Potrivit participanţilor unei dezbateri de la Bucureşti, în România se poate observa un regres în domeniul protecţiei minorităţilor

https://hirado.hu/2019/11/21/potrivit-participantilor-unei-dezbateri-de-la-bucuresti-in-romaniase-poate-observa-un-regres-in-domeniul-protectiei-minoritatilor/

2019. 11. 21.  MTI

Bucureşti, joi, 21 noiembrie 2019 (MTI) - România este departe de a fi o ţară exemplu pentru protecţia minorităţilor, iar în anii 2010 se poate observa de-a dreptul un regres în domeniul exercitării drepturilor minorităţilor, au declarat joi, la Bucureşti, participanţii la dialogul public despre evoluţia situaţiei maghiarilor din România, în cadrul anului jubiliar "30 de ani în libertate" care comemorează aniversarea schimbării de regim. La acest forum iniţiat de ambasada şi de reprezentanţa culturală a Ungariei la Bucureşti, forum desfăşurat în limba română şi găzduit de Institutul Balassi din Bucureşti, Béla Markó, fost preşedinte al UDMR a reamintit: după schimbarea din 1989, maghiarii din România au fost nevoiţi să pornească de la o stare de privaţiune de drepturi totală pentru a-şi reînfiinţa condiţiile instituţionale necesare supravieţuirii, pentru a obţine drepturile fundamentale legate de cultură şi de învăţământ, pentru a organiza reconstruirea comunităţii.

Béla Markó a arătat că în ultimele trei decenii una din deciziile hotărâtoare a fost faptul că UDMR a ales mijloace politice pentru obţinerea drepturilor comunităţii maghiare şi nu demonstraţii, nesupunerea civică sau alte manifestări radicale.

Fostul preşedinte al UDMR a calificat drept o întorsătură istorică – precum şi o dovadă a curajului şefului de stat de atunci, Emil Constantinescu – prima participare a UDMR la guvernare, în 1996.

Totodată a atras atenţia: construcţia începută atunci în domeniul drepturilor minorităţilor s-a împotmolit, ba chiar s-a întors pe dos, dat fiind că în România nu sunt respectate nici măcar legile existente sau acordurile internaţionale ratificate.

Politologul şi activistul pentru drepturile omului Gabriel Andreescu a spus: cartea “pericolului unguresc” a fost jucată în România de SRI, moştenitorul Securităţii, poliţia politică de reputaţie proastă a comuniştilor, precum şi de fosta elită comunistă, pentru conservarea şi legitimarea puterii sale. În opinia sa, în anii 1990 ţara a evitat calea unui război civil de tip iugoslav doar datorită grupărilor intelectuale care s-au pronunţat în mod deschis în favoarea drepturilor omului şi ale

minorităţilor, pentru democratizarea ţării – Uniunea Scriitorilor, Grupul pentru Dialog Social, Liga Pro Europa, Universitatea Liberă de Vară de la Balvanyos.

Potrivit lui Andreescu, după “miracolul” din 1996 – participarea UDMR la guvernare – rolul organizaţiilor civile în protecţia minorităţilor a fost preluat de elita politică, aceasta însă în anii de după 2010 se loveşte tot mai des de zidul dezinteresului şi al împotrivirii. În opinia activistului, drepturilor omului este nevoie de o schimbare de paradigmă în protecţia minorităţilor din România: trebuie disociată cauza celor două comunităţi mai numeroase, a celei maghiare şi a celei rome, de chestiunile celorlalte minorităţi, iar drepturile maghiarilor trebuie asigurate în cadrul sistemului de autonomii culturale şi prin autonomia teritorială a Secuimii.

Cel de-al treilea invitat la acest dialog, Adrian Szelmenczi, reprezentant al agenţiei de monitorizare a presei ActiveWatch, a subliniat: SRI consideră şi astăzi comunitatea maghiară şi aspiraţiile secuilor la autonomie ca un pericol pentru siguranţa naţională. În opinia sa creşte ura verbală antimaghiară, în timp ce presa românească trece sub tăcere raportul Consiliului Europei care arată că România încă nu a aplicat convenţiile privind protecţia minorităţilor pe care le-a ratificat.

Szelmenczi a confirmat faptul că în parlamentul României nu mai sunt reprezentate partidele extremiste, însă a adăugat că aproape toate partidele au deputaţi naţionalişti care ar pedepsi cu închisoarea revendicarea autonomiei teritoriale şi care propun proiecte de lege cu privire la interzicerea simbolurilor etnice.

Vorbitorul l-a criticat şi pe preşedintele Klaus Iohannis, pentru că a formulat obiecţie de neconstituţionalitate împotriva celor mai multe măsuri de protecţie a minorităţilor incluse în noul Cod

administrativ, deoarece astfel – pentru prima dată după anii 1990 – se încearcă din nou îngrădirea drepturilor minorităţilor în România.

Moderatorul dialogului public, Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional împotriva Discriminării, a constatat în concluziile sale: proiectul comun cel mai important al majorităţii româneşti şi al minorităţii maghiare în ultimii 30 de ani a fost integrarea europeană şi euro-atlantică a României. El a adăugat: regresele observate în România anilor 2010 sunt îngrijorătoare chiar şi pentru că protecţia minorităţilor este indisociabilă de democraţie, iar lezarea drepturilor minorităţilor pune în pericol democraţia însăşi.

Mare atenţie! Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Ucraina - toţi vecinii României sunt conduşi de guverne sau au preşedinţi pro-ruşi sau care fac jocurile Moscovei în regiune

https://www.zf.ro/politica/mare-atentie-republica-moldova-bulgaria-serbia-ungaria-si-ucraina-toti-vecinii-romaniei-sunt-condusi-de-guverne-sau-au-presedinti-pro-rusi-sau-care-fac-jocurile-moscovei-in-regiune-18591133

Bogdan Cojocaru

Premierul Ungariei Viktor Orban şi preşedintele Rusiei Vladimir Putin la Budapesta alături de şefii bisericilor creştine din Orientul Mijlociu..

Cu venirea la putere în Republica Moldova a unui guvern minoritar controlat de Partidul Socialist al preşedintelui pro-rus Igor Dodon, România s-a trezit înconjurată de state conduse de preşedinţi sau guverne aliate sau care au legături strânse, politice şi economice, cu Moscova.

În Ungaria, premierul din ce în ce mai eurosceptic Viktor Orban face adesea schimb de vizite cu preşedintele rus Vladimir Putin - liderul unei ţări pe care Uniunea Europeană şi SUA o sancţionează pentru că şi-a alipit o parte din teritoriul Ucrainei, stat vecin Uniunii şi României. Ungaria este săracă în resurse energetice şi are nevoie de gazele şi tehnologia nucleară ale Rusiei, iar Orban profită de prestigiul dat conducătorului unei mărunte ţări europene de prietenia unuia dintre cei mai temuţi lideri din lume. Putin a venit la Budapesta la sfârşitul lunii octombrie.

În Ucraina, noul preşedinte, actorul Vladimir Zelenskiy, a evitat în campania electorală să spună ce strategie are în legătură cu agresiunile Rusiei şi estul ţării, măcinat de război, iar ultimele sale acţiuni sugerează că pentru pace este deschis la compro­misuri cu separatiştii pro-ruşi şi dispus să lase Crimeea ruşilor. Zvonuri din presă spun că Zelenski a acceptat recent să se întâlnească cu Putin în Kazahstan.

Şi conducătorii politici ai Bulgariei fac schimburi de vizite cu Putin. Premierul bulgar Boiko Borisov îl aşteaptă pe preşedintele rus la Sofia anul viitor pentru a sărbători împlinirea a 140 de ani de relaţii diplomatice între cele două ţări. Ca şi Ungaria, Bulgaria este interesată de gazele ruseşti, de care este dependentă. Pe teritoriul ei va trece o ramură a gazoductului TurkStream, alternativă la defunctul South Stream, care aduce gaze naturale ruseşti direct în Turcia, apoi în Bulgaria şi Serbia, iar de acolo în Ungaria. Bulgaria şi Ungaria sunt membre ale NATO şi UE, structuri incompatibile cu interesele Rusiei.

Serbia este un aliat tradiţional al Rusiei în regiune care, deşi este în proces de aderare la UE, a încheiat, în pofida avertismentelor Comisiei Europene, un acord de comerţ liber cu Uniunea Economică Eurasiatică, organizaţie prin care Putin vrea să blocheze expansiunea influenţei UE spre Est.

În Cehia, preşedintele Miloö Zeman este un bine cunoscut prieten al lui Putin. În politica externă a ţării sale, cea mai avansată economie din fostul bloc comunist, Zeman s-a poziţionat adesea contra guvernului şi este considerat cel mai influent şi fidel aliat al Kremlinului în Europa Centrală.

De remarcat este că relaţiile Ungariei şi Bulgariei cu Rusia au avut în ultimii ani episoade mai tensionate, însă sunt analişti care spun că acestea au fost spectacole pentru ochii lumii, iar legăturile cu Kremlinul au rămas la fel de profunde.

Astfel, la începutul anului premierul maghiar Orban le-a spus diplomaţilor americani că vrea ca ţara sa să fie „neutră, ca Austria“, în eforturile Washingtonului de a împiedica extinderea influenţei Rusiei şi Chinei, după cum scrie The Wall Street Journal. Apoi, Budapesta a insistat pe renegocierea acordului de finanţare a proiectului prin care o companie rusă extinde centrala nucleară maghiară Paks. Se vorbea deja atunci de desprinderea Ungariei de pe orbita Moscovei.

Proiectul nuclear este finanţat cu un credit de zece miliarde de euro de la Rusia, iar guvernul Ungariei a convenit în primăvara acestui an cu Moscova să înceapă rambursările după ce cele două reactoare noi vor fi conectate la reţea şi vor începe producţia. Contractul prevedea iniţial că Ungaria va începe să plătească ratele din 2026, când reactoarele ar fi trebuit să fie operaţionale. Însă proiectul este întârziat cu doi ani, iar Ungaria ar fi ieşit în pierdere dacă nu modifica termenii. Rosatom a fost aleasă în 2014 să extindă centrala cu două reactoare. Buda­pesta a făcut secrete condiţiile contractului de fi­nan­ţare. De atunci, Orban a apărat în repetate rânduri legăturile Ungariei cu Rusia, a permis unor vehicule militare ruse să treacă prin Ungaria pentru a ajunge la o bază militară din Serbia (Serbia primeşte din când în când „donaţii“ militare de la Rusia), deşi Rusia este sub sancţiuni occidentale, a criticat sanc­ţiunile, iar la ultima vizită a lui Putin a redat, pentru el şi liderul rus, imaginea de apărători ai creştinătăţii.

Iar Putin a fost primit de Orban la Budapesta cu un cadou: cu doar câteva ore înainte de conferinţa de presă comună a celor doi şefi de state, diplomaţia ungară şi-a exercitat dreptul de veto în privinţa unei declaraţii comune a NATO referitoare la Ucraina pe motive că aceasta nu conţine referiri la obligaţia Kievului de a proteja drepturile etnicilor maghiari care trăiesc acolo. Ulterior, veto-ul a fost retras deoarece propunerile maghiare au fost incluse în document. În urmă cu cinci ani, Orban a spus că etnicii maghiari din vestul Ucrainei ar trebui să primească cetăţenie dublă şi autonomie, dacă vor. El mizează în alegeri pe voturile etnicilor maghiari din diferite ţări.

În Bulgaria, în septembrie a izbucnit un scandal în care procurorii l-au acuzat de spionaj în favoarea Rusiei pe preşedintele unui ONG pro-rus pentru ca luna următoare un diplomat rus să fie declarat persona nongrata, fiind şi el acuzat de spionaj. Opoziţia acuză guvernul de la Sofia că aruncă în spaţiul public scandaluri false, regizate la Moscova cu ocazia vizitei acolo a premierului bulgar, pentru a-şi acoperi politica pro-rusă. La fel ca Ungaria, Bulgaria a permis transportul, de data aceast pe calea aerului, de armament rusesc către Serbia.

TurkishStream, ramura din Balcani a acestuia şi gazoductele Nord Stream, care aduc gaze ruseşti direct în Germania, au ca scop eliminarea Ucrainei din reţeaua de export de gaze ruseşti.

În Moldova, preşedintele Igor Dodon îi sperie pe moldoveni încă din vară că ar putea răm‚ne fără gaze de la 1 ianuarie din cauza Ucrainei. Soluţiile salvatoare - el, mărinimia Rusiei şi Vladimir Putin, scrie Deutsche Welle. Astfel de temeri a lansat, dar pentru toată Europa, zilele trecute şi liderul rus. Consilierul prezidenţial Ion Chicu, care a acuzat recent oficiali ai UE de „dezastrul“ în care a ajuns Moldova, a devenit premier, notează Euractiv. Dodon îl aşteaptă pe Putin la Chişinău în 2020, „anul Rusiei în Moldova“.

Mituri despre Diaspora spulberate de alegerile din 10 noiembrie: ce credeam noi și ce s-a întâmplat în realitate

https://republica.ro/mituri-despre-diaspora-spulberate-de-alegerile-din-10-noiembrie-ce-credeam-noi-si-ce-s-a-intamplat-in

Răzvan Mitroi

Vot diaspora - tabel

Statistica Diapora cu cel puțin 50.000 de voturi

Până deunăzi, știam că românii noștri de peste hotare ar vrea să schimbe România, dar prin vot era foarte complicat. Nu aveau posibilitatea fizică să-și demonstreze puterea votului, blocându-se în cozi interminabile. De la aceste alegeri din 10 noiembrie acest obstacol major a dispărut. Dar, o dată cu el, au dispărut și câteva mituri, descoperind alte realități, neașteptate.

1. Diaspora are o apetență de vot mult mai mare decât românii de acasă, are altă educație civică, altă atitudine participativă. Fals. Acum, când s-au înființat de 3 ori mai multe secții de vot decât la scrutinurile trecute și s-a votat 3 zile s-au prezentat la vot sub 25% dintre românii din străinătate (față de aproape 50% în România). Practic, numai cine nu a vrut nu a votat, pentru că logistic au fost condiții mai mult decât necesare. Plus alternativa votului prin corespondență. La minimum 3 milioane de români cu drept de vot în afara granițelor au votat 675.000. Sigur, un record, dar mitul superiorității a fost doborât.

2. Italia și Spania sunt principalele fiefuri ale Diasporei active. Fals. Când vorbeam de românii plecați în străinătate, ne gândeam că cei mai mulți și cu cele mai multe legături păstrate cu țara sunt în Italia și Spania. Presa are corespondenți speciali în aceste țări, s-au dezvoltat comunicații dedicate lor, cu telefonie și cablu TV de pe platforme românești, transport și coletărie supradimensionate pe aceste zone. Toate inițiativele dedicate diasporei s-au îndreptat spre Italia și Spania. Presupusa legătură emoțională cu țara a fost însă serios pusă la îndoială de comportamentul electoral din 10 noiembrie. Italia a rămas principalul bazin (aproape 130 de mii), dar prezența a fost dezamăgitoare – aproximativ 12%. Italia avea potențial de 1 milion de voturi. Spania a fost și mai surprinzătoare: din 880 de mii de români rezidenți cu drept de vot au venit la urne 89 de mii, adică 10%. Ambele țări au infirmat și faptul că sunt motorul diasporei, cu fermentul oamenilor tineri și dornici să se întoarcă într-o țară mai bună. Eeh, ei nu prea au fost la vot. Votanții dominanți din Italia și Spania au fost din grupa de vârstă 45 – 64 de ani.

Surpriza: Diaspora dinamică este în Marea Britanie și Germania. Oarecum marginalizate în dezbaterile despre Diaspora (mai ales Germania), cele două țări au demonstrat la alegerile prezidențiale că sunt două fief-uri importante și cu greutate ale românilor din străinătate. Marea Britanie este a doua țară contributoare de voturi, iar Germania a treia. Mai mult decât atât, în cele două țări capacitarea la vot a fost net superioară țărilor „tradiționale” (31% Marea Britanie, 17% Germania) și a fost construită în jurul tinerilor – grupa de vârstă 25-34 de ani. O explicație ar fi că în cele două țări mai nordice există și o elită românească, formată din medici, profesori, artiști, specialiști în finanțe și IT.

Una peste alta, concluzia cea mai dureroasă ar fi că românii care pleacă, în marea lor majoritate, se rup de țară și își văd de drumul lor fără să se mai uite înapoi. Mitul că în Diaspora stă speranța reinventării României pe modelul prosper al Occidentului pare și el un mit cel puțin incert. Cei care pot face asta sunt foarte sau prea puțini.

Foto: Marius Zmărăndescu/ Inquam Photos

Datele despre rezidența românilor în străinătate sunt divergente și necentralizate. Pentru analiza de mai sus am folosit ca surse Ambasadele României din cele 4 țări, Institutul Național de Statistică din Italia, presa din Spania și Germania, acestea fiind cel mai aproape de izvoarele oficiale