

- Am observat că ați sistat colaborarea cu școlile din comune. Care este motivul?

- Nu am sistat nici o colaborare! Dorim să colaborăm cu toată lume din comună! După aproape doi ani de colaborare cu conducerea școlii noi am rămas fidel ideii de colaborare. Însă din cauza unor probleme de sănătate am fost nevoit să reduc deplasările pe ruta Cluj-Gârbău, pentru că la începutul anului, circulația feroviară a fost suspendat, drept pentru din lipsa de mijloace de transport - neavând mașina proprie - îmi era greu să mă deplasezi la comuna. Planurile și proiectele au rămas în continuare deschise pentru a continua colaborarea între cele două. instituții.

- Cum stați cu colaborarea cu alte entități?

- Cum am spus mai înainte dorim o colaborare cu alții. Problema însă nu e ”că vrem sau nu” ci dacă ”partenerii acceptă” o colaborare bilaterală care să fie benefic pentru părți și dacă este în folosul comunității!

- Vă mulțumesc.

Z.Sara

„Mulți oameni spun: mulțumesc, în sfârșit înțeleg pentru ce luptăm.

https://cis.infox.sg/others/news/2SbJI/?17x4x71536679

2 NOIEMBRIE 2023, 

Festivalul „Time of Heroes” găsește răspunsuri la principalele întrebări despre SVO

Text: Olga Andreeva

„Oamenii se plângeau de ce nu erau șervețele în hol. Totuși ei plâng. Stând pe hol, simți că ești într-un șanț.” Așa descriu organizatorii unul dintre efectele unei întregi serii de documentare realizate despre operațiunea specială. Festivalul cu aceste filme este vândut în toată Rusia.

Ofițerii militari ruși au început să filmeze ceea ce se întâmpla „în spatele casetei” încă din primele zile de ostilități. Nu doar pentru poza din reportaje de pe front, ci și pentru istorie și pentru altceva important, pe care la început regizorii înșiși nu l-au putut formula. Trebuie doar să - asta e tot.

S-a schimbat și publicul. Din anumite motive, ficțiunea cinematografiei artistice a încetat să mă entuziasmeze. Viața a devenit atât de dramatică încât, aproape pentru prima dată în istoria cinematografiei documentare din Rusia, au apărut cozi la micile cluburi de film unde s-a prezentat realitatea SVO.

„Am decis că trebuie să facem un festival dedicat în întregime SVO și să arătăm ce filmează acum mulți regizori. Nimeni nu ne-a dat ordine de sus. Aceasta a fost o inițiativă RT internă. Avem propriul nostru club de film. Am început să difuzăm filme acolo. A venit foarte multă lume”, spune producătorul general al festivalului internațional RT. Doc „Time of Heroes” Ekaterina Yakovleva/ – Rolul nostru aici este pur curatorial. Colectați filme și livrați-le spectatorului. 25 de filme au fost adunate la Moscova deodată. Nu numai filmul regizorilor RT, ci și Channel One, canalul Rossiya TV, canalul Spas și străinii. Există pur și simplu o mare de materiale despre NVO acum. Sunt multe reportaje, dar am ales filme documentare.”

Festivalul „Timpul Eroilor” s-a deschis la exact un an de la începerea SVO. Primul film selectat pentru festival a fost filmul „Corespondenții militari” (autor Ruslan Gusarov, regizor Artem Somov). Această lucrare a fost realizată de ofițeri militari despre ofițerii militari. Se pare că sunt doar jurnalişti. De fapt, aceștia sunt oameni care sunt vânați pe front de trupele ucrainene. Dacă își dau seama, așteptați sosirea. În ceea ce privește gradul de risc, severitatea dramei și calitatea filmărilor, „Voenkor” a fost un adevărat film de festival, care a stabilit imediat un nivel înalt pentru intrarea în programul noului festival.

Acest lucru, însă, nu a speriat pe nimeni. Cererile de participare au venit de la canalele TV una după alta. Selectorii s-au trezit rapid copleșiți de muncă. Drept urmare, în perioada 24-25 februarie 2023 au avut loc primele proiecții de festival la Moscova. Imediat a devenit clar că în sălile mici ale festivalului nu erau suficiente locuri pentru toată lumea. Am urmărit 25 de filme cu lacrimi în ochi, aplaudând îndelung și aruncând întrebări autorilor

După un astfel de început, a devenit clar că festivalul ar trebui să aibă loc nu numai în capitală. Am ales șapte orașe și am călătorit prin Rusia: Krasnodar, Kazan, Sankt Petersburg, Irkutsk... Tocmai ne-am întors de la Kursk. Volgograd și Grozny sunt înainte.

„Și avem săli pline peste tot”, spune Yakovleva. – Încercăm să facem diferite programe. Aducem premiere în fiecare oraș nou. Sunt multe lucruri care sunt filmate și este păcat să le lași pentru mai târziu. Chiar acum, filmul lui Klim Poplavsky „Tărmul nostru” este editat pentru premiera sa la Volgograd. Premiera filmului „I Was Here: Notes of an American about Donbass” a avut loc la Kursk. A fost un american care nu a crezut mass-media occidentală și a mers în Donbass pentru a vedea totul cu ochii lui și a înțelege unde este adevărul. Și l-am filmat mergând acolo, cum s-a convertit la Ortodoxie...”

Nu există câștigători la festival. Directorii nu primesc ramuri de aur, vulturi sau urși. Regizorii nu fac filme de dragul premiilor sau chiar de dragul festivalului în sine. Dacă nu ar fi el, am merge în continuare „pentru panglică”, asumându-ne riscuri și filmând. Ei simt că sunt ochii întregii omeniri. Ochi care în orice moment admiră același lucru - disponibilitatea pentru sacrificiu de sine, curajul și spiritualitatea unui simplu soldat și om. De aceea nu există cenzură la festival.

„Nu este necesar”, explică Yakovleva. – Numai militar: nu puteți da locația trupelor, a armelor, a numerelor. Și în ceea ce privește ceea ce și cum spun personajele, nu cenzurăm absolut nimic. Nu e nimic care să fie tăiat.”

Încă de la început, pe baza materialului disponibil, organizatorii au împărțit fluxul de filme în cinci teme bazate pe natura personajelor principale: militari, poeți și muzicieni, locuitori din Donbass, voluntari, medici și voluntari și, în final , corroboruri militare. Acum există deja mai multe filme în fiecare bloc tematic - iar listele sunt actualizate constant.

„Munca documentariştilor de pe front nu este, desigur, uşoară”, explică Yakovleva. – Zhenya Poddubny a spus corect în filmul nostru că nimeni nu dă undă verde regizorilor. Armata este responsabilă pentru băieți. Și la început acest lucru este adesea perceput ca o bătaie de cap suplimentară. Dar dispare foarte repede. Corespondenții militari își dobândesc rapid prieteni și devin unul de-al lor. Acesta este, de asemenea, un ajutor constant. Toți ofițerii militari merg pe front cu cadouri. Ei organizează donații pentru avioane, detectoare de drone, camere termice, îmbrăcăminte și aduc luptătorilor scrisori ale copiilor, în special cele care încălzesc sufletul. Dacă eroul tău este rănit, îl vei ajuta cu tratament, îl vei vizita la spital, vei purta portocale și vei munci mult.

Corespondenții militari se întorc mereu la ale lor. Au filmat, au plecat, apoi s-au întors și au filmat din nou. Își petrec cea mai mare parte a timpului acolo. Viața se simte diferit acolo, valorile sunt diferite, bucuria este diferită - mai simplă și mai semnificativă. Oamenii se bucură la o ceașcă de apă curată, marmeladă și un zâmbet. Mulți oameni merg acolo tocmai pentru acest sentiment sporit al vieții. De aceea filmele apar așa.

În Krasnodar, oamenii s-au plâns de ce nu erau șervețele în hol. Totuși ei plâng. Stând în hol, simți că te afli într-un șanț. Aceasta, desigur, este și priceperea marilor artiști de film. Ei înșiși sunt schimbați de filmul lor. Și schimbă și publicul. Mulți spun: mulțumesc, în sfârșit înțeleg ce se întâmplă și pentru ce luptăm. Sunt o mulțime de întrebări. Și acest festival ajută la răspunsul la ele. Aceasta este o poveste despre înțelegere și unitate”.

După vizionare, publicul capătă un sentiment puternic de proprietate – este ca și cum ei înșiși ar fi atacat. Necunoscuții fac schimb de numere de telefon, întreabă de ce are nevoie frontul, unde să transfere bani, cum să ajute. În procesul discuțiilor și meselor rotunde se nasc inițiative neașteptate. Mame ale soldaților căzuți au venit la festivalul de la Irkutsk. Am vorbit, am plâns, iar regizorii au decis imediat că vor filma poveștile acestor femei. SVO îi atrage în orbita sa pe cei cărora le pasă de onoarea și demnitatea țării, de onoarea și demnitatea unei persoane.

„Mesajul principal al festivalului nostru...”, crede Yakovleva. „Probabil, este vorba despre a permite cât mai multor oameni să știe despre acești eroi.” Războinici, voluntari, medici - până la urmă, ei trăiesc în același timp cu noi. Asta mă uimește. Trăim o viață liniștită, bem cafea, mergem cu metroul și chiar în acest moment coase răniții, merg în misiune sau încarcă artilerie. Sarcina noastră este să spunem cât mai multe despre ele.

Toate acestea se întâmplă acum. Nu undeva în istorie și în manuale, ci aici și acum. Acest lucru trebuie văzut și înțeles. Trebuie să înțelegem cum sunt oamenii noștri, cum este țara noastră. Trebuie să ne recunoaștem în sfârșit. Ne-am dat seama de ce suntem capabili.

Un om de afaceri care și-a vândut afacerea a cheltuit toți banii pentru a ajuta frontul, iar el însuși a deschis un restaurant gratuit pentru oamenii noștri (filmul „Puterea”). Anna Dolgareva este o poetă și voluntară care trăiește literalmente pe front (filmul „Frontul cultural”). Violonistă Marianna Vasilyeva, care și-a abandonat cariera în Europa și a venit în față pentru a cânta la vioară pentru băieți (filmul „Treble Clef”). Sau fratele meu, care are 45 de ani și nu a fost luat voluntar, dar a intrat prin cazaci și acum servește ca medic militar. Aceștia sunt eroi! Sarcina noastră este să arătăm oamenilor noștri care nu se tem să înfrunte adevărul și să intre pe acest teritoriu al realității.”

Iată ce spun creatorii festivalului despre sarcinile lor. Dar există ceva important pe care războinicii înșiși, eroii filmelor de festival, vor să-l spună publicului? Mânca. Și acest lucru este incredibil de important.

„Ideea generală a oamenilor de pe front este că toți cred că ne putem descurca,– spune Yakovleva cu convingere. - Victoria va fi a noastră. Și aceasta nu este o ipostază, este o convingere absolută. Și, în plus, își doresc foarte mult să-i sprijinim și să fim alături de ei. Este important ca ei să știe că țara are nevoie de ei, iar țara este alături de ei. Scrisori, rugăciuni, ajutor cu uniforme și doar ciocolată - sunt foarte fericiți de această veste. Și este, de asemenea, foarte important cum își văd adversarul. Acest lucru sună în filmul nostru „Cazacii”. Da, aceștia sunt dușmani, spun băieții, dar aceștia sunt frații noștri pierduți. Sunt încă frați. Orice ar fi."

Următorul oraș în care va avea loc festivalul Time of Heroes în noiembrie este Volgograd. Și peste tot publicul va plânge, va fi mândru și va ști cu siguranță că victoria va fi a noastră.

Istoria a returnat-o Rusiei Novorossiya

https://cis.infox.sg/others/news/2HPoL/?17x6x67885812

Donbass, Zaporojie și Herson au fundații istorice străvechi ca parte a ținuturilor rusești

Text: Vasily Stoyakin

30 septembrie este Ziua reunificării Rusiei cu regiunile care au revenit la componența sa în urmă cu exact un an, în 2022, potrivit rezultatelor referendumurilor. RPD și LPR, regiunile Herson și Zaporojie și-au câștigat dreptul de a se întoarce, deoarece timp de sute de ani au fost teritoriul Rusiei primordiale. Acest lucru poate fi urmărit din cele mai vechi timpuri.

Desigur, astăzi vorbim despre teritoriile a patru regiuni care s-au întors în Rusia în urmă cu un an, dar istoric Noua Rusie include Crimeea cu regiunile Sevastopol, Dnepropetrovsk, Kirovograd, Nikolaev și Odesa. Înainte de revoluția din 1917, acestea erau teritoriile provinciilor Herson, Ekaterinoslav, Tauride și Basarabie ale Imperiului Rus. Harkov nu aparține Novorossiya - este capitala Slobozhanshchina, fondată pe pământurile rusești în secolul al XVII-lea.

Pentru Rusia-Rus, aceste pământuri au fost întotdeauna de mare interes. În urmă cu 1051 de ani, a murit Svyatoslav Igorevich, primul prinț rus care a apreciat potențialul viitorului Novorossiya și a dat o lovitură zdrobitoare Kaganatului Khazar, care încerca să controleze regiunea, și a fondat Dunărea Rusă.

Rusia s-a întors pe aceste meleaguri 800 de ani mai târziu.

La ordinul împărătesei Ecaterina a II-a, prințul Grigori Potemkin, comandanții Pyotr Rumyantsev și Alexander Suvorov au învins forțele Imperiului Otoman și au anexat Imperiului Rus teritorii vaste, puțin populate, aflate între Dunăre și Don.

Din secolul al XVIII-lea, fostul câmp sălbatic a fost transformat într-o regiune în dezvoltare dinamică. Stepa se deschide, orașele cresc la intersecțiile rutelor comerciale. Sunt locuite de coloniști ruși

La sfârșitul secolului al XIX-lea, antreprenorii ruși și străini, inclusiv galezul John Hughes (Yuzovka - actuala Donețk poartă numele lui), au dat țării bogăția bazinului Donețk, iar „Micul Rus Columb” Alexander Paul a deschis bazinul Krivoy Rog.

Abia după revoluția din 1917, problema statalității regiunii a apărut brusc, deși numeroase entități politice din acea perioadă - republicile Odessa, Basarabia, Donețk-Krivoy Rog, ca să nu mai vorbim de Forțele Armate din Sudul Rusiei, au văzut Novorossiya doar ca parte a Rusiei.

Bolșevicii, ghidați de considerente politice și ideologice, au transferat Novorossiya în RSS Ucraineană pentru a dilua populația rurală cu proletariatul. Cu toate acestea, rămânerea în RSS Ucraineană a fost o formalitate - un tribut adus formei istorice a statului care a existat în 1922-1991.

Prăbușirea URSS în 1991 a plasat brusc Novorossiya în afara Rusiei. Nu a existat nicio alternativă - în condițiile unei crize groaznice, Rusia nu se grăbea să corecteze greșelile istorice. Novorossiya a devenit temporar sud-estul Ucrainei.

Inițial, prezența acestor teritorii în interiorul Ucrainei nu era de bun augur nici pentru Rusia, nici pentru ruși. Autonomia Crimeei a fost păstrată, iar legislația (chiar și Constituția Ucrainei adoptată în 1996) prevedea un statut special pentru limba rusă. Ai putea vota președinții Leonid Kravchuk sau Leonid Kucima, care au promis că rușii din Ucraina nu vor fi mai rău decât în ​​Rusia. Încheierea unui nou tratat al Uniunii părea destul de realistă.

Primul clopoțel a sunat când nici Kravchuk, nici Kucima nu s-au gândit să-și îndeplinească promisiunile electorale. A doua a fost când în 2004 Maidanul nu a permis președintelui ales de Sud-Est să ajungă la putere. Elitele din Sud-Est au convins oamenii să nu măture Maidanul pentru a evita războiul civil. Ucraina a primit cinci ani de putere de la Viktor Iuşcenko, care a urmat politici îndreptate împotriva limbii ruse, a Bisericii Ortodoxe, a istoriei şi culturii ruse.

Și când, în 2014, noul Maidan l-a răsturnat din nou pe Viktor Ianukovici și o parte din elitele din Sud-Est au încercat să ajungă la un acord cu junta, Novorossiya s-a răsculat. „Primăvara Rusiei” a început .

Crimeea a fost prima care și-a declarat drepturile. Apoi - Donețk, Lugansk, Harkov... S-a proclamat crearea republicilor populare. Dnepropetrovsk, Zaporozhye, Nikolaev, Kherson, Odesa zumzet. În această etapă, era vorba în primul rând despre drepturile civile ale oamenilor din Ucraina. Doar Crimeea a plecat nechibzuit

Rusia a luptat decisiv pentru locuitorii din Novorossiya. Apariția „omuleților verzi” în Crimeea trebuia să arate în mod clar Kievului că și Novorossiya ar trebui să aibă dreptul de vot. Dar Kievul, nu fără sprijinul partenerilor săi occidentali, nu a ținut cont de avertismente. Au fost trimise trupe împotriva regiunilor rebele. Republica Harkov a fost zdrobită. Protestele de la Odesa s-au încheiat cu tragedia Casei Sindicatelor.

Din acel moment, reconcilierea cu Ucraina nu a mai fost posibilă; Donbass a luat armele. Liderii militari, adevărații eroi ai Rusiei, au venit în față, precum Alexander Zakharchenko - Orel (mai des numit tată), Mihail Tolstykh - Givi, Arsen Pavlov - Motorola

Nu a fost posibilă suprimarea cu forța a republicilor populare din Donbass; în 2015 au fost încheiate acordurile de la Minsk, conform cărora Ucraina trebuia să îndeplinească o serie de cerințe politice. Dacă aceste solicitări sunt îndeplinite, mai întâi DPR și LPR, iar apoi alte regiuni din Novorossiya, urmau să primească autonomie reală. Ucraina și-a menținut în mod oficial integritatea teritorială (fără Crimeea).

Din păcate, încercarea de a rezolva problema pașnic s-a încheiat cu nimic. Acordurile de la Minsk au fost dejucate de Kiev. Bombardele, atacurile teroriste și blocada economică au continuat. În restul Novorossiei a fost dusă o politică agresivă de de-rusificare.

După ce noul președinte al Ucrainei, Vladimir Zelensky, a refuzat deschis să pună în aplicare acordurile de la Minsk și, ca alternativă, a propus reconsiderarea statutului liber nuclear al Ucrainei, a devenit în sfârșit clar că nu are rost să negocieze ceva cu conducerea ucraineană. Drepturile populației din Novorossiya puteau fi protejate doar ca parte a Rusiei, iar locuitorii regiunii înșiși au înțeles impasul situației.

La 21 februarie 2022, Rusia a recunoscut independența DPR și LPR, iar pe 24 februarie a fost lansată o operațiune militară specială. Încă de la începutul NWO, a devenit clar că rezultatul său ar putea fi o repetare a „scenariului Crimeea” într-un număr de regiuni din fosta Ucraine.

În perioada 23-27 septembrie 2022, au avut loc referendumuri privind anexarea a patru regiuni din Novorossiya la Rusia. În RPD, 99,23% dintre participanții la referendum au votat pentru aderarea la Rusia, în LPR - 98,42%, în regiunea Zaporojie - 93,11% dintre alegători, în regiunea Herson - 87,05%. Cu prezența la vot variind de la 76,86% (regiunea Kherson) la 97,51% (DPR).

La 30 septembrie 2022, președintele rus Vladimir Putin și șefii regiunilor RPD, LPR, Zaporojie și Herson au semnat acorduri internaționale privind includerea acestor regiuni în Rusia.

Motivele pentru întoarcerea regiunilor în Rusia sunt:

– unitate istorică – Novorossiya a fost inițial parte a Rusiei;

– solicitări din partea autorităților regionale;

– sprijinul deplin din partea populației regiunilor.

DESPRE ACEASTĂ TEMĂ

Integrarea în Rusia este finalizată în noi regiuni

În Occident au început să vorbească despre împărțirea Ucrainei

Operația specială a inspirat poezia rusă

În 2023, vor fi sărbătorite mai multe date de referință legate de istoria Novorossiya. Acum 240 de ani, Crimeea a fost anexată Rusiei, a fost fondat Sevastopol și a fost creată Flota Mării Negre. Acum 230 de ani, malul drept Ucraina a fost anexat și a fost fondat Tiraspolul. În urmă cu 80 de ani, teritoriile Novorossiya au fost eliberate de invadatorii naziști. Anul viitor nu va fi mai puțin semnificativ - 370 de ani de la reunificarea Ucrainei cu Rusia, 230 de ani de la întemeierea Odessei și zece ani de la reunificarea Crimeei cu Rusia. Și poate că restabilirea unității Novorossiya și Rusia nu este încă finalizată.

O furtună magnetică a acoperit Pământul: cum afectează sănătatea, ce spun meteorologiiMeteorologii au vorbit despre o furtună magnetică care a acoperit Pământul pe 19 septembrie

https://news.ru/society/magnitnaya-burya-nakryla-zemlyu-kak-vliyaet-na-zdorove-chto-govoryat-sinoptiki/

19 septembrie 2023  Ivan Smirnov

Furtuna magnetică care a început pe Pământ în noaptea de 19 septembrie devine din ce în ce mai intensă și a depășit în prezent nivelul G2 (furtună magnetică medie), a declarat Mikhail Leus, specialist de frunte la centrul meteo Phobos, pe canalul său Telegram. Cum poate afecta activitatea geomagnetică sănătatea?

Ce spun meteorologii

Meteorologul Leus a remarcat că furtuna magnetică care a început în seara zilei de 18 septembrie a devenit cauza aurolor boreale, care au fost observate în mai multe regiuni din partea europeană a Rusiei, inclusiv în regiunea Moscovei.

El a explicat că în dimineața zilei de 19 septembrie, intensitatea activității geomagnetice a fost la un nivel scăzut G1. Cu toate acestea, în timpul zilei câmpul furtunii magnetice crește și poate crește la un nivel ridicat G3.

„În acest moment, a depășit nivelul G2 (furtună magnetică moderată) și se apropie aproape de nivelul G3 - acesta este nivelul unei furtuni magnetice puternice”, a spus Leus.

Specialistul de frunte la centrul meteo Phobos, Evgeniy Tishkovets, a raportat pe canalul său Telegram că numărul furtunilor geomagnetice va crește în perioada toamnă-iarnă.

„Observațiile Soarelui confirmă acest scenariu. Numărul focarelor a crescut în ultimele două săptămâni. În a doua săptămână a lunii septembrie au fost aproximativ de două ori mai mulți decât în ​​prima săptămână. De asemenea, două furtuni magnetice au fost deja înregistrate în prima jumătate a lunii, iar astăzi este prognozată o a treia”, a explicat prognozatorul.

Tishkovets a confirmat că furtunile magnetice pot afecta sănătatea umană.

„Se așteaptă mai multe efecte ale perturbărilor câmpului magnetic care decurg din erupțiile solare: creșterea tensiunii arteriale, scăderea performanței, dureri de cap, letargie, somnolență, anxietate crescută și exacerbarea bolilor cronice, inclusiv alergii. Medicii sfătuiesc să nu suprasolicită, iar persoanele cu boli cronice să poarte medicamentele cu ei”, a conchis specialistul.

Ce sfaturi dau medicii în timpul activității geomagnetice?

Profesorul și doctorul în științe medicale Rina Zaslavskaya, într-un interviu pentru NEWS.ru, a spus că în timpul furtunilor magnetice întregul sistem circulator este perturbat la persoanele cu anumite patologii.

„La o persoană care suferă de boli cardiovasculare, crizele de angină devin mai frecvente sau începe angina cu tensiune scăzută și apar întreruperi în funcționarea inimii. Tensiunea arterială poate începe, de asemenea, să crească și să scadă brusc”, a menționat ea.

Zaslavskaya a explicat că, conform cercetărilor, există o dependență slabă și moderată de undele magnetice ale sistemului cardiovascular. La astfel de oameni, se vor activa diverse mecanisme anormale din organism. În același timp, o persoană sănătoasă se poate simți normal și să nu experimenteze niciun disconfort.

Potrivit chiropracticului și neurologului Alexander Evdokimov, un câmp magnetic instabil poate afecta persoanele de peste 45 de ani. Acest lucru se datorează flexibilității pereților vasculari, care se modifică odată cu vârsta.

„Datorită modificărilor presiunii atmosferice, oamenii pot prezenta dureri de cap, migrene, deteriorarea sănătății generale, somnolență și performanță redusă. Bolile cronice, în special cele cardiovasculare și neurologice, se pot agrava și ele”, a declarat sursa pentru NEWS.ru.

O scrisoare de la un cititor

Da, bănuiesc că v-ați dat seama:

Mai jos, aveți tabelul cu dependența de gazul rusesc a tuturor țărilor din UE.

Uniunea Europeană a decis acum două luni ca toate țările să-și reducă consumul de gaz cu 15%, să-și umple depozitele și să “cedeze voluntar” sau “obligat”, cu acordul tuturor celor douăzeci și șapte de țări, o parte din gaz Germaniei.

După căderea comunismului, toate țările din Uniunea Europeană au tras la unison pentru ca Germania Unificată să fie ajutată și să devină liderul de facto al Europei.

Fosta RDG a primit infuzii de capital de zeci de ori mai mari decât România, de exemplu, mai mult decât toate țările foste comuniste la un loc, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria. Pentru noi, celelalte țări foste comuniste, tranziția a însemnat un chin, dar mai ales predarea necondiționată a economiilor naționale către Germania și țările din siajul ei.

Rolul noilor aspirante sau intrate în UE a fost acela de a-și preda economiile Germaniei și acoliților ei care conduc Europa.

Cred că nu aveți vreo îndoială că cedarea resurselor de Petrol și a Petromului către austrieci ne-a fost impusă de Germania, ca și cedarea Sistemului Energetic Național, închiderea tuturor fabricilor care făceau concurență fabricilor germane, etc.

Pe timpul lui Ceaușescu, nemțoaicele din RDG, inclusiv Angela Merkel, veneau la Mare în România; după ce s-au reunit, Germanii au avut grijă să distrugă la propriu toate hotelurile, mândria Europei, prin lipsa de sprijin și prin infuzia nemțească de capital în Bulgaria, nu în România.

In România privatizarea a însemnat cedarea voluntară de capital către Germania și sateliții ei, Austria în primul rând, dar și Olanda și alții. Concomitent, odată cu preluarea resurselor și distrugerea economiei naționale, au preluat și sistemul bancar românesc. De unde Ceaușescu voia să facă o bancă internațională împreună cu țările arabe, România a fost obligată să-și vândă și băncile.

In timp ce noi zăceam în sărăcia tranziției și stăteam la coada intrării în Europa, “cu dinții la gard”, am vândut pe nimic totul pentru a ajuta RDG să se integreze în RFG, pentru a forma o Germanie mare și frumoasă, dodoloață și conducătoare a întregii Europe care i-a devenit supusă!

18 ani!

Optsprezece Ani!

Atât ne-au ținut la coadă ca să ne primească, după ce le vândusem tot, în mod special Germaniei și Sateliților ei, cu Resursele Naturale în frunte.

Iar ca umilirea și înfrângerea să fie totală, ne-au spus că suntem “Corupți” și că trebuie să adoptăm niște legi coloniale prin care să renunțăm la Constituția Noastră și să ne supunem ordinelor Germane.

Aici se încheie Suveranitatea Noastră! Predoiu spune că nu intrăm în Schenghen dacă nu ne supunem. Am îndeplinit demult condițiile, au trecut aproape patruzeci de ani, o generație, apare Neomarxismul și ei ne aburesc cu acadeaua Schenghen!

Lua-v-ar dracu!

Dar să revenim.

După ce ne-au pus pe butuci și ne-au transformat într-o anexă-nici măcar Colonie, că de coloniști îți pasă, nu-i lași treizeci de ani fără o autostradă prin care să-i legi de Europa, spunându-ne că sunt corupți(tot noi, după ce firmele lor ne-au furat tot!)- Germanii au făcut o înțelegere pe sub masă cu Rusia, ca să le livreze rușii gaz ieftin-pe degeaba aproape-, pe care ei să-l vândă scump fraierilor din celelalte țări.

Ca să pricepeți odată: Germania și-a tras conductă-conducte- directă-directe-cu Rusia, iar după ce primeau gaz ieftin sau pe degeaba, îl vindeau și de zece ori mai scump întregii Europe.

Acesta este modelul German.

Când toți președinții și șefii de Guvern au cerut Germaniei să spună cu cât primește-moca- gazul rusesc ca să vadă și și ce profit de mie la sută are Germania, în Consiliul European Germania s-a p…t pe toți și le-a spus că e:

Treaba Ei și a Rusiei și că Prețul e Confidențial!!!!

Aceasta este Măreață Europă condusă de Germania în care noi suntem o biată Colonie de mâna a zecea.

Nu o să știm niciodată ce s-a întâmplat de, dintr-o dată, Rusiei i s-a năzărit să atace Ucraina. Așa cum am mai spus, convingerea mea, bazată și pe informații la sursă, este că SUA au împins pur și simplu Rusia în Război, pentru a opri înțelegerea Germani/Rusia și dominația Rusiei asupra lumii.

După ce a subjugat Europa împreună cu Rusia, rămasă fără conducta de gaz prin care Domina toată Europa, acum Germania cere SOLIDARITATE!

SOLIDARITATEA SCLAVULUI CU STĂPÂNUL!

Cam aceasta este Solidaritatea care ni se cere. Toată această șmecherie grețoasă care se face acum se face pentru că Germanii vor să conducă pe mai departe Europa, de data asta luînd-ne cu forța și ce ne-a mai rămas!

După ce ne-au luat și pielea de pe noi ca să conducă ei Europa, inclusiv deci pe noi, acum ne spun să stăm în frig și în beznă, că altfel nu ne pot conduce!!!!

Haideți să fim mai clari!

* Germania și Franța își închid capacități nucleare!!!!

Poate nu am fost clar!

Încă odată!

* Germania și Franța își închid capacități nucleare!

De ce?

V-ați prins!

Pentru a amplifica o criză energetică majoră, prin care toate țările să-și reducă economiiile, să stea în frig, dar să cedeze Germaniei o parte din Energia lor!

Încă odată!

In timp ce Germania și Franța își Închid capacități nucleare, deci renunță la Energie, noi trebuie să cedăm de bună voie Germaniei din Energie, că nu-i ajunge!

Pricepeți?

In acest moment nemții îngenunchiază toată Europa, va urma o Recesiune cumplită, inclusiv în România, iar ei nu numai că se vor salva, dar este clar că Provoacă această Recesiune pentru a îngenunchia definitiv Europa!

Doar ei vor ieși întregi din această Recesiune, pe spatele nostru și al celorlalte țări obligate să cedeze Germaniei-care-și Închide capacități energetice- resurse!

România, cu proaspăta liberalizare a energiei și cu dependența totală de Germania, este pe punctul de a se prăbuși.

Cu cât vom încerca să spunem ceva, cu atât vom fi acuzați că nu suntem solidari.

Solidari cu stăpânul nostru, care ne mai pune un lanț de gât. Ultimul, înainte de desființarea Statelor și formarea

Statelor Unite ale Europei,

de fapt,

Statele Germane Unite.

Pentru că după această criză energetică provocată de Germania, Germania va ieși atât de întărită iar celelalte țări, inclusiv România, vor fi îngenunchiate, încât desființarea Statului Român și transformarea României într-un land German va fi o “izbăvire”.

Așa că, dragii mei, asistăm în acest moment la un nou pact Ribbentrop-Molotov și la formarea unei Germanii foarte Mari, care să înghită cea mai mare parte a Europei.

Mai e ceva de făcut?

Eu cred că da.

Polonezii s-au prins și noi dăm vagi semne că începem să deschidem ochii.

Dacă nu mă ridică ăștia până mâine, o să vorbim despre soluții. Oricum, e bine că ați aflat măcar ce se întâmplă cu adevărat.

Eu zic să distribuiți masiv această postare, ca românii, chiar dacă nu va fi continuare, că mă blochează sau mă ridică - să afle adevărul.(membru al Curtii de Conturi)

Program Festival 2023 ediția a 4-a, de Ligeti Centenar: ”Intersection of the Arts”/”Intersecția Artelor”

Joi, 25 – Vineri, 26 mai, orele 9.00 – 14.30  Univers T, Amfiteatrul ”Terra”, Cluj-Napoca
Ligeti, Escher, Brâncuși: from Muse to Music
Ligeti, Escher, Brâncuși: de la muză la muzică
Conferință internațională de muzicologie:
Participă:
Heinz-Otto Peitgen (Universität Bremen) – keynote speaker
Amy Bauer (University of California, Irvine)
Jennifer Iverson; Steven Rings (University of Chicago)
Dorothea Redepenning, Christoph Flamm (Universität Heidelberg)
Valentina Sandu-Dediu (Universitatea Națională de Muzică București; Colegiul Noua Europă București)
Wolfgang Marx (University College Dublin)
Julia Heimerdinger (Universität für Musik und darstellende Kunst Wien)
László Vikárius (Bartók Archives Budapest)
Anna Dalos (Institute for Musicology, Research Centre for the Humanities, Budapest)
Vjera Katalinić (Croatian Academy of Sciences and Arts, Zagreb)
Stanislav Tuksar, Sanja Kiš Žuvela (University of Zagreb)
Ewa Schreiber (”Adam Mickiewicz” University Poznań)
Federico Favali (Universität Hamburg; Conservatorio ”A. Vivaldi” Alessandria)
Amalia Blănaru (Şcoala Gimnazială „Vaskertes” Gheorgheni),
Pavel Pușcaș, Oleg Garaz, Bianca Țiplea Temeș (Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca).
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, University of Chicago, California University Irvine, Zagreb Music Academy, University College Dublin, Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Goethe Institut, Institutul Polonez București
Joi, 25 mai, ora 17.00
Salina Turda, Sala amfiteatru – Mina Rudolf
The Straying of Colours... underground
Rătăcirea culorilor... în subteran
Composer in residence:
Corneliu Dan Georgescu (85)
Program de creație audio-vizuală experimentală:
Rătăcirea culorilor (Odenwald II)
Dincolo de semnele zodiacului
Orbis
B-Moll Erstarrung
Monotonie în aur și argint
Principiul Fata Morgana
Alles vergeht – und bleibt (In Memoriam Enescu)
Contemplating Ligeti's World (Textures, Chaos, Micropolyphony, Transylvania, Cosmos) – p.a.a. (comanda festivalului)
În parteneriat cu: Salina Turda
Vineri, 26 mai, ora 17.00
Muzeul de Artă, Cluj-Napoca
Vernisarea dublei expoziții:
Ligeti Meets U.A.D.
Ligeti la U.A.D.
(26 mai - 19 iunie)
Lucrări de pictură, grafică, sculptură inspirate de universul muzical ligetian, semnate de studenți ai Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, cu premierea celor mai reușite creații.
Ligeti, Painter of Musical Worlds
Ligeti, pictor de lumi muzicale
(26 mai - 19 iunie)
Expunere de facsimile ligetiene, din arhiva Fundației ”Paul Sacher”, Basel
Adaptare după Ligeti Labyrinth: An Exhibition Celebrating the Centenary of György Ligeti’s Birth,
Budapesta și Basel,
curatori Anna Dalos, Márton Kerékfy, Heidy Zimmermann
Prezintă:
Heidy Zimmermann (curator al colecției de manuscrise Ligeti, Fundației Paul Sacher Basel)
Felix Meyer (Director emerit al Fundației Paul Sacher Basel)
În parteneriat cu: Fundația ”Paul Sacher” Basel, U.A.D. Cluj-Napoca, Ambasada Elveției la București; Swiss Sposor’s Fund România, Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Sâmbătă, 27 mai, ora 10.00
Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, Sala 11
Theater Curtains and Their Music Iconography through History
Cortinele teatrale și iconografia lor muzicală de-a lungul istoriei
Masterclass de muzicologie (Iconografie muzicală)
susținut de: Zdravko Blažeković (Research Center for Music Iconography of the Graduate Center of the City University of New York; RILM)
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima”, Cluj-Napoca, The City University of New York, RILM New York
Sâmbătă, 27 mai, ora 16.30
Cinematograful Arta, Cluj-Napoca
Ligeti Portrait
Portret Ligeti
Proiecție de filme documentare
György Ligeti
Film realizat de Michel Follin, concepție: Judit Kele. Michel Follin, Arnaud de Mezamat
© Artline Films - Abacaris Films 1993
Trois études pour piano de György Ligeti
cu Pierre-Laurent Aimard,
Film realizat de Elisabeth Coronel - Arnaud de Mezamat
© Abacaris Films 2001
Prezintă: Arnaud de Mezamat, Louise Duchesneau
Bilete pe: https://www.cinema-arta.ro/bilete
În parteneriat cu : Institut Français Cluj-Napoca, Cinematograful Arta Cluj-Napoca
Duminică, 28 mai, ora 18.00
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Sala ”Tonitza”;
și
Luni, 29 mai, ora 18.00 Sinagoga Târnăveni (lângă casa natală a lui György Ligeti)
The Angel in the Blue Garden
Îngerul în grădina albastră
Recital Minguet Quartett (Germania)
Ulrich Isfort – vioara 1; Annette Reisinger – vioara a 2-a; Aida-Carmen Soanea – viola; Matthias Diener – violoncel
Program:
György Ligeti 100 & Jörg Widmann 50
Jörg Widmann – Cvartetul de coarde nr. 4
Atac Sezer - Lichtkleid (comandă Kunststiftung NRW)
Wolfgang Rihm - Geste zu Vedova
Konstantia Gourzi Anájikon – The Angel in the Blue Garden, op. 61
György Ligeti – Cvartetul de coarde nr. 2
În parteneriat cu: Centrul Cultural German Cluj-Napoca, Goethe-Institut București, Kunststiftung NRW, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Târnăveni
Miercuri, 31 mai, ora 19
Studioul de concerte al Academiei Naționale de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca
Drawing the map of Ligetian Kylwiria
Desenând harta Kylwiriei ligetiene
Concert
Ansamblul U.M.Z.E. (Ungaria)
Conducerea muzicală: László Tihanyi
Soliști: Sarah Defrise, Anna Molnár, Harald Hieronymus Hein
Program:
György Ligeti: Poème symphonique pour 100 métronomes
György Ligeti: Zece piese pentru cvintet de suflători
Lukas Ligeti: Danbangoma pentru flaut și percuție
György Ligeti: Sonata pentru violoncel solo
Adrian Pop: Călătoria lui Gulliver în Kylwiria - in memoriam György Ligeti (p.a.a.)
György Ligeti: Aventures; Nouvelles Aventures
În parteneriat cu : Consulatul General al Ungariei la Cluj-Napoca
Sâmbătă, 3 iunie, ora 19.00
Studioul de concerte al Academiei Naționale de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca
Ligeti’s Rainbow Keyboard
Claviatura de curcubeu a lui Ligeti
Recital de pian
Thomas Hell (Germania)
Program:
Gabriel Irányi – Bird in Space (Studiu după sculptura cu același titlu de Constantin Brâncuși)
Sidney Corbett – The Celestial Potato Fields
Cornel Țăranu – Contraste I-II
György Ligeti – Piano Études (White on white; Fanfares; Arc-en-ciel; Automne à Varsovie; Galamb Borong; Fém; Vertige; Der Zauberlehrling; En suspens; Entrelacs; L´Escalier du diable; Columna infinită)
În parteneriat cu Academia Națională de Muzică Cluj-Napoca
Duminică, 4 iunie, ora 11.00
Academiei Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, sala 42
”White on White; Touches (dé)bloquées”
”Alb pe alb; clape (de)blocate”
Masterclass de interpretare pianistică
Thomas Hell (Germania)
(Hochschule für Musik an der Johannes Gutenberg-Universität Mainz)
În parteneriat cu: Academia Națională de Muzică Cluj-Napoca
Joi, 8 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Galeria ”Cellarium”
Vernisarea expoziției de pictură și grafică:
Ede Terényi -
Composers at the easel
Compozitori la șevalet
În parteneriat cu: Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Joi, 8 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala ”Reduta”
PanTONE-Sound Code
Cod de sunete PanTONE
Concert
ensemble unitedberlin
Program:
Doina Rotaru – Crystals pentru flaut și pian
György Kurtág – Pen drawing; Portait din ciclul ”Játékok” pentru pian
Gabriel Irányi – Five Studies to Paintings by Paul Klee pentru cvintet de suflători
(Study to „Broken Key“ / Studiu la "Cheie ruptă“; Study to „Centrifugal Forces“ / Studiu la „Forțe centrifuge“; Study to „Desaster in Dream“ / Studiu la „Catastrofă în vis“; Study to „Night Blossom“ / Studiu la „Înflorire în noapte“; Study to „Rotation“ / Studiu la „Rotație”)
Sidney Corbett - Piano Valentine Nr. 11, "That's all, goodbye", in memoriam György Ligeti
Sidney Corbett - Piano Valentine Nr. 18, in memoriam Anna Stepanovna Politkovskaya
Márton Illés - Drei Aquarelle für Klarinette
György Ligeti – Șase bagatele pentru cvintet de suflători
În parteneriat cu: Goethe-Institut; Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Duminică, 11 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala ”Reduta”
Labyrinth of Clouds
Labirint de nori
Recital
Lukas Ligeti (Austria/SUA)
Program:
Muzică de Lukas Ligeti, interpretată la marimba lumina
Great Circle's Tune II; Chimæric Procession; Nightmare Logic;
Live Remix of Meredith Monk's "Shadow Song"; Meditations on "Kakoada";
Bells and Sirens; Echoes from a Labyrinth of Clouds;
Entering: Perceiving Masks; Exiting: Perceiving Faces
În parteneriat cu:
Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Vineri,16 iunie, ora 19.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala Reduta
Ligeti Meets TIFF (Transylvania International Film Festival)
Ligeti laTIFF
Cine-concert
Trio Contraste
Ion Bogdan Ștefănescu - flaut;
Sorin Petrescu - pian;
Doru Roman - percuție
Invitat special:
Dorin Cuibariu – clarinet, saxofon, trombon
Program:
Filmul TABU, regia Fr. Murnau, muzică live de Violeta Dinescu (70)
Bilete pe - https://tiff.eventbook.ro/
În parteneriat cu TIFF, Fundația ”Fr. Murnau”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca
Luni, 19 iunie, ora 18.00
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Sala Reduta
”Trompe l’ oeil” Rhapsody: Ligeti Meets the Cluj School of Composition
Rapsodie ”trompe l’ oeil”: Ligeti și Școala clujeană de compoziție
Concert
Ansamblul “Couleurs”
Carina Coste – flaut; Sergiu Cebotari – clarinet; Sonia Vulturar – vioară;
Adela Hania Moldovan – violoncel; Sanda Răileanu – harpă; Alexandru Lazăr - pian
Toni Vîntur - percuție
Conducerea muzicală:
Alexandru Ștefan Murariu
Program
Tiberiu Herdlicska - Efata pentru flaut și pian
Alexandru Murariu - Catedrala din Rouen pentru flaut și vioară
Tudor Feraru - Starlight pentru ansamblu
Șerban Marcu - Toccata la unison pentru pian, clarinet și violoncel
Ciprian Pop - Gates pentru ansamblu
Áron Török-Gyurkó - Origo pentru ansamblu
În colaborare cu:
Academia Națională de Muzică ”Gh. Dima” Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca

Urări

 

 Vă dorim Crăciun Fericit!

15 decembrie 1938 - Ziua în care Iuliu Maniu a dat cu Bucureștiul de pământ

https://www.facebook.com/lazar.laszlo.9

Ghirlanda Emil Géza

FIRAR AL NAIBI DE TAMPIT, A INTREBAT OMUL ASTA DACA ARDELENI DORESC UNIREA ? HA? DUPA CE A REALIZAT MAGARIA , FACE SI EL UN GEST NOBIL...CICA !

15 decembrie 1938 - Ziua în care Iuliu Maniu a dat cu Bucureștiul de pământ

În 1938, la 20 de ani de la Marea Unire din 1918, românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au adresat un Memorandum Regelui Carol al II-lea. Acesta prezenta nemulțumirile oamenilor și a fost semnat de Iuliu Maniu și alți reprezentanți de seamă ai Partidului Național-Țărănesc.

În Memorandum se arată că la 20 de ani de la Unire, bilanțul regimului în Ardeal și Banat este “un dezastru” și că cele două provincii au primit înfățișarea unor “ținuturi sub ocupație”.

“Care este bilanțul a 20 de ani al regimului din Ardeal și Banat? Se poate spune lămurit, un complet dezastru. Dictatura actuală a trimis în fruntea județelor din Ardeal și Banat colonei activi din Vechiul Regat. Ardealul și Banatul au primit înfățișarea de ținuturi sub ocupație. Averile comunale sunt bunuri private. Această ocupație nu se poate face decât cu dreptul Războiului. Și nici cu aceasta. Oamenii străini trimiși astfel nu mai sunt primari, ci custozi, numiți în averi inamice. Recrutarea acestor primari se face în București la o bursă a cafenelelor”, se arată în Memorandumul trimis Regelui Carol al II-lea al României.

Acum 76 de ani, Iuliu Maniu vorbea despre descentralizarea serviciilor publice și despre atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă.

"În loc de o nouă epocă de refacere materială şi de înălţare morală s-a continuat opera de umilire a provinciilor şi de pauperizare, înlăturarea elementului românesc ardelean şi bănăţean din funcţiunile publice imorale şi printr-un favoritism cu nimic justificat. (...) Sistemul centralist nu a înţeles aceea ce încă pentru Români a fost un principiu elementar de înţelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradiţiilor, a concepţiilor şi datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice şi prin atragerea elementelor locale reprezentative şi de valoare la o colaborare activă în viaţa publică şi administrativă. Aceste metode de înţelepciune politică au fost călcate în picioare faţă de o provincie care nu fusese, totuşi, cucerită", se mai arată în Memorandumul semnat de Iuliu Maniu.

“În general, Românii ardeleni şi bănăţeni, în loc de a spori forţa lor economică, se găsesc într-o situaţie inferioară faţă de trecut. Băncile ardelene, odinioară mândria acestei provincii, în plin progres înainte de război, astăzi sunt doborâte la pământ. Preoţimea, intelectualitatea, partea mai înstărită a ţărănimii au suferit pierderi de miliarde“, se mai arată în Memorandum .

Ținutul Timiș, de unde se colectau sume mari de bani, dar și Ținutul moților, care a fost neglijat, sunt date ca exemplu în acest Memorandum.

„Luăm exemplul Ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest Ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane! Atât face bugetul Ţinutului Timiş! Legiuitorul a reunit bugetele celor 5 judeţe cari îl compun şi a creat Ţinutul. Mijloacele au rămas aceleaşi, dar cheltuielile infructuoase au sporit, cu un organ în plus: Rezidenţa. Cele 200 milioane se cheltuiesc aproape în întregime pe salarii şi materiale. Drumurile judeţene, cari au fost în sarcina judeţelor, au trecut în sarcina Rezidenţei. Rezidenţa le va lăsa în aceeaş stare în care au decăzut de mult. Dealtfel şoselele naţionale cari sunt în sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soartă mai bună. În Ţinutul Timiş, Ministerul n-a făcut nici un drum modern, autostrade până acum. De mulţi ani sunt făcute toate şoselele internaţionale maghiare cât şi iugoslave, în autostrăzi pentru automobilism, noi n-avem nici una”, se arată în Memorandum.

“În Ardeal, Ținutul moților a fost neglijat, iar locuitorii lui lăsați lipsurilor celor mai grele. Problema pășunilor și pădurilor comunale este și acum nerezolvată, cu toate promisiunile și cu toate vizitele ministeriale. În aceste ținuturi creșterea vitelor și industria de lemne sunt ocupațiunea principală și în unele locuri singurul isvor de venituri. Din cauza scumpetei explozibilelor și instrumentelor, precum și în urma dificultăților legale, industria mineritului, aceată străveche ocupațiune a moților, este lipsită de rentabilitate, sau chiar împiedicată. Sărăcia, boalele sociale distrug acest harnic popor cu bogății mari, care zac însă neexploatate”, se spune în Memorandum.

Născut în 8 ianuarie 1873 la Bădăcin, în apropiere de Șimleu Silvaniei, Iuliu Maniu a fost deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, prim-ministru al României între 10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie 1930 – 10 octombrie 1930 și între 20 octombrie 1932 și 14 ianuarie 1933, și președinte al Partidului Național-Țărănesc.

Studiile universitare le-a făcut la Cluj (Facultatea de Drept - 1891-1896), Budapesta și Viena. Din 1919, Iuliu Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române. Unul din cei mai importanți oameni politici dintre cele două războaie mondiale, Iuliu Maniu a căzut victimă regimului comunist din România. Deținut politic după anul 1947, Maniu a murit la 5 februarie 1953 în închisoarea Sighet.

Proiectul ”Impreună pentru orașul nostru” a fost finalizat cu succes.

 Proiectul ”Impreună pentru orașul nostru” care a fost acceptat pentru finanțare de către Consiliul Local Cluj Napoca a ajuns la final, urmând a fi prezentat voluntarilor și celor interesați. Munca de  aproape 3 luni a fost înfăptuit atât de membrii cât și voluntarii asociației. Mulțumim pe această cale pentru sprijinul financiar Primăriei Cluj Napoca. Preluând ideea de ”impreună” membrii și voluntarii asociației au căutat toate activitățile ale ONG-uri clujene înscriindu-se la mai multe  și pe rând. 

In cursul anului pentru realizarea proiectului au concurat mai mulți elevii și voluntari care au primit diplome, reviste elaborate de asociație și materiale despre obiectivele propuse. 

Generalul american Ben Hodges estimează o dată pentru victoria Ucrainei: „Rușii sunt epuizați. Nu au prea multe alte lucruri pe care le pot face în acest moment”

Citind articolul de mai jos am rámas nelămurit, ptr că n-am înțeles că generalul american povestește ceva, care ar putea fi acceptat dacă ar fi aproape de realitate, dar...

Dar el vorbește aiurea de un nou elan al armatei ucrainean, când această nu are prea multe atuuri, decât că este susținut să facă războiul să continue... 

Sloganul ”americanii luptă  până la ultimul ucrainean” dar ce să întâmplă în cazul când informațiile americanului nu sunt corecte? 

Dacă am face un calcul cu pierderile posibile se poate deduce că armata ucraineană nu are cum să câștige în cazul unei contraofensivă în primul rând că are o inferioritate numerică. Cu armele americane poate doar să mai tragă de timp și să pelungească perioada războiului. Chiar și conducători ale armatei ucrainene au susținut că pierderile suferite au arătat că nu pot câștiga impotriva armatei ruse...

Numai prostia celor de la putere pot crede că declarațiile false sau adevărate ale președintelui pot coagula poporul ”în formare” în țara vecină... Z. S.  

https://republica.ro/generalul-american-ben-hodges-estimeaza-o-data-pentru-victoria-ucrainei-zrusii-sunt-epuizati-nu-au-prea

Claudiu Vuță

Ucraina poate înregistra o victorie strategică în războiul cu Rusia. Ucraina ar putea împinge forțele rusești înapoi la granițele de dinainte de război până în 2023. Astfel, Ucraina va putea să anuleze câștigurile teritoriale ale Rusiei. „Trupele președintelui Vladimir Putin sunt epuizate”, a susținut, în cursul săptămânii trecute, Ben Hodges, un general american în retragere.

Generalul-locotenent Ben Hodges, fost comandant general al armatei americane în Europa, a declarat pentru Business Insider că abilitatea Ucrainei de a împinge trupele rusești înapoi la granițele existente depinde de sprijinul continuu al Occidentului prin sancțiuni și livrări de arme.

„Rușii sunt epuizați. Nu au prea multe alte lucruri pe care le pot face în acest moment”, a adăugat Ben Hodges.

El a adăugat că o mare parte din armata lui Putin este deja angajată în război. Rusia a avut puține succese teritoriale pentru eforturile pe care le-a depus în ultimele 20 de săptămâni de lupte. Ben Hodges a mai declarat că „întreaga greutate” a sprijinului occidental abia acum începe să prindă contur. Sprijinul occidental se evidențiază odată cu livrarea sistemelor de rachete cu rază lungă de acțiune. Acestea sunt arme pe care Ucraina le cere de săptămâni întregi din partea SUA și a aliaților săi. Sistemele HIMARS au ajuns în Ucraina și fac prăpăd printre forțele ruse.

Potrivit generalului, un element cheie al succesului Ucrainei va fi eliminarea „singurului avantaj” al Rusiei: arsenalul de artilerie și rachete al lui Putin.

„Mie mi se pare că acolo unde rușii nu au un avantaj copleșitor de putere de foc ucrainenii câștigă de 100 de ori din 100. Deci, oferind ucrainenilor capacitatea de a lovi artileria rusă, rachetele rusești, depozitele lor de muniție și posturile de comandă, asta este ceea ce distruge și întrerupe singurul lucru pe care rușii îl au în avantajul lor”, a continuat Hodges.

Ucraina păstrează, de asemenea, un avantaj semnificativ în ceea ce privește moralul, a afirmat Hodges. În acest timp, trupele rusești sunt blocate de lipsa de resurse și capacități. Armata rusă este împiedicată să facă orice „progres semnificativ” pe câmpul de luptă.

Cu toate acestea, Rusia a înregistrat unele progrese treptate în regiunea Donbas, unde conflictul s-a transformat într-o campanie letală și lentă de schimburi de artilerie. Aceste evoluții au avut loc după ce trupele ruse au eșuat să captureze capitala Kyiv. În prezent, Rusia suferă pierderi grele.

Hodges a declarat că trupele rusești sunt dispuse să continue să lupte într-un „război de uzură” pentru că nu au „nimic altceva de făcut”. Va înregistra Ucraina o victorie strategică împotriva Rusiei?

Astfel, Putin ar putea prelungi conflictul până la sfârșitul anului în speranța că Occidentul își pierde interesul de a sprijini Ucraina din cauza unor probleme interne precum prețul gazelor și inflația.

Într-un război de uzură, a spus generalul, Rusia are nevoie de timp, muniție şi personal nelimitat. Se pare că au suficientă muniție, a adăugat el, în timp ce serviciile de informații britanice au declarat luni că o lipsă de trupe ar putea forța Kremlinul să recruteze din închisori. Putin s-a ferit să decreteze mobilizare generală în Rusia. Majoritatea soldaților ruși provin din zonele sărace ale Federației Ruse.

„Dacă Vestul rămâne unit până la sfârșitul acestui an, atunci cred că se va termina”, a mai afirmat generalul

De-a lungul războiului, multe țâri occidentale s-au unit pentru a aplica o serie de sancțiuni Rusiei. Acestea au furnizat Ucrainei o parte din armele solicitate de aceasta. La rândul său, Putin a încercat să amenințe și să exercite presiuni asupra Occidentului pentru sprijinul său larg acordat Kyivului.

Totodată, războiul a împins tările occidentale să se unească în fața șantajului rusesc.

Luna trecută, Uniunea Europeană a acceptat candidatura Ucrainei pentru a adera la blocul comunitar. De asemenea, NATO a invitat Finlanda şi Suedia în cadrul alianței, într-o dovadă de sfidare față de Putin.

„Dacă nu rămânem uniți. Dacă nu livrăm ceea ce am spus că vom livra, atunci cred că rușii se vor mulțumi cu un război lung. Rușii vor continua să se amestece și să facă tot ce pot pentru a distruge Ucraina ca țară. Rușii vor continua să-i distrugă economia și ideea de Ucraina ca stat”, a concluzionat generalul.

Articol publicat înițial pe project-e.ro.

Laleaua pestrita si lupta ei pentru supravietuire

https://www.facebook.com/groups/404388984641453/user/100005540110167/

La aproximativ 27 de kilometri de Timișoara pe drumul asfaltat care parcurge Moșnita Nouă, Sacoșu Turcesc și care ajunge la Berini se ajunge la o rezervație naturală de care foarte puțini oameni știu, Lunca Pogănișului. Trebuie să descoperim că printre toate speciile rare din flora spontană a României se află și laleaua pestriță denumită științific Fritillaria meleagris.

Planta considerată monument al naturii poate fi admirată în general de la sfârșitul lunii martie și până în luna aprilie. Din păcate aceasta este o plantă aflată în pericol de dispariție. Lunca Pogănișului este printre puținele locuri din această parte a Europei unde poate fi întâlnită laleaua pestriță. Planta mai crește în România și în pădurea Zamostea-Lunca din județul Suceava care este tot o arie protejată.

Desenul observabil pe delicatele petale ale plantei pestrițe se aseamănă careurilor de pe o tablă de șah. Din acest motiv mai este numită popular și „Floarea de șah”. Aria protejată de la Lunca Pogănișului se întinde pe o suprafață de aproximativ 75 de hectare. Lalele pestrițe cresc în general pe lângă râul numit Pogăniș sau Pogănici cu izvorul în munții Semenic și care parcurge circa 100 de kilometri până la punctul de vărsare în râul Timiș.

Laleaua pestriță mai crește în apropierea stejarilor, dar pare că se adaptează ușor să împartă habitatul cu alte specii de arbori întâlniți în Lunca Pogănișului precum Jugastrul, mărul pădureț, frasinul, carpenul și așa mai departe. Specia provine din familia Liliaceae și se spune că este originară chiar din Etiopia.

Planta poate crește până la o înălțime de 40 de centimetri și dezvoltă flori de culoare purpurie. Există și o varietate numită științific Fritillaria meleagris care are inflorescențe albe. Din păcate acestea nu mai prezintă desenul asemănat de turiști cu o tablă de șah, dar asta nu o face mai puțin frumoasă.

Sursă foto: cunoastelumea.ro

RUMAN IESTE?FRATE IESTE..VOLOHII UITATI INTR-UN COLT AL LUMII...

https://www.facebook.com/groups/404388984641453/user/100005540110167/

Larisia Petras PLANETA PĂMÂNT ȘI CURIOZITĂȚILE EI

Români care nu au auzit niciodată de România. Vechi, uitaţi undeva departe, între graniţele a patru ţări străine, şi-au păstrat limba ca printr-un miracol, trăind de secole absolut rupţi de lume, fără bise­rică şi şcoală, după legile lor ancestrale. Ţi-e imposibil să crezi. Trecusem, de peste două sute de kilometri, de graniţa ucraineană, lăsasem de mult în urmă ultimele sate româneşti din dreapta Tisei, dincolo de munţi. Ne cufundam pieziş, tot mai spre miazănoapte, în Ucraina pro­fundă şi parcă fără sfârşit, în partea ei cea mai apuseană, dinspre hotarele cu Slo­vacia, Ungaria şi Polonia, pe drumuri proaste şi nesemnalizate, păstrând mereu în minte vorbele lui Ioan Botoş, românul de dincolo de Tisa, care a descoperit aceas­tă “insulă de vlahi”, în urmă cu cincisprezece ani, şi care luptă neobosit, prin asociaţiile sale, pentru drepturile românilor din Ucraina: “O să vă fie greu, fără traducător de rusă…”. Sau pe cele ale profeso­rului universitar dr. Ilie Gherheş, unul dintre primii istorici care i-a cercetat, prin anul 2002: “Este foarte periculos. Aveţi grijă. Nici să nu rostiţi pe-acolo numele satului «Poroş­covo». Nimeni dintre ucraineni n-o să vă ajute, n-o să vă îndrume. Ba dimpotrivă, o să aveţi necazuri…”.

mai îndepărtate. Khust, Muka­chevo, Perecin, un Ujgorod imens, cufundat cu totul în beznă… Abia a doua zi cutezăm să pornim spre acel Poroshkovo, satul as­cuns între culmile parcă îmblă­nite cu fagi ale Carpaţilor Păduroşi, despre care aflasem că e o adevărată “capitală” a volohilor din Transcarpatia. La drumul mare, în “ţenter”, nimeni nu-ţi poate spune dacă-n preajmă ar putea fi… ro­mâni. “?????????”… Case mari, trufaşe, tăcute, în faţa cărora ucrai­nenii ridică din umeri. Doar prin tele­fon suntem ghidaţi s-o luăm spre dreapta, pe-o uliţă desfundată de pământ, şi apoi s-o fa­cem la stânga, pe-o alta şi mai mică, undeva către codri. Acolo, la sfâr­şitul caselor de piatră, într-o curbă a drumeagului noroios, ne aşteaptă un anume Vasile Lacatuş, pitit în umbra unor salcâmi, temător parcă să facă orice pas spre noi, în “partea ucrai­neană” a aşezării. E îmbrăcat sărăcăcios, într-o hăinuţă de pie­le roasă şi-un pan­ta­lon de costum peticit. Se vede că “s-a îm­părăţit” (îmbrăcat frumos) special, cu ocazia vizitei noastre, că e emoţionat tare la vederea unei maşini cu număr de România. Coborâm şi ne îndrep­tăm spre el, stânjeniţi, încercând un “Bună ziua!” în româneşte. Imediat, omuleţul ne răspunde, cu urmă­toarele cu­vinte: “Sănătoooşi! Să fiţi să­nătoooşi! Bună ziua şi binele aţi venit! Ne îmbucurăm că aţi vinit, fraţi!…”. Ne face semne gră­bite s-o luăm după el, pe uliţă, care după colţ se lăr­geşte brusc, pornind spre un noian nesfâr­şit de case scun­de şi pricăjite, din chir­pici sau cărămidă netencuită, învălmăşite una-ntr-alta, de parcă s-ar fi for­tificat, cândva, înaintea unei primejdii. “E! Iată, tabără nostră dragă, unde noi rumânii trăim!…”. Rămânem încremeniţi în mijlocul străzii. Înaintea noastră, o vânzoleală ca de Ev Mediu. De-a lungul acestui drum, plin de oameni, se întinde o să­răcie teribilă, amestecată c-o bucurie exuberantă, ce efec­tiv îţi copleşesc simţurile. Trec cai, căruţe, latră câini slăbănogi, se zbenguie copii, nefiresc de mulţi copii mici, desculţi şi năuciţi de sărăcie – zeci, sute – venind spre noi, ca înspre o minune. 2.000 de “ru­mâni” trăiesc înaintea ochilor noştri! Am trecut de “graniţa ucraineană” a satului Poroşcovo, dincolo de care totul se schimbă. Păşim ca spre o altă lume… O lume încă necunoscută a românilor…

“Eştem volohi de la început, am păzit limba nostră”

“Tabără”, da. Aşa e numit azi locul acesta, căci, într-adevăr, ca-ntr-un lagăr şi-au dus traiul dintotdea­una volohii. Margi­nali­zaţi şi discriminaţi de ucraineni, uitaţi acolo în neştiinţă, doar fiindcă erau “altfel”, fiind­că s-au încăpăţânat să vorbească această limbă ?iudată, pe care n-o pricepea nimeni, despre care nici ei înşişi n-au ştiut secole întregi de unde provine. Vin toţi spre noi ca să ne atingă, să ne privească de-aproape, de parcă am fi de-adevăratelea nişte sfinţi mult aşteptaţi, abia coborâţi pe pământ. Îşi dau coate unul altuia, îşi şoptesc complice veşti despre noi. “Sănătooşi!… Sănătooşi!…”, ne răspund aidoma, când îi salutăm. “Işi, tot rumâni! Tuturinde (peste tot) îi tot zonă de rumâni!”, ne zice acelaşi Vasile Lacatuş, omul ce avea să ne devină călăuză în cele două zile cât aveam să stăm doar între aceşti stranii “fraţi” ai noştri. E un fel de “lider” al lor, ştie pe toată lumea, chiar şi pe volohii celorlalte sate din împrejurimi. Şi suntem uluiţi mereu, de cât de bine ne înţelegem cu aceşti oameni. “E!, grăim rumâneşte, na cum să nuuu?!… Am păzit limba nostră…. Eştem volohi de la început, de la moşii şi didu (bunicii) noşti!… Numa işi al fo’, n-am plecat arindinea (în altă parte)…”. Aşa zic toţi. Suntem după două zile de călătorie, la peste 1.000 de kilometri depărtare de Bu­cureşti. Până în urmă cu câţiva ani, niciunul dintre rumânii de aici nu auzise vreodată de Bucureşti, de România, nici măcar de ro­mânii ucraineni de pe malul Tisei sau de la Cernăuţi.

“Rumân ieşte? Frate ieşte!”

Baba Maria are 82 de ani şi e cea mai bătrână din toată comunitatea de volohi din Ucraina. ?alcă apăsat, dinspre celălalt capăt al satului, împingându-se într-un toiag cu care desparte în două marea de copi­lime care îi iese în cale. Oamenii o preţuiesc, o respectă. E de pe vremea lui Ciuba, Gusti, Bondi, Bîtca, Tiriţa, vechii volohi ce au legat, cândva, aşezarea… Strigă la femeile tinere de peste drum să-i aducă un scaun, să stăm la soare oleacă. “Ru­mân ieşte? Frate ieşte!”, zâmbeşte ştirb baba Maria, apoi ne pupă şi ne trage la pieptul ei. “No şăzî şî tu, şăzi oleacă! Sufletu’ (inima) mă doare, mijlocu’ mă doare, urechile rău mă junghe. Şăzî, frate…”.

– Baba Maria, ce sunt volohii? Cum aţi ajuns voi aici?

– Volohii rumâni îs. Işi s-o pomenit. Mulţi o vint “de pă Cehuri” (Cehia), eram volohi de-acolo. Şasă ai (ani) aveam când o vint tata cu mine de pă Cehi. Mama d’işi era, din Po­roşcovo, el o vint după ea. Eu în Praha m-am născut, tîrgu hăl mare. Ai auzit, ai fost?

– E (da)! Grăia cu mama rumâneşte. Tata troşi (coveţi) făşea, linguri. Ştii ce-s linguri, troci? No, frate.Troaca, troaca. (se bucură că ştim cuvintele rostite de ea)

– Când ai venit aici, în Poroşcovo, cu părinţii, lumea vorbea şi atunci tot ca dumneata?

– No? No? Păi cum? Vorbea rumâneşte. D-işi, din Poroşcovo mi-am luvat şi eu a meu vom (om, soţ). Treişizeci de ani îs de când “s-o culcat” (a murit). Şi-am avut cu el unşprizeci cupii. Canaloş Vasile îi zicea. Şi io îs Canaloş Maria Iosefina. No, aşe! Să trăiţi încă o dată cât io, fraţii mei, Dumniezo să v-aldu­iască!

Un miracol al supravieţuirii

Mariţa arată întocmai ca o gospodină de-a noastră, îmbrobodită, c-un sfeter pe spate, cam mult îmbătrâ­nită, după cele 13 naşteri şi multele necazuri, trăite, la fel ca toate femeile volohe. Dar e atât de veselă, de exuberantă, înconjurată de nepoţii ei blonzi şi pis­truiaţi, încât, stând doar puţin între aceşti oameni, îţi dai seama că toate greutăţile pot, pur şi simplu, să nu mai existe. Aşa s-a fixat o lege a pământului – îmi ex­plică Vasile Lacatuş – ca femeile să “rodească” mulţi prunci. Sub blestem, să nu îi lepede nicicând. Nu se ştie de când sau de ce, căci până nu demult, oamenii ăş­tia nu au avut, efectiv, nicio religie care să le-o interzică. Şi nici acum foarte mulţi nu au. “Aşa s-o vrut moşii noşti, ca să nu pierim”, zice. Un in­stinct ca de trib, al păstrării seminţiei, ca să stator­niceas­că pe loc cât mai mulţi ur­maşi, lăsând cu jurământ ca toţi – absolut toţi! – să-şi înveţe copiii în casă limba română şi să nu se amestece cu alte neamuri. N-au avut altă soluţie, în acest pinten de Ucraină, înfipt între trei ţări străine. Ca să nu dispară. Ca să se ştie de ei.

Astăzi, din cei peste 2.000 de volohi din Poroş­covo, 1.200 sunt copii. O me­die de opt-zece copii la o casă – satul cu cea mai mare natalitate din Ucraina, o ade­vărată “ciudăţenie” a ma­pa­mondului. Dintre toţi locui­torii, cel mult 100 sunt “gra­motni” (ştiu să scrie şi să ci­tească). Multe case n-au nici apă curentă, fântâni, lumină electrică – autorităţile ucrai­nene “au avut grijă” să înles­nească asta. N-au auzit de com­putere, telefoane mobile, mulţi dintre copii nici n-au văzut vreodată o ciocolată. O altă lege, lăsată “de la moşi” – cununiile să nu se desfacă. Foarte rar vreun voloh a divorţat sau s-a recăsătorit vreodată. Dacă o familie are mai puţin de patru copii, înseamnă că ori n-au apucat să îi facă, ori unul dintre soţi a murit. Un vechi cod moral stăpâneşte relaţiile dintre ei, înăuntrul tuturor satelor volohe. Să nu se înşele în interiorul comunităţii. Să se ajute necondiţionat. Să se ţină aproa­­pe. S-au descoperit până acum 11 sate româneşti în împrejurimile Poroşcovului (care e cel mai mare şi însemnat). Unele destul de departe, la aproape 100 de kilometri. Toate având, însă, aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri şi legi ale lor. Un adevărat “miracol” al supravieţuirii unei co­munităţi şi a unei limbi, după cum s-au pronunţat toţi specialiştii cu care am vorbit. Abia ştiind astea, când îi priveşti pe aceşti oameni sărmani, ce vin spre tine pe uliţa cea mare, te înfiori: de-adevăratelea, fiecare din­tre ei este “un erou”. Un supravieţui­tor. Fiindcă “au păzit” atâta vreme limba asta, care nu le-a adus altceva decât necazuri...

.

Presedintele Ucrainei, corigent la istorie?

https://asociatiadordevatra.wordpress.com/2020/01/25/presedintele-ucrainei-corigent-la-istorie/#more-304

Miercuri, preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a făcut un apel la solidaritate către conaţionali într-un discurs cu ocazia Zilei unităţii Ucrainei, în care susţine, printre altele, că ”Bucovina de Nord a fost ocupată de români”, potrivit discursului în limba engleză postat pe site-ul preşedinţiei de la Kiev.

”Cu exact 101 ani în urmă, a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statalităţii ucrainene şi a luptei pentru eliberarea naţională. ‘Visele seculare pe care cei mai buni fii ai Ucrainei le-au trăit şi pentru care au murit au devenit realitate’. Acesta este un citat din Actul Zluki, care a anunţat reunificarea într-un stat unic, independent şi care a fost proclamat de liderii RPU (Republica Populară Ucraineană – n.r.) şi RPUO (Republica Populară a Ucrainei Occidentale – n.r.) pe 22 ianuarie 1919 în piaţa Sofia din Kiev. În toate colţurile Ucrainei, acest fapt a fost primit cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit, exista şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate, ea a fost irosită. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să realizeze adevărata unitate statală. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând, RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia. Au trecut peste o sută de ani. Am tras vreo concluzie din această poveste? Ea ne învaţă un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina: doar împreună suntem puternici”, a spus şeful statului ucrainean în discursul de pe site-ul preşedinţiei.

Ministerul Afacerilor Externe din Romania a cerut explicatii presedintelui ucrainean referitor la aceste afirmatii. Dupa ce s-au starnit reactii, ambasadorul Ucrainei la Bucuresti o scalda spunand ca a fost vorba de o traducere gresita.

Ca reactie, pe pagina personala de facebook, preotul Eftimie Mitra, de la schitul Sfintii Romani, jud. Hunedoara, a spus ca presedintele Ucrainei a facut aceste afirmatii deoarece a fost corigent la lectia de istorie:

«Ucrainenii au ales un presedinte care le-a promis ca va fi dusmanul coruptilor, dar dupa alegeri si-au dat seama ca au fost inselati. Nu e de mirare, asa se intampla mereu in lumea politica. Trebuia sa isi dea seama ca un actor nu stie altceva decat sa joace teatru.

In urma cu cateva zile, acest actor a spus ca Bucovina de Nord a fost ocupata de Romania. Ori isi joaca bine rolul de actor, ori a fost corigent la lectia de istorie. Afirmatia acestuia nu face altceva decat sa starneasca tensiuni etnice in Ucraina. Ar fi corect ca domnul Zelinski sa recunoasca adevarul, iar daca nu il stie ii oferim o bursa de studii la o facultate de istorie. Nu vreau sa vorbesc despre istoria Ucrainei, si despre modul in care s-a format acest stat, pentru ca nu am nici un interes sa scot in evidenta defectele istorice ale statului ucrainean. In schimb as dori ca domnul Zelinski sa ne spuna, daca stie, Unde era Ucraina atunci cand voievodul Stefan cel Mare apara Moldova si Bucovina de Imperiul Otoman. Daca nu stie sa raspunda, concluzia e clara: domnul presedinte Zelinski a fost corigent la lectia de istorie.»

INTERVIU. Alina Achim-Inayeh, directoarea unui prestigios think-tank american: „Orice sancțiune puternică împotriva Rusiei ne lovește economic și pe noi”

Interesant interviu, mai ales că doamna Alna Achim-Imayeh face interesante observații deși fost angajat al unei coprorații de tip Șoroș... In multe privințe putem fi deacord cu domnia sa. Insă cm uită și domnia sa de Principiile lui Wilson, care enunță că dorința populației trebuie să primeze. Iar în cazul Donbassului nu numai dorința populară și chiar vreerea lui este principala atuu. care a fost precedat de un referendum la care mare parte a fost deacord cu refuzarea legii limbii întrodus de noul guvern format din participanți la Maidan, și care exculdea existenței vreunei autonomie teritorială unde trăiau  cam 10 milioane de ruși...

Cum gurvernul a decis să ”rezolve” prin forță problema, a uitat însă că și în rândurile militarilor și ofițerilor, sunt mulți de etnie rusă, care în cazul unei divergență militară mai întâi se vor gândi ca un rus, nici de cum ca și un ucrainean, așa cum s-a și întâmplat și armele și tehnică militară au căzut în mâna a insurgenților organizați adhoc, care astfel s-a putut să se răzbune pe securiștii lor. Așa cum s-a și întâmplat în Donbass când taburile forțelor de securitate la un moment dat s-au aflat în față-n față cu tancurilor ale armatei ucrainene conduși de însurgenți și au primit lovitură grea materializat în atacuri distrugătoare din partea insurgenților...       

https://www.libertatea.ro/stiri/interviu-alina-achim-inayeh-directoarea-unui-prestigios-think-tank-american-orice-sanctiune-puternica-impotriva-rusiei-ne-loveste-economic-si-pe-noi-3992832

 Alexandra Șerban, Ada Constanda, Miercuri, 23 februarie 2022, 

„Toată această criză ar fi putut fi evitată, dacă Occidentul nu ar fi ignorat atât de mult timp ceea ce face Putin, nu numai în Ucraina”, spune Alina Achim-Inayeh, care conduce biroul din România al German Marshall Fund, un think-tank american de politici publice. 

Recunoașterea independenței regiunilor separatiste ucrainene Donețk și Luhansk a dus conflictul cu Rusia într-un punct de mare efervescență. Orizonturile lui Putin nu se limitează însă doar la estul Ucrainei, ci se pot extinde până spre gurile Dunării, adică la granița României, avertizează Alina Achim-Inayeh, într-un interviu pentru Libertatea. 

 În acest context, Alina Achim-Inayeh arată că România ar trebui să-și protejeze interesele și să construiască relații stabile atât cu Ucraina, cât și cu Rusia, folosindu-se mai degrabă de soft power și soft diplomacy. Directoarea German Marshall Fund România explică și că Rusia aplică aceleași tactici exersate în Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud, însă ambițiile președintelui Vladimir Putin au luat amploare imperială. Iar următoarea țintă a Rusiei ar putea fi chiar un stat membru NATO – Polonia. Alina Achim-Inayeh conduce și Black Sea Trust, din cadrul German Marshall Fund (GMF), care are ca scop dezvoltarea de politici publice pentru promovarea democrației, a securității și prosperității în regiunea Mării Negre. 

Înainte de a prelua biroul din București al GMF, Alina Achim Inayeh a fost directorul biroului Freedom House din Ucraina şi al biroului National Democratic Institute din Rusia.  Agerpres 

Criza ucraineană ar fi fost evitată, dacă Vestul vedea semnalele de la Kremlin Libertatea: Considerați că era previzibil scenariul recunoașterii independenței celor două regiuni separatiste din Ucraina, iar în acest caz ar fi putut fi împiedicat să se întâmple? 

- Alina Achim-Inayeh: Faptul că Putin ar fi făcut orice ca să blocheze parcursul către NATO al Ucrainei era un lucru, într-adevăr, previzibil. Faptul că el va acționa în acele două foarte mici regiuni – trebuie spus că sunt niște orașe foarte mici pe care le controlează de fapt, și asta era previzibil, a fost anunțat în repetate rânduri. De altfel, și ideea de a semna decretele de recunoaștere a independenței a acestor republici era unul dintre scenariile vehiculate, mai ales că Duma a mai avut o astfel de tentativă acum câțiva ani. Era unul dintre scenariile puse pe masă și ar fi putut fi evitat. Așa cum ar fi putut fi evitată toată această criză ucraineană, dacă Occidentul nu ar fi ignorat atât de mult timp, încă din 2008, ceea ce Putin face nu numai în Ucraina, ci în toate țările din regiunea Mării Negre, pentru a-și păstra sfera de influență. Este exact același scenariu pe care el l-a aplicat în mod repetat – și în Transnistria, și în Abhazia, și în Osetia de Sud – și pe care noi, pur și simplu, l-am ignorat. 

 – Ce ar fi trebuit să facă NATO și UE după 2008 și mai ales după 2014? 

– În primul rând, o politică coerentă și unitară față de Rusia. Atât timp cât aveam, și încă avem, țări în UE care percepeau diferit relația lor cu Rusia și nivelul de agresivitate al Rusiei, atât timp cât aveam țări care continuau, ba chiar își dezvoltau relațiile economice cu Rusia, o politică unitară și coerentă, care să țină Rusia în făgașul în care ar fi trebuit să fie din punctul de vedere al dreptului internațional, s-a dovedit a fi imposibilă. Acesta este primul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă Occidentul, Uniunea Europeană în principal, ar fi fost testul cel mai potrivit. Apoi, în Transnistria, la fel ca în Georgia, faptul că foarte mult timp trupele rusești care erau acolo au fost acceptate ca „trupe de menținere a păcii”, deși toată lumea știa că nu asta sunt, este un lucru pe care Putin îl folosește acum. Rămâne de văzut dacă cu sau fără succes. Noi am ignorat și acest lucru de-a lungul deceniilor, iar acum iată că și acesta se întoarce împotriva noastră. Cred că o altă greșeală a Vestului față de Rusia a fost faptul că nu a urgentat în niciun fel, ci a tărăgănat rezolvarea tuturor conflictelor mai mult sau mai puțin înghețate, pe care Rusia le menține în regiune. Alina Achim-Inayeh, directoarea German Marshall Fund România: „România ar trebui să aibă motive serioase de îngrijorare” 

– Credeți că în Ucraina urmează să apară un nou conflict înghețat, așa cum sunt cele din Transnistria sau Georgia, sau mai degrabă o anexare după modelul Crimeei? 

– Din câte ne putem da seama, le e neclar și oficialilor ruși, care nici măcar acum nu mai clarifică dimensiunea geografică a teritoriului asupra căruia s-a declarat independența. Deocamdată, așa cum arată lucrurile, scenariul e mai apropiat de Crimeea decât de Transnistria. Aici intervine nedumerirea, pentru că scenariul de tip Crimeea pentru Donbas și Luhansk nu-l ajută pe Putin foarte tare. În blocarea ascensiunii în NATO a Ucrainei îl ajuta mult mai mult un scenariu de tip Transnistria. Încă există nelămuriri cu privire la intențiile finale ale lui Putin, dar nu exclud nici faptul că se va folosi de aceste două republici, alipite Rusiei, pentru o incursiune militară care să meargă până la gurile Dunării. Ar fi un scenariu nebunesc din partea lui Putin, dar a dovedit că se descurcă destul de bine la astfel de scenarii. Alina Achim-Inayeh, directoarea German Marshall Fund România: 

– Credeți că România ar trebui să aibă motive de îngrijorare din punctul de vedere al securității? 

– Ar trebui să aibă motive serioase de îngrijorare! Nu neapărat în ideea că integritatea noastră teritorială ne-ar fi amenințată. Trupele rusești nu vor ajunge în România, dar a fi vecin cu Rusia nu-i ușor. Cred că o vecinătate cu Rusia ar fi greu de gestionat și la gurile Dunării, și în Marea Neagră. Lucrurile s-ar complica foarte tare pentru România. Mai mult decât că ar trebui să avem motive serioase de îngrijorare, cred că acum deja ar trebui să lucrăm pe scenarii. 

Dacă devenim vecini cu Rusia, ce facem? Cum gestionăm situația? Cum evoluează relațiile? Cred că România ar trebui să-și pună aceste întrebări. 

– România poate face ceva să preîntâmpine aceste scenarii în acest moment? 

– Nu are ce să facă mai mult decât a făcut până acum în cadrul NATO, anume să fie cât mai aproape de politica Alianței, dar în același timp să atragă atenția asupra dificultății unui membru, destul de important pe acest flanc, de a deveni ulterior vecin cu Rusia. România trebuie să ridice o mie de întrebări cu privire la situația care va urma războiului, când va fi o instabilitate securitară pe o perioadă îndelungată. 

- A pus Putin ochii pe Polonia? Vorbind de vecinătatea României și de fostele state sovietice care au căzut victimă Rusiei, ne putem gândi că Republica Moldova ar fi următoarea țintă? 

– Dacă mergem pe calea rațională, nu cred că Republica Moldova va fi următoarea țintă, pentru că este o țară destul de mică pentru Putin și nu îl amenință cu nimic. Moldova are neutralitatea trecută în Constituție. Îngrijorătoare găsesc obsesia foarte recentă a lui Putin pentru Polonia. A menționat-o și în discursul de luni seară, dar și în alte dăți. Pare absurd, pentru că Polonia e membră NATO. Exclud orice fel de acțiune militară, dar un război hibrid intensificat cu Polonia nu-l văd deloc exclus. Alina Achim-Inayeh, directoarea German Marshall Fund România: 

– Care ar putea fi scopul final al lui Putin în provocarea acestor evenimente în Ucraina? Are legătură doar cu extinderea NATO, așa cum clamează el? 

– Așa am crezut și eu, și acesta era și raționamentul logic, până am ascultat discursul lui Putin. A trecut dincolo de blocarea intrării în NATO a Ucrainei și s-a dus înspre ambițiile imperialiste, din vremea țarilor, din vremea URSS. Ceea ce a spus el avea foarte puțină legătură cu împiedicarea aderării la NATO a Ucrainei, dar avea foarte mare legătură cu redobândirea statutului și poate chiar a teritoriilor de pe vremea Imperiului Rus. „Nicio soluție nu poate fi în avantajul Ucrainei” 

– Ce considerați că poate Putin să câștige în situația de față? 

– Cred că poate să câștige două lucruri. Încă poate să blocheze pe termen nedefinit intrarea Ucrainei în NATO – o țară care are un conflict deschis pe teritoriul ei nu poate să obțină acest statut. Și mai poate să mențină sfera de influență în regiune destul de mult timp de acum încolo. Pe de altă parte, un factor destul de important e că, după părerea mea, Putin a câștigat acum o foarte mare vizibilitate, un și mai mare respect în fața poporului rus, dovedindu-se a fi nu numai liderul care vrea să producă pierderi Vestului și să fie pe picior de egalitate cu mai-marii zilei, dar și cel care poate să redea Rusiei grandoarea, mărimea, puterea. El ar putea să câștige și pe plan extern, în regiune, dar și pe plan intern. – - În condițiile actuale, mai este posibilă o soluționare pașnică sau este în continuare probabil un război convențional? 

 – Mi-e greu să văd cum poate fi soluționat pașnic acest conflict, altfel decât printr-un compromis de toate părțile. Însă eu nu văd nicio soluție – nici pașnică, nici militară – care să fie în avantajul Ucrainei. Ucraina este pusă într-un colț și cred că cel mai bun lucru pe care ar fi putut să-l facă e să acorde o autonomie sporită micilor regiuni Donbas și Luhansk, pentru a le păstra astfel pe teritoriul său. Numai că Putin nu-și mai dorește acest lucru și își dorește mai mult decât atât: probabil ieșire la Dunăre sau să controleze Ucraina prin aceste două teritorii. Singura sancțiune care doare 

– Încep să apară sancțiuni la adresa Rusiei. De pildă, Germania a anunțat că oprește temporar procedura administrativă de autorizare a gazoductului Nord Stream 2. O astfel de măsură e suficient de dură, lovește în Rusia acolo unde o doare? 

– Nu. Sigur că o lovește un pic, dar nu atât de tare încât să-l întoarcă pe Putin din drumul său. Oricum Rusia și-a diversificat exportul de gaze către China, cu care are un contract destul de generos. Deci Rusia nu o să sufere foarte tare din cauza opririi Nord Stream 2. Singura sancțiune care ar lovi Rusia cel mai tare ar fi încetarea plăților bancare: blocarea SWIFT. Dar nu cred că se va întâmpla, pentru că este o sabie cu două tăișuri: lovește restul lumii așa cum lovește și Rusia. Nu există consens între aliați pe aplicarea acestei sancțiuni. 

– Poate fi Rusia izolată pe termen lung într-o serie de sancțiuni? 

– Dacă ești serios și ești gata să-ți asumi costurile, ai putea să o sancționezi pe termen destul de lung și destul de sever. Numai că toate acestea vin cu niște costuri foarte mari – costuri politice interne în țările NATO și UE. Orice sancțiune puternică împotriva Rusiei ne lovește economic și pe noi. Or, acest lucru prelungit duce la nemulțumire în rândul popoarelor și poate duce chiar și la schimbări politice. Nu știu dacă liderii actuali doresc să se sacrifice în acest fel. În plus, primul lucru care se va întâmpla este creșterea în continuare a prețului gazului și benzinei. 

– Pe de altă parte, se poate argumenta și că, atunci când izolezi un stat și-l persecuți, îi crești frustrările și nu îi lași posibilitatea să se redreseze. 

 – Da, dar să nu uităm că vorbim de Rusia, nu de orice stat. Eu cred că exact asta s-a întâmplat până acum – sigur, nu am izolat-o așa cum se pune acum problema. Timp de 30 de ani, de când s-a dizolvat Uniunea Sovietică, am ignorat orice fel de frustrări – legitime, nelegitime, pe fundament serios sau închipuit – ale Rusiei și ale producătorilor ei. Pur și simplu, ne-am văzut de treburile noastre și am ignorat și ceea ce spuneau, și ceea ce făceau, și ceea ce voiau. A fost o politică greșită. Dar nu cred că se poate în această lume a interdependenței o izolare completă. Este o utopie. Și oricum ar crește frustrările țării respective.  România n-ar trebui să se bazeze doar pe UE și NATO în relațiile cu Rusia și Ucraina 

– Cum credeți că ar trebui să evolueze relația României cu Ucraina? 

 – Până ce se desenează mai clar finalul acestui conflict, nu putem decât să rămânem în cadrul politicii UE și NATO. După aceea, bineînțeles că ar trebui să ne cultivăm în continuare relația noastră cu Ucraina, pentru că ea nu se limitează doar la cooperare pe plan militar, ci este mai nuanțată. Avem mai multe dosare cu Ucraina pe care ar trebui să le rezolvăm, lucru foarte dificil, având în vedere că Ucraina va fi un stat lovit, un stat victimizat. Dar relația noastră bilaterală cu Ucraina trebuie să oglindească și interesele României, nu doar pe ale NATO și UE. 

 – Dar cu Rusia? 

– Răspunsul e foarte complicat, pentru că depinde foarte mult de ce se va întâmpla, de cât de departe va merge Putin. Când toată această poveste va trece, peste câteva luni, ce facem? Ignorăm complet Rusia? Intrăm într-un dialog cu Rusia? Care va fi politica NATO și UE față de Rusia? Cred că aceasta e prima și cea mai importantă întrebare. Cred că România ar trebui să-și deseneze propria ei politică față de Rusia. Bineînțeles că această politică nu va sări 180 de grade din politica UE și NATO, nici n-are de ce, nici n-are cum. Dar cred că sunt lucruri și în afara cadrului UE și NATO pe care România le-ar putea dori, le-ar putea vedea în viitoarea ei relație cu Rusia. Alina

– Dați-ne un exemplu. 

 – La nivel de societate civilă, cred că se pot aduce în discuție anumite aspecte care la nivel diplomatic sau oficial nu se pot discuta. De exemplu, putem discuta niște relații economice, fie ele și minimale, cu Rusia – asta în cazul în care nu intră sub cele mai grave sancțiuni. Trebuie să abordăm și securitatea Mării Negre. Cum putem face asta fără să discutăm personal cu Rusia? Sigur, în cadrul NATO, dar tot trebuie discutat. Tot legat de Marea Neagră, un alt canal de comunicare cu Rusia poate fi ecologia Mării Negre, unde vorbim de un dezastru ecologic. Cu cine discutăm acest lucru, dacă nu cu țările litorale, printre care și Rusia? Eu cred că în câțiva ani, când lucrurile se vor limpezi într-un fel sau altul, un oarecare dialog cu Rusia, fie el și prin second track diplomacy (contacte informale și neguvernamentale între membri ai societății civile, n.r.), nu poate fi exclus.