Cum a ajuns PSD la concluzia că Iohannis e trădător de ţară

https://adevarul.ro/news/politica/cum-ajuns-psd-concluzia-iohannis-etradator-tara-1_5b687932df52022f751541d3/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Cum+a+ajuns+PSD+la+concluzia+c%C4%83+Iohannis+e+tr%C4%83d%C4%83tor+de+%C5%A3ar%C4%83+%2F+Premierul+rus+avertizeaz%C4%83+Georgia+%C5%9Fi+NATO+cu+%E2%80%9Eun+conflict+teribil%E2%80%9C+%2F+Reac%C5%A3ia+TVR+dup%C4%83+scandalul+de+la+CE+din+Glasgow%2C+de+unde+Alina+Alexoi+a+transmis+comentariul+prin+telefon%3A+%E2%80%9EVom+declan%C5%9Fa+o+cercetare+administrativ%C4%83%E2%80%9C&utm_content=Newsletter-612979-20180807&utm_medium=email

6 august 2018,  Radu Eremia

Dragnea a anunţat că PSD e pregătit pentru suspendarea lui Klaus Iohannis prin acuzaţia de „înaltă trădare”. Reacţiile dure ale lui Klaus Iohannis la adresa PSD i-au făcut pe aleşii acestui partid să anunţe că sunt pregătiţi să înceapă procedura de suspendare a şefului statului prin acuzarea sa de „înaltă trădare”, procedeu în care nu mai e necesară şi organizarea unui referendum de demitere. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a declarat, duminică seara, la Antena 3, că documentul pentru punerea sub acuzare a lui Iohannis pentru înaltă trădare este finalizat, dar că încă PSD şi ALDE nu au luat o decizie în această privinţă. „Sunt multe acţiuni ale lui Iohannis care pot îmbrăca forma trădării. Nu mi-aş dori să ajung acolo, dar nu e imposibil. Sunt acţiuni care au adus deservicii României”, a afirmat liderul PSD. Motivele acuzării de înaltă trădare Deputatul PSD Cătălin Rădulescu, supranumit „deputatul AKM“, spune că partidul din care face parte a identificat cel puţin şapte argumente pentru a-l acuza pe preşedintele Klaus Iohannis de înaltă trădare. „Informaţiile mincinoase spuse la televizor, pe care un preşedinte nu are voie să le facă, au făcut o stare în interior şi în exterior, minţind că nu sunt bani de pensii şi salarii, s-a creat o instabilitate economică care a dus la blocaje investiţionale. Nimeni nu vrea să vină când un preşedinte spune astfel de lucruri. Nu am început cu cea mai gravă: incitarea la schimbarea ordinii constituţionale. Iohannis a ieşit permanent în stradă, cere ieşiri în stradă cu atacuri împotriva guvernului. Atacă în permanenţă premierul şi Guvernul, personal, şi prin intermediari cum este Orban. A blocat Parlamentul permanent“, a declarat Cătălin Rădulescu, într-un interviu pentru Digi24. Mai mult, acesta a punctat faptul că documentul acuzării mai trebuie discutat cu juriştii partidului pentru a nu există posibilitatea să fie atacat. De altfel, procedura punerii sub acuzarea de înaltă trădare a preşedintelui e cuprinsă Constituţie şi prevede că acesta o asemenea propunere poate să fie aprobată şi şeful statului suspendat, dacă două treimi dintre deputaţi şi senatori susţin demersul. Interimatul ar fi asigurat de al doilea om în stat, adică preşedintele Senatului – în acest caz Călin Popescu Tăriceanu, până când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dă o sentinţă definitivă. Dacă e găsit nevinovat, preşedintele revine, dacă nu, acesta e demis de drept. PNL, partid din care provine şi Iohannis, a reacţionat dur la aflarea intenţiilor celor din coaliţia PSD-ALDE. „Este o inepţie care a prezentat-o acelaşi Dragnea, care este din ce în ce mai rupt de realitate şi care este clar că altceva în afară de dorinţa de a scăpa de puşcărie nu mai are în cap”, a afirmat liderul PNL, Ludovic Orban. De altfel, un asemenea demers nu ar fi susţinut nici de UDMR, ceea ce ar face demersul PSD-ALDE dificil, în condiţiile în care au o majoritatea fragilă, iar unele legi le trec cu ajutorul a câtorva aleşi din grupul minorităţilor, dovadă fiind noua formă a Legii Codului de Procedură Penală, care a trecut la mustaţă. Ce spun specialiştii Specialiştii consultaţi de „Adevărul“ susţin că demersul PSD ar fi un tertip atât pentru a putea să-l suspende pe Iohannis, dar prin evitarea ajungerii la un eventual referendum, însă în acelaşi timp arată social-democraţii vor să distragă atenţia de probleme mult mai grave, cum e şi pesta porcina. „Vor să beneficieze de posibilitatea de a avea un interimar care să promulge ce legi vor ei pentru o perioadă de timp şi pe de altă parte să nu fie nevoiţi să suporte o înfrângere electorală, adică referendumul. Oricând ar fi referendumul ţinut, nu cred că ar trece“, a declarat sociologul Mircea Kivu. Întrebat ce spune despre o eventuală acuzaţie de înaltă trădare pe numele presedintelui şi ce ar avea de câştigat de pe urma ei PSD, analistul politic Valeriu Turcan a precizat: „Preşedintele Iohannis a avut o conduită instituţională ireproşabilă. A vrut Dragnea trei guverne, a avut trei guverne. A vrut-o pe doamna Dăncila prim-ministru, a avut-o. Cel mai prost guvern al tuturor timpurilor este creaţia 100% a lui Liviu Dragnea. Aceste ameninţări sunt un simptom al disperării. Acest guvern nu transmite că poate gestiona ceva cum trebuie. Criza pestei porcine africane face ravagii în sudul României. Pe plan extern, toate uşile le sunt închise, sunt izolaţi. Toate ameninţările cu suspendarea pentru trădare seamană cu ameninţarile crimei organizate şi nimeni nu le va accepta la infinit“.

Cine a fost Miklós Horthy, unul dintre pionii lui Hitler în Europa Centrală.

Citind articolul de mai jos putem observa multe ambiguități, care arată că persoana despre care se scrie a fost și rău și bun în același timp. Pe lângă greșeli ce s-au strecurat - voit sau nu - putem găsi și imformații inexacte și neprecise, uneori fără suport istoric.

Pentru început să amintim, că amiralul Horty nu a fost uns rege deși i s-a propus coroana Ungariei el a refuzat, rămânând în totdeauna guvernatorul țării! Numirea lui în funcția de ”guvernatorul Ungariei” a fost votat de Parlament în unanimitate.

Deși autorul articolul admite că Ungaria după primul război mondial a fost dezmembrat, cu locuitori dezorientați și conducători controversați, pune toată vina pe capul lui Horthy, cu toată că în 21 martie 1919 comuniștii maghiari au reușit să formeze Republica Sovietelor Maghari  și nu republică democratică cum susține autorul. Acesta însă nu era stat satelit al celui din Rusia astfel nici nu puteau primi un ordin de la aceștia pentru cucerirea Transilvanei. Ei erau ocupați cu exterminarea bogătașilor și proprietarilor din economia țării și trupele de securitate comuniste (numite Ceka maghiară) au omorât mii de proprietari mijlocii și țăranii bogați. 

Conducerea comunistă în frunte cu Kun Béla - mai de grabă - au vrut să sancționeze în primul rând pe cei din guvernul anterior formării sovietelor, care își desfăsura o oarecare activitate la Seghedin. Intre timp și-a făcut timp pentru a pedepsi pe toți care în regimul anterior au avut vreo funcție sau erau militari de diferite funcții, dar nu s-a oprit aici ci de foarte multe ori a și omorât pe cine considerau inamic al Regimului ”Roșu” , regim care era ”apărat” de ”Străjerii Roșii” și care au avut puteri depline și pentru a omori inamicii puterii proletare instaurând ”Teroarea Roșie”. Între timp trupele române fiind înșiruite de-a lungul fluviului Tisa, mult mai departe de linia de demarcație Satu Mare-Oradea-Arad, fixat după încheierea armistițiului. In 3 agust 1919 trupele române după ce au spart apărarea slabă a Regimului Roșu au pornit către Budapesta, ocupând-o fără prea mare efort.  

In aceste condiții guvernul de la Seghedin a rugat pe amiralul Horthy să accepte să facă ordine în țară Se știa că acesta era impotriva comunismului și avea o finețe pentru ordine fiind un militar de excepție. Se mai știa că amiralul avea la dispoziție militarii, care au fost eliberați de pe navele predate sârbilor. Amiralul avea astfel o armată regulată experientată, cu dotări mult superioare celorlanți combatanți, putînd porni hotărit către nimicirea comuniștilor și celor din Regimul Roșu.  

Aici ar trebui să ne oprim un pic să explicăm acel lucru la care insistă autorul privitor cu anti -semitismul și cu rolul controversat al guvernatorului Horthy. 

Amiralul ura comunismul și comuniștii! Dar printre comuniștii cca 60 % găsim evrei săraci în familiile cărora găsim foarte mulți copiii, care preluau ușor ideile părinților. Teroarea Roșie impusă de communiștii maghiari se putea confunda deseori ca și cum era teroarea evreilor, care uneori acoperea 80 % dintre reprezentanții puterii Regimului Roșu. Acest fapt a impus și acceptarea întroducerii de către guvernatorul Horthy a legii numerus clausus (număr „închis” – care nu mai poate fi schimbat, în latină), care este o metodă utilizat pentru a limita numărul de studenți care pot studia la o anumită universitate. Deci nu era impotriva evreilor ci a posibilităților de a deveni cu studii superioare comuniștii ptr ca aceștia să nu poate obține un post în structurile guvernamentale sau județene. In aceste structuri au fost nenumărate posturi ocupate de neamurile acestora, care de multe ori opreau cu bună știință a tot ce însemna necomunist. 

Un alt fapt autentic este prietenia și simpatia guvernatorului pentru evrei. Fiind de origine aristocrat, Horthy avea mulți prieteni evrei, atât printre membrii de bază a societății cât și din economie ungară. Acest fapt îl face să-l tărăgeneze mult timp și chiar să stopeze întroducerea exterminării evreilor la ordinul lui Hitler, care numai atunci este întrodus de către polițiști extrema dreaptă după ce Ardealul de Nord a fost predat. Se știe că evrei, care nu aveau veleități comuniste nu aveau de suferit decât foarte târziu, când Ungaria este ocupat de armată și SS-ști germani. 

Desființarea unei partid de extremă dreaptă din Ungaria a fost la fel un fapt real, arătând nu o vasalitate ci una curajoasă din partea guvenatorului.

A scrie că Ungaria era mai antisemit decât Germania condus de Hitler dovedește că autorul nu cunoaște întrutotul situația reală din această țară, ci numai din auzite sau citite.

In timpul unei conflagranții, care a cuprins toată Europa se putea întâmpla multe atrocități din ambele părți uneori chiar și între țări din același tabără. Neînțelegeri pot dăinui multă vreme. 

Autorul face o translatare al unor afirmații din extreme dreapta și-l pune în cârca guvernatorului, deși secretarul de stat Endre László - amintit de autor - era un înfocat adept al nazismului și cel care în aprilie 1944 a început să organizeze - în mare secret - exterminarea  evreilor. După ce a aflat Horthy, de acțiunile acestuia, a vrut să-l schimbe, dar primministrul Stójay și el omul naziștilor, nu l-a schimbat și a lăsat să se ”desfășoare”.

Horthy cu englezii purta tratative și mai târzâu cu rușii. Fiind militar înțelegea bine că oprirea războiului nu se putea face doar cu vorbe, drept pentru care a trimis mai multe scrisori către Hitler în care vroia să retragă armata maghiară din Ucraină și oprirea exterminării evreilor  Chiar a dat ordin armatei - în care absolva militarii de jurământul dat - și  chiar a citit o declarație de încetare al confuntărilor, deși știa că represaliile nu vor întârzia. 

După moartea și al doilea fiul a ințeles că trebuie să accepte arestarea lui și reținerea familiei la castelul Hirschberg din Germania. SS-ști care-l păzeau aveau ordin să-l omoare, dar aproprierea americanilor a salvat-o. 

La munca forțată au fost trimiși nu numai evrei, dar astfel se dorea să-l scape de moarte sigură din lagărele de concentrare. 

Multe acțiuni sunt enumerate de către criticii lui, dar el a rămas pe același drum. Convingerile lui anticomuniste i-au adus refuzul rușilor din 1943, care deși au constrâns să accepte condițiile grele de capitulare, au cerut să întoarcă armele impotriva naziștilor. Însă având o armată distrusă în cotul Donului nu avea la dispoziție nici măcar atâta putere militară încât să apere Budapesta.

A spune că guvernatorul era pionul al lui Hitler trebuie să înțelegem că în vremurile acelea mulți erau pioni al acestuia, deci nu putea fi și vasal în același timp.

Dacă o țară este condus autoritar conducerea acestuia riscă să fie criticat și din dreaptă dar și din stângă! Așa cum se întâmplă și în zilele noastre. 

NU DORIM SĂ INTRĂM ÎN DISCUȚII SAU CONTROVERSE CU AUTORUL ARTICOLULUI, DAR ESTE CORECT CA CITITORII SĂ AIBĂ IMAGINE COMPLETĂ ASUPRA CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACELE VREMURI.  hz

https://adevarul.ro/locale/botosani/cine-fost-miklos-horthy-unul-pionii-hitler-europa-centrala-guvernarea-legate-macelurile-romanilor-transilvania-1_5b670c28df52022f750ae790/index.html

6 august 2018, Cosmin Pătraşcu Zamfirache

În perioada interbelică, Ungaria a fost condusă de Miklós Horthy, un fost comandant de marină în Imperiul Austro-Ungar, adept al anti-semitismului şi convervatorismului. Horthy este unul dintre personajele controversate ale istoriei europene, fiind unul dintre ”vasalii” lui Hitler şi liderul unei ţări care a persectutat populaţia locală în zonele ocupate. 

După primul război mondial, anti-semitismul şi naţionalismul de extrem înflorea de la un an la altul în Europa. Mai ales în cazul statelor învinse, Germania şi rămăşiţele Imperiului Austro-Ungar spiritul revanşard dublat de şomaj, lipsuri economice şi asaltul ideologic şi politic bolşevic, dădea naştere unor grupări de extremă dreapta care urmau să rescrie soarta bătrânului continent şi să arunce lumea într-un nou conflict mondial, mult mai distrugător decât primul. În Germania lua naştere nazismul, în Italia, fascismul. 

Ungaria, un stat lăsat fără o seamă de teritorii în urma tratatului de pace la Trianon nu era ferit la rândul său de astfel de porniri extremiste şi revanşarde. Iar omul care le-a dat glas a fost Miklós Horthy, fiul unor aristocraţi şi fost comandat de marină în Imperiul Austro-Ungar. 

El este cel care a devenit aliatul lui Hitler şi mai apoi ”vasalul” său forţat în cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul guvernării sale au avut loc atrocităţi cumplite îndreptate împotriva evreilor, românilor, slovacilor dar şi a altor etnii, oferite Ungariei de Adolf Hitler. Miklos, un copil de aristocrat ajuns comandant al marinei împăratului 

Miklós Horthy s-a născut pe 18 iunie 1868 la Kenderes în Ungaria. Miklos era unul dintre cei şapte copii ai aristocratului István Horthy şi al Paulei Halassy. Era o familie de aristocraţi reformaţi iar Miklos a urmat şcoala elementară la Kenderes apoi la Debrecen, în cadrul Universităţii Reformate. La aceea vreme, Ungaria era parte a Imperiului Austro-Ungar iar tânărul aristicrat maghiar a fost trimis de familie să urmeze cursurile Universităţii Navale Austro-Ungare de la Fiume( n.r. astăzi oraşul Rijeka). 

Avea doar 14 ani când a început să se pregătească ca ofiţer de marină. S-a dovedit a fi un elev, student şi mai apoi ofiţer de marină deosebit de talentat, intrând în graţiile împăratului Franz Josef. După ce urmează stagii de pregătire pe diferite nave austro-ungare în Marea Mediterană, inclusiv la Istambul. 

În 1914, la începutul celui de-al doilea război mondial, Miklos Horthy ajunge comandant al flotei austro-ungare. Miklos Horthy a dovedit calităţi importante ca şi comandant de flotă în timpul războiului. Reuşeşte să spargă o blocadă pe Mediterana şi câştigă în repetate rânduri contra marinei italieneşti. De altfel comandantul ungur atacă oraşul Otrantă învingând din nou flota italiană.  De altfel este şi numit cavaler de Otranto.

În urma altei lupte în zona acestui oraş, comandantul ungur rănit grav la ambele picioare dă dovadă de curaj şi continuă să comande nava amiral până la scufundarea acesteia. 

După război primeşte gradul de viceamiral. Nou rege al Ungariei, Carol al IV lea îi ordonă să predea flota regatului Iugoslaviei. Conform noii reorganizări dar şi a încetării existenţei Imperiului Austro-Ungar, Ungaria rămâne fără deschidere la mare iar Miklos Horthy, un viceamiral fără obiect de activitate. 

Aşa se încheie de fapt prima parte a carierei sale, cea de comandant al marinei. De altfel Miklos Horthy la finele primului război mondial era deja căsătorit, la Arad, cu Magdolna Purgly. Pe cal alb, Horthy ajunge regent După Primul război Mondial, Imperiul Austro-Ungar se destramă. Iniţial Carol al IV lea refuză să abdice şi desemnează un nou Guvern în Ungaria. În acelaşi an însă este obligat să renunţe la tron şi pleacă în Elveţia, mai ales că în luna noiembrie se proclamau Republica Germană Austria şi Republica Democratică Maghiară. 

În Ungaria, în 1919, comuniştii lui Bela Kun ajung la putere, acesta devenind un stat satelit Rusiei sovietice. Conform ordinelor venite de la conducerea Rusiei bolşevice, ungurii atacă România, pentru realipirea Transilvaniei. 

Armata română reacţionează şi atacă Ungaria, cucerind Budapesta şi ocupând o bună parte a Ungariei. În acelaşi timp la Szeged, se afla un guvern contra-revoluţionar care îl chemase în ajutor pe Miklos Horthy. După ce trupele române se retrag din capitala maghiară la insistenţele britanicilor, Miklos Horthy îşi face apariţia, se spune pe un cal alb în capitală. În ianuarie 1920, Parlamentul Ungariei, declara restaurarea monarhiei şi îl numeau pe Horthy, regent. 

Evident, Carol al IV lea a încercat să se întoarcă de două ori în Ungaria pentru a ocupa tronul, dar este blocat de Miklos Horthy, într-un demers destul de controversat ca motivaţie şi metode. Şeful statului rămâne evident Horthy. 

De altfel în iuniee 1920, a fost semnatul Tratatul de la Trianon. În acelaşi an Horthy l-a numit prim-ministru pe Pal Teleki care însă demisionează după numai un an. 

Cel care se va ocupa de administrarea statului maghiar va fi contele Bethlen, numit de Horthy până în 1931. De altfel Horthy până în anii 30, va conduce formal statul maghiar, fără să se implice prea mult. ”Vasalul” lui Hitler Miklos Horthy va începe să se implice în viaţa politică în anii 30, odată cu ridicarea la putere a lui Adolf Hitler. De altfel se spune că liderul maghiar nu-l simpatiza pe Hitler dar îi susţinea ”cruciada împotriva bolşevismului”. De altfel după Tratatul de la Trianon, vechiul regat maghiar pierdut multe dintre teritoriile sale medievale iar tendinţele revanşarde au apărut imediat după primul război mondial. 

De altfel Miklos Horthy era un conservator care a permis o legislaţie anti-semită în Ungaria încă din perioada interbelică. De altfel maghiarii conduşi de Horthy au fost printre pionerii măsurile anti-semite din Europa interbelică. 

În 1920 a fost adoptat numerus claussus, adică a fost limitat numărul studenţilor de alte naţionalitate în universităţile maghiare. 

 Din 1938 au început să apară legile specifice anti-evreieşti. De exemplu limitarea numărului de angajaţi evrei. Se presupune că în jur de 200.000 de evrei au rămas fără loc de muncă. 

Din 1941 au fost interzise şi căsătoriile mixte, dar şi definirea ca evreu a tuturor celor care aveau pe cineva în familie de această etnie.

”Convingerea noastră de nestrămutat putem s-o sintetizăm astfel: pentru neamul nostru maghiar, evreimea este un element care nu este dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual, nici fizic. Conştienţi de această descoperire, trebuie să căutăm acea rezolvare care departajează şi elimină în întregime evreimea din viaţa ungurimii”, preciza în anii 40, Endre László, secretar de stat la Ministerul de Interne. 

Cu toate acestea se spune că Horthy nu era un adept al fascismului sau nazismului. Se declara un simpatizant al nazismului doar pentru a se menţine la putere dar şi pentru a încerca să obţină facil, prin influenţa armată şi politică a lui Hitler, teritorii din alte state. 

De altfel Horthy l-a şi închis pe şeful unei organizaţii de extremă dreaptă din Ungaria. Pentru teritorii dar şi putere, Horthy a devenit uşor, uşor un pion al lui Hitler. Drept recompensă pentru ”cuminţenia” sa dar şi pentru declaraţiile de susţinere, Hitler, care avea nevoie de Ungaria, ca şi de România de altfel pentru a forma un tampon în faţa URSS, dar şi pentru a avea spaţiu de manevră către Balcani, îi oferă lui Horthy câteva cadouri teritoriale. 

Astfel cu ocazia primul dictat de la Viena din noiembrie 1938, Ungaria primea o parte din Slovacia şi mai apoi zona subcarpatică. 

În cazul celui de-al doilea dictat de la Viena, şi cu girul fasciştilor italieni, la 30 august 1940, Ungaria primea Transilvania de nord-vest. Teritorii pe care Horthy recunoaşte că i-ar fi fost greu, sau chiar imposibil în cazul Cehoslovaciei, să le cucerească fără ajutor german. 

”În cazul unui raid aerian, m-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”, preciza Horthy, privind anexarea unei părţi a Cehoslovaciei în cazul primul dictat de la Viena. 

Mulţumit de cadourile primite, Horthy muşcă momeala nazistă şi devine din 1941 membru al Axei şi aliat oficial al lui Hitler. Imediat armatele germane profită de această alianţă, străbat Ungaria şi încercuiesc Iugoslavia, care capitulează. 

În acelaşi an, Ungaria intră în luptă cu URSS de partea Germaniei şi pierde peste 140.000 de soldaţi pe frontul de est. Horthy încearcă să scape de Hitler După dezastrul de pe frontul de est dar şi după perspectiva înfrângerii Germaniei Naziste, Horthy a încercat cu disperare să scape de aliatul său. Îl trimite pe Albert Szent-Györgyi la Istambul să negocieze cu englezii. 

 De altfel la 17 martie 1944, Horthy împreună cu o delegaţie a guvernului şi armatei maghiare îi spune lui Hitler de dorinţa sa de a înceta războiul. Hitler de altfel ştia de planurile regentului maghiar, care între timp purta corespondenţă în secret şi cu ruşii. Încă din 1943, Horthy cerea retragerea trupelor sale din Ucraina sub diferite pretexte. Tocmai de aceea delegaţia maghiară a fost reţinută imediat, inclusiv Miklos Horthy, la castelul Klessheim de lângă Salzburg. 

După ce Hitler l-a refuzat catgoric Horthy este trimis înapoi în Ungaria. În acelaşi timp, naziştii declanşează planul Margareta. Adică ocuparea Ungariei şi neutralizarea lui Horthy. 

 De altfel liderul maghiar purta tratative avansate cu ruşii care ajunseseră la graniţa Ungariei în primăvara lui 1944. 

 La 19 martie 1944, diviziile germane din zona Balcanilor şi Polonia au ocupat imediat Ungaria. Horthy a fost obligat să pună la conducerea Guvernului pe Döme Sztójay, un fidel al naziştilor. Totodată în Ministerul de Interne au fost numiţi doi anti-semiţi notorii. 

Horthy a rămas oficial regent al Ungariei şi implicit şef al statului dar nu mai deţinea controlul efectiv. 

Într-o ultimă încercare, Horthy anunţă oficial, la radio ieşirea Ungariei din război, în octombrie 1944. Imediat Hitler reacţionează. Fiul lui Hothy este răpit de Gestapo, iar liderul maghiar obligat să retragă ceea ce spusese cu câteva zile înainte. 

Mai mult decât atât este obliga să abdice. Sfârşitul războiului în va prinde în castelul Hirschberg din Germania. Acolo a fost găsit şi arestat de armata americană în 1945. 

 A fost eliberat în cele din urmă şi a murit la Estoril în Portugalia. Măcelurile regimului horthyst şi controversele 

În jurul lui Miklos Horthy au existat numeroas controverse mai ales că în timpul guvernării sale au avut loc numeroase abuzuri anti-semite, deportări şi măceluri îndreptate împotriva populaţiilor de pe teritoriul Ungariei, în special evrei. 

Inclusiv românii au avut de suferit din cauza ocupaţiei maghiare în Transilvanie de Nord-vest. În primul rând îi sunt imputate legile anti-semite luate de Guvernul maghiar cu aprobarea sa tacită. Apoi sunt miile de evrei adunaţi în ghetourile din Ungaria şi trimişi cu trenurile în lagărele de concentrare din Germania. 

În privinţa evreilor, Horthy a folosit ca alibi faptul că cele mai multe atrocităţi au avut loc în timpul ocupaţiei germane a Ungariei în 1944. 

Mai precis este vorba despre Edmund Veesenmayer, trimisul lui Hitler la Budapeste care trimitea peste 10.000 de evrei pe zi, din Ungaria către Auschwitz. 

 Speriat de proporţiile deportărilor, Miklos Horthy s-ar fi spălat pe mâini şi a delegat guvernului aplicarea şi executarea ordonanenţelor antievreieşti. În iulie 1944, mai mult decât atât, Horthy a ordonat încetarea transferului de evrei către Germania. Evident că ordinele nu i-au fost ascultate imediat. 

Controversele însă contiună să planeze în jurul lui Horthy chiar şi în aceste condiţii. Dincolo de ocupaţia germană şi deportările din aceea perioadă pe care Horthy ar fi fost obligat să le accepte, au mai existat deportări şi trimiteri în detaşamente de muncă forţată în Ucraina, în anul 1941, adică cu trei ani înaintea ocupaţiei germane a Ungariei. 

Se preconizează că autorităţile regimului horthyst au trimis în aceste tabără de muncă, unde se murea pe capete, peste 30.000 de oameni. 

La toate acestea se adaugă faptul că în teritoriile ocupate după arbitrajele de la Viena, au fost comise atrocităţi de autorităţile sau soldaţii hortyşti. De exemplu în Slovacia, în 1938, ungurii au tras asupra localnicilor care ieşeau de la biserică fiindcă intonaseră un cântec patriotic. 

Totodată sufereau prigoană, bătăi, tortură şi tot soiul de şicane cei care refuzau să folosească limba maghiară. În Voivodonia au fost înregistrate deasemenea abuzuri foarte grave ale armatei maghiare, cei care nu erau unguri fiind trimişi la muncă forţată, torturaţi sub diferite motive sau trimişi la luptă pe front. Românii din Transilvania au suferit din cauza ocupaţiei horthyste, fiind înregistrate câteva masacre crunte. Au fost omorâţi inclusiv copii,femei, bătrâni. Mărturiile din satele Transilvaniei arată atrocităţi greu de imaginat. Aproape 1000 de locuitori ai Transilvaniei şi-au pierdut viaţa numai în perioada 1940-1941.

Olguța Vasilescu: Exclus să nu existe salariu minim la privat. Înțeleg de la domnul Teodorovici că este o opinie personală

https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22605396-olgu-vasilescu-exclus-nu-existe-salariu-minim-privat-eleg-domnul-teodorovici-este-opinie-personal.html

 C.D. HotNews.ro 5 august 2018,

Foto: HotNews.ro, EurActiv.ro

Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a catalogat ideea eliminării salariului minim pe economie în sectorul privat, lansată vineri de ministrul Finanțelor, ca fiind o opinie personală a lui Eugen Teodorovici, precizând că așa ceva este exclus și că nu există în programul de guvernare.

"Nu, exclus. Nu există așa ceva în programul de guvernare. De altfel, înțeleg de la domnul Teodorovici că este o opinie personală. Eu vorbesc despre ce scrie în programul de guvernare. Dumnealui spune cum ar fi mai bine pentru mediul de afaceri. Am discutat de fiecare dată și discutând cu mediul de afaceri, ne-am spus că nu se vor opune, vor vota creșterea pentru că ei nu mai sunt demult la salariul minim pe economie. Noi avem un deficit uriaș de muncă în România. Sigur, am discutat coerent. Săptămana aceasta am mărit cu 8.000 de persoane contigentul de străini, pentru că sunt foarte multe firme care se plâng că nu mai găsesc oameni. Angajatorul până acum avea obligația salariului mediu pe economie, dacă voia să aducă străini, dar la Parlament a fost deja în dezbatere această lege care elimină această obligație pentru angajatori și vor rămâne și ei pe salariul minim", a declarat Lia Olguța Vasilescu, la Antena 3, citată de Mediafax.

Reacția ministrului Muncii vine după ce ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a declarat că, în opinia sa, salariul minim ar trebui păstrat doar în sectorul public. „Salariul minim n-ar trebui să mai fie pe toată economia, ci doar în sectorul public. Trebuie eliminată această obligaţie, pentru că statul nu ar trebui să se bage în piaţă. Poţi să îl faci eventual o referinţă pentru mediul privat. Poţi, ca stat, să dai facilităţi celor care nu au angajati sub acel barem, dar atât. Lasă-l pe patron să vadă cu cât plăteşte”, a spus Eugen Teodorovici, vineri, la DC News.

Liviu Avram De ce vrea Tudorel Toader ordonanţă de urgenţă. Cordunenii abia-l aşteaptă

https://adevarul.ro/news/politica/de-vreatudorel-toader-ordonanta-urgenta-cordunenii-abia-l-asteapta-1_5b6325a4df52022f75ec3236/index.html

2 august 2018, 

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader a anunţat miercuri seara că pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care să poată fi revizuite sentinţe penale definitive, dacă acestea au fost pronunţate „pe bază de protocoale secrete sau interceptări ilegale”. Repet: e vorba de ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, nu de Celentano din „Las Fierbinţi”. 

Vorbind într-un mediu pe deplin securizat, ministrul a fost scutit de o serie întreagă de întrebări care cer obligatoriu un răspuns. De exemplu, ministrul a spus că ordonanţa va fi dată „după concedii”, deci probabil prin septembrie. Şi atunci care mai e urgenţa, din moment ce poate aştepta încă o lună şi ceva? Ca fost judecător constituţional, domnul Toader ar trebui să ştie că CCR a stabilit în repetate rânduri că urgenţa unei ordonanţe nu trebuie doar afirmată, ci demonstrată efectiv în preambulul actului normativ. Altminteri, e neconstituţională. 

Protocoalele secrete au fost desecretizate (unele dintre ele) şi în afară de retorica publică nimeni nu s-a preocupat de ele. A stabilit cineva, vreo instanţă, că ar fi ilegale? A stabilit vreo instituţie că acestea au produs efecte nocive în vreun dosar? Există vreun caz în care să se fi pronunţat condamnări doar pe baza lor, fără alte probe? 

După ştiinţa mea, nu. Şi sunt convins că nici Tudorel Toader nu are alte informaţii, căci negreşit le-ar fi utilizat în mod public. 

Interceptările SRI în dosare penale au devenit ilegale abia din martie 2016, ca urmare a unei decizii a CCR. Cum deciziile CCR au putere numai pentru viitor (că aşa scrie la Constituţie), este evident că orice interceptare SRI în materie penală realizată după martie 2016 este lovită de nulitate. Nu însă şi cele de dinainte. 

Din moment ce au fost folosite în pronunţarea sentinţelor, deci au putut fi contestate inclusiv de către inculpaţi, înseamnă că legalitatea lor a fost verificată şi de către instanţele de judecată şi nimeni, nici măcar Tudorel Toader, nu poate decreta acum că ar fi ilegale. 

Ceea ce încearcă ministrul Justiţiei cu ordonanţa sa de urgenţă este să extindă efectele deciziei CCR din martie 2016 asupra perioadei de dinainte ca aceasta să fi fost luată, adică să-i atribuie caracter retroactiv în pofida Constituţiei. 

Să fi înnebunit subit ministrul Justiţiei? 

Să-i fi luat vreun OZN toată ştiinţa de carte şi toate cunoştinţele pe care le-a dobândit în 10 ani de mandat la CCR? 

Puţin probabil: Tudorel Toader ştie bine ce face. Odată emisă ordonanţa de urgenţă, aceasta intră în vigoare şi produce efecte imediat. La Curtea Constituţională o poate ataca direct doar Avocatul Poporului – nu râdeţi, am inventariat doar o posibilitate teoretică şi prea puţin probabilă. Chiar dacă, ulterior, ordonanţa este respinsă de Parlament prin lege sau dacă legea de aprobare a acesteia este declarată neconstituţională de către CCR, ordonanţa va opera, pentru perioada cât a stat în vigoare, ca lege penală mai favorabilă şi va putea fi folosită de toţi condamnaţii cărora ea le este destinată. Lui Tudorel Toader îi este indiferent dacă aceasta va fi respinsă sau declarată neconstituţională, scopul ei va fi fost oricum atins. 

Tudorel Toader ne-a mai anunţat ceva: că nu vrea să stea prea mult ca ministru al Justiţiei şi că abia aşteaptă să se întoarcă la cabinetul său de avocatură din Iaşi, recent renovat. Iaşi? Sigur că da. Ne uităm cu atenţie şi ce vedem? Că la uşa cabinetului s-a făcut deja coadă, Cordunenii şi-au lăsat sacoşele ca la Alimentara pe vremuri. Atunci aşteptam adidaşi de porc şi gheare de pui, acum ăştia aşteaptă ordonanţa. Căci să nu-şi facă nimeni iluzii că ordonanţa e doar pentru Dragnea şi câţiva şmecheri de prin politică. De prevederile ei va profita şi marea criminalitate organizată, la a cărei combatere interceptările SRI au jucat un rol chiar mai important decât în cazurile de corupţie. Imediat ce dă ordonanţa, Tudorel şi-a asigurat clientela pe următoarele decenii. Căci ce avocat poate fi mai bun decât chiar ăla care a scris legea?

România, trezeşte-te, Viktor Orban îţi bate la uşă

Citind articolul de mai jos al unui bloger preluat de Adevăr.ro putem avea impresia că autorul nu trăiește în țara noastră ci undeva departe și adună o serie de date din statisticile ce nu sunt în conformitate cu realitate. 

De la o prelegre ținut de premierul Orbán Viktor la Universitatea de vară din Tușnad-băi reușește o performanța copleșitoare să tragă concluzii de lungă bătaie în baza căruia Ungaria ar vrea să facă rău României și românilor, dar să luăm mai incet.

Autorul articolului vede în prelegerea premierului maghiar un  discurs negativ. Deși premierul Orban a exprimat de nnumerate ori că dorește să apere interesele alegătorilor cel care scrie articolul considera că refuzarea multiculturalismului este o vină ce nu se poate ierta iar prin această defapt un lucru rău că Ungaria nu acceptă migranții economici iar Orbán Viktor greșește că dorește ca țara pe care il conduce să fie un stat creștin. (oare ce religie are autorul? sau are vreo religie sau este comunist?)

Citind articolul a avut impresia că autorul nu a ințeles pe deplin că de 29 de ani se ține Universitatea de vară și aici sunt lansate multe idei unele inovatoare iar altele s-au și adeverit, apoi a citit că sursa de informare este o publicație numit ”Atlatszo” care este finanțat de către Soros care este cel mai infocat inamic al poporului maghiar și cel care vrea sî pună bazele așazise ”societate deschisă” dar care este o acțiune impotriva europenilor prin amestecarea europenilor cu alte popoare migratoare ca să se formeze un nou popor arabo-afroeuropean  care v-a fi o forță de muncă ieftină și Europa v-a deveni o piață de desfacere pentru industriași și multinaționali. 

Citind mai departe articolul am inceput să ințelegem că posibil să avem în față un alt adept al ideii societății deschise, care prin faptul că introduce idei cu autonomia Tinutului Secuiesc, defapt creeayă un paravan și un inamic impotriva lui Orbán Viktor întrând astfel în rândul huluitorilor acestuia completând peisajul european de inamici al acestuia.

Răzbunarea este arma prostului se spune dar autorul foarte deștept alege ideile astfel ca să pară că românii și România doarme pe când Orbán Viktor uneltește impotriva lor, ceeace este foarte departe de adevăr.

Amintim autorului că V4 de la Visegrád are un frate V4 de la Varna care dacă ar conlucra cu prima ar putea face să se ridice Europa Centrală la valoarea reală și nu să fie numai o piață de desfacere al celor de la vest.

Deci exemplul oferit de Orbán Viktor arată că și România ar putea fi activă, deci ar putea face acțiuni de dezvoltare atât al industriei cât și al infrastructurii.

Pericolul extinderii religiei islamului n-ar trebui huluită ci ar fi bine să se sesizeze toate confesiunile din România în special BOR-ul. Pierderea enoriașilor în favoarea a tot felul de pseudoreligii a simțit și ei deci ar trebui să fie un semnal de alarmă ptr că așa cum spune: Seculul XXI v-a fi religios sau v-a pierde, islamul nu se poate considera o religie care să fie contrapusă religiilor istorice. Deci autorul și aici greșește.

Revenidn la autonomie se poate observa că refuzul acordării atribuțiilor administrative a regiunilor statistice v-a duce în continuare la slăbirea economiei. Regiunea NUTS2 CENTRU produce cam 33 % din PIB totuși acesta este izolat de țările vecine! Astfel această Regiune nu poate forma Euroregiune cu altă regiune din țări vecine. Astfel nici nu poate accesa fonduri destinat euroregiunilor, care pot fi peste 500 milioane euro, o sursă de dezvoltare.

Puțin știu că țara noastră a semnat odată cu intrarea în UE că este de acord cu formarea Unităților Teritoriale Statistice(NUTS) In conformitate cu această Normă unitățile teritoriale pot forma unități mai mici sau mai mari după nevoile locuitorilor. 

În România teritoriile statistice NUTS 1 și NUTS2 adică Macroregiunea și Regiunea sunt practic stopate să se poate organiza deci și reorganiza, adică locuitorii acestor unități teritoriale sunt private de fonduri care ar putea obține singur fără a mai trece prin încrângături și sumedenii de hârtii. Adică tocmai conducătorii țării nu sunt colaboratori la dezvoltare.

Dacă ar fi deschiși la colaborare ar accepta dreapta intânsă al celor care doresc dezvoltarea Bazinului Carpatic loc de renume în Europa Centrală. H.Z.

https://adevarul.ro/international/europa/romania-trezeste-te-viktor-orban-itibate-usa-1_5b65ea16df52022f75024e3e/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Rom%C3%A2nia%2C+treze%C5%9Fte-te%2C+Viktor+Orban+%C3%AE%C5%A3i+bate+la+u%C5%9F%C4%83+%2F+Mesajul+unor+rom%C3%A2ni+din+Canada+care+vin+la+mitingul+Diasporei+%2F++Cum+a+fost+alungat%C4%83+o+ursoaic%C4%83+cu+pui+de+pe+malul+lacului+Sf%C3%A2nta+Ana&utm_content=Newsletter-612706-20180805&utm_medium=email

4 august 2018, 

Ungaria lui Viktor Orban a reuşit încet dar sigur să îşi consolideze un rol tot mai important în regiune, având în vedere în această strategie să influenţeze, adesea prin circuite financiare complexe gestionate de apropiaţi ai regimului, comunităţile maghiare din statele limitrofe, inclusiv România. Această influenţă şi avânt politic al lui Orban s-au simţit şi în discursul susţinut la Tuşnad săptămâna trecută. 

Premierul Ungariei, Viktor Orban, băiatul rău al politicii europene, a ţinut deja tradiţionalul discurs de la Universitatea de Vară “Tusványos”, de la Băile Tuşnad, eveniment ajuns la cea de-a 29-a ediţie anul acesta. 

Orban a folosit în ultimii ani această platformă pentru a-şi enunţa ideile, planurile, strategia şi direcţia pentru o paleta foarte diversă de subiecte, de la politică regională, situaţia minorităţii maghiare din bazinul carpatic, până la relaţia Ungariei cu Rusia şi Statele Unite, locul Ungariei în Uniunea Europeană şi progresul înregistrat de guvernarea Fidesz pe plan intern. Şi în acest an, Orban a reiterat câteva din latimotivele care îl însoţesc ritmic şi obsesiv în aproape fiecare apariţie publică cu substrat electoral: pericolul existenţial reprezentat de imigranţii de religie islamică care vin din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, negarea multiculturalismului în favoarea culturii bazată strict pe precepte creştine, primatul modelului familiei tradiţionale şi bineînţeles, ameninţarea reprezentată de George Soros şi ideea de open society ­– un continent şi o societate europeană fără graniţe. Câteva precizări importante trebuie enunţate pe marginea discursului. 

Câştigarea alegerilor parlamentare în aprilie, anul curent, i-a conferit lui Orban şi partidului Fidesz o inerţie politică greu de stăvilit pe plan intern, inerţie care fundamentează şi visul premierului ungar de a se erija într-un lider regional, şi într-un final, într-un lider continental care să răstoarne ordinea liberală care guvernează Europa, în viziunea sa. În prima parte a discursului menţionează că acest al patrulea mandat va marca trecerea de la consolidarea unui sistem politic şi social în Ungaria bazat pe direcţiile menţionate mai sus, la începerea unei ere, caracterizată de adeziunea la cultura creştină şi principii iliberale pe termen lung. 

La o primă vedere, deducţia logică a premierului pare a fi sustenabilă, date fiind unele statistici economice favorabile guvernării Fidesz. De asemenea, victoria fără drept de apel din alegeri reprezintă un stindard ferm în jurul căreia noua elită a lui Orban să se ralieze şi să-şi perpetueze existenţa şi relevanţa politică. 

Totuşi, primele trei mandate au adus cu sine critici dure din partea liderilor din Europa de Vest, în principal datorită posturii anti-imigraţie, utilizării discreţionare a fondurilor europene pentru a alimenta o nouă elită economică aservită lui, precum şi datorită asaltului asupra opoziţiei politice şi a presei care îl critică. 

Astfel, ne putem întreba care este însemnătatea reală a unei ere în terminologia politică? Întrebarea este cu atât mai pertinentă cu cât pentru Viktor Orban progresul Ungariei este congruent cu Fidesz şi este confundat cu edificiul propriei persoane. Cu alte cuvinte, vremelnicia celor 8 ani neîntrerupţi de guvernare Fidesz va fi înlocuită, prin cele ce vor fi puse în practică în acest al patrulea mandat, cu veşnicia erei Orban. 

Rămâne strict la latitudinea publicului ungar să evalueze dacă acest drum este unul de urmat. O adnotare importantă pe marginea textului trebuie făcută şi în ceea ce priveşte subtilele dar causticile exprimări de tipul “graniţele din prezent ale Ungariei”, terminologie folosită în secţiunea de discurs dedicată bazinului carpatic. 

Acest tip de exprimare nu este folosită aleatoriu, este conştientă şi premeditată pentru a inocula şi normaliza ideea că graniţele Ungariei sunt fluide şi se pot schimba, bineînţeles în favoarea Ungariei. Pe lângă afirmaţia cea mai des citată din discursul său, anume că Centenarul României nu reprezintă un motiv de sărbătoare pentru Ungaria, premierul Ungariei a reiterat sloganul UDMR, acela că “Transilvania a existat înainte ca România modernă să existe” şi ne-a transmis faptul că „ar trebui să privim Transilvania ca pe o resursă”. 

 Acest din urmă plural echivalează într-un sens subtil autoritatea Bucureştiului asupra Transilvaniei cu cea a Budapestei. Orban cere un dialog “franc şi deschis” cu vecinii. În acest spirit, ar trebui să îi transmitem faptul că discursul său este unul revanşard, revizionist şi unele pasaje reprezintă un afront direct pentru suveranitatea României. 

Mesajul pentru vecinii Ungariei, inclusiv România, este că Ungaria doreşte să reconstruiască bazinul carpatic prin conectarea infrastructurii de transport, printre altele. 

Din păcate, acest subiect este unul dureros pentru România şi nu avem decât pe noi înşine să dăm vina. Orban înţelege că România, precum şi alte ţări vecine la care face referire în discurs, înregistrează carenţe majore în ceea ce priveşte infrastructura, ceea ce îi permite să se poziţioneze într-o lumina favorabilă, atât pe plan intern, cât şi pe plan regional, în special în rândul minorităţilor maghiare care reprezintă o resursă electorală importantă pentru Fidesz. 

Rusia este în continuare un subiect important pentru Orban, care nu ezită să felicite Moscova pentru atingerea obiectivului legat de implementarea proiectului Nordstream 2, un obiectiv strategic major pentru Federaţia Rusă. 

De asemenea, Orban spune că nu îşi imaginează Ucraina în NATO şi că şansele de a fi parte a Uniunii Europene sunt “practic zero”. Afirmaţia că obiectivul Rusiei de a readuce Ucraina pe orbita sa de influenţă este unul “realist” este grotescă venind din partea unui premier a unui stat NATO dar în acelaşi timp este consistentă cu acţiunile concrete ale Budapestei în ceea ce priveşte blocarea discuţiilor dintre Kiev şi NATO cu privire la o posibilă aderare. 

Da, Ucraina este foarte departe de NATO şi de Uniunea Europeană dar cinismul şi preferinţa lui Orban pentru Moscova în detrimentul Kievului, mascate în pragmatism şi realism şi în spatele unei atitudini (uneori adevărate) discriminatorie a autorităţilor ucrainene faţă de minoritatea maghiară, reprezintă un mare semn de întrebare cu privire la natura relaţiei dintre el şi Vladimir Putin. 

Viktor Orban vrea prin acest discurs, precum şi prin conduita sa politică în regiune în general, să pună Ungaria în centrul unei revoluţii politice menită să răstoarne ordinea liberală pe care s-a clădit Uniunea Europeană. 

Autonomia nu este menţionată propriu-zis în discursul lui Orban, dar vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a ţinut să o facă, spunând că în declaraţia de la Alba-Iulia am promis autonomie. Se poate identifica uşor un substrat în text prin care se vrea promovată naraţiunea conform căreia Ungaria este locomotiva regiunii iar etnicii maghiari aflaţi în afara graniţelor Ungariei ar trebui să resimtă direcţia politică şi culturală venind nu de la Bucureşti, Kiev, Bratislava sau Zagreb, ci de la Budapesta.

Cu siguranţă autonomia Ţinutului Secuiesc şi o influenţă crescută asupra Transilvaniei reprezintă obiective majore pentru Orban şi Fidesz pe termen mediu şi lung. Acest proces de atragere pe orbita Budapestei a etnicilor maghiari dar şi a regiunii ca un întreg a început de mult timp, o bornă importantă fiind când a fost introdusă posibilitatea dobândirii cetăţeniei duble şi a avea dreptul de vot pentru cei ce aparţin de minorităţile maghiare din afara Ungariei, chiar dacă nu au rezidenţă în statul vecin cu România. 

Care sunt metodele prin care guvernul Orban împinge acest plan de pe tabla de desenat în realitate? 

În primul rând, un circuit financiar complex prin care bani publici din bugetul Ungariei sunt canalizaţi spre entităţi cu diverse personalităţi juridice din România care, printre altele, organizează evenimente culturale şi politice, precum cel din Tuşnad, care este organizat de Fundaţia ProMinoritate, Consiliul Tineretului Maghiar din România şi CNMT. Conform legii bugetului pentru 2019, votată în Parlamentul Ungariei în data de 20 iulie 2018, cu 128 de voturi pentru şi 56 împotrivă, aproximativ 155 de milioane de euro au fost alocaţi pentru implementarea programelor de dezvoltare a comunităţilor maghiare din statele limitrofe. 

O mare parte din această sumă este redirecţionată către Fondul Bethlen Gabor, aproximativ 87.5 milioane de EUR (pagina 99 a legii bugetare). Fondul, care este condus de Rudolf Erdélyi Zalán, are drept scop redistribuirea banilor publici ungari spre entităţi terţe cu sediul social în statele vecine cu Ungaria, România fiind ţara cu cea mai mare minoritate maghiară. 

Publicaţia de jurnalism de investigaţie, Atlatszo Erdely (Transilvania Transparentă), prin jurnalistul Zoltan Sipos, a aruncat o privire asupra acestei entităţi, încercând să descâlcească traseul sponsorizărilor primite şi realocate de BGA, în condiţiile în care aceste fonduri reprezintă în mare parte bani ai contribuabililor ungari şi o transparenţă reală este mai mult decât necesară. 

La începutul lui 2016, această investigaţie părea destul de simplă. Atlatszo nu trebuia decât să solicite aceste informaţii publice autorităţilor competente din Ungaria, preferabil într-un format uşor de gestionat şi sortat, pentru a putea sintetiza cum sunt folosiţi banii cetăţenilor ungari pentru politica naţională a guvernului Orban. Din păcate, Zoltan Sipos a constatat repede că nu există aceste informaţii centralizate, după cum a primit şi un răspuns oficial din partea Ministerului Economiei Naţionale. Investigaţia minuţioasă a jurnalistului a scos la iveală, printre altele, faptul că actualul sistem de finanţare este fragmentat şi opac, nu există dovezi că ar fi fost realizate studii cu privire la nevoile reale ale comunităţilor maghiare din afara graniţelor, investiţii imobiliare substanţiale au fost preferate în faţa prestării de servicii pentru comunităţi şi că Fundaţia Sapientia şi Eparhia Reformată din Ardeal sunt principalele beneficiare ale acestor fonduri în România. 

Datele adunate de Atlatszo cu dificultate din diverse minute ale sesiunilor parlamentare şi din documentele .pdf puse la dispoziţie de BGA pot fi consultate aici. În a doua parte a investigaţiei, Atlatszo a săpat mai adânc în datele menţionate mai sus şi au concluzionat că fondurile alocate prin BGA în scop educaţional, în principal fiind vorba de promovarea educaţiei în limba maghiară, sunt utilizate cu un efect chestionabil, acestea fiind mai utile în eventuala susţinerea salariilor profesorilor maghiari, spre exemplu. 

Un subiect important, având în vedere ambiţia lui Orban de a consolida o eră în care liantul social să fie adeziunea la o cultură, la o identitate comună, care este direct legată de educaţie. 

De asemenea, investigaţia a mai descoperit faptul că dintre sub-secţiunile fondului BGA, cea numită Alte Granturi¸este cea care creşte cel mai mult anual. Această secţiune este şi cea mai eterogenă în ceea ce priveşte proiectele finanţate, acestea incluzând investiţii imobiliare importante. Fundaţia Sapientia şi Eparhia Reformată din Ardeal nu au fost singurele entităţi din România care au făcut investiţii imobilire cu fonduri BGA. 

Printre acestea, în 2016, se numără 3,2 milioane euro pentru Centrul reformat din Timişoara, 1,6 milioane euro pentru Fundaţia Szent Erzsébet, 2,8 milioane de euro pentru înfiinţarea unei academii de hochei în Ţinutul Secuiesc şi 1,4 milioane euro pentru proiectul cultural Legendarium din Odorheiu Secuiesc. De asemenea, cheltuieli majore au fost realizate şi în alte ţări, spre exemplu Serbia, unde publicaţia Budapest Beacon (între timp închisă la presiunile guvernului Orban), relata că guvernul ungar, prin Zsolt Semjén, a alocat 1.9 milioane de dolari pentru a susţine activităţile de informare în limba maternă a etnicilor maghiari din Voivodina a publicaţiei Magyar Szó Lapkiadó Kft. 

Autorul face o comparaţie interesantă între această sumă şi cei 58.000 de dolari alocaţi pentru pregătirea membrilor pazei de coastă libiene ca măsură împotriva imigraţiei ilegale, un pilon de bază al discursului politic al lui Orban. Deşi scopul larg definit al acestor fonduri este unul just,anume păstrarea identităţii culturale a maghiarilor aflaţi în afara graniţelor Ungariei, este imposibil să disociem faptul că acest sistem complex de redistribuţie a fondurilor publice este controlat fără drept de apel de Fidesz, deciziile fiind împinse adesea spre vârful partidului, unde lui Viktor Orban i se alătură mai sus menţionatul vicepremier Zsolt Semjén şi preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul Ungariei, Zsolt Németh, acesta di n urmă fiind apropiat firmelor şi ONG-urilor care operează pe teritoriul României, inclusiv Fundaţia Pro Minoritatea, care a organizat evenimentul de la Tuşnad. 

La penultima ediţie a evenimentului, în 2017, Nemeth a refuzat a se pronunţa cu privire la oportunitatea reconcilierii româno-maghiare iar Semjen a interpretat într-o cheie proprie, în completă disonanţă cu realitate, vizita la vremea respectivă a preşedintelui Klaus Iohannis în secuime. Acest sistem închis ermetic, care permite accesul doar pe baza loialităţii faţă de Fidesz a fost extins în Transilvania. 

Orban reuşeşte să folosească monopolul asupra politicii interne pentru a folosi discreţionar şi în interes electoral fonduri publice pentru a-şi atrage loialişti în Transilvania a căror entităţi, în mare parte religioase şi ONG-uri, supravieţuiesc prin fondurile mai sus menţionate, prin urmare sunt încurajate să rămână în orbita Fidesz. 

În acest context este bine precizat că în România susţinerea externă a partidelor şi organizaţiilor politice este ilegală dar apropierea Fidesz-UDMR şi exclusivitatea politică pe care aceştia din urmă o acordă lui Fidesz, în detrimentul unei abordări măcar de aparentă echidistanţă denotă o creativitate ieşită din comun de a gestiona aceste fonduri prin ONG-uri şi biserici care într-un final tot unui scop politic sunt subservite. 

Peste motivaţia electorală se suprapune şi obiectivul de politică externă pe termen mediu şi lung al lui Orban, acela de a se erija într-un lider regional, bazat inclusiv pe suportul comunităţilor maghiare substanţiale din statele limitrofe, şi de a transforma Budapesta în centrul politic, economic şi cultural spre care gravitează, printre alte arii geografice, Transilvania. 

După cum a fost pus în evidenţă într-un mod elocvent în această analiză a domnilor Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu, strategia Ungariei a depăşit simpla dimensiune etnică a relaţiei bilaterale româno-ungare, precum şi a relaţiilor bilaterale cu ceilalţi actori din regiune. 

Ungaria într-adevăr gândeşte regional şi acest regionalism devine edificiul prin care Orban îşi construieşte ascensiunea europeană. Poziţionarea într-un hub energetic regional, fondurile utilizate pentru loializarea comunităţilor maghiare din regiune, utilizarea unor construcţii precum V4 pentru a coagula suport politic la nivel european şi jonglarea între susţinerea lui Donald Trump şi utilizarea fondurilor din Rusia pentru centrala nucleară Paks II au creat un avânt geopolitic pentru Ungaria care se simte în pânza velierului politic care îl poartă pe Orban la Tuşnad. 

Viktor Orban bate la uşa României cu o strategie pe termen lung care depăşeşte limitele unei gândiri pur revanşarde şi înţelege că doar câştigarea unui rol de lider regional, rol fundamentat de susţinere electorală şi creştere economică, poate să ducă la îndeplinirea unor obiective ambiţioase precum autonomia Ţinutului Secuiesc şi o influenţă crescută în Transilvania. 

De remarcat faptul că BMW a deschis recent o fabrică în Debrecen, reprezentând o investiţie de aproximativ 1 miliard de euro, în imediata apropriere cu graniţa României, ceea ce ne forţează să reevaluăm deducţia conform căreia o guvernare iliberală minimizează investiţiile investitorilor străini, cu particularitate cei din lumea euroatlantică. 

Ce poate să facă România cu privire la acest picior în uşă din partea Ungariei lui Orban? 

În primul rând să conştientizeze situaţia în care ne aflăm. Această conştientizare duce la o analiză corectă a contextului si preferabil la o strategie ancorată în realitate, o strategie pe termen lung. De asemenea, România trebuie să preia iniţiativa, să transforme o postură reactivă într-una proactivă. 

În Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, realizată de Academia Română, sunt prezentare avantajele pe care le are România în mod natural (poziţie geografică, caracterul pronunţat euroatlantic al populaţiei, influenţa în lumea ortodoxă, etc.) dar din păcate aceste avantaje sunt diluate de fractura socială determinată de mediul politic toxic intern în care activăm. 

De asemenea, nivelul de corupţie căpuşează resursele naturale şi umane şi se traduc într-un final în lipsa de infrastructură pe care Orban o clama în discursul de la Tuşnad. 

Cu alte cuvinte, principalul inamic al României este chiar România.

Sau cel puţin clasa politică care o conduce, deşi cu siguranţă respectiva clasă politică este şi ea o manifestare a unei faţete a etosului românesc, o faţetă pe care trebuie să o consţientizăm dacă vrem să o vindecăm. Într-o notă optimistă, spre deosebire de Ungaria, opoziţia politică din România funcţionează, este vocală, precum şi presa, care nu se află în situaţia dramatică a colegilor din Ungaria. 

În timp ce România se află pe locul 44 în clasamentul global al libertăţii presei, Ungaria se află pe locul 73. 

De asemenea, deşi există o luptă cu privire la justeţea luptei anti-corupţiei în România, ne aflăm în faţa Ungariei şi la acest capitol, clasându-ne pe locul 59 în acest top al percepţiei corupţiei pentru anul 2017 realizat de Transparency International. Ungaria se află pe locul 66. 

Din păcate, pierdem inerţie cu această confruntare internă în ceea ce priveşte potenţialul de a deveni un exportator de bune practici în lupta anti-corupţie în regiune. Acest potenţial cred că este cel puţin la fel de valoros din punct de vedere strategic pentru România ca un rol de hub energetic. 

Una din principalele bariere între integrarea funcţională a regiunii în comunitatea europeană este corupţia endemică, această moşternire culturală nedorită a mai multor secole de dominaţie otomană şi comunistă. 

Dacă România reuşeşte, deoarece cred că timpul nu este pierdut, să se erijeze în această poziţie, în special pe fundalul contrastant al unor guverne precum PiS sau Fidesz, avem o şansă reală să devenim acel “pol regional natural de atractivitate şi influenţă “ menţionat în strategia Academiei Române. 

În ceea ce îl priveşte pe Orban, după cum am mai spus, este un exemplu bun pentru paradoxul numit corabia lui Tezeu. Tânărul politican carismatic care ţinea un discurs memorabil anti-comunist în Piaţa Eroilor din Budapesta acum câteva decade şi-a schimbat fiecare scândură din carena sa politică, fiind practic de nerecunoscut. 

Deşi face referire în discursul său din Tuşnad la o trecere de la moştenirea politică a generaţiei 68’ la cea a generaţiei 90’, faptul că Orban a cenzurat presa critică, a creat o nouă elită economică pe fonduri publice şi proximitatea faţă de el, a schimbat Constituţia Ungariei pentru a-şi promova propriile interese politice şi foloseşte aceleaşi metode de finanţare a unor ONG-uri ca şi fundaţiile pe care le acuză că îndeplinesc o agendă obscură a lui George Soros, îl fac pe Orban un ipocrit politic. 

România trebuie să se trezească rapid din această letargie cu privire la politica regională şi să digere o serie de realităţi dificile ce ţin de relaţia Bucureşti –Budapesta. 

Este un joc complex de soft power, diplomaţie, geostrategie, interese şi circuite energetice, precum şi o dimensiune etnică, joc al cărui rezultat, chiar dacă departe de a fi întrevăzut şi nicidecum bătut în cuie, trebuie să ne pună în gardă, deoarece unul nefavorabil ar însemna disoluţia a ceea ce înseamnă România, ceva pentru care mulţi au murit pentru a fi înfăptuit şi ceva ce este mai important ca fiecare individ luat în parte. Ceva pentru care merită luptat. 

 Articol realizat de Dragoş Tîrnoveanu, fondator 45north.ro

Piața muncii. Teodorovici: Trebuie scoasă rapid această prevedere! Se poate da ordonanță de urgență

https://www.dcnews.ro/pia-a-munca-teodorovici-trebuie-scoasa-rapid-aceasta-prevedere-se-poate-da-ordonan-a-de-urgen-a_606059.html

Bogdan Cotigă / 04 aug 2018 

Ministrul de Finanțe, Eugen Tedorovici, a declarat la Interviurile DC News, că există soluții pentru înbunătățirea pieței de muncă, dar pentru acestea trebuie ca guvernul să învețe să nu mai gândească contabil. 

Ministrul de Finanțe a declarat că există un deficit de un milion de lucrători pe piața de muncă din România. "Din legea care regelmentează contingentul de lucrători străini cu permise de muncă în România trebuie scoasă prevederea că patronii trebuie să ofere salariul mediu pe economie pentru muncitorii străini", a declarat Teodorovici. Acesta a explicat că la momentul când a fost dată această prevedere ea se justifica pentru că era șomaj mare și se dorea descurajarea patronilor să angajeze străini în detrimentul românilor. "Acum avem o lipsă de muncitori și trebuie scoasă rapid această prevedere", a precizat ministrul.

Taxele pentru muncitorii străini, eliminate 

A doua prevedere care, în opinia lui Teodorovici, ar trebui scoasă, este eliminarea taxelor de viză pentru muncitorii străini. "Aceste taxe se reflectă în costurile cu forța de muncă a patronilor români. Nu din asta câștigă România. Trebuie să învățăm să nu mai gândim contabil. Pierd acum la buget 100 de lei, dar măsura asta îmi aduce mâine poate 300 de lei. Contingentul de muncitori stabilit acum nu a fost însă atins, dar trebuie să eliminăm prevederile ce limitează aceste angajări și de care v-am spus. Am avut discuții în guvern și cred că se poate da o ordonanță de urgență în acest sens pentru că în parlament lucrurile se mișcă greu," a mai spus Teodorovici.

Teodorovici susţine că 10 milioane de români sunt plecaţi din ţară şi vrea să-i facă spioni, „să inducă anumite idei

https://adevarul.ro/news/eveniment/teodorovici-sustine-10-milioane-romani-plecati-tara-vrea-sa-i-faca-spioni-sa-induca-anumite-idei-video-1_5b6589fedf52022f75002f5f/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Europa+se+tope%C5%9Fte+sub+valul+de+canicul%C4%83+%2F+Teodorovici+sus%C5%A3ine+c%C4%83+10+milioane+de+rom%C3%A2ni+sunt+pleca%C5%A3i+din+%C5%A3ar%C4%83+%C5%9Fi+vrea+s%C4%83-i+fac%C4%83+spioni+%2F++Motociclet%C4%83+cu+mesaj+anti-PSD+la+Untold&utm_content=Newsletter-612538-20180804&utm_medium=email

4 august 2018,  George-Andrei Cristescu

Ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici a declarat, la DCNews Live, că a primit un raport care arată că în prezent 10 milioane de români sunt plecaţi peste hotare şi a sugerat că aceştia ar putea fi folosiţi ca spioni ai României. 

Discuţia a plecat de la dosarul Roşia Montană, când Teodorovici a spus că cei care protestează în stradă şi susţin includerea sitului pe lista UNESCO nu îşi dau seama că sunt manipulaţi de cel care stă în spatele acestei idei, care ar avea interese si la Gabriel Resources. 

  „Sperăm să nu pierdem acest proces. A fost o dezbatere pe care cei care strigă în mod nejustificat n-o înţeleg. Ei nu înţeleg că sunt mase de manevră pentru cel care stă în spatele acestei idei şi care joacă la două capete, în sensul că plăteşte două tabere: pe de o parte pe cei care să ţipe în stradă pentru această idee, care probabil cred că protejează avuţia ţării. Dar ei sunt manipulaţi de cei care câştigă în orice variantă ar ieşi acest dosar, este teoria ministrului. Jurnalistul Val Vâlcu l-a întrebat dacă „autorităţile de spionaj nu pot să afle cine e la capătul lanţului“, iar Teodorovici s-a lansat într-o discuţie despre cum românii din diaspora ar putea să fie folosiţi ca spioni. 

 „Mi s-a spus mie o dată, când şi eu am întrebat de zona de intelligence, ca partea economică să fie sprijinită şi prin acest tip de activităţi. Se uitau la mine şi mi-au spus că «aţi văzut prea multe filme. Aşa se poate face, dar pentru noi astăzi, cum sunt structuraţi, reprezintă o utopie». Orice ţară, structura externă şi-o sprijină foarte mult. Structura externă trebuie să fie prezentă în toate ţările importante pentru economia mondială. Nu înseamnă că te duci să spionezi pe cineva neaparat, dar trebuie să ai legături. Eu, ca om politic, într-o funcţie publică, am nevoie de elemente, cum şi celălalt coleg a avut elemente despre mine. Când ne întâlnim undeva pe un anumit subiect, fiecare, cu cât ştie mai multe, cu atât deţine controlul la discuţia respectivă şi o faci pentru ţara asta. Prezenţa celor 10 milioane de români în afara ţării, am întrebat zielele trecute şi atâţia cică ar fi: 10 milioane de români. Pentru mine e un factor extrem de important să am o evidenţă cu toţi aceşti 10 milioane de români, pe ţară, pe structuri, pe funcţii, pe tot. Să pot să comunic eu ei, să am o platformă pe care toţi să o poată accesa, să dau anumite mesaje, să induc anumite idei pe care ei le duc mai departe la locurile de muncă, în funcţiile pe care le ocupă, pentru că au funcţii importante, unii poate sunt în funcţii cheie. Asa fac, de exemplu, nemţii: îşi cheamă anual la Berlin toţi funcţionarii care lucrează în structurile europene, discută ce vrea să facă Germania, care e direcţia, induc anumite idei cu care oamenii pleacă la locurile de muncă unde acţionează pe baza ideilor care le-au fost induse. E logic, aşa se fac lucrurile. Avem 10 milioane de oameni, din care sunt convins că foarte mulţi dintre ei, fiind foarte buni, sunt în funcţii cheie în lumea asta. Este efectiv un potenţial pe care noi trebuie să-l utilizăm în folosul ţării“, a spus Teodorovici pentru DCNews.

Tricoiul român

https://republica.ro/tricoiul-roman

Cristian Tudor Popescu

Râde niște unii ca proștii de domnul Cosmin Butuza, secretar de Stat în guv. Dăncilă, că a spus: „Să punem Centenarul pe tricoaiele noastre”. Cică a inventat un plural eronat pentru tricou.

Eronați sunt râzăreții ăștia. Domnul Butuza e unul dintre cei mai profunji români care eu i-am văzut în viața mea.

El a făcut vorbire despre un lucru foarte mare. Spre deosebire de toate popoarele planetei, românii are câte trei coaie, două între picioare și unul în căpățână, care să mai numește și neuroi.

De aia, cu guv. Dăncilă la președinția Consiliului UE, o să le-o tragem la toți, germani, francezi, americani, soroși, bruxeli, și la țigani, de-o să-i ia dracii. (Duamna premier avea și d-sa o bijuterie din asta, un coleus în cap, din naștere, dar și l-a operat când și-a schimbat cuafura).

Ideea mi să pare excepțională.

1 Decembrie să ne găsească pe toți cu 100% ștampilat pe frunte și pe chiloți.

Elitele Unirii exterminate în inchisori

https://revista22.ro/5086/5086/elitele-unirii-exterminate-in-inchisori.html

Romulus Rusan 2008-11-25

Momentul 1918 a constituit apogeul unitatii romanilor. Marile Adunari de la Chisinau (27 martie), Cernauti (27 octombrie) si Alba Iulia (1 decembrie) au reprezentat nu numai vointa tuturor paturilor populatiei, ci si a fortelor politice, fie ca erau de factura nationala, fie de factura social-democrata. Singurii care s-au opus de-a lungul anilor urmatori au fost bolsevicii, grupati in Internationala a III-a (Comintern). Aceasta si-a facut un scop din distrugerea statelor nationale nou constituite dupa primul razboi mondial. In documentele programatice si in cele curente, Cominternul definea sistematic Romania ca un stat imperialist, bazat pe suprimarea drepturilor minoritatilor, cu toate ca atat actele Unirii, cat si tratatul de pace stipulau principiile democratice liberale cuprinse 

in doctrina Wilson. Dupa al doilea razboi mondial, adus la putere de Armata Rosie, PCdR (de fapt o sectie a fostului Comintern) a procedat la distrugerea tuturor partidelor si a personalitatilor care au contribuit la Marea Unire din 1918. Rand pe rand au fost arestati si condamnati (cu sau fara proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, taranistii si liberalii, clericii si militarii, social-democratii si sindicalistii, ardelenii, banatenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte au murit in inchisori. Au scapat de aceasta soarta doar cei ce murisera inainte sau se aflau in strainatate. A fost un genocid al elitelor, care a intrerupt pentru o jumatate de secol legaturile firesti cu democratia occidentala.

Dincolo de a fi un cuvant retoric, folosit uneori cu prea multa usurinta, si mai ales in ocazii festive, Marea Unire a insemnat o uriasa incordare de forte civice, in care patriotii din tara precum si cei din provinciile aflate sub stapanire straina, si-au corelat actiunile, printr-o unanimitate de vointa poate unica in istoria romanilor. Cu documentatia aflata in arhiva Centrului International de Studii asupra Comunismului voi incerca sa reconstitui biografiile unor creatori ai Marii Uniri din 1918. Printre acestia se numara militari care au luptat pe fronturile romanesti ale primului razboi mondial sau intelectuali care au strabatut lagarele de prizonieri romani din Italia, Galitia si Rusia pentru a-i mobiliza in detasamente puse in serviciul Unirii. In afara acestora, am retinut numele unor membri in delegatiile participante la Conferinta de Pace de la Paris, dar si ale unor diplomati si clerici, oameni de stiinta si publicisti, activisti culturali si politicieni de profesie.

Biografia lor carcerala ne arata, insa, ca foarte putini au fost condamnati prin procese (cum au fost, in 1947-1948, cele intentate conducerilor PN} si PSD). Valul mare de arestari a venit in 1949-1950, odata cu instituirea asa-numitelor "retineri administrative", bazate pe "liste negre" care permiteau Securitatii sa-i aresteze pe toti virtualii "dusmani ai poporului" in virtutea unui nomenclator care pedepsea persoana, nu fapta. Vor fi arestati "acei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau incearca sa primejduiasca regimul de democratie populara, ingreuneaza sau incearca sa ingreuneze construirea socialismului R.P. Romana, precum si acei care in acelasi mod defaimeaza puterea de stat sau organele sale, daca aceste fapte nu constituiesc sau nu pot constitui prin analogie infractiuni". Aproximatia si chiar aberatia juridica a acestui alineat din Decretul nr. 6/1950 arata clar ca era vorba de un pretext pentru lichidarea elitelor unei generatii intregi.

Iuliu Maniu (1873-1953)

Organizator si participant la Marea Adunare de la Alba Iulia care a proclamat, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Romania. A fost apoi ales presedinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranzitie al Transilvaniei pana la 4 aprilie 1920), fruntas al Partidului National Roman, presedinte al Partidului National Taranesc (din 1926), presedinte al Consiliului de Ministri (1928-1930). Intre 1938 si 1944, se manifesta ca ferm opozant fata de regimurile de esenta totalitara ce s-au succedat in fruntea tarii: autoritarismul carlist, legionarismul si dictatura militara a lui Antonescu. Joaca un rol important in preliminariile si actul de la 23 august 1944, devenind ministru fara portofoliu in primul cabinet Sanatescu. Dupa preluarea puterii de catre comunisti la 6 martie 1945, acestia si-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu si a PNT, considerati ca principal obstacol in calea comunizarii Romaniei. In iulie 1947, partidul este scos in afara legii, iar Maniu, Mihalache si ceilalti conducatori sunt arestati, judecati si condamnati. In etate de aproape 75 de ani la data arestarii, Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temnita grea pe viata pentru "inalta tradare si spionaj in favoarea anglo-americanilor". Este intemnitat intai in penitenciarul Galati, iar din august 1951 la Sighet. Aici va fi exterminat la 5 februarie 1953 si aruncat intr-o groapa anonima. In Occident s-a aflat despre moartea lui Maniu, ca si despre cea a lui Dinu Bratianu, abia in octombrie 1955. Radio Europa Libera a redat atunci emotia profunda pe care aceasta veste a trezit-o in strainatate. Salvador de Madariaga, presedintele Internationalei Liberale, declara: "Maniu a murit in inchisoare. Bratianu a murit in inchisoare. Regimului care se lauda cu cinism si ipocrizie ca este eliberatorul popoarelor i-a fost atat de teama de Maniu, s-a temut atat de mult de Bratianu, incat a trebuit sa-i ingroape de vii pentru ca poporul sa nu le mai auda vocea". Paul Reynaud, fost prim-ministru al Frantei, deplangea "aceste timpuri in care libertatea oamenilor a disparut de pe o jumatate a fetei pamantului. Figura lui Iuliu Maniu - spunea el - se inalta, ca una dintre cele mai marete, printre rezistentii Europei. Maniu a fost unul dintre creatorii Natiunii Romane. A luptat intreaga viata pentru libertatea popoarelor. A pierit odata cu libertatea".

Iuliu Hossu (1885-1970)

Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) si apoi de Cluj-Gherla (din 1930), militant pentru Unire, este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia Proclamatia de Unire cu Tara. Membru al Consiliului Dirigent, a facut parte din delegatia care a prezentat Hotararea de Unire Regelui Ferdinand, la Bucuresti. Senator de drept in Parlamentul Romaniei. Dupa Dictatul de la Viena, ramane in Transilvania ocupata de horthysti, protestand in numeroase randuri impotriva represiunii la care era supusa populatia romaneasca, dar si cea evreiasca, de catre autoritatile maghiare.

Arestat la 28 octombrie 1948, va ramane privat de libertate timp de 20 de ani, trecand prin diverse inchisori si locuri de domiciliu obligatoriu. Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955 a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco- si romano-catolici in penitenciarul Sighet. I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, intai la manastirea Ciorogarla, apoi la manastirea Caldarusani. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969, Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal "in pectore" al Bisericii Catolice.

Silviu Dragomir (1888-1962)

Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de stat, apoi ministru al Minoritatilor; autorul unor importante lucrari despre istoria Europei de Sud-Est, despre legaturile dintre }arile Romane in epoca medievala, despre Revolutia de la 1848 din Transilvania, precum si al monografiei conducatorului acesteia, Avram Iancu. 

Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950 pe timp de 24 luni, detentia fiindu-i "justificata" abia peste un an, prin Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat in 1955, prin amnistia datorata Conventiei de la Geneva, a trait la Cluj, pana in 1962.

Ioan Lupas (1880-1967)

Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 decembrie 1918, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Romane (1914), apoi membru titular (1916), presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lapedatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920); lucrari fundamentale despre istoria Transilvaniei

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. A fost eliberat prin aceeasi amnistie la 5 mai 1955.

Ion Nistor (1876-1962)

Istoric si militant unionist bucovinean, membru al Comitetului de Organizare a Adunarii Nationale de la Cernauti care a hotarat unirea cu Romania, in cadrul caruia a redactat Actul Unirii. Profesor la Universitatile din Viena si Cernauti, rector al Universitatii din Cernauti, profesor universitar la Bucuresti, membru al Academiei Romane (1911), director al Bibliotecii Academiei Romane, fruntas al Partidului National Liberal, fost ministru de stat, reprezentand Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrarilor Publice, al Muncii si, in final, al Cultelor si Artelor. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat prin amnistie la 5 iulie 1955.

Mihai Popovici (1879-1966)

Demnitar in Consiliul Dirigent, fruntas al Partidului National Taranesc, ministru - succesiv - al Lucrarilor Publice, al Finantelor, de Interne si al Justitiei. Arestat la 21 august 1947, pentru "activitate intensa in Partidul National Taranesc", a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat prin amnistie la 5 iulie 1955.

George Grigorovici (1871-1950)

Absolvent al Facultatii de Medicina din Viena. Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat in Parlamentul austro-ungar inainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu Romania. Presedinte al CC al PSDR (1936-1938). Dupa instaurarea regimului comunist, liderii social-democrati care se pronuntasera in 1921 contra transformarii miscarii social-democrate in partid comunist, printre care a fost si Grigorovici, au fost arestati. A murit in inchisoarea Vacaresti la 18 iulie 1950.

Ion Mihalache (1882-1963)

Combatant in primul razboi mondial, decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", invatatorul Ion Mihalache infiinteaza dupa Unire Partidul Taranesc, care prin fuziunea cu Partidul National din Transilvania formeaza in 1926 Partidul National Taranesc. Mihalache participa in guvernele din anii 1928-1933 ca ministru al Agriculturii si ministru de Interne. Impreuna cu Iuliu Maniu se opune dictaturii regale si Frontului Renasterii Nationale, cand PNT este dizolvat. Dupa razboi se opune sovietizarii tarii, fiind arestat in iulie 1947, dupa inscenarea de la Tamadau, si condamnat in noiembrie la munca silnica pe viata. Dupa regimul exterminator din penitenciarele Galati si Sighet este transferat in 1955 in arestul Ministerului de Interne, unde refuza orice fel de tranzactie cu anchetatorii. Transferat in inchisoarea de la Ramnicu Sarat, moare, la 5 martie 1963, dupa 16 ani de detentie, la varsta de 81 de ani.

Pantelimon Halippa (1883-1979)

Publicist si om politic, vicepresedinte (1917) si presedinte (1918) al Sfatului }arii de la Chisinau, promotor al Unirii cu Romania, ministru al Basarabiei in mai multe guverne de dupa 1918, ministru al Lucrarilor Publice, al Comunicatiilor, al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, senator si deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Romane (1918). 

Arestat in 1950 si intemnitat la Sighet fara a fi judecat, a fost predat in 1952 autoritatilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani munca silnica. Dupa ce a trecut prin 11 lagare sovietice, a fost readus in tara, fiind, de asta data, inchis la penitenciarul Aiud pana in 1957.

Ilie Lazar (1895-1976)

Doctor in Drept al Universitatii din Cluj. La sfarsitul razboiului, organizeaza garzile nationale si instaleaza cu administratia romaneasca in comitatul Maramures. Reprezinta Maramuresul la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, apoi insoteste delegatia ardelenilor la predarea Actului Unirii la Bucuresti. Dupa 1918, a fost deputat, membru in delegatia permanenta a Partidului National }aranesc, organizator al garzilor taranesti "Iuliu Maniu", sef al organizatiilor muncitoresti centrale. In timpul dictaturii carliste a fost internat in lagarul de la Turnu (Valcea), iar in timpul celei antonesciene la Targu Jiu. Arestat de comunisti prima oara la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni inchisoare corectionala, pentru "omisiunea denuntarii complotului", in procesul "Miscarii Nationale de Rezistenta", fiind eliberat conditionat la 8 decembrie 1946. Implicat in inscenarea de la Tamadau, este arestat a doua oara, la 14 iulie 1947. A fost condamnat la 12 ani temnita grea, in procesul conducatorilor Partidului National }aranesc, pentru "complot in scop de tradare" (noiembrie 1947). Incarcerat la Galati, Sighet, Ramnicu Sarat, Periprava, a fost eliberat abia la 9 mai 1964. Dupa eliberare a trait la Cluj pana in 1976.

Ion Flueras (1882-1953)

Lider al Partidului Social-Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), presedinte al Confederatiei Generale a Muncii (1926-1938). Pentru ca a refuzat in 1920 sa adere la Internationala a III-a, a fost exclus de bolsevici din "miscarea muncitoreasca" si pus pe lista neagra a acesteia. In 1945 a fost retinut timp de 3 luni de catre autoritatile comuniste pe motiv ca a raspandit "manifeste interzise". A fost rearestat in iunie 1948 si condamnat la 15 ani temnita grea pentru "crima de inalta tradare". A fost ucis de "reeducatii" din inchisoarea Gherla la 26 iunie 1953.

Gheorghe I. Bratianu (1898-1953)

La 18 ani, dupa ce debutase ca elev in Revista Istorica a lui Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu se inroleaza voluntar, avand consimtamantul scris al tatalui sau, Ion I.C. Bratianu, si pleaca pe front. In 1917 este ranit in luptele de pe Valea Trotusului si trimis in spatele frontului. In 1918 revine pe frontul din Bucovina si este ranit din nou. Studiaza istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva si Napoli, obtine doctoratul sub indrumarea lui Nicolae Iorga si, mai tarziu, a lui Ferdinand Lot. Dupa performante istorice stralucite, devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei. In noiembrie 1940 condamna public asasinarea de catre legionari a magistrului sau, Nicolae Iorga. Va deveni in anul urmator, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universala fondat de acesta cu cativa mai inainte. In 1943 devine membru al Academiei Romane. In 1947 i se stabileste arest la domiciliu in Bucuresti, str. Biserica Popa Chitu, unde revizuieste si termina patru dintre lucrarile sale de istorie. In 1948 este exclus din Academia Romana. In mai 1950 este arestat fara mandat si dus la penitenciarul Sighet, unde va muri in 1953. Memoriile unui coleg de suferinta spun ca, in inchisoare, Bratianu desenase pe un perete un plan de istorie universala. Opera lui Gheorghe Bratianu, fragmentata in scrierea ei de razboi si intrerupta definitiv de anii de detentie, este una dintre cele mai obiective si convingatoare pledoarii despre unitatea poporului roman in spatiul carpato-pontic.

Aurel Vlad (1875-1953)

Promotor al Unirii din 1918, membru in Consiliul Dirigent, membru al Partidului National Roman si apoi fondator si fruntas PNT, ministru al Finantelor, ulterior al Cultelor si Artelor.

Arestat de Securitatea din Sibiu in noaptea de 5/6 mai 1950, la 75 ani, a fost internat fara forme legale la penitenciarul Sighet, unde a murit la 2 iulie 1953. Pedeapsa administrativa i-a fost majorata dupa moarte cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559 din 6 august 1953.

Daniel Ciugureanu (1885-1950)

Medic chirurg, fruntas al Partidului National Moldovenesc si unul dintre promotorii unirii Basarabiei cu Romania. A fost presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Independente Moldovenesti, apoi ministru de stat, reprezentand Basarabia, in patru guverne interbelice.

Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit - potrivit memoriilor lui C.C. Giurescu - la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre penitenciarul Sighet. Potrivit evidentelor fostei Securitati, a decedat la 19 mai 1950, in penitenciarul Sighet, actul de moarte fiindu-i intocmit abia in 1957.

Sever Bocu (1874-1951)

Om politic si ziarist banatean. Studii la Academia Comerciala din Viena si Hautes Etudes din Paris. A fost unul dintre promotorii activismului politic in sustinerea cauzei nationale in Banat. In perioada primului razboi mondial s-a ocupat de organizarea detasamentelor de voluntari romani recrutate din randul prizonierilor armatei eustro-ungare aflati in Rusia. Pleaca la Paris (via Odessa-Moscova-Petrograd-Stockholm) ca sa ia parte la tratativele care au premers Conferinta de Pace, aducand argumente de ordin politic, social, etnic, demografic in favoarea unirii Banatului istoric cu Romania. Din 1921 devine deputat in Parlamentul Romaniei din partea Partidului National Roman, fiind apoi conducatorul PNT din Banat in perioada interbelica. La alegerile din noiembrie 1946 devine singurul deputat al PNT din judetul Timis-Torontal, dar refuza sa participe la lucrarile parlamentului in semn de protest fata de falsificarea scrutinului. Este arestat in noaptea de 5/6 mai 1950 si incarcerat la Sighet, unde a si murit la 21 ianuarie 1951. Certificatul sau de deces a fost emis abia la 20 iulie 1957.

Ghita Popp (1883-1967)

Om politic si publicist transilvanean, cu studii de Drept la Viena si Budapesta. In 1915, condamnat la munca de Curtea Martiala din Cluj pentru ca a cerut guvernului de la Bucuresti intrarea in razboi pentru eliberarea Transilvaniei si Banatului. Se inroleaza in armata romana si contribuie la formarea regimentelor de voluntari romani dintre prizonierii armatei austro-ungare aflati in Rusia. Participant cu drept de vot la Marea Adunare de la Alba Iulia. Trimis de Consiliul Dirigent la Paris, ca ziarist, pe langa misiunea romana de la Conferinta de Pace. Deputat in Parlamentul Romaniei in perioada interbelica, este apoi delegat in august-septembrie 1944 la Moscova, in Comisia de Armistitiu. Este condamnat in ianuarie 1948 la 10 ani de inchisoare pentru "insurectie armata". Dupa ce executa pedeapsa este internat alti 5 ani in domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan.

Onisifor Ghibu (1883-1972)

Pedagog, doctor in filosofie si pedagogie la Jena, militant pentru Unire. Ca si Sever Bocu si Ghita Popp, organizeaza in Rusia detasamentele de voluntari romani. Dupa 1 Decembrie 1918 devine demnitar in Consiliul Dirigent. Va fi profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii scolii romanesti de pedagogie si membru corespondent al Academiei Romane (1919).

Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca "a intreprins actiuni impotriva regimului democrat popular al RPR". A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.

Zenovie Paclisanu (1886-1957)

Teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918, membru al Comisiei de incheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier in Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Romane (1919). Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat in 1953 si rearestat in aprilie 1957, a murit in arestul "A" MAI Bucuresti la 31 octombrie 1957, cu o saptamana dupa condamnarea sa la 12 ani temnita grea (recursul declarat a fost respins la 15 saptamani dupa moarte).

Emil Hatieganu (1878-1959)

Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fruntas al Partidului National Roman si apoi al PN}, ministru al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, apoi ministru de stat, reprezentand Transilvania, in guvernele national-taraniste. Din ianuarie pana in noiembrie 1946 ministru fara portofoliu, reprezentand PN}, in guvernul Petru Groza.

Arestat pentru "activitate PN}" la 6 noiembrie 1948, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru "sabotaj", fiind internat, dupa expirarea pedepsei, la Sighet pe timp de 36 luni, conform Deciziei MAI nr. 638/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 671/1953. Eliberat la 15 iunie 1955.

Iosif Jumanca (1893-1949)

Ziarist, fruntas al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului National Roman Central (1918) si al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), deputat in Parlamentul Romaniei. In 1921 s-a pronuntat impotriva aderarii Partidului Socialist Roman la Internationala a III-a. Arestat de autoritatile comuniste, a murit la Jilava in 1949.

Iuliu Moldovan (1882-1966)

Medic, demnitar in Consiliul Dirigent al Ardealului, membru corespondent al Academiei Romane (1920), fruntas PN}, fost subsecretar de stat la Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, director al Astrei (1932-1947), profesor universitar la Cluj, intemeietorul Scolii de Igiena si Sanatate Publica din Cluj; lucrari despre sistemul sanitar romanesc.

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.

Sever Dan (1885-1961)

Jurist transilvanean, participant la miscarea anteunionista ca publicist si ca redactor a numeroase documente teoretice. Participa la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918, apoi ocupa in perioada interbelica functii de specialitate in Consiliul Dirigent si in cateva guverne, ca secretar de stat. Ministru al Sanatatii in guvernul Iuliu Maniu.

Arestat in 1950 impreuna cu celelalte personalitati, este tinut cinci ani in "inchisoarea ministrilor" de la Sighet.

Rudolf Brandsch (1890-1953)

Nascut la Medias in 1890, profesor, teolog si filosof, cu studii la Marburg, Cluj, Jena si Berlin, deputat intre 1910 si 1918 in Parlamentul Ungariei, la Budapesta, primul politician care a pledat pentru o politica comuna pe teritoriul ungar pentru minoritatile germane. In 1918 a infiintat Uniunea Germanilor din Romania si intretinea relatii bune cu Iuliu Maniu si Alexandru Vaida-Voievod. Intre 1919-1933, ca deputat al parlamentului din Bucuresti, a formulat pentru prima oara o lege a drepturilor minoritatilor europene. In timpul guvernelor lui Nicolae Iorga si Vaida-Voievod a fost subsecretar de stat pentru problemele minoritatilor. In 1948 a fost arestat de comunisti, fiind eliberat dupa 6 luni. In 1952 a fost din nou inchis, sub acuzatia de "inalta tradare", si a murit in spitalul inchisorii Vacaresti la 18 septembrie 1953.

Hans Otto Roth (1890-1953)

Nascut in 1890 la Sighisoara, studii de drept la Budapesta, Viena, Berlin si Zürich.

Din 1917, activitati politice. Dupa Unire, s-a ocupat de integrarea minoritatii germane in Romania Mare, iar intre 1919 si 1938 a fost deputat si senator in parlamentul din Bucuresti.

Orientat impotriva national-socialismului german, a protestat in 1933 la cancelarul Adolf Hitler contra prigonirii evreilor. Din 1935 pana in 1948 a fost avocat in Bucuresti si editor la ziarul Siebenbürgisch-Deutschen Tageblattes, (Ziarul German din Translivania), cea mai importanta publicatie germana din Europa de Sud-Est. Dupa intrarea Armatei Rosii in Romania in 1944, a incercat impreuna cu Rudolf Brandsch sa elaboreze un statut al drepturilor minoritatii germane. In 1948 a fost arestat si apoi eliberat dupa 6 luni. La 15 aprilie 1952, a fost arestat din nou de Securitatea din Brasov, atunci Orasul Stalin. A murit la 1 aprilie 1953, in lagarul Ghencea.

Alexandru Lapedatu (1876-1950)

Nascut la 14 septembrie 1876 la Brasov, studiaza la Bucuresti medicina si filosofia si devine in timp unul dintre cei mai importanti istorici, semnand peste 400 de lucrari si ocupandu-se de organizarea Comisiei Monumentelor Istorice si a sistemului arhivistic national. In 1917, impreuna cu Sever Bocu si alti intelectuali transilvaneni, se ocupa, la Kiev si Odesa, de organizarea detasamentelor de prizonieri romani care urmau sa sprijine procesul de unificare. Este desemnat presedinte al Comitetului Roman al Refugiatilor din Austro-Ungaria. Ca membru al delegatiei la Conferinta de Pace de la Paris contribuie la redactarea memoriilor documentare prezentate de delegatia romana, condusa de Ion I.C. Bratianu. A fost parlamentar in toate legislaturile si ministru in opt guverne interbelice. Intre 1935-1937 a fost ales presedinte al Academiei Romane. Arestat in mai 1950, isi sfarseste zilele in inchisoarea Sighet dupa 117 de zile de detentie. Avea 74 de ani.

Generalul Henri Cihoski (1871-1950)

Nascut la Tecuci, la 4 august 1871, face studii militare in Romania si Franta, parcurgand ierarhia militara pana la gradul de general (1916). Lupta pe toate fronturile primului razboi mondial, distingandu-se eroic in luptele de la Marasesti. Dupa Unirea din 1918 participa la instalarea administatiei romanesti in Basarabia si face parte, ca expert militar, din delegatia la tratativele de pace la Paris. A fost ministru al Apararii in guvernul Iuliu Maniu (1928-1930). Ca fost demnitar, a fost arestat in noaptea de 5/6 mai 1950, murind dupa doar cateva zile de la incarcerarea sa in inchisoarea de la Sighet, in varsta de 79 de ani.

Generalul Ioan Rascanu (1874-1952)

Nascut la Cahul, la 4 ianuarie 1874, a facut studii militare si a parcurs toate treptele ierarhice pana la aceea de general. S-a distins ca strateg in luptele de la Marasesti si apoi a participat la mentinerea ordinii administrative in Basarabia, dupa unirea cu Romania. Desi a fost ministru al Apararii doar pentru scurt timp, in guvernele imediat urmatoare Unirii, conduse de Arthur Vaitoianu, Alexandru Vaida-Voievod si Alexandru Averescu, a fost arestat in 1950, ca fost demnitar interbelic si, incarcerat la Sighet, a murit la 25 februarie 1952, in varsta de 78 de ani.

Ion Pelivan (1876-1954)

Nascut la Razeni, in Basarabia, in 1876, a studiat dreptul in Estonia, fiind arestat si deportat de regimul tarist intre 1902-1905. A sprijinit miscarea intelectualilor veniti din tara pentru recrutarea prizonierilor romani din armata austro-ungara detinuti in Rusia. A facut parte din Sfatul }arii, devenind apoi director pentru Afacerile Externe in guvernarea Pantelimon Erhan, instituita la 29 decembrie 1917. Dupa votul dat de Sfatul }arii pentru unirea cu Romania, a facut parte din parlamentul de la Bucuresti si a fost ministru de Justitie intre 1919-1920 in guvernul Alexandru Vaida-Voievod. A murit in penitenciarul de la Sighet la 25 ianuarie 1954, in varsta de 78 de ani.

Theodor Cudalbu (1863-1954)

A fost veteranul demnitarilor exterminati in inchisorile anilor ’50. Fost ministru al Agriculturii si Domeniilor in guvernul generalului Alexandru Averescu (1920-1921), a fost arestat trei decenii mai tarziu in lotul fostilor demnitari si a murit in inchisoarea Sighet la 21 ianuarie 1954, in varsta de 91 de ani. In acelasi timp, fiul sau, inginerul de cai ferate Ion Cudalbu, a fost condamnat si executat la inchisoarea Jilava, in 1951, dupa un proces inscenat, in care a fost acuzat ca ar fi furnizat "secrete ale planului cincinal" puterilor occidentale.

La aceasta aniversare simbolica, care ne gaseste intr-o Europa in sfarsit reunita politic dupa ce razboaiele si ideologiile au sfasiat-o de atatea ori, intrebarea care se pune este daca acesti eroi ai unitatii nationale sunt onorati asa cum se cuvine. Bineinteles ca multi dintre ei au intrat in automatismul nostru cotidian ca nume de strazi sau de monumente. Cei mai multi dintre ei au murit, insa, in inchisori si nu li se cunoaste mormantul. In schimb, au cazier judiciar si nici unul dintre parlamentele de dupa decembrie 1989 nu a gasit de cuviinta sa elaboreze o lege prin care pedepsele politice sa le fie declarate nule de drept. Dar (cel mai grav lucru dintre toate) eroii generatiei Unirii risca sa moara pentru a doua oara, in uitare, pentru ca nici invatamantul, nici presa nu se straduiesc sa le perpetueze memoria la modul istoric, asa cum merita niste creatori de tara