Declarație mai mult decât controversată a președintelui Ucrainei: „România a ocupat nordul Bucovinei în 1918”

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/declaratie-mai-mult-decat-controversata-a-presedintelui-ucrainei-romania-a-ocupat-nordul-bucovinei-in-1918

Autor Redactia 

„România a ocupat nordul Bucovinei în 1918”. Declarația aparține lui Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei și a fost făcută în cadrul discursului oficial ținut cu ocazia Zilei Unităţii şi Libertăţii Ucrainei. Evenimentul este marcat anual la 22 ianuarie, deoarece în 1919, în această zi, a fost proclamat Actul de unificare a Republicii Populare Ucrainene cu Republica Populară Ucraineană Apuseană, relatează infoprut.ro.

„În scurt timp Republica Populară Ucraineană a cedat Kievul sub presiunea bolșevicilor, o bună parte din teritoriile Galiției au fost ocupate de trupele poloneze, Bucovina de Nord de români, iar Transcarpatia i-a revenit Cehoslovaciei”, a declarat președintele ucrainean cu referire la evenimentele istorice din 1918-1919.

Mai jos vă prezentăm discursul integral al președintelui ucrainean:

„În urma cu 101 ani a avut loc una dintre cele mai semnificative evenimente din istoria Ucrainei. Visele pentru care au trăit și au murit cei mai buni fii ai Ucrainei, pentru o țară independenta si unită. Acesta este un citat din actul „Sluca” care anunță unificarea într-un singur stat independent si a fost proclamat într-un mod solemn de către liderii UNR si ZUNR la 22 ianuarie 1919 în Piața Sofia din Kiev.

În sfârșit s-a ivit șansa de a crea o țară independenta și unită. Ambițiile politicienilor de atunci i-au împiedicat să atingă adevărată unitate de stat.

Unitatea nu stă în cuvinte, ci în fapte. Nu după mult timp Republica Populară Ucraineană a cedat Kievul sub presiunea bolșevicilor, o bună parte din teritoriile Galiției au fost ocupate de trupele poloneze, Bucovina de Nord de români, iar Transcarpatia i-a revenit Cehoslovaciei.

Au trecut mai mult de 100 de ani. Am tras concluziile din această istorie? Ne învață un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina. Doar împreună suntem puternici. După cum arată felicitările de Anul Nou, tema unității este deviza fiecărui ucrainean.

De ce suntem atât de diferiți? Vom putea sa ne îndreptăm către un viitor fără a ne contrazice in ceea ce privește trecutul?

În lumea de azi simțul națiunii apare nu doar datorită tradițiilor comune, a culturii și a religiei.

Există încă multe valori. Sunt acceptate in fiecare colț al Ucrainei. Sunt valori cu care toți ucrainenii se pot identifica în fiecare colț al planetei.

Educația și toleranța sunt alte valori. Valorile libertății și a democrației, dorința de a fi înstărit si bogat. Valorile respectării legilor și a respectului reciproc.

Sunt ucrainean pentru ca trăiesc după legile statului. Întotdeauna sunt gata să-mi apar pământul natal.

Sunt ucrainean pentru ca sunt un cetățean responsabil, plătesc impozite , nu merg pe roșu, parchez corect și nu merg niciodată băut la volan.

Îmi pasa de mediul înconjurător și învăț să gândesc critic.

Sunt ucrainean și suntem cei mai buni in sport, știința și IT.

Am un stil de viață sănătos și studiez limbile străine.

Susțin egalitatea de șanse atât pentru femei cât și pentru bărbați.

Respect legile tuturor minorităților naționale și ale religiilor. Acest discurs poate fi continuat.

Aceste lucruri trebuie făcute de fiecare ucrainean si apoi ucrainenii pot deveni cei dintâi.

Dar asta este un vis. Dar un vis împărtășit a fost întotdeauna un motor pentru noi.

Dragi ucraineni pentru a fi puternici trebuie să fim uniți. Să ținem minte aceste cuvinte.

Sărbători fericite cu ocazia Zilei Unității Ucrainei”, notează infoprut.ro.

Câteva infromații pentru cultura generală a președinelui Ucrainei

La 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a proclamat Unirea cu Regatul României, care a fost recunoscută de învingătorii din Primul Război Mondial prin tratatul de la Saint Germain, semnat la 10 septembrie 1919. Înfrângerea şi apoi dezmembrarea Austro-Ungariei a făcut ca negocierile de la Paris privind confirmarea proclamaţiei de Unire din 28 noiembrie 1918 să nu întâmpine dificultăţi majore. România a prezentat nu numai argumente istorice – Bucovina a fost smulsă ilegal Moldovei în 1775 de către Turcia şi oferită Austriei, ci şi argumente militare şi strategice, contra ameninţării bolşevice. În interbelic, „Ţara Fagilor”, traducerea vechiului nume slavon al provinciei, şi-a continuat înflorirea culturală şi economică din La Belle Epoque. Totuși, Bucovina istorică nu se mai află integral în graniţele României. Jumătatea nordică a fost pierdută în urma Pactului Ribbentrop-Molotov prin care Stalin şi Hitler şi-au împărţit teritorii în Estul Europei. Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 a vizat atât Basarabia, cât şi Bucovina de Nord.

Cine este eligibil pentru a fi recrutat de Armata Română, în caz de război

https://stirimondene.fanatik.ro/cum-se-face-recrutarea-armata-romana-razboi-18475438?utm_source=wowInteriorMonden&utm_medium=referral&utm_campaign=unici&utm_content=wowINTERIORdeskmobil

EDUARD NICOLAE POPA 10/01/2020, 

Cum se fac recrutările în armata română în caz de război *foto: hepta.ro

Perspectiva unui război între Statele Unite ale Americii și Iranul a creat destul de multă panică și în rândul României. Analistul politic Alina Mungiu Pippidi a vehiculat chiar ideea că SUA ne-ar fi putut arunca într-un război împotriva republicii islamice, după eliminarea generalului Qasem Soleimani, la comanda lui Donald Trump.

În atare condiții, e important de amintit ce români pot fi chemați la arme și în ce condiții, după cum prevede Monitorul Oficial al României.

Ce români pot fi chemați în Armată în caz de război

Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 990/12.XII.2006, este cel care arată situaţia cu privire la serviciul militar în termen pe timpul stării de asediu, al mobilizării şi al stării de război

Pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (5), centrele militare efectuează, în perioadele stabilite de Statul Major General , recrutarea-încorporarea cetăţenilor încorporabili.

În caz de război, perioada când se efectuează recrutarea-încorporarea se anunţă prin mijloacele de informare în masă. Ordinul de asigurare a activităţilor de recrutare-încorporare este emis pe baza propunerilor înaintate de centrul militar, prefectul judeţului sau al municipiului Bucureşti, se mai arată în lege.

Art. 23, (1) spune că „sunt încorporaţi pentru îndeplinire a serviciului militar în termen bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani. (2) La cerere, aceştia pot fi încorporaţi imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.”

Care este limita maximă de vârstă pentru recrutări în armata română

Limita maximă de vârstă până la care cetăţeni români, bărbaţi, pot fi chemaţi pentru îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen este de 35 de ani. De asemenea, potrivit Art. 24, „durata instruirii militarilor în termen se stabileşte prin ordine ale şefilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.”

„Art. 25 . — (1) Pentru a fi recrutaţi sau încorporaţi, cetăţenii sunt obligaţi să se prezinte la data, ora şi locul prevăzute în ordinul de chemare. (2) Tinerii care, din diferite motive, nu au primit ordin de chemare sunt obligaţi să se prezinte la centrele militare pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul ori reşedinţa, în termen de două luni de la împlinirea vârstei de 20 de ani”, se mai arată în Monitorul Oficial al României.

Desigur, stabilirea aptitudinilor din punct de vedere psihologice se efectuează pe baza examinării de specialitate, asigurată de structurile specializate ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării. Hotărârile comisiilor locale de recrutare-încorporare se comunică tinerilor şi recruţilor, în scris. Recruţii pot face contestaţie împotriva hotărârilor comisiilor de recrutare-încorporare.

Anunţ important! Cum se vor face recrutările în rândul cetăţenilor români, în caz de Război Mondial

https://www.bzi.ro/anunt-important-cum-se-vor-face-recrutarile-in-randul-cetatenilor-romani-in-caz-de-razboi-mondial-3855898

08 ian. 2020

În plină confruntare între SUA şi Iran, există câteva întrebări care circulă în întreaga lume privind ce s-ar întâmpla cu exactitate în cazul izbucnirii celui de-al Treilea Război Mondial. Vor fi recrutaţi cetăţeni? În ce condiţii? Privind situaţia poporului român, toate aceste detalii sunt stabilite lege şi Spynews.ro vi le spune chiar acum!

În contextul confruntării dintre Statele Unite ale Americii şi Iran, după asasinarea celui mai important general iranian şi mâna dreaptă a liderului suprem de acolo, Qasem Soleimani, la comanda lui Donald Trump, există tensiune în întreaga lume.

Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 990/12.XII.2006, arată care este situaţia cu serviciul militar în termen pe timpul stării de asediu, al mobilizării şi al stării de război. Pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (5), centrele militare efectuează, în perioadele stabilite de Statul Major General , recrutarea-încorporarea cetăţenilor încorporabili.

În caz de război, perioada când se efectuează recrutarea-încorporarea se anunţă prin mijloacele de informare în masă. Ordinul de asigurare a activităţilor de recrutare-încorporare este emis pe baza propunerilor înaintate de centrul militar, prefectul judeţului sau al municipiului Bucureşti, se mai arată în lege.

De la ce vârstă se recrutează cetăţenii români

Art. 23, (1) spune că „sunt încorporaţi pentru îndeplinire a serviciului militar în termen bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani. (2) La cerere, aceştia pot fi încorporaţi imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.”

Limita maximă de vârstă până la care cetăţeni români, bărbaţi, pot fi chemaţi pentru îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen este de 35 de ani.

De asemenea, potrivit Art. 24, „durata instruirii militarilor în termen se stabileşte prin ordine ale şefilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.”

„Art. 25 . — (1) Pentru a fi recrutaţi sau încorporaţi, cetăţenii sunt obligaţi să se prezinte la data, ora şi locul prevăzute în ordinul de chemare. (2) Tinerii care, din diferite motive, nu au primit ordin de chemare sunt obligaţi să se prezinte la centrele militare pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul ori reşedinţa, în termen de două luni de la împlinirea vârstei de 20 de ani”.

Desigur, stabilirea aptitudinilor din punct de vedere psihologice se efectuează pe baza examinării de specialitate , asigurată de structurile specializate ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării.

Hotărârile comisiilor locale de recrutare-încorporare se comunică tinerilor şi recruţilor, în scris. Recruţii pot face contestaţie împotriva hotărârilor comisiilor de recrutare-încorporare.

Generalul Bem, controversatul erou al maghiarilor de la 1848. A cucerit oraşele Ardealului, dar a sfârşit islamist

In articolul de mai jos generalul Beem József este preyentat ca un ”erou controversat”, dar oare care este adevărul. Faptul că ar fi fost obligat să treacă la islamism - ptr că astfel Turcia nu era obligat să-l expulzeze, sau să predea autorităților austriece - este considerat de autor că ar fi controversat...

Adevărul însă este altul. Atât în țările în care a luptat generalul Bem împrotriva tiraniei cât și în țara sa de naștere are o serie de monumente fiind considerat cu adevărat ”erou” național polonezul care a luptat imperiului austriac ori unde a putut să facă. Observăm intenția autorului de-a mai da o ”lovitură” maghiarilor din Transilvania, cu orice ocazie, chiar în a face ditr-un erou un om controversat.

Uită defapt că cei 10.000 de secui din armata condusă de Bem au putut să facă  și unor armate imperiale  și numai trădarea unor locuitori din Ardeal a făcut ca lupta de eliberare să fie înfrântă.

Gloria și memoria celor care și-au dat viața nu ar fi corect să fie mâzgălită de cei care trăiesc în secolul XXI. 

https://adevarul.ro/locale/hunedoara/generalul-bem-controversatul-erou-maghiarilor-1848-cucerit-orasele-ardealului-sfarsit-islamist-1_563b84d4f5eaafab2c54caf8/index.html

Daniel Guţă

Generalul Ioseph Bem.

 

Josef Bem a fost una dintre cele mai controversate personalităţi care şi-au legat numele de mişcările revoluţionare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Generalul polonez din fruntea insurgenţilor maghiari a cucerit cu trupele sale cele mai importante oraşe din Transilvania. A murit însă la un an de la încheierea revoluţiei, după ce fugise în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islamism 

Generalul Josef Bem (1795 - 1850) a fost unul dintre personajele cheie ale Revoluţiei de la 1848. În tinereţea sa, Jospeh Bem a slujit în armata imperială franceză, sub Napoleon Bonaparte şi a primit legiunea de onoare şi crucea regală pentru faptele de vitejie. Militarul polonez avea să-şi lege numele de Revoluţia de la 1848. 

În primăvara anului 1848, la Viena, din ordinul guvernatorului de facto al Ungariei Lajos Kossuth, Bem a devenit comandantul armatei revoluţionare maghiare, implicată în acţiunile de pe teritoriile Ungariei şi al Transilvaniei. Potrivit istoricilor, generalul polonez din fruntea revoluţionarilor antihabsburgi a preluat comanda unei armate de 10.000 de secui. 

În toamna anului 1848, la Dej, trupele sale i-au învins pe austrieci şi pe românii loiali Curţii Imperiale, iar în primăvara anului următor, Bem a cucerit Clujul, apoi Braşovul şi Sibiul, cele mai importante oraşe ale Ardealului. 

„Nepriceperea şi lipsa unui plan unitar de operaţiune pricinuiră în curând înfrângerea şi dizolvarea armatei imperiale din Ardeal. Ungurii izbutiră încă din decembrie 1848 să spargă linia de apărare de la Ciucea, să împrăştie cetele de lăncieri ale tribunilor Nicolae Corcheş şi Iosif Moga şi sub conducerea într-adevăr genială a generalului Bem, să strâmtoreze pe colonelul Urban şi să-l azvârlă peste Carpaţi, în Bucovina. Ungurimea din Ardeal prinse din nou curaj, astfel că satele româneşti văzură iarăşi prăpăd şi barbarie, ce lăsau în urma lor voluntarii şi gardiştii unguri”, relata istoricul Silviu Dragomir, autor al volumului „Avram Iancu” (1924).

 S-a convertit la islam 

Generalul Bem a fost înfrânt, în 31 iulie 1849, în bătălia de la Albeşti (lângă Sighişoara), de armatele austrice sprijinite de români şi de forţele ţariste, iar în 13 august 1849, armata sa a capitulat la Şiria, lângă Arad. 

În timp ce alţi 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare au fost executaţi pentru înaltă trădare, Josef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam, împreună cu 72 de ofiţeri şi cu 6.000 de soldaţi, din subordinea sa. 

Despre generalul Bem şi convertirea sa la islamism, ca şi a celor din anturajul său a relatat Eugene Poujade, diplomat francez detaşat la Bucureşti, în funcţia de consul. „Când insurecţia maghiară a fost înfrântă, mai degrabă prin discordie şi spiritul injust, exclusivist al ungurilor decât prin armatele ruse, conducătorii acestei revoluţii s-au retrs pe teritoriul românesc şi otoman prin toate ieşirile păzite de ofiţerii corpului de armată al lui Omer – paşa şi au fost primiţi, cu onoruri, care i-au iritat pe ruşi şi pe austrieci. O masă de refugiaţi obscuri, care nu erau revendicaţi nici de Austria, nici de Rusia – unguri, germani, polonezi – năvăleau spre Bucureşti şi-şi renegau credinţa în public în palatul ocupat de Omer – paşa”, scria Eugene Poujade, citat de autorii volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat de Editura Academiei Române. 

Bem şi-a luat numele de Amurat Paşa, în onoarea sultanului în solda căruia intrase şi a fost numit guvernator al provinciei siriene Alep. 

Rănile nevindecate ale generalului 

Memorialistul John Paget, susţinător al revoluţionarilor maghiari din Transilvania, îi lăuda calităţile militare. Bem, afirma John Paget, se expunea pericolului cel mai mare însă a de cele mai multe ori scăpa. Aghoitanţii săi mureau însă pentru el. „Adesea ofiţerii săi superiori şi personalul nu ştiau nimic despre intenţiile sale până când nu erau date ordinele pentru executarea lor”, relata John Paget, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat de Editura Academiei Române. 

În ultimii săi ani de viaţă, generalul polonez era foarte bolnav, din cauza rănilor suferite de-alungul carierei sale militare începute la vârsta de 15 ani. 

„Generalul Bem suferea de pe urma unor răni necicatrizate, era slab, lipsit de putere şi părea mult mai bătrân decât era în realitate. După căderea Vienei, Bem a fugit în Ungaria deghizat în vizitiu şi s-a grăbit spre Budapesta, unde s-a oferuit să fie pus în slujba guvernului ungar. În timpul şederii sale în Pesta, un tânăr polonez care venise să se alăture armatei ungare, întărâtat de rapoarte în care Bem era numit trădător şi se spunea că a predat Viena, a intrat în camera acestuia să-l omoare. A descărcat un pistol aproape de capul lui, dar, din fericire, glontele nu i-a atins decât obrazul. Tânărul polonez a fost arestat, dar Bem i-a obţinut ierarea. Puţin înainte ca revoluţia să izbucnească, Bem, care trăise la Paris, a plecat la Londra, unde a suferit o operaţie de înlăturare a unui glonte, care stătea în coapsă de 20 de ani, după un duel”, relata John Paget, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat de Editura Academiei Române. 

Bem fusese rănit grav la un braţ în timpul luptelor din Simeria, completa autorul. Joseph Bem a murit în 1850, la vârsta de 55 de ani. Îşi prevăzuse sfârşitul 

Modul de viaţă al generalului era descris astfel: „era catolic până la convertirea la islamism şi vorbea poloneza cu o fluenţă neaoşă, franceza foatrte bine, dar germana sa era, după cum mi-a spus poştaşul, foarte greoaie şi stricată, iar când îşi făcea timp reuşea să se explice în întregime şi în mod clar. Tenul său era palid şi bolnăvicios şi, deşi extragerea unui glonte dintr-un os l-a uşurat foarte tare, rana nu s-a vindecat niciodată şi era nevoie de o oră întreagă pentru a fi bandajat şi îmbrăcat în fiecare dimineaţă, de două slujnice care îl însoţeau peste tot şi, prin urmare, fiind schilod nu putea urca pe cal, dar trebuia ridicat de doi oameni ceea ce, fără îndoială, contribuie la uimirea faţă de campaniile sale extraordinare”, relata John Paget. Micul său dejun obişnuit conţinea cafea şi curcan copt sau fript, după aceea rămânea adesea în camera sa scriind depeşe şi, câteodată, lucrând cu secretarul, nu-i plăcea să-i fie făcute anunţuri decât dacă erau de o importanţă decisivă, afirma John Paget. 

"Era plăcut în maniere, dar sub niciun chip din punct de vedere al conversaţiei sau social. Lua prânzul la ora patru, singur, rareori sau niciodată cu personalul său, care mânca într-un apartament alăturat şi cu care conversa puţin sau deloc. I-a spus poştaşului că nu are nicio şansă să trăiască mai mult de anul 1850 şi vestea recentă a morţii sale arată că pronosticul său, întemeiat fără îndoială pe conştiinţa unui organism zdruncinat, s-a dovedit corect”, completa John Paget, potrivit autorilor volumului „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea”, publicat de Editura Academiei Române