Un deceniu de la semnarea tratatului de aderare al României la UE. Mesajul preşedintelui

http://www.voceatransilvaniei.ro/un-deceniu-de-la-semnarea-tratatului-de-aderare-al-romaniei-la-ue-mesajul-presedintelui-klaus-iohannis/

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis sâmbătă, un mesaj cu ocazia a 10 ani de la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, în care arată că există încă procese de integrare nefinalizate precum aderarea la Spaţiul Schengen şi adoptarea monedei unice.

”Aniversăm astăzi 10 ani de la semnarea Tratatului de aderare a României (şi Bulgariei ) la Uniunea Europeană, eveniment care a avut loc la Abaţia Neumünster din Luxemburg. 25 aprilie 2005 este un moment cu o semnificaţie deosebită pentru ţara noastră. Semnarea Tratatului de aderare a venit după un proces dificil de negocieri care a marcat transformări profunde în multe domenii ale vieţii economico-sociale”, arată şeful statului, în mesajul transmis de Administraţia Prezidenţială, citat de Mediafax.

Preşedintele Klaus Iohannis consideră că ”acest moment a însemnat recunoaşterea faptului că România era pregătită să devină membră a Uniunii Europene, să se alăture unui spaţiu de valori definit de democraţie, stat de drept, economie de piaţă, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

”Aderarea României la Uniunea Europeană, la fel ca şi aderarea la NATO, a demonstrat că elitele politice şi societatea sunt capabile să-şi unească eforturile în direcţia unor obiective naţionale majore, care depăşesc interese particulare sau conjuncturale. Astăzi putem fi mândri de faptul că facem parte dintr-o uniune de state suverane cu rol semnificativ la nivel global, din marea familie europeană pentru care asigurarea păcii, stabilităţii, prosperităţii pentru cetăţenii săi şi promovarea democraţiei şi a statului de drept sunt obiective fundamentale”, declară şeful statului.

Iohannis mai afirmă că ”România a demonstrat că este un partener credibil şi predictibil care pledează consecvent pentru adâncirea proiectului european, pentru respectarea principiilor şi valorilor fundamentale ale Uniunii Europene”.

”Drumul parcurs de România de la momentul semnării Tratatului de aderare şi până acum nu a fost simplu. România s-a transformat mult, ca stat şi ca societate, în toţi aceşti ani, eforturile depuse pentru modernizare fiind semnificative. Calitatea de membru al Uniunii Europene pe care România a obţinut-o începând cu 1 ianuarie 2007 a adus cetăţenilor români multiple beneficii. Crearea unui cadru legislativ în concordanţă cu cel al Uniunii Europene, asigurarea accesului la fondurile structurale şi de coeziune, participarea la procesul de luare a deciziilor la nivelul european, libera circulaţie a persoanelor pe teritoriul Uniunii, precum şi accesul companiilor româneşti pe piaţa unică europeană fac parte dintre beneficiile obţinute”, consideră preşedintele Iohannis.

El apreciază că ”există, încă, procese de integrare nefinalizate precum aderarea la Spaţiul Schengen şi adoptarea monedei unice. Rămânem profund ataşaţi realizării acestor două obiective cât mai curând posibil”.

”Vom sprijini, în continuare, consolidarea Uniunii Europene, adâncirea integrării europene. Susţinem menţinerea unităţii proiectului european şi a solidarităţii între statele membre ca elementele centrale ale acestei construcţii. România are toate premisele pentru a-şi consolida poziţia în interiorul Uniunii Europene, astfel încât vocea noastră să fie mai puternică în procesul decizional la nivel european. Iar acţiunea noastră comună va fi în această direcţie. Am convingerea că, pe baza experienţei acumulate în aceşti 10 ani care au trecut de la semnarea Tratatului de aderare, vom valorifica mai bine oportunităţile create de apartenenţa noastră la Uniune în beneficiul tuturor cetăţenilor români”, se mai arată în mesajul preşedintelui Klaus Iohannis.

Piaţa Unirii care nu uneşte ci dezbină

http://papolok.blog.hu/2015/02/12/pia_a_unirii_care_nu_une_te_ci_dezbin

írta: pavtsi

Comunitatea maghiară orădeană care îl respectă pe Sfântul Ladislau este bine antrenată deja: după 1918, statuia Sfântului Ladislau a fost dusă de pe piaţa orădeană care îi purta numele, şi puterea românească – în mod evident – imediat a şi schimbat numele pieţei. Între cele două războaie mondiale piaţa era dominată de statuia regelui Ferdinand, iar în epoca comunistă de tunuri şi de portretul lui Ceauşescu. De altfel am convingerea că ideea mutării bisericii Sfântului Ladislau s-a născut pentru că acel lăcaş de cult amintea de trecutul maghiar al Oradiei: comuniştilor atei nu le-ar fi trecut prin cap să mute de acolo o biserică ortodoxă. După revoluţie a ajuns Mihai Viteazul în locul de odinioară al Sfântului Ladislau.

Reamintesc toate astea pentru că în curând începe reabilitarea pieţei principale a oraşului, ceea ce, se poate presupune, va stabili pentru decenii întregi aspectul şi atmosfera centrului Oradiei. Această reabilitare i-ar putea oferi conducerii acum exclusiv româneşti a oraşului posibilitatea să iasă din secolul 19. şi 20. şi să reabiliteze piaţa principală nu după logica dominaţiei unei naţiuni asupra celeilalte ci bazându-se pe respectul reciproc al comunităților conlocuitoare. Maghiarii, presupun, s-ar bucura dacă Sfântul Ladislau ar reveni pe piaţa pe care ei, spre deosebire de români, nu au numit-o nicodată „Unirii”. Cu care iarăşi, nu e nici o problemă, deoarece fiecare comunitate are propria narativă istorică şi poate fi considerat un mod de conlocuire paşnică, dacă diferitele comunităţi au denumirile lor proprii pentru spaţiile, locurile publice, şi nimeni nu se supără pentru asta. Ar fi la fel semnul toleranţei, dacă pe aceeaşi piaţă şi-ar găsi locul în acelaşi timp personajele însemnate ale istoriei diferitelor comunităţi naţionale. Dar din păcate conducerea actuală a oraşului nu numai că iroseşte ocazia prezentării acestui mesaj, ci îl evită în mod conştient.

Scriu asta pentru că după spusele viceprimarului Oradiei, statuia Sfântului Ladislau nu poate fi pusă pe piaţa principală, căci există deja un proiect de reabilitare aprobat care a obţinut finanţare europeană, şi ne paşte pericolul să se piardă acea finanţare dacă se face orice fel de modificare la proiectul deja aprobat. Afirmă acest lucru tocmai viceprimarul care a intervenit personal să se schimbe radical proiectul de reabilitare al pieţei aprobat deja de consiliul local. Nemaivorbind de ideea aceluiaşi viceprimar cum că în locul unde se inchipuia un obelisc, după reabilitarea pieţei se va pune ceva ce aminteşte de faptul că prin Oradea trecea cândva meridianul 0. E evident că viceprimarul cu acel pretext folosit drept argument încearcă să camufleze intenţia adevărată a conducerii primăriei, şi anume prezentarea în spaţiu public a dominaţiei exclusive româneşti. Cu ce altceva s-ar putea explica faptul că pe piaţa Unirii vor fi puse doar statui reprezentând personaje din istoria românilor (statuia lui padre Pio din micuţa grădină a bisericii Sfântului Ladislau, deci pe o proprietate privată nu se pune), în schimb fac abstracţie de o comunitate locală de peste patruzeci de mii de oameni, şi nici nu vor să audă despre personajul istoric important al comunității locale maghiare şi a catolicismului universal?

Această (struţo)politică a primăriei dusă pe plan ideologic nu schimbă deloc simplul fapt că Sfântul Ladislau a avut un rol decisiv în istoria Oradiei şi această mişcare nu va ştirbi cultul Sfântului Ladislau în rândul maghiarilor, care în schimb sunt nevoiţi din nou să se confrunte cu faptul că pentru mentalitatea politică românească nu au fost de ajuns cei aproape o sută de ani de la 1918 încoace să scape de acea viziune (istorică) meschină care aşează mereu maghiarii pe post de duşmani. Acesta este motivul pentru care primăria Oradiei nu vrea să repună în drepturi pe regele sfânt care a întemeiat acest oraş, şi împotriva căruia de altfel istoriografia română nu poate invoca nici un fel de „păcat”. Pentru că Sfântul Ladislau nu a luptat niciodată împotriva românilor, în schimb ctitoriile lui au îmbogăţit Ardealul, el a asigurat pacea în această regiune. şi să amintim şi faptul că el este tatăl Sfântei Parascheva venerată şi de creştinii ortodocşi, deci şi comunitatea română ar putea respecta pe Sfântul Ladislau fără nici o reţinere, dacă – repet – mentalitatea colectivă românească ar putea depăşi în sfârşit această viziune care nu vede în maghiari altceva decât duşmani sau în cel mai bun caz adversari. Dar din păcate exemplul orădean arată nu numai că mentalitatea politică colectivă românească nu se debarasează de acest tip de gândire dăunătoare şi perimată, ci dimpotrivă, această mentalitate se reproduce în mentalul colectiv. Oglinda fidelă a acestui mod de gândire care mereu se perpetuează este faptul că până acum doar o străduță ingustă şi lăturalnică a purtat numele sfântului Ladislau, dar în viitor şi piaţa Unirii fără statuia sfântului va oglindi acelaşi lucru

Dar degeaba se străduieşte conducerea primăriei să elimine pe Sfântul Ladislau din amintirea colectivă a orădenilor, pentru că cel puţin pentru cei peste patruzeci de mii de maghiari care mai trăiesc în acest oraş piaţa principală – chiar şi fără denumire oficială şi fără statuie – va rămâne mereu piaţa Sfântului Ladislau.

Tendinţe separatiste în regiunea Odessa: a fost înfiinţată oficial Rada Populară a Basarabiei Congresul de constituire a Radei Populare a Basarabiei.

http://adevarul.ro/moldova/actualitate/tendinte-separatiste-regiunea-odessa-fost-infiintata-oficial-rada-populara-basarabiei-1_55239692448e03c0fd4d5ce6/index.html

7 aprilie 2015,

La Odessa a fost înfiinţată ieri ”Rada Populară a Basarabiei”, o organizaţie pro-rusă, calificată deja de organele de securitate ucrainene ca fiind separatistă. Conform fondatorilor, noua organizaţie reuneşte ”cele şapte comunităţi principale ale Basarabiei: bulgarii, găgăuzii, ruşii, ucrainenii, ţiganii, moldovenii şi polonezii”. 

Rada Populară a Basarabiei va fi alcătuită din 21 de membri, câte trei pentru fiecare din comunităţile naţionale amintite mai înainte. Preşedintele Radei Populare a Basarabiei a fost ales Dmitri Zatuliveter (care în acelaşi timp este şi preşedintele Uniunii Transnistrenilor din Ucraina). Deja a fost lansată o pagină de internet a acestui organ(rada-bessarabia.org), al cărui domeniu este înregistrat şi găzduit la Moscova. Stema Radei Populare a Basarabiei este alcătuită dintr-o ancoră şi un ciorchine de struguri, reprezentând ţinutul maritim al Odessei şi viţa de vie din Basarabia, deşi nu este clar dacă organizaţia are în vedere Basarabia de sud din Ucraina sau şi Republica Moldova. Deviza noii organizaţii este ”Voinţă şi muncă”. 

Informaţii contradictorii 

La reuniunea de la Odessa ar fi participat şi un reprezentant al partidului bulgar ATAKA, de extremă dreapta, Sviatoslav Proinov, prezentat de presa ucraineană drept preşedintele mişcării de tineret a acestui partid. Conform presei bulgare, Proinov nu este membru al partidului ATAKA, iar organizaţia de tineret a acestui partid este condusă de Denisa Gadjeva. Partidul ATAKA a transmis presei de la Sofia un comunicat în care se arată că Sviatoslav Proinov nu reprezintă partidul. Presa ucraineană anunţă că de la Chişinău au participat la congresul de fondare al Radei Populare Basarabene Mihail Garbuz (preşedintele partidului Patrioţii Moldovei) şi fostul deputat comunist Grigore Petrenco (contactat de Adevărul Moldova, acesta a negat că ar fi participat la congresul de constituire a Radei Populare a Basarabiei de la Odessa). Înainte de organizarea conferinţei, opt reprezentanţi ai Radei Populare a Basarabiei ar fi fost reţinuţi de organele de ordine ucrainene sub acuzaţia de separatism deoarece împărţeau pliante care anunţau acest congres. 

Ce vrea Rada Populară a Basarabiei Conform lui Dmitri Zatuliveter, ”Misiunea noastră este ca Basarabiei să-i fie acordat statut de autonomie naţional-culturală. Suntem patrioţi ai ţinutului nostru şi de noi depinde viitorul nostru. Rada populară este o nouă formă de auto-organizare a basarabenilor”. În rândurile ce urmează redăm traducerea programului şi manifestului lansat de Rada Populară a Basarabiei.
Programul 
Rada Populară a Basarabiei este creată ca o organizaţie independent şi capabilă, care reuneşte cetăţenii care nu sunt indiferenţi din regiunea Dunării, cărora le pasă de dezvoltarea socio-economică, etno-culturală, educaţională şi politică a regiunii. 

Rada Populară funcţionează după principiul autoorganizării, autofinansării şi are staut de asociaţie obştească. În Rada Populară vor fi reprezentaţi cu drepturi egale asociaţiile cultural-naţionale ale ucrainenilor, ruşilor, bulgarilor, găgăuzilor, ţiganilor, moldovenilor, polonezilor şi alţii, dar şi comunităţile teritoriale, formaţiunile de cazaci şi asociaţiile oşteşti, care susţin scopurile şi obiectivele Radei. Acţionând în baza legislaţiei şi Constituţiei Ucrainei, 

Rada Populară a Basarabiei vine cu iniţiative privind dezvoltarea în regiune a limbilor naţionale, educaţiei, culturii şi identităţii. Priorităţile acestei Radei este lupta pentru ridicarea nivelului de viaţă, stabilitatea socială şi prosperitatea economică a Basarabiei.
Un scop strategic este asigurarea reprezentativităţii tuturor comunităţilor naţionale în organele de conducere a regiunii Odesa. Formaţiunea examinează perspectiva de creare a unui cluster naţional-cultural cu un staut teritorial special. Rada pledează pentru respectarea severă a Constituţiei Ucrainei. Rada susţine integritatea teritorială şi statul de ţară non-aliată. În cazul aderării Ucrainei la NATO, Rada îşi rezervă dreptul la autodeterminare a Basarabiei. Rada Populară a Basarabiei planifică realizarea unei analize a situaţiei cu scopul de a dezvolta programe regionale pentru a fi introduse pe agenda autorităţilor de toate nivelurile. Rada va proteja drepturile şi libertăţile locuitorilor Basarabiei, indiferent naţionalitate şi religie. Partenerul proiectului este „Centrul european de comunicare”, Bulgaria. Manifestul Radei Populare a Basarabiei Noi locuitorii neindiferenţi din regiunea Dunării, interesaţi în dezvoltarea socio-economică, etnică, culturală, educaţională şi politică a regiunii, declarăm crearea unei noi asociaţii obşteşti – Rada Populară a Basarabiei. Activând în baza Constituţiei actuale şi a legii ucrainene, Rada Populară a Basarabiei vine cu iniţiativa de a dezvolta multidirecţional regiunea, a limbilor naţionale, educaţiei, culturii şi identităţii. Rada Populară a Basarabiei va deveni o platformă pentru uniunea comunităţilor naţionale, intensificarea dialogului între acestea, dar şi pentru întărirea păcii şi înţelegerii în regiune. 

Analiza situaţiei regionale demonstrează că Basarabia suferă din cauza crizei social-economice, şomajului şi din cauza distrugerii infrastructurii sovietice. Regiunea este lipsită de sprijin şi suprabvieţuieşte la limită. Industria şi porturile practic nu mai funcţionează. Sectorul agrar este în depresie, este distrusă şi industria de prelucrare. Speranţa că schimbarea puterii la Kiev va aduce la o schimbare spre bine s-a adeverit a fi o iluzie.
Tinerii şi muncitorii pleacă din Basarabia. Sunt nişte semnale serioase care ne fac să ne gândim la viitorul nostru, dar şi să acţionăm.
Rada Populară va crea iniţiative legislative pe care le va înainta organelor legislative din Odesa. Noi suntem patrioţii regiunii noastre şi de noi depinde viitorul nostru.
Rada Supremă este o formă nouă de autoorganizare a basarabenilor. Vocea noastră va fi auzită de toţi. Acţiunile noastre vor fi apreciate de oameni şi istorici.
Fiecare zi a Radei Populare a Basarabiei va fi o zi a luptei şi deciziilor.
Manifestul prezent aprobă Progama de dezvoltare a Radei Populare a Basarabiei, care determină structura, regulamentul şi procedurile de luare a deciziilor. 

Trăiască prospera regiune a Basarabiei! 

Trăiască Rada Populară!

Citeste mai mult: adev.ro/nmfjg1

Tutoror cititorilor noștrii dorim Sărbători Fericite!

Tutoror cititorilor noștrii, dorim Sărbători Fericite! 

A PATRA PUTERE ÎN STAT: HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER

http://www.nostrasilva.ro/comunicate/a-patra-putere-in-stat-holzindustrie-schweighofer/

26.03.2015

„(…) capitalurile străine au pus mâna, cu preţuri derizorii, pe pădurile noastre. CELE MAI MULTE PROPUNERI CARE NE VIN DIN STRĂINĂTATE AU DE OBIECT PĂDURILE NOASTRE. Această situaţiune trebuie să ne dea de gândit”.

Theodor Cudalbu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, Dezbaterile Senatului asupra Proiectului de lege pentru reglementarea cumpărării de păduri, 3 iulie 1921.

A patra putere în stat: HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER

Retransmiterea de către Președintele Klaus Iohannis a proiectului de lege privind modificarea Codului Silvic către Parlament este punctul culminant al absurdului care a însoțit, în ultimii 2 ani, dezbaterea Codului Silvic.

Absurdul a început prin lansarea celebrei platforme de reforme pentru sectorul forestier „Lucia Varga”, reforme care s-au dorit transpuse legislativ în proiectul de modificare a Codului Silvic şi al căror punct central a fost „vânzarea lemnului măsurat, din rampe și depozite, și nu estimat din pădure”.

Argumentul folosit a fost combaterea tăierilor ilegale. Deși sună simplu și credibil pentru cei din afara sectorului, în fapt, această linie, imposibilă tehnic din cauza lipsei infrastructurii în pădure. Această iniţiativă ar fi condus la:

transformarea tuturor agenților economici de exploatare în simpli prestatori de servicii („să scoatem comerciantul din pădure”);

firmele care au integrată activitatea de exploatare și prelucrare primară a lemnului ar fi fost lipsite de resursa de masă lemnoasă (situația clasică a firmelor mici și mijlocii din România: peste 5000 agenți economici);

Holzindustrie Schweighofer ar fi avut „pe tavă” întreaga resursă de rășinoase, în sortimentele mult dorite, din întregul fond forestier proprietate publică (a statului și a unităților administrativ teritoriale, adică de pe 4,5 milioane hectare padure).

Cât de mult a deformat piața lemnului proiectul de Cod Silvic și ce efecte ar fi avut, s-a văzut imediat în toamna anului 2013, când prețurile la lemnul pe picior au explodat, ceea ce a condus la dispariția a peste 4000 de agenți economici din sectorul de exploatare și prelucrare a lemnului, în cursul anului 2014. Începând cu anul 2013, Codul Silvic a devenit o armă de destabilizare a administrării pădurilor și a întregului sector de prelucrare a lemnului.

Schimbarea politică din 2014 a condus, din fericire, la abandonarea proiectului de Cod Silvic în varianta „Lucia Varga”. Proiectul a fost înlocuit, grație unui ministru venit de la „dialog social” (doamna Ministru Doina Pană) cu un text rezultat în urma unei consultări reale cu principalele organizații reprezentative ale corpurilor profesionale, sociale și patronale din sectorul forestier, precum şi cu ONG-urile de mediu.

A rezultat un Cod Silvic consensual, al cărui punct central îl reprezintă un nucleu de principii de valorificare a masei lemnoase, temei juridic al unui regulament de vânzare a masei lemnoase, care să limiteze transformarea dintr-o poziție dominantă a Holzindustrie Schweighofer într-o poziție de monopol (limitarea la 30% a volumului dintr-un sortiment industrial/specie prelucrat de un agent economic). Prin acest text s-a dorit să se asigure aprovizionarea cu resursă de masă lemnoasă a industriei mobilei, să fie limitat exportul de masă lemnoasă brută şi să fie dezvoltată industria locală.

Însă, în iunie 2014, Camera de Comerț Româno-Americană a atacat extrem de virulent proiectul de Cod Silvic, într-o campanie incredibil mediatizată. Cu toate că,ulterior, Camera de Comerț Româno-Americană și-a abandonat tezele ca fiind false și nemotivate, proiectul de Cod Silvic atât de consensual până la acea dată, a devenit, la fel de brusc, „controversat”.

Linia „Varga” a fost susținută vehement de PNL. Ajuns la votul final, proiectul de Cod Silvic a picat cu 197 voturi „pentru”. Mai avea nevoie de doar 4 voturi. Inclusiv de la PSD au fost câteva „defectări” suspecte ale votului unor parlamentari (d-nul Tabugan, de exemplu).

Pe cale de consecință, proiectul de modificare a Codului Silvic a fost redepus în Parlament de către grupul parlamentar PSD – cu promisiunea unui vot rapid. Codul Silvic a trecut repede prin comisiile de specialitate, fără nicio modificare. Se părea că, în sfârșit, lucrurile au fost clarificate.

Dar nu a fost așa! Pe 28.09.2014, seara, la Jurnalul TVR – “Interviurile Telejurnalului” – ministrul Doina Pană anunţa că votul final asupra codului silvic urma sa fie marţi, în 30.09.2014. Pe 29 septembrie 2014 primul-ministru Victor-Viorel Ponta a anunțat amânarea votului, solicitând mai multe dezbateri.

Adevăratul motiv a fost intervenţia energică a Ambasadorului Austriei pentru apărarea intereselor companiei Schweighofer.

Acest lucru l-a marturisit, la momentul respectiv, doamna ministru Doina Pana, şi l-a spus şi public, zilele acestea.

Votul care viza Codul Silvic a fost amânat pentru septembrie-octombrie 2014. Starea de incertitudine din sectorul forestier a atins cote maxime. Prețurile de vânzare a masei lemnoase pe picior au luat-o razna, fără nici o legătură cu piața bușteanului și a cherestelei.

Holzindustrie Schweighofer a reușit să oprească timpul (aparitia Codului Silvic), astfel încât să devină operațională a treia mare capacitate de producție din România care va duce capacitatea de procesare a grupului de firme de la 40% din resursa de rasinoasa a Romaniei (pozitie dominanta) la 60% (pozitie de cvasimonopol). Din aceasta cauză, blocarea Codului Silvic era atât de importantă!

Am ajuns în primăvara anului 2015, Codul Silvic fiind adoptat de Parlament după lungi dezbateri. D-na Varga continuă și astăzi să își susțină platforma de „reforme radicale”, sustinută de un PNL parcă fără discernământ, lipsit de expertiză, blocat într-o opoziție distructivă față de proiectul de Cod Silvic.

Cum a rămas PNL blocat în linia „Varga” când întregul departament de mediu al PNL (d-na Sulfina Barbu, d-nul Mugur Cozmanciuc, d-nul Cristi Chirteș, d-nul Stelian Dolha, d-nul Vasile Lupu, d-nul Gelu Puiu) a susținut public proiectul de modificare a Codului Silvic? Evident, o altă enigmă a Codului Silvic, enigmă ce nu poate fi înțeleasă decât prin „efectul Schweighofer”.

În cele din urmă, proiectul de modificare a Codului Silvic a fost adoptat de Parlament, cu o majoritate fragilă (o susținere puternică din partea PSD și câteva voturi rătăcite, dar foarte importante de la PNL). Fiind lege organică, majoritatea calificată necesară adoptării Codului Silvic este greu de atins.

Războiul părea terminat! Presiunea și bulversarea de pe piața lemnului trebuiau să dispară odată pentru totdeauna. Holzindustrie Schweighofer trebuia să își regândească strategia în România. După adoptarea Codului Silvic a fost multă liniște. Nici un demers public major de contestare. Doar linia „Varga” complet decredibilizată.

Însă se constata ca era vorba de liniștea dinaintea furtunii. Moment în care linistea a devenit asurzitoare. Codul Silvic întârzia să să fie promulgat. La limita termenului acordat de Constituție pentru promulgarea unui act normativ, Președintele Klaus Iohannis anunța – într-un comunicat de presă – retransmiterea către Parlament, pentru reexaminare, a proiectului de Cod Silvic.

Incredibilă este motivația total neprofesionistă a gestului președintelui.

Răspundem, punctual, argumentelor domnului Preşedinte Klaus Iohannis:

proprietarii de păduri nu sunt condiționați, în niciun fel și sub nicio formă, de proiectul de Cod Silvic în alegerea ocolului silvic de regim care efectuează prestația de servicii silvice. Serviciul silvic, prestat de ocoale de regim unor proprietari de păduri liberi să își aleagă furnizorul de servicii, nu poate reprezenta „ajutor de stat” întrucât este plătit integral de proprietarii de păduri, fără subvenţii din partea Statului Român;

amenajamentul sivic este un sistem de reglementare a administrării pădurilor, cu respectarea în primul rând, al principiului continuității și eficacității funcționale a pădurilor. Dacă pentru pădurile sub 10 ha legiuitorul a considerat să instituie prin lege un sistem de administrare a pădurilor simplificat – prin limitarea recoltării la 3 mc/an/ha a masei lemnoase din aceste paduri – nu este o renunțare la amenajament (reglemenatarea administrării) sau la principiul continuității, ci reglementarea acestora direct prin Codul Silvic, act normativ cu forță mult mai mare decât un amenajament silvic. Creșterea medie a pădurii este de 5 mc/an/ha, volumul mediu recoltat în România, pe un hectar de padure, este aproximativ 3 mc/an/ha, deci reglementarea din Codul Silvic pentru padurile sub 10 ha nu va conduce, în niciun caz, la supraexploatarea acestor păduri! Este doar o reglementare simplificată, echivalentă unui amenajament simplificat, menită să deblocheze situația pădurilor neadministrate tocmai din cauza lipsei amenajamentelor silvice, care, potrivit normelor silvice, nu se pot întocmi decât de la 100 ha în sus.

caracterul diferențiat al taxelor pentru scoaterile definitive pentru anumite categorii de investiții derivă din caracterul de utilitate publică al acestor investiții (parcuri tematice și recreaționale, rețele de energie electrică) și este limitat la aceste excepții;

limitarea la 30 % a cantității de masă lemnoasă dintr-un sortiment industrial/specie care poate fi procesată de un agent economic/grup de agenți economici, nu este un principiu anticoncurențial, ci exact invers! Conform legilor concurenței, atunci când un agent economic atinge un prag de poziție dominantă/monopol pe un segment de piață, autoritatea de reglementare trebuie să intervină pentru limitarea efectelor poziției de dominantă/monopol pe segmentul de piață respectiv. Este exact ceea ce reglementează Codul Sivic. De asemenea, prevederea privind „preempțiunea în condiții egale de participare și de preț” poate fi considerată neconcurențială dacă se ignoră cuvantul „egale”. Principiile de valorificare a masei lemnoase reprezintă temeiul juridic pentru un regulament de vânzare a masei lemnoase, a cărui lipsă a creat foarte multe tensiuni în interiorul pieții lemnului.

Este greu de înțeles raţionamentul punctului de vedere exprimat de Președintele României Klaus Iohannis în motivarea cererii de transmitere pentru reexaminare a Codului Silvic.

Sperăm ca adevăratul motiv al cererii de reexaminare formulată de domnul Preşedinte Iohannis să nu aibă lagătură cu interesele companiei Schweighofer, ci cu doamna Lucia-Ana Varga şi orgoliul acesteia de a se considera predestinată să facă schimbări tocmai la păduri, unde saltul se realizează după legile lente ale naturii şi după cele fulgerătoare ale drujbei. Sau cu lipsa unor profesionişti în aparatul administrative al Preşedinţiei.

Am solicitat Preşedinţiei, în temeiul liberului acces la informaţiile de interes public, să ne comunice toate cererile prin care s-a solicitat reexaminarea codului silvic. Vom vedea dacă printre ele se regăsesc sau nu solicitări din partea Ambasadei Austriei şi/sau Holzindustrie Schweighofer.

Până atunci însă, efectele cererii domnului Klaus Iohannis se vor fi produs, cu posibile consecinţe ireversibile:

adoptarea Codului Silvic va fi, încă o dată, amânată;

în acest interval de timp, investiția Schweighofer de la Reci va deveni complet operațională, consolidându-se poziția companiei – de la o poziție dominantă, la o poziție de monopol;

presiunea pe resursa de masă lemnoasă va avea efecte în creșterea prețurilor, falimentarea unui număr mare de întreprinderi mici și mijlocii (resursa de 800.000 mc masă lemnoasă, care va fi procesată de noua capacitate Schweighofer, acoperă aproape integral tot necesarul industriei mobilei din Romania!), tăieri ilegale și supraexploatarea pădurilor de rășinoase.

„Tratament discriminatoriu” și „mediu neconcurențial” sunt cuvintele cele mai des întâlnite în motivarea cererii de reexaminare a Codului Silvic.

Pe cine să nu discriminăm, pe Holzindustrie Schweighofer? Monopolul reprezintă mediul concurențial? Acesta este mediul concurențial „bine făcut”?

26.03.2015 Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – NOSTRA SILVA

TRECUTUL ISTORIC: CONSILIUL DIRIGENT AL TRANSILVANIEI

http://patrimoniu.sibiu.ro/istorie/istorie/24

Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Preşedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

Componenţă:

Consiliul Dirigent îşi desfăşura activitatea pe Resorturi (Ministere) şi a fost alcătuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului Naţional Român, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania şi 3 independenţi), după cum urmează:

Iuliu Maniu (PNR), ministru-prezident şi ministru de interne;

Alexandru Vaida-Voievod (PNR), Resortul Afacerilor Externe şi Propagandă Ziaristică cu sediul în clădirea colegiului Gheorghe Lazăr ;

Ştefan Cicio-Pop (PNR), Resortul Armatei şi Siguranţei Publice, acesta funcţionând în clădirea colegiului Gheorghe Lazăr ;

Aurel Vlad (PNR), finanţe;

Vasile Goldiş (PNR), Resortul Cultelor şi a Instrucţiunii Publice, sediul pe Tribunei 7; A fost urmat de Valeriu Branişte care a realizat deschiderea Universitãţii Daciei Superioare la Cluj, devenită Universitatea Regele Ferdinand, iar astăzi Babeş Bolyai;

Aurel Lazăr (PNR), justiţie (cu sediul în Palatul de Justiţie);

Ioan Suciu (PNR), Resortul Organizării situat în str. Dealului 13;

Iosif Jumanca (PSDTB), Resorturile de Industrie şi de Agricultură işi aveau sediul în Şcoala de Cadeţi de pe str Avrig;

Romul Boilă (PNR), Resortul de Alimentare şi Comunicaţie (sediul la Palatul de Justiţie);

Emil Haţieganu (PNR), Resortul Codificării, cu sediul la Palatul de Justiţie;

Ion Flueraş (PSDTB), Resortul de Ocrotiri Sociale, sediul în actualul spital CFR, cel care a înfiinţat primul Ambulatoriu policlinic în Piaţa Armelor 5 care oferea consultanţă şi tratament gratuit celor cu venituri mici;

Victor Bontescu (indep.), Resortul de Comerţ şi Agriculturã, cu sediul în Şcoala de Cadeţi de pe str Avrig;

Vasile Lucaciu (indep.), fără portofoliu, cu misiuni în străinătate;

Octavian Goga (indep.), fără portofoliu;

Valeriu Branişte (PNR), fără portofoliu.

Recunoaşterea Consiliului Dirigent

Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României a emis "Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie". Serviciile publice au rămas în competenţa Consiliului Dirigent, iar afacerile străine, armata, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului au trecut în competenţa guvernului central de la Bucureşti. Transilvania urma să fie reprezentată în guvernul central prin miniştri fără portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra căruia guvernul regional îşi pierdea competenţa în favoarea guvernului central.

Realizări

Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe. Consiliul Dirigent a numit prefecţi în toate aceste 23 de judeţe, precum şi încă trei prefecţi pe lângă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu.

Dizolvarea Consiliului Dirigent

În ciuda dorinţei conducătorilor români transilvăneni de a păstra o oarecare autonomie a Transilvaniei în cadrul Regatului Român, Consiliul Dirigent a fost dizolvat de autorităţile de la Bucureşti pe data de 4 aprilie 1920. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a faptului că la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris soluţia alipirii Transilvaniei la Regatul Român a devenit ireversibilă, motiv pentru care autoritãţile de la Bucureşti n-au mai avut nevoie să facă nici un fel de concesii românilor transilvăneni.

“Ultimul Cuvant” – B1TV

http://www.nostrasilva.ro/media/ultimul-cuvant-b1tv-26-martie-2015/

“Ultimul Cuvant” – B1TV – 26 martie 2015

Realizator: Catalin Striblea

Invitati

Narcisa Iorga – jurnalist

Tudor Barbu – senator PNL

Vasile Marica – lider sindical SED LEX

Radu Cristescu – PMP

Bogdan Ioan Tudor Todoran – presedinte NOSTRA SILVA

Pâinea viitorului, făcută din cânepă - invenţia de milioane a unui tânăr din Cluj. Beneficiile extraordinare pentru sănătate ale produsului medaliat cu aur

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/painea-viitorului-facuta-canepa-inventia-milioane-unui-tanar-cluj-beneficiile-extraordinare-sanatate-produsul-medaliat-aur-1_551bea00448e03c0fd1ddc0b/index.html#photo-head

 1 aprilie 2015, 17:50 deFlorina Pop

Pâine cu făină din cânepă, un aliment cu multiple beneficii. Produsul a fost creat de un masterand din Cluj, de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor de la USAMV   FOTO: Florina Pop Iulian Rusu, un masterand din Cluj, a creat un nou tip de pâine, făcută cu făină din cânepă, care are nenumărate beneficii pentru sănătate. Alimentul a câştigat medalia de aur la un salon internaţional de inventică. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Otrava din pâinea noastră cea de toate zilele: glutenul – „ucigaşul“ l... Ce ar trebui să mâncăm ca să fim sănătoşi? Cât de bună pentru organism este pâinea? La aceste întrebări a găsit răspuns un masterand din Cluj: a inventat o pâine din făină de cânepă. Împreună cu două profesoare ale sale, Iulian Rusu (24 de ani) a creat un nou tip de pâine care are o mulţime de beneficii pentru corpul uman şi care a fost şi recunoscută printr-o medalie de aur la Salonul Internaţional al Cercetării, Inovării şi Inventicii „Pro Invent“, de săptămâna trecută, de la Cluj. Pâinea este produsă din „Cannabis sativa“, pe care o cultivau bunicii noştri pentru ţesături Lumea când aude de cânepă se gândeşte direct la drog. Există două tipuri de cânepă: Cannabis indica, cânepa indiană, din care se fac droguri şi Cannabis sativa folosită în partea industrială şi alimentară”, subliniază masterandul (foto dreapta). De unde i-a venit ideea Într-unul dintre laboratoarele Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) miroase, încă de la intrare, a pâine scoasă din cuptor. E ora 10.00, iar Iulian Rusu, „tatăl“ pâinii cu cânepă, a venit devreme să frământe aluatul şi să pună minunea maronie la copt. „Acum doi ani căutam o temă pentru licenţă. Profesorul Marcel Duda, din cadrul Facultăţii de Agricultură, coordona atunci un doctorat legat de producerea seminţelor de cânepă şi, din discuţie în discuţie, mi-a spus câteva lucruri interesante despre seminţele de cânepă. De acolo mi-a venit ideea să fac pâine şi cu făină de cânepă. Apoi am vorbit cu doamna inginer Crina Mureşan şi am stabilit să facem un produs nou, de panificaţie, care nu este pe piaţă“, povesteşte masterandul. 

Potrivit legii româneşti, în alimente nu se poate folosi un adaos mai mare de 20% de făină din cânepă. De aceea, Iulian a creat patru tipuri de pâine, în funcţie de proporţia de făină de cânepă pusă: 5%,10%, 15% şi 20%. Formula magică este secretă „Am stabilit de la început o anumită reţetă pe care să mergem“, explică tânărul. Aceasta e foarte asemănătoare cu reţeta clasică de pâine: făină de grâu, drojdie, apă, sare. La ea se adaugă făină de cânepă, în diferite proporţii, obţinută din seminţe de cânepă. După multe luni de experimente, prima versiune a pâinii cu făină de cânepă a creat-o ca produs finit al lucrării sale de licenţă. ”La Festivalul Alimentului de acum 2 ani, când am mers cu produsul sub formă de chifle din pâine cu cânepă, au venit profesori, studenţi. Mulţi au preferat chiflele cu 10% adaos de făină de cânepă. La lucrarea de licenţă am făcut o analiză senzorială şi am observat că studenţii au preferat pâinea cu 10% adaos. Au spus că le place foarte mult gustul. Şi la PROINVENT, anul acesta, tot cu pâine de 10% adaos am mers. Le-a plăcut. Unii m-au întrebat ce conţine. A fost cineva care mi-a zis că şi-a cumpărat făină de cânepă şi că vrea să-şi facă pâine din cânepă”, povesteşte Iulian. La pâinea cu 20% adaos de făină de cânepă, gustul cânepei e mai pronunţat. „Această pâine are o culoare maronie, iar ca gust aduce cu pâinea neagră, e puţin amăruie, dar e undeva între dulce şi amărui“, explică masterandul. Acum trebuie să mai facă nişte analize pe partea de aluat, iar în iunie o va prezenta la susţinerea dizertaţiei. La ce ajută această pâine „Prin adaosul făinii de cânepă, pâinea e mai sănătoasă. Îmbunătăţeşte memoria prin prezenţa lecitinei şi a acizilor graşi Omega 3 şi Omega 6, îi ajută pe cei care suferă de constipaţie prin fibrele conţinute care duc la un tranzit intestinal optim. De asemenea, întăreşte oasele şi ligamentele prin calciul conţinut“, explică Iulian Rusu beneficiile produsul pe care l-a creat. În plus, pâinea lui are un indice glicemic scăzut, adică poate fi consumată şi de cei care suferă de diabet. ”Pe viitor mi-ar plăcea să ajungă pe piaţă. Având atâtea calităţi ar fi păcat să nu ajungă la oameni”, afirmă masterandul despre prima sa invenţie pe care intenţionează, împreună cu profesoarele care l-au ajutat, Crina Mureşan şi Simona Man, să o breveteze. Ce zic profesorii Unul dintre îndrumătorii lui Iulian Rusu este Crina Mureşan, şef lucrări doctor inginer la USAMV. 
„Tânărul inginer Iulian Rusu este foarte ambiţios şi harnic, e unul dintre masteranzii facultăţii noastre cu care colaborezi eficient. Ideea pâinii a plecat de la el în perioada studenţiei, iar eu împreună cu colega mea, Simona Man, am fost de acord să punem în aplicare ideea şi am stabilit protocolul de lucru. Au fost realizate probe martor, s-a recurs la optimizarea reţetelor şi a parametrilor tehnologici pentru probele de pâine cu adaosuri diferite de făină de cânepă. S-au făcut analize fizico-chimice şi microbiologice pe materia primă şi produsul finit, Iulian reuşind să-şi finalizeze lucrarea de licenţă. Intenţia noastră este de a breveta produsul obţinut“, afirmă Crina Mureşan. 
Părerea nutriţionistului Medicul nutriţionist Adrian Copcea din Cluj s-a arătat încântat de ideea unei astfel de pâini, de faptul că cineva s-a gândit să creeze un astfel de aliment, medaliat pe deasupra. Crede în beneficiile ei şi spune că ar cumpăra-o. Recunoaşte beneficiile acestui nou produs pentru memorie, pentru cei ce suferă de osteoporoză, constipaţie, însă are ceva rezerve în privinţa diabetului. ”E binevenită ideea de a folosi seminţe din cânepă cu multe beneficii în crearea unei pâini. Nu mă aştept să aibă mari efecte în privinţa diabetului zaharat unde contează cantitatea de pâine consumată, însă recunosc celelalte beneficii legate de îmbunătăţirea memoriei, constipaţie şi osteoporoză”, afirmă nutriţionistul Adrian Copcea. Făina de cânepă are multe proteine şi conţine opt aminoacizi esenţiali pentru alimentaţia noastră. Are şi vitamina E care e bună pentru sistemul nervos şi acizii graşi Omega 6 şi Omega 3 care ajută la menţinerea vaselor de sânge curate şi care previn apariţia bolilor cardiovasculare şi a diabetului zaharat.

Citeste mai mult: adev.ro/nm4wmp

Uzina Tractorul din Braşov a murit, dar tractoarele încă se fabrică. Fostul director a cumpărat licenţa şi exportă pentru armata egipteană

http://adevarul.ro/locale/brasov/uzina-tractorul-brasov-murit-tractoarele-inca-fabrica-fostul-director-cumparat-licenta-exporta-armata-egipteana-1_551a8d55448e03c0fd14808d/index.html#

31 martie 2015, de Sebastian Dan

După lichidarea SC UTB SA, fostul director Titu Şerban a cumpărat licenţa de fabricaţie a tractorului U 650 de la Flavius Investiţii, compania care a cumpărat activele fostei societăţi. Şi nu doar licenţa, ci şi sculele, matriţele etc. Şi aşa a început aventura reluării fabricaţiei de tractoare. Mai întâi la Braşov, într-o hală din fosta fabrică de autocamioane. Costurile ridicate, însă, l-au determinat pe Titu Şerban să plece de la Braşov, şi a mutat producţia la Băicoi (Prahova), unde a cumpărat o hală de la societatea TSH. În 2014, când TSH a dat faliment, omul de afaceri braşovean a cumpărat şi restul activelor societăţii, cu tot cu maşini-unelte (strunguri, freze, prese) pe care le foloseşte acum în fluxul de producţie. Acum, fabrica are 6.600 mp, cu 1.200 mp de birouri. Serviciile de contrabilitate şi protecţia muncii sunt externalizate. Sunt 65 de angajaţi, care au obţinut anul trecut o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro, iar pentru anul acesta preconizează 5 milioane de euro. Muncitorii lucrează în două schimburi, dar pentru noile contracte deja se face selecţie de personal şi se va trece la lucrul în trei schimburi. Au început cu piese de schimb Afacerea s-a pus pe picioare nu cu producţia de tractoare, ci cu aceea de piese de schimb, cu atât mai mult cu cât exista o cerere foarte mare pe piaţa egipteană. În paralel, a început şi montajul tractoarelor de 65 de cai putere. „Practic, şi la această oră, avem comenzi şi nu putem face faţă. Lucrăm şi pentru piaţa internă, dar peste 95% din piese le exportăm în Egipt. Din acest motiv am şi reorganizat producţia. Avem o secţie unde este linia de montaj pentru tractoare, o secţie pentru piese de schimb pentru tractoare (roţi dinţate, cutii de viteză) şi o secţie care face de toate, respectiv piese pentru elementele hidraulice“, ne spune Titu Şerban. Secretul afacerii care se dezvoltă de la un an la altul este aclea că nu lucrează cu credite, doar cu resurse proprii. Singura probleme întâmpinată este fluxul de capital, care se blochează în visteria Finanţelor. „Circuitul hârtiilor pentru recuperarea TVA, pentru că noi facem foarte mult export, durează foarte mult. Banii ajung la noi după 5-6 luni de la momentul în care facem solicitarea recuperării banilor“, îşi dezvăluie oful Titu Şerban. 

U 825, pentru piaţa europeană Pentru a putea vinde tractoare atât în ţară, cât şi pe piaţa europeană, U 650 a fost modificat pentru a respecta normele de mediu şi de siguranţă (pericolul de răsturnare). 

„Noul tractor, U 825, are motor Perkins, alt tip de capotaj şi am proiectat o cabină nouă. Din păcate, nu am putut face cabina în România, nu mai avem fabrici. Le-am comandat din Italia. Am omologat noul produs în 2012, după ce a fost testat la RAR pentru probele de siguranţă. Aşa am început şi proucţia la U 825, dar tot pentru export“, ne-a declarat omul de afaceri.

Dacă un tractor U 650 costă 15.000 de euro, noul model ajunge la 19.500 de euro, la care se adaugă TVA. 

Revoluţia din Egipt a afectat afacerea Un moment de cumpănă a fost izbucnirea revoluţiei din Egipt, din 2010. „Până la acest moment, ne-a mers foarte bine, dar următorii ani, până în 2014, a trebuit să ne axăm mai mult pe producţia de piese de schimb. Din fericire, în urmă cu câteva luni am semnat un precontract cu o firmă care este controlată de armata din Egipt. Vor câte 25 de tractoare lunar, pe o perioadă de zece ani. Cifrele pot creşte, în fucnţie de capacitatea noastră. În acest moment avem aproape finalizate zece tractoare, pe care le vom livra în aprilie pentru a fi testate. În urmă cu două săptămâni a venit o echipă de tehnicieni pentru a vedea în ce stadiu ne aflăm şi pentru a verifica dacă produsele noaste respectă condiţiile impuse. Vor ca tot ce este în tractor să fie de producţie românească! Vor ca tractorul să fie exact la fel şi făcut cu piese la fel ca acum 30 de ani. De exemplu ne-au spun să schimbăm nişte şuruburi la masca de la motor pentru că aveau capul drept şi înainte erau cu cap bombat”, a precizat Titu Şerban. Cea mai mare problemă: furnizorii de subansambluri Dacă piaţa de desfacere nu mai constituie o problemă, în schimb este o adevărată aventură să găseşti subansamblurile şi piesele necesare, pentru că foarte multe societăţi au dispărut. „Nu mai avem turnătorii de fontă în ţară, de exemplu. La această oră colaborăm cu Roman SA, pe partea de forjă şi turnătoria de fontă, dar nu fac faţă solicitărilor noastre. Elba Timişoara nu mai face faruri, IAME SF. Gheorghe (Covasna) nu mai face componente pe partea de eleectronică. Până şi scaunul sau volanul nu se mai fabrică. Important, însă, este că reuşim să mai găsim oameni care vor să facă şi producţie şi cu care am reuşit să producem aceste tractoare“, îşi încheie povestea Titu Şerban.

Citeste mai mult: adev.ro/nm2vd2