Dimineaţă însorită de primăvară, căldura plăcută pătrunde pe geamurile largi deschise, pomii înfloriţi, iarba verde care răsare ne încântă privirile.
Încă o zi superbă!
Trăiesc!
Recunoaşteţi senzaţia plăcută stimaţi cititori?
Hmm.
Strigătul fericit al fiecărei zile...
Trăiesc!
Este umbrit de ghimpele simţit în stomac, la începutul fiecărei zile, devenit ceas deşteptător, bici necruţător al aducerii aminte...
Trăiesc!
Acest ghimpe are un nume - frică.
Frica de ziua care începe cu abandonarea copiilor spre educare, în mîinile dascălilor detaşaţi de menirea lor de mult.
Frica de colegi, de şefi, care au uitat de mult, plăcerea muncii în colectiv şi bucuria fructului dezvoltării personale şi colective.
Frica de cadrele medicale, în mîinile cărora ajungem poate, a căror profesonalism este lăsată peste hotare.
Frica de comerciantul devenit vorace.
Frica de cutia poştală plină de bucăţele de hârtie a căror povară cere puterea unor Titani.
Frica întîlnirii celor dragi,insuportabilitatea propriei noastre fiinţe istovite în ochii lor la sfârşitul zilei.
Cunoscătorii, afirmă că orice boală devine curabilă atunci când o recunoaştem.
Stimaţi cititori, perioada de latenţă a trecut de mult, boala este manifestă, prin consecinţă este tratabilă.
Frica este o lentilă care distorsionează realitatea.
Luând lentila clară al curajului, bucuriei de a trăi şi al iertării semenilor, (mânaţi în lupta lor zilnică de acelaşi ”bici necruţător”) să spunem dimineţilor ”Bine ai venit!”
Tuturor cititorilor HRISTOS A ÎNVIAT!
(Imola Urban, profesor)
