31 martie 2015, de Sebastian Dan
După lichidarea SC UTB SA, fostul director Titu Şerban a cumpărat licenţa de fabricaţie a tractorului U 650 de la Flavius Investiţii, compania care a cumpărat activele fostei societăţi. Şi nu doar licenţa, ci şi sculele, matriţele etc. Şi aşa a început aventura reluării fabricaţiei de tractoare. Mai întâi la Braşov, într-o hală din fosta fabrică de autocamioane. Costurile ridicate, însă, l-au determinat pe Titu Şerban să plece de la Braşov, şi a mutat producţia la Băicoi (Prahova), unde a cumpărat o hală de la societatea TSH. În 2014, când TSH a dat faliment, omul de afaceri braşovean a cumpărat şi restul activelor societăţii, cu tot cu maşini-unelte (strunguri, freze, prese) pe care le foloseşte acum în fluxul de producţie. Acum, fabrica are 6.600 mp, cu 1.200 mp de birouri. Serviciile de contrabilitate şi protecţia muncii sunt externalizate. Sunt 65 de angajaţi, care au obţinut anul trecut o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro, iar pentru anul acesta preconizează 5 milioane de euro. Muncitorii lucrează în două schimburi, dar pentru noile contracte deja se face selecţie de personal şi se va trece la lucrul în trei schimburi. Au început cu piese de schimb Afacerea s-a pus pe picioare nu cu producţia de tractoare, ci cu aceea de piese de schimb, cu atât mai mult cu cât exista o cerere foarte mare pe piaţa egipteană. În paralel, a început şi montajul tractoarelor de 65 de cai putere. „Practic, şi la această oră, avem comenzi şi nu putem face faţă. Lucrăm şi pentru piaţa internă, dar peste 95% din piese le exportăm în Egipt. Din acest motiv am şi reorganizat producţia. Avem o secţie unde este linia de montaj pentru tractoare, o secţie pentru piese de schimb pentru tractoare (roţi dinţate, cutii de viteză) şi o secţie care face de toate, respectiv piese pentru elementele hidraulice“, ne spune Titu Şerban. Secretul afacerii care se dezvoltă de la un an la altul este aclea că nu lucrează cu credite, doar cu resurse proprii. Singura probleme întâmpinată este fluxul de capital, care se blochează în visteria Finanţelor. „Circuitul hârtiilor pentru recuperarea TVA, pentru că noi facem foarte mult export, durează foarte mult. Banii ajung la noi după 5-6 luni de la momentul în care facem solicitarea recuperării banilor“, îşi dezvăluie oful Titu Şerban. 
U 825, pentru piaţa europeană Pentru a putea vinde tractoare atât în ţară, cât şi pe piaţa europeană, U 650 a fost modificat pentru a respecta normele de mediu şi de siguranţă (pericolul de răsturnare).
„Noul tractor, U 825, are motor Perkins, alt tip de capotaj şi am proiectat o cabină nouă. Din păcate, nu am putut face cabina în România, nu mai avem fabrici. Le-am comandat din Italia. Am omologat noul produs în 2012, după ce a fost testat la RAR pentru probele de siguranţă. Aşa am început şi proucţia la U 825, dar tot pentru export“, ne-a declarat omul de afaceri.
Dacă un tractor U 650 costă 15.000 de euro, noul model ajunge la 19.500 de euro, la care se adaugă TVA.
Revoluţia din Egipt a afectat afacerea Un moment de cumpănă a fost izbucnirea revoluţiei din Egipt, din 2010. „Până la acest moment, ne-a mers foarte bine, dar următorii ani, până în 2014, a trebuit să ne axăm mai mult pe producţia de piese de schimb. Din fericire, în urmă cu câteva luni am semnat un precontract cu o firmă care este controlată de armata din Egipt. Vor câte 25 de tractoare lunar, pe o perioadă de zece ani. Cifrele pot creşte, în fucnţie de capacitatea noastră. În acest moment avem aproape finalizate zece tractoare, pe care le vom livra în aprilie pentru a fi testate. În urmă cu două săptămâni a venit o echipă de tehnicieni pentru a vedea în ce stadiu ne aflăm şi pentru a verifica dacă produsele noaste respectă condiţiile impuse. Vor ca tot ce este în tractor să fie de producţie românească! Vor ca tractorul să fie exact la fel şi făcut cu piese la fel ca acum 30 de ani. De exemplu ne-au spun să schimbăm nişte şuruburi la masca de la motor pentru că aveau capul drept şi înainte erau cu cap bombat”, a precizat Titu Şerban. Cea mai mare problemă: furnizorii de subansambluri Dacă piaţa de desfacere nu mai constituie o problemă, în schimb este o adevărată aventură să găseşti subansamblurile şi piesele necesare, pentru că foarte multe societăţi au dispărut. „Nu mai avem turnătorii de fontă în ţară, de exemplu. La această oră colaborăm cu Roman SA, pe partea de forjă şi turnătoria de fontă, dar nu fac faţă solicitărilor noastre. Elba Timişoara nu mai face faruri, IAME SF. Gheorghe (Covasna) nu mai face componente pe partea de eleectronică. Până şi scaunul sau volanul nu se mai fabrică. Important, însă, este că reuşim să mai găsim oameni care vor să facă şi producţie şi cu care am reuşit să producem aceste tractoare“, îşi încheie povestea Titu Şerban.
