26.03.2015
„(…) capitalurile străine au pus mâna, cu preţuri derizorii, pe pădurile noastre. CELE MAI MULTE PROPUNERI CARE NE VIN DIN STRĂINĂTATE AU DE OBIECT PĂDURILE NOASTRE. Această situaţiune trebuie să ne dea de gândit”.
Theodor Cudalbu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, Dezbaterile Senatului asupra Proiectului de lege pentru reglementarea cumpărării de păduri, 3 iulie 1921.
A patra putere în stat: HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER
Retransmiterea de către Președintele Klaus Iohannis a proiectului de lege privind modificarea Codului Silvic către Parlament este punctul culminant al absurdului care a însoțit, în ultimii 2 ani, dezbaterea Codului Silvic.
Absurdul a început prin lansarea celebrei platforme de reforme pentru sectorul forestier „Lucia Varga”, reforme care s-au dorit transpuse legislativ în proiectul de modificare a Codului Silvic şi al căror punct central a fost „vânzarea lemnului măsurat, din rampe și depozite, și nu estimat din pădure”.
Argumentul folosit a fost combaterea tăierilor ilegale. Deși sună simplu și credibil pentru cei din afara sectorului, în fapt, această linie, imposibilă tehnic din cauza lipsei infrastructurii în pădure. Această iniţiativă ar fi condus la:
transformarea tuturor agenților economici de exploatare în simpli prestatori de servicii („să scoatem comerciantul din pădure”);
firmele care au integrată activitatea de exploatare și prelucrare primară a lemnului ar fi fost lipsite de resursa de masă lemnoasă (situația clasică a firmelor mici și mijlocii din România: peste 5000 agenți economici);
Holzindustrie Schweighofer ar fi avut „pe tavă” întreaga resursă de rășinoase, în sortimentele mult dorite, din întregul fond forestier proprietate publică (a statului și a unităților administrativ teritoriale, adică de pe 4,5 milioane hectare padure).
Cât de mult a deformat piața lemnului proiectul de Cod Silvic și ce efecte ar fi avut, s-a văzut imediat în toamna anului 2013, când prețurile la lemnul pe picior au explodat, ceea ce a condus la dispariția a peste 4000 de agenți economici din sectorul de exploatare și prelucrare a lemnului, în cursul anului 2014. Începând cu anul 2013, Codul Silvic a devenit o armă de destabilizare a administrării pădurilor și a întregului sector de prelucrare a lemnului.
Schimbarea politică din 2014 a condus, din fericire, la abandonarea proiectului de Cod Silvic în varianta „Lucia Varga”. Proiectul a fost înlocuit, grație unui ministru venit de la „dialog social” (doamna Ministru Doina Pană) cu un text rezultat în urma unei consultări reale cu principalele organizații reprezentative ale corpurilor profesionale, sociale și patronale din sectorul forestier, precum şi cu ONG-urile de mediu.
A rezultat un Cod Silvic consensual, al cărui punct central îl reprezintă un nucleu de principii de valorificare a masei lemnoase, temei juridic al unui regulament de vânzare a masei lemnoase, care să limiteze transformarea dintr-o poziție dominantă a Holzindustrie Schweighofer într-o poziție de monopol (limitarea la 30% a volumului dintr-un sortiment industrial/specie prelucrat de un agent economic). Prin acest text s-a dorit să se asigure aprovizionarea cu resursă de masă lemnoasă a industriei mobilei, să fie limitat exportul de masă lemnoasă brută şi să fie dezvoltată industria locală.
Însă, în iunie 2014, Camera de Comerț Româno-Americană a atacat extrem de virulent proiectul de Cod Silvic, într-o campanie incredibil mediatizată. Cu toate că,ulterior, Camera de Comerț Româno-Americană și-a abandonat tezele ca fiind false și nemotivate, proiectul de Cod Silvic atât de consensual până la acea dată, a devenit, la fel de brusc, „controversat”.
Linia „Varga” a fost susținută vehement de PNL. Ajuns la votul final, proiectul de Cod Silvic a picat cu 197 voturi „pentru”. Mai avea nevoie de doar 4 voturi. Inclusiv de la PSD au fost câteva „defectări” suspecte ale votului unor parlamentari (d-nul Tabugan, de exemplu).
Pe cale de consecință, proiectul de modificare a Codului Silvic a fost redepus în Parlament de către grupul parlamentar PSD – cu promisiunea unui vot rapid. Codul Silvic a trecut repede prin comisiile de specialitate, fără nicio modificare. Se părea că, în sfârșit, lucrurile au fost clarificate.
Dar nu a fost așa! Pe 28.09.2014, seara, la Jurnalul TVR – “Interviurile Telejurnalului” – ministrul Doina Pană anunţa că votul final asupra codului silvic urma sa fie marţi, în 30.09.2014. Pe 29 septembrie 2014 primul-ministru Victor-Viorel Ponta a anunțat amânarea votului, solicitând mai multe dezbateri.
Adevăratul motiv a fost intervenţia energică a Ambasadorului Austriei pentru apărarea intereselor companiei Schweighofer.
Acest lucru l-a marturisit, la momentul respectiv, doamna ministru Doina Pana, şi l-a spus şi public, zilele acestea.
Votul care viza Codul Silvic a fost amânat pentru septembrie-octombrie 2014. Starea de incertitudine din sectorul forestier a atins cote maxime. Prețurile de vânzare a masei lemnoase pe picior au luat-o razna, fără nici o legătură cu piața bușteanului și a cherestelei.
Holzindustrie Schweighofer a reușit să oprească timpul (aparitia Codului Silvic), astfel încât să devină operațională a treia mare capacitate de producție din România care va duce capacitatea de procesare a grupului de firme de la 40% din resursa de rasinoasa a Romaniei (pozitie dominanta) la 60% (pozitie de cvasimonopol). Din aceasta cauză, blocarea Codului Silvic era atât de importantă!
Am ajuns în primăvara anului 2015, Codul Silvic fiind adoptat de Parlament după lungi dezbateri. D-na Varga continuă și astăzi să își susțină platforma de „reforme radicale”, sustinută de un PNL parcă fără discernământ, lipsit de expertiză, blocat într-o opoziție distructivă față de proiectul de Cod Silvic.
Cum a rămas PNL blocat în linia „Varga” când întregul departament de mediu al PNL (d-na Sulfina Barbu, d-nul Mugur Cozmanciuc, d-nul Cristi Chirteș, d-nul Stelian Dolha, d-nul Vasile Lupu, d-nul Gelu Puiu) a susținut public proiectul de modificare a Codului Silvic? Evident, o altă enigmă a Codului Silvic, enigmă ce nu poate fi înțeleasă decât prin „efectul Schweighofer”.
În cele din urmă, proiectul de modificare a Codului Silvic a fost adoptat de Parlament, cu o majoritate fragilă (o susținere puternică din partea PSD și câteva voturi rătăcite, dar foarte importante de la PNL). Fiind lege organică, majoritatea calificată necesară adoptării Codului Silvic este greu de atins.
Războiul părea terminat! Presiunea și bulversarea de pe piața lemnului trebuiau să dispară odată pentru totdeauna. Holzindustrie Schweighofer trebuia să își regândească strategia în România. După adoptarea Codului Silvic a fost multă liniște. Nici un demers public major de contestare. Doar linia „Varga” complet decredibilizată.
Însă se constata ca era vorba de liniștea dinaintea furtunii. Moment în care linistea a devenit asurzitoare. Codul Silvic întârzia să să fie promulgat. La limita termenului acordat de Constituție pentru promulgarea unui act normativ, Președintele Klaus Iohannis anunța – într-un comunicat de presă – retransmiterea către Parlament, pentru reexaminare, a proiectului de Cod Silvic.
Incredibilă este motivația total neprofesionistă a gestului președintelui.
Răspundem, punctual, argumentelor domnului Preşedinte Klaus Iohannis:
proprietarii de păduri nu sunt condiționați, în niciun fel și sub nicio formă, de proiectul de Cod Silvic în alegerea ocolului silvic de regim care efectuează prestația de servicii silvice. Serviciul silvic, prestat de ocoale de regim unor proprietari de păduri liberi să își aleagă furnizorul de servicii, nu poate reprezenta „ajutor de stat” întrucât este plătit integral de proprietarii de păduri, fără subvenţii din partea Statului Român;
amenajamentul sivic este un sistem de reglementare a administrării pădurilor, cu respectarea în primul rând, al principiului continuității și eficacității funcționale a pădurilor. Dacă pentru pădurile sub 10 ha legiuitorul a considerat să instituie prin lege un sistem de administrare a pădurilor simplificat – prin limitarea recoltării la 3 mc/an/ha a masei lemnoase din aceste paduri – nu este o renunțare la amenajament (reglemenatarea administrării) sau la principiul continuității, ci reglementarea acestora direct prin Codul Silvic, act normativ cu forță mult mai mare decât un amenajament silvic. Creșterea medie a pădurii este de 5 mc/an/ha, volumul mediu recoltat în România, pe un hectar de padure, este aproximativ 3 mc/an/ha, deci reglementarea din Codul Silvic pentru padurile sub 10 ha nu va conduce, în niciun caz, la supraexploatarea acestor păduri! Este doar o reglementare simplificată, echivalentă unui amenajament simplificat, menită să deblocheze situația pădurilor neadministrate tocmai din cauza lipsei amenajamentelor silvice, care, potrivit normelor silvice, nu se pot întocmi decât de la 100 ha în sus.
caracterul diferențiat al taxelor pentru scoaterile definitive pentru anumite categorii de investiții derivă din caracterul de utilitate publică al acestor investiții (parcuri tematice și recreaționale, rețele de energie electrică) și este limitat la aceste excepții;
limitarea la 30 % a cantității de masă lemnoasă dintr-un sortiment industrial/specie care poate fi procesată de un agent economic/grup de agenți economici, nu este un principiu anticoncurențial, ci exact invers! Conform legilor concurenței, atunci când un agent economic atinge un prag de poziție dominantă/monopol pe un segment de piață, autoritatea de reglementare trebuie să intervină pentru limitarea efectelor poziției de dominantă/monopol pe segmentul de piață respectiv. Este exact ceea ce reglementează Codul Sivic. De asemenea, prevederea privind „preempțiunea în condiții egale de participare și de preț” poate fi considerată neconcurențială dacă se ignoră cuvantul „egale”. Principiile de valorificare a masei lemnoase reprezintă temeiul juridic pentru un regulament de vânzare a masei lemnoase, a cărui lipsă a creat foarte multe tensiuni în interiorul pieții lemnului.
Este greu de înțeles raţionamentul punctului de vedere exprimat de Președintele României Klaus Iohannis în motivarea cererii de transmitere pentru reexaminare a Codului Silvic.
Sperăm ca adevăratul motiv al cererii de reexaminare formulată de domnul Preşedinte Iohannis să nu aibă lagătură cu interesele companiei Schweighofer, ci cu doamna Lucia-Ana Varga şi orgoliul acesteia de a se considera predestinată să facă schimbări tocmai la păduri, unde saltul se realizează după legile lente ale naturii şi după cele fulgerătoare ale drujbei. Sau cu lipsa unor profesionişti în aparatul administrative al Preşedinţiei.
Am solicitat Preşedinţiei, în temeiul liberului acces la informaţiile de interes public, să ne comunice toate cererile prin care s-a solicitat reexaminarea codului silvic. Vom vedea dacă printre ele se regăsesc sau nu solicitări din partea Ambasadei Austriei şi/sau Holzindustrie Schweighofer.
Până atunci însă, efectele cererii domnului Klaus Iohannis se vor fi produs, cu posibile consecinţe ireversibile:
adoptarea Codului Silvic va fi, încă o dată, amânată;
în acest interval de timp, investiția Schweighofer de la Reci va deveni complet operațională, consolidându-se poziția companiei – de la o poziție dominantă, la o poziție de monopol;
presiunea pe resursa de masă lemnoasă va avea efecte în creșterea prețurilor, falimentarea unui număr mare de întreprinderi mici și mijlocii (resursa de 800.000 mc masă lemnoasă, care va fi procesată de noua capacitate Schweighofer, acoperă aproape integral tot necesarul industriei mobilei din Romania!), tăieri ilegale și supraexploatarea pădurilor de rășinoase.
„Tratament discriminatoriu” și „mediu neconcurențial” sunt cuvintele cele mai des întâlnite în motivarea cererii de reexaminare a Codului Silvic.
Pe cine să nu discriminăm, pe Holzindustrie Schweighofer? Monopolul reprezintă mediul concurențial? Acesta este mediul concurențial „bine făcut”?
26.03.2015 Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – NOSTRA SILVA
