Péter Demény 27 aprilie 2017,
„Hai să facem ceva, că vine centenarul şi toţi demagogii cu el!“ Această invitaţie mi-a lansat-o un prieten român, om de cultură neîntinat de inepţiile demagogice ale poporului său, aşa cum eu mă consider un om neîntinat de cele ale poporului meu.
Să fi spus asta acum vreo două săptămîni, nu mai mult. Şi iată că a şi sărit onor Dl Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai şi membru al Academiei Române cu un avertisment îngrijorător. Îngrijorător din punct de vedere intelectual şi, aş dori să spun apăsat asta, şi din punctul de vedere al moralităţii intelectuale.
Cum se poate ca un om atît de cultivat şi de erudit să spună că „Guvernul de la Budapesta a înfiinţat un departament special, denumit Trianon 100, care a început deja să contracareze acţiunile preconizate de România pentru aniversarea, în anul 2018, a 100 de ani de la Marea Unire”?
De parcă ar rezuma o teorie a conspiraţiei.
Nu sunt eu marele apărător al guvernului Orbán, dimpotrivă, dar trebuie să accentuez faptul că acel „departament” face parte din Academia Maghiară, iar membrii lui sunt cei mai oneşti cercetători cu putinţă conduşi de Balázs Ablonczy, un om de ştiinţă strălucit.
Acest grup nu este o „subdivizie” a guvernului maghiar, ci unul care îşi face treaba în mod onest şi cu umor — bunăoară, într-o postare intitulată
„Blonzi pe Balcani” vorbesc despre harta americanilor privind culoarea podoabei capilare a populaţiei.
Poate că Dl Ioan-Aurel Pop îşi bazează prejudecata pe faptul că domnia sa este membru al Academiei Române care a lansat apelul ponosit despre care am scris deja.
Nu susţin nici măcar că nu sunt destui oameni chipurile de ştiinţă în Ungaria care sunt la fel de crispaţi şi frustraţi ca domnul rector.
Dar grupul cercetătorilor „Trianon 100” nu îi reuneşte pe ei.
De ce am amintit de morală? Pentru că se vede din comentariile la chiar acel articol din România liberă care relatează avertismentul patriot al Dlui Pop că oamenii, români şi maghiari, sunt foarte dispuşi să preia nemestecat asemenea strigăte şi să intre într-o luptă care nu ajută pe nimeni.
Dimpotrivă, şi cred că în asta stă imensa responsabilitate a rectorului şi a celorlalţi, asemenea avertismente şi apeluri sunt menite să nu clarifice nimic, să dea o falsă mîndrie patriotardă şi să amplifice metaforica oricum războinică a oricărui discurs despre Trianon. Aş îndrăzni să spun că chiar dacă ar exista un aşa departament, un intelectual ar trebui să rămînă obiectiv, nu să se caţere pe baricade.
Nu m-am îndoit nicio clipă că prietenul meu are dreptate; dar că o să aibă atît de dreptate, la un asemenea nivel şi cu asemenea personalităţi...
Am sperat totuşi că ne-am spălat de zoaiele istoriei.
