Radu Moraru | joi, 19 septembrie 2013
Romania nu sta in profitul de 2 miliarde de euro pe care il promite, “din mila”, Gold Corporation. JEFUITI mai putin, OPRITI CONTRABANDA, INVESTITI mai mult si vom obtine profituri de zeci de miliarde de euro si cel putin 1 milion de locuri de munca!
Ii admir pe EROII din Rosia Montana care au dus o lupta dura de rezistenta, in ultimii 15 ani, pentru a-si salva radacinile, paminturile, casele parintilor. Ii admir pentru ca ne-au salvat istoria de 2000 de ani, mult mai pretioasa decit tot aurul din munti!
Ii admir pe toti romanii care nu si-au vindut sufletul, neamul si patria pentru un aur ipotetic promis de o corporatie cu sediul in paradisuri fiscale!
Ii admir pe ecologistii care ne-au deschis ochii si care nu vor un desert otravitor in inima tarii!
Ii admir pe toti romanii care au inteles ca o corporatie care da spaga si o gasca politica transpartinica tradatoare de tara NU PREZINTA NICIO GARANTIE pentru POPORUL ROMAN!
Vom exploata orice tezaur al tarii atunci cind patriotii vor conduce Romania, atunci cind puscariile vor fi pline de afaceristi corporatisti verosi si de tradatori de neam! Atunci cind toti romanii vor spune DA! Pina atunci, JOS LABELE de pe bogatiile Romaniei!
Iubesc Biserica Ortodoxa pentru ca se opune acestui proiect anti-national!
Admir Academia Romana si specialistii independenti fiindca se opun acestui dezastru national!
NEAMUL ROMANESC e IMPOTRIVA!
JOS TICALOSII TRADATORI care au vrut sa vinda Rosia Montana la pachet cu EXPROPRIERILE!
PONTA, esti din nou un CRIMINAL! Ai atentat la intreg teritoriul national, ai pus in pericol toate proprietatile Romaniei! BLESTEMATI sa fie toti cei care te sustin, politicieni sau curve de ziaristi! ROMANIA nu e a voastra, VOI, cei mai mizerabili avortoni ai natiei! ROMANIA apartine romanilor si urmasilor lor, ROMANIA o vom salva pentru copiii nostri si pentru nepotii, nepotilor nostri! TRADATORILOR! Sinteti niste PUROAIE CANCEROASE!
STRADA SALVEAZA ROMANIA! Eu votez STRADA! Eu votez NU Gold Corporation si NU Rusian Corporation! EU VOTEZ ROMANIA!
Sa fiti iubiti!
Radu Moraru
Renate Weber este europarlamentar din partea PNL și una dintre puținele voci din politica românească ce s-au exprimat categoric împotriva proiectului de la Roșia Montană încă din faza lui incipientă. Am fost curioși dacă și doamna Weber ar putea să voteze cu o mână contra lui și cu cealaltă să voteze pro, în stilul anunțat de unii parlamentari-miniștri.
Renate Weber: „Compania Gabriel Resources a câștigat destul la bursă cu acest proiect, acum, gata, să ne lase!“
20 septembrie 2013
Renate Weber este europarlamentar din partea PNL și una dintre puținele voci din politica românească ce s-au exprimat categoric împotriva proiectului de la Roșia Montană încă din faza lui incipientă. Am fost curioși dacă și doamna Weber ar putea să voteze cu o mână contra lui și cu cealaltă să voteze pro, în stilul anunțat de unii parlamentari-miniștri.
Reporter: Doamnă Weber, e la modă dualismul în politica românească. Ponta spune că susține, ca prim-ministru, proiectul de la Roșia Montană, dar ca parlamentar se va opune. Ministrul Daniel Barbu la fel, ca ministru îl susține, ca parlamentar i se opune. Dumneavoastră ce veți face ca europarlamentar? Pentru că, presupun, ca liberal vă veți opune.
Renate Weber: Eu mă voi opune și ca liberal, și ca eu însămi, pentru că din 2005 am vorbit constant împotriva acestui proiect, dat fiind că, din varii motive, îl consider nociv. Nu doar din motive ce țin de aspectele ecologice, ci mai ales legat de modul în care a demarat proiectul.
Rep.: Vă rog, enumerați-le.
R.W.: Proiectul ăsta a demarat în primul rând printr-o procedură netransparentă. Nu a fost nici o dezbatere, a apărut așa, „out of the blue”, un personaj pitoresc pentru unii, sinistru pentru alții, domnul Frank Timiș, și a făcut primii pași în acest proiect, apoi s-a creat o companie într-un apartament în Canada pe dreapta și după aceea a obținut licența de exploatare. Și ar fi interesant de văzut pe ce bază a dat licența ministrul de resort de la acea dată. Ministru era domnul Radu Berceanu, care, după cum vedeți, este singura persoană implicată în acest proiect care nu apare public deloc, dar absolut deloc, pe acest caz. Nu se mai spune acum, dar proiectul a început cu o învrăjbire a populației locale. S-au ademenit oamenii să-și vândă proprietățile, asta cu mult înainte de a se discuta despre minerit și locuri de muncă. Societatea din Roșia Montană a fost împărțită în două, cam cum pare să fie astăzi și societatea românească vizavi de acest proiect.
„Proiectul presupune folosirea, zilnic, a 20 de tone de explozibil“
Rep.: Dacă s-a ajuns și la scindarea partidelor din coaliția de guvernare, înseamnă că e un proiect zguduitor.
R.W.: Este un proiect zguduitor, cum ziceți, numai că el nu se limitează în a zgudui comunitățile, societatea românească și lumea politică, ci vrea să zguduie la propriu și pământul. Pentru că felul în care este gândit proiectul presupune, după cum spun chiar cei de la RMGC, folosirea, zilnic, a douăzeci de tone de explozibil.
Rep.: Corect, explozibilul nu s-a văzut până acum de cianură.
R.W.: Da, din păcate. Un studiu al Academiei Române ne arată care pot fi de fapt consecințele acestor explozii repetate, într-o cantitate atât de mare și pe o suprafață atât de mare. În subteran se pot produce dislocări catastrofale. Este într-un studiu al Academiei, făcut de cercetători geologi, nu sunt vorbe goale. Nu întâmplător domnul Haiduc, președintele Academiei Române, s-a opus constant acestui proiect. Îi aud pe unii spunând superficial: „A, dar ce, se mai folosește procedeul acesta de cianurare. Deci nu e o problemă“. Ce nu se spune este uriașa diferență, ca mărime, dintre celelalte proiecte din lume și Roșia Montană. Acesta este imens, e de sute de ori mai mare decât alte zone din lume în care se folosește procedeul cianurării. Cum să compar România cu Finlanda, când în proiectul finlandez discutăm de suprafețe cu mult mai mici?
„Până găsește soluțiile necesare, Canada a decis să criogenizeze solul din zona contaminată“
Rep.: Care este poziția Parlamentului European, a Comisiei Europene față de Roșia Montană?
R.W.: Vorbim despre abordări diferite. Parlamentul European, într-o rezoluție nelegislativă, s-a pronunțat într-o majoritate clară, undeva pe la 70%, împotriva folosirii cianurii. De cealaltă parte, Comisia Europeană a avut grijă să se asigure că avem o legislație care protejează mediul și oamenii. Numai că eu insist: aici este vorba de suprafață. Și vă dau exemplul Canadei, unde există vreo două proiecte din acestea, însă în zone nepopulate, la care nu s-au putut prevedea în întregime consecințele. Până găsește soluțiile necesare, adică ce să facă după cianurare cu reziduurile acelea care pătrund în sol, Canada a decis să criogenizeze solul din zona contaminată. Cheltuiește anual în jur de un miliard și jumătate de dolari ca să înghețe solul, să-l aducă la mai puțin de zero grade.
Rep.: Canadienii au noroc că la ei e și frig mai tot timpul anului, îngheață solul în mod natural…
R.W.: Da, la ei e și frig, dar au și banii pentru o astfel de acțiune. Dar gândiți-vă la România. Suprafața pe care se va face la noi contaminarea cu cianură este considerabil mai mare. România nici nu are resursele financiare ale Canadei ca să practice criogenia, nici nu are condițiile climatice ale Canadei și, cel mai important, Roșia Montană este într-un areal foarte populat. Pe când în Canada, repet, proiecte similare, de mici dimensiuni, au fost făcute numai în zone nepopulate. Chiar dacă pentru unii sună exotic, Roșia Montană este într-o zonă foarte populată. Nu numai populația de la Roșia contează în acest proiect, ci și populația de pe un areal extins la zeci de kilometri. Dacă îți pui cotiere de funcționar, te pui la birou și socotești că nu poate să dea poluare un astfel de proiect, ca și cum ai calcula că 1+1 fac 2, s-ar putea să ai surprize. Mă tem că, atunci când vorbim despre natură, se poate ca uneori 1+1 să facă peste 2, iar dacă face 2,1, atunci acea diferență neprevăzută, de 0,1, să poate transforma într-o catastrofă. Nimeni nu are cum să facă acolo toate prospecțiunile necesare ca să știe sigur că solul acela nu se va mișca niciodată sau că rocile acelea dislocate, îmbibate cu o mare cantitate de apă poluată, nu o vor lua din loc. Nu uitați un lucru: lacul acela uriaș, de depoluare, nu este un lac cimentat, ci un lac de rocă, de la Mama Natură. Dacă se supără Mama Natură, cum se mai întâmplă în ultimul timp la noi, riscăm viața românilor de peste zece, douăzeci, cincizeci de ani. Compania Gabriel Resources ar trebui să se retragă din România. A câștigat destul la bursă cu acest proiect și nu au fost bani puțini, acum, gata, să ne lase! Iar în ceea ce privește oamenii din zonă, nu s-a dezvoltat nimic acolo pentru că a fost declarată zonă monoindustrială. Nici o investiție, nimic altceva nu a fost admis legal
Rep.: Cum vi se par mitingurile din marile orașe legate de acest proiect?
R.W.: Aceste mitinguri arată că societatea civilă românească se re-articulează. Nu mai sunt mitinguri pentru o cauză individuală, pentru un interes privat și imediat, cum ar fi salariile sau avantajele de moment, ci sunt mitinguri pentru valori, principii, pentru viitorul acestei țări. Asta le face impresionante.
Alexandru Căutiș
Prof. dr. MIHAELA FIRSIROTU:” Rosia Montana este un test al rezistentei poporului roman in fata caracterului arbitrar al deciziilor guvernului”.
Interviu din 2012. Situatia neschimbata !
Profesor titular de strategie a administrarii firmelor la Universitatea Quebec din Montreal, Canada
Demonstratiile de protest antiguvernamentale si antiprezidentiale din Bucuresti si din alte 60 de orase ale tarii au marcat o premiera a ultimilor ani: vizibilitatea pe ecran a pancartelor campaniei “Salvati Rosia Montana”. Embargoul las, instituit de televiziuni impotriva actiunilor si declaratiilor luptatorilor pentru cauza Rosiei Montane, pentru a difuza, in schimb, numai material propagandistic favorabil companiei miniere RMGC, a fost spart! Transmisiile in direct, speculate abil de voluntarii cu mainile inghetate, care au mutat pancartele in spatele reporterilor “live”, spre a fi observate, au oferit telespectatorilor informatiile esentiale despre Rosia Montana. Aproape ca n-a existat program sau lista de revendicari a protestatarilor, in care subiectul Rosia Montana sa nu fie amintit cu prioritate. La care se adauga mitingul special, dedicat salvarii Rosiei Montane, de sambata, 28 ianuarie. Nu stiu ce finalitate vor avea protestele cam neomogene din Piata Universitatii, dar pare sigur ca opinia publica este, in fine, constienta de pericolele tesute de guvernanti, de presedinte insusi, in jurul Rosiei Montane. Sunt tentat sa cred ca, in contextul exploziv al strazii, mana lui Borbely Laszlo, ministrul mediului, va tremura atat de tare, incat nu va reusi sa semneze avizul de mediu asteptat de Gold Corporation, chiar la inceputul acestui an. O personalitate de peste Ocean, profesoara canadiana de origine romana, Mihaela Firsirotu Allaire, laureata a premiului “A.T. Kearny”, al Academiei Americane de Management, pentru cea mai buna teza de doctorat despre gestiune din America de Nord, aduce argumente anti-proiect atat de puternice, in atentia guvernului de la Bucuresti, incat “lumina verde” pentru afacerea Rosia Montana ar trebui sa se tranforme pe loc in lumina rosie. Stop proiectului! Pe aici nu se trece!
“Actionarii de la Rosia Montana sunt toti americani. Proasta reputatie revine insa canadienilor!”
- Cand ati auzit pentru prima data de Rosia Montana?
– Auzisem de multa vreme de proiectul Rosia Montana. Stiam ca este un proiect controversat. Am vazut apoi la televizor un film, realizat de BBC, care nu numai ca mi-a furnizat informatii despre ceea ce era in joc acolo, dar in plus, mi-a starnit o serie de emotii puternice si dorinta de a ma implica pentru a opri acest proiect.
- Este vorba de un proiect canadian; va simtiti in vreun fel responsabila?
- Prietenii din Romania m-au intrebat cum am putea noi, cei din diaspora, sa-i ajutam, mai ales ca se pretindea ca investitorii sunt canadieni. Am inceput sa studiez cazul si am realizat ca Gabriel Resources, actionarul principal la Rosia Montana Gold Corporation, este numai in nume canadian, deoarece este listat la bursa din Toronto si are domiciliul legal in Yukon. In rest, sediul administrativ este la Londra, actionarii sunt toti americani sau din alte parti ale lumii, presedintele consiliului de administratie este american si locuieste in California, iar noul sef executiv locuieste la Londra. Proasta reputatie revine, insa, canadienilor!
- La mitingurile politice din aceste zile, tinerii flutura, in pietele marilor orase, steagul salvarii Rosiei Montane. Ce semnificatie credeti ca are Rosia Montana pentru romani?
- Reprezinta un test al poporului roman care, de mai bine de 10 ani, se incapataneaza sa nu priveasca Rosia Montana pe o baza strict economica. In ciuda diverselor solutii si subterfugii propuse, romanii inteleg ca proiectul va distruge galeriile daco-romane de la Alburnus Maior, un sit de valoare nationala si universala, parte a patrimoniului mondial. Inteleg ca daunele colaterale aduse mediului, daunele aduse sanatatii muncitorilor si dezintegrarea si delocalizarea comunitatilor (biserici, morminte, monumente, relatii sociale), aflate in zona ce urmeaza sa fie exploatata, sunt inevitabile, desi sunt negate sau minimalizate, reinterpretate in mod “pozitiv” de campanii de relatii publice, si adesea zeflemisite de cei care au interese in inceperea si derularea proiectului minier. Este un test al rezistentei poporului roman in fata caracterului arbitrar al deciziilor guvernului!
- Intr-unul din articolele dvs. spuneti ca “una este aurul din pamant si alta este aurul de la Banca Nationala”. Cum ati “traduce” pentru un nespecialist aceasta fraza?
- Decizia unei banci centrale/nationale, de a pastra mai mult sau mai putin aur in rezervele ei este determinata de modul in care factorii de decizie ai bancii respective inteleg sa investeasca rezervele de valuta. Aceste rezerve reflecta activitatea economica internationala a unei tari. Pe de alta parte, productia de aur a unei tari nu e cu mult diferita de productia de minereu de fier sau diamante. Pentru toate aceste marfuri exista piete internationale, unde se stabileste pretul in functie de cerere si oferta. O banca centrala ar putea decide sa cumpere mai mult aur cu rezervele sale de valuta, daca crede ca aceasta este o decizie judicioasa, dar aceasta decizie este total independenta de volumul de aur produs in acea tara.
“Presedintele Basescu este, sau neinformat, sau incearca sa dezinformeze populatia”
- Banca Nationala a Romaniei are mai mult aur in rezerva, comparand marimea tarii si a populatiei, decat bancile centrale din Franta si Germania. Cum sta Bank of Canada la acest capitol, tinand seama ca cele mai mari companii aurifere din lume sunt cele canadiene?
- Intr-adevar, Canada este un mare producator de aur (al 8-lea din lume, cu o productie de o suta de tone pe an). Dar, in ciuda acestui fapt, Bank of Canada detine doar 3 tone de aur (!), sau 0,2% din rezervele ei de valuta. In Elvetia, o tara care nu produce aur deloc, Banca Centrala pastreaza 16,4% din rezervele ei de valuta in aur. BNR detine circa 103 tone de aur, ceea ce reprezinta 9,1% din rezervele ei de valuta.
- Presedintele Romaniei face presiuni pentru deschiderea proiectului Rosia Montana, afirmand ca “partea de aur care ii revine Romaniei din exploatarea viitoare de la Rosia Montana ar trebui sa fie transferata in rezervele Bancii Nationale”. Ii dati dreptate?
- Acesta este un argument bizar, care ma face sa cred ca presedintele Basescu este sau neinformat, sau incearca sa dezinformeze populatia. Guvernul roman detine 19,31% din actiunile companiei RMGC; acest lucru da guvernului dreptul de a primi 19,31% din dividendele care vor fi platite de catre companie actionarilor sai. Nu da dreptul guvernului sa solicite ca 19,31 % din aur sa fie livrat Bancii Nationale a Romaniei! Chiar daca aceasta ar fi legal posibil, intrucat exploatarea si productia de minereu de aur si argint implica costuri fixe si variabile, guvernul ar trebui sa renunte la toate dividendele si sa plateasca lui RMGC sume insemnate, pentru a compensa costul extractiei de aur, pe care acum il vrea transferat direct la BNR. Asa ca, daca ii acordam credit domnului Basescu, guvernul, in loc sa primeasca cele 1,6 miliarde de dolari in dividende, care ii revin in calitate de actionar, de-a lungul perioadei de exploatare de 16 ani, ar trebui sa scoata din buzunarul statului 540 milioane de dolari spre a compensa firma RMGC pentru costul aurului dedicat rezervelor BNR. Atunci, si numai atunci, aurul (aproximativ 54 de tone) s-ar duce la rezervele BNR. Dar acesta este un scenariu foarte dubios, care nu ar avea un impact pozitiv asupra problemelor actuale ale Romaniei. In plus, ideea presedintelui Basescu nu este legala, tinand seama de prezentul acord cu Gabriel Resources.
“Romania nu ar trebui sa dea unda verde acestui proiect doar in baza unui calcul economic. Beneficiile fiscale pentru statul roman nu reprezinta decat mai putin de 15 dolari pe an pentru fiecare din cei 22 milioane de romani”
- Autoritatile romane stau cu mana pe “butonul verde”, gata sa deschida cutia Pandorei pentru rezervele de aur ale tarii. Ce sfat le dati, tinand seama ca ati studiat aceste probleme?
- In privinta Rosiei Montane, Romania nu ar trebui sa dea “unda verde” acestui proiect doar in baza unui calcul economic, mai ales ca, dintr-o perspectiva macro, beneficiile economice si fiscale pentru Romania nu reprezinta decat 324 de dolari pe persoana, pentru intreaga perioada de exploatare, sau mai putin de 15 dolari pe an (circa 45 RON/an) pentru fiecare din cei 22 milioane de romani. Orice decizie trebuie sa ia in calcul si consecintele serioase ale proiectului privind mediul, distrugerea peisajului unic al Muntilor Apuseni si distrugerea patrimoniului national si universal de la Alburnus Maior. Ca urmare, Parlamentul roman ar trebui sa adopte o lege prin care mineritul pe baza de cianura sa fie interzis; in acelasi timp, autoritatile ar trebui sa colaboreze cu UNESCO, pentru evaluarea sitului Alburnus Maior, in vederea nominalizarii lui pentru Lista Patrimoniului Mondial.
- Guvernul este somat de presedintele tarii sa dea drumul cat mai repede la exploatarea resurselor minerale de orice fel, prin atragerea firmelor straine. De ce atatea concesii pentru straini?
- Modelul actual de exploatare a resurselor, practicat atat in Romania, cat si in unele parti ale lumii, este depasit. De ce ? Pentru ca, in general, cu exceptia petrolului, strategia industriala in domeniul nevralgic al resurselor naturale vizeaza atragerea cat mai multor firme de explorare si exploatare, cu scopul crearii de locuri de munca; se crede necesar sa se ofere concesii fiscale si alte avantaje, pentru a le atrage. Or, de cativa ani, ca urmare a dezvoltarii economiilor Chinei, Indiei si ale altor tari in plina expansiune, pretul resurselor naturale a crescut exponential. De ce sa epuizam, in mare graba, resursele care nu se reinnoiesc, precum aurul si argintul, bazandu-ne pe un model de exploatare vechi, apartinand altei epoci, asa cum o sa se intample la Rosia Montana?
- In ce consta un nou model de exploatare miniera?
- In actualul context de piata, modelul de exploatare a resurselor minerale trebuie sa fie similar modelului de afaceri din domeniul exploatarii petrolului, care se practica de multa vreme. Pe scurt, pot sa va dau o idee cum functioneaza acest model, prin exemplul Norvegiei. In aceasta tara, redeventele pe veniturile companiei sunt 10%. Se adauga 50% taxe petroliere pe profituri, urmate de taxele statutare pe profit. Aceasta formula face ca aproximativ 70% din profituri sa fie prelevate de catre statele proprietare ale resurselor naturale (74% in cazul Norvegiei). Rata de randament implicita in acest calcul si taxa miniera pe profituri pot fi calibrate in functie de tipul de minereu, de pretul pietei si in functie de rentabilitatea estimata a unei mine, astfel incat rata de randament sa ramana atractiva pentru investitor. In prezent insa, datorita nivelului ridicat al pretului, sistemul actual de redevente duce la randamente de 50% pana la 80% si chiar mai mult! De aceea, ma intreb de ce Romania nu stabileste un sistem de redevente care sa fie sensibil egal ratei de randament asteptata de investitor, care ar face ca adevaratii proprietari ai resurselor, cetatenii romani, sa beneficieze de tot profitul obtinut peste randamentul asteptat de investitor. Asadar, guvernul trebuie sa se straduiasca sa gaseasca alte argumente, mai puternice decat cele vehiculate in prezent, in favoarea inceperii proiectului de la Rosia Montana.
