Foto: Guliver/Getty Images
Pentru că nu ajunsesem până acum să vizitez Budapesta și fiindcă auzisem, citisem numai impresii pozitive, m-am hotărât să petrec câteva zile de vacanță în capitala Ungariei. Și s-a confirmat ce auzisem, a fost chiar peste așteptări. Un oraș extraordinar, cu foarte multe clădiri vechi, dar restaurate, cu arhitecturi deosebite, cu o infrastructură bine gândită cu un secol în urmă, linii de tramvai pe ambele maluri ale Dunării, chiar lângă apă, șosele, poduri spectaculoase de traversare. Piațete, trotuare, zone pietonale, toate pavate cu materiale de calitate, mobilier urban de bun gust.
Totul este gândit pentru a atrage turiști, promovându-se orice produs autohton, punându-și foarte bine în valoare istoria locală și națională, speculând poziționarea orașului la Dunăre cu oferte de croaziere de zi și de noapte. De altfel, cinstirea eroilor este o preocupare a națiunii, este în educația lor, la tot pasul vezi statui impresionante, alături de clădirile impunătoare ce datează din perioada imperiului austro-ungar.
Transportul public funcționează „ceas", mijloacele de transport sunt în majoritate noi, iar tramvaiele au un aer retro, dar sunt reabilitate și foarte îngrijite. Domină liniștea, curățenia și impresia de siguranță.
În legătură cu curățenia m-au impresionat în mod deosebit halele pieței centrale, unde se perindă mii de oamenii. Vitrinele de sticlă și lemn aveau un aer proaspăt, iar gresia de pe pardoseală strălucea, degajând un miros plăcut. Existau două utilaje care curățau, periau, spălau culoarele de trecere printre standurile cu exponate cu aspect de vitrine. Când traversam faimoasa Vaci Utca, pentru a ajunge într-o stație de autobuz la 5:45 a.m., la întoarcere spre aeroport, într-un magazin renumit angajatele curățau de zor vitrinele, iar alături, la o terasă, două persoane verificau copertina terasei. La toaletele aeroportului domnea igiena, pur și simplu lucea totul, mirosea plăcut.
Foto Guliver/Getty Images
Impresia generală a acestei vacanțe a fost una de stat funcțional și civilizat, a unei națiuni care știe ce vrea și în ce direcție se îndreaptă.
Cu toate acestea, nu afirm că totul este perfect. De exemplu, ce nu mi-a plăcut a fost faptul că, deși este un oraș invadat de turiști, unii dintre locuitori nu au nicio problemă în a-și păstra tradiția de a scoate în weekend ce au de aruncat la colțul străzii, strângându-se mormane de vechituri. Pe care apoi le „vizitează” alții, care încep să scurme, căutând una, alta și creând un spectacol nu prea plăcut ochiului. Dar locuitorii nu au nicio problemă în acest sens, peste tot vezi grămezi de lucruri vechi. Într-adevăr, a doua zi apare serviciul public de salubrizare și curăță, dar preț de câteva ore bune, chiar o zi, aceste vechituri zac pe trotuare.
În contradicție, întorcându-mă cu un microbuz de la aeroport către casă, probabil și pentru faptul că nu șofam și fiindcă veneam dintr-o țară în care am remarcat curățenia, am avut timp mai bine să analizez marginea drumurilor noastre. Peste tot, dar absolut peste tot, o mizerie de nedescris. Pe toată distanța de 230 de kilometri, gunoaie de tot felul, sub parapeți, pe margine, în păduricile de lungă drum, la intrare, ieșire din localități, în localități. PET-uri, doze de aluminiu, pungi, sticle, ambalaje, cârpe, toate care se descompun în zeci și sute de ani. Un aspect îngrozitor, cu efecte nocive asupra naturii și sănătății noastre.
Un aer de țară abandonată de noi toți, noi cei care aruncăm orice, oriunde fără să ne gândim la consecințe, noi cei care avem lacune în educație în legătură cu protecția mediului și în înțelegerea normelor de conviețuire. Problema este că nu intervenim, iar mormanele de gunoi cresc până ce probabil, la un moment dat, ne vor acoperi.
Acțiunea domnului Lucian Mândruță „cu drumurile curate" este salutară, cred că este singura soluție ca să schimbăm în bine situația tragică în care ne aflăm. Cu sprijinul autorităților, evident. Dar apoi apare o altă problemă. După ce curățăm, cine păstrează?
