Cu secole în urmă secuii au ajuns în zona Harghita-Covasna-Mureş şi este meritoriu că au reuşit să îşi păstreze tradiţiile. După unirea Ardealului cu aşa numitul regat vechi românesc li s-a promis că în calitatea lor de minoritate vor avea respectate drepturile. 
În perioada comunistă a început să fie vehiculată ideea că secui vor să îşi facă un ţinut autonom şi să se rupă de România şi să se lipească de Ungaria. În 1987 când am făcut planorism sportiv am avut parte chiar de un instructaj straniu în care ni se spunea că trebuie să ne angajăm că vom lupta contra pericolului secuiesc şi maghiar.
În mintea mea adolescentină de atunci erau doar vrăjeli şi au rămas până astăzi tot aşa. Încă dinainte de a merge la şcoală am vizitat zona secuiască şi am rămas cu amintirea aromei aşa numitului cozonac secuiesc numit kürtös. Chiar mă bucur că pot găsi în Bucureşti kürtös.
Pe 10 martie secuii au vrut să îşi celebreze ziua lor naţională la Târgu Mureş printr-un marş. Primarul Dorin Florea i-a refuzat, dar până la urmă mitingul a avut loc într-un fel de zonă de umbră la limita dintre legalitate şi ilegalitate.
Monumentul Secuilor Martiri sau Obeliscul Secuilor Martiri (în maghiară Székely vértanúk emlékműve) a fost dezvelit în anul 1875 în Postarét (aşa se numea capătul străzii Secuilor Martiri) din Târgu Mureş pentru a aduce omagiu revoluţionarilor executaţi în 1854 (Mihály Gálffy, Károly Horváth, János Bágyi Török, Ferenc Bartalis,József Várady) după înfrângerea Revoluţiei Maghiare din 1848–49. Monumentul a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale oraşului.
Analiza etică arată tranşant că au fost încălcate drepturile unei minorităţi. Dacă secuii îndrăznesc să se plângă li se va reproşa că sunt trădători şi că vor autonomie. Însă de ce oare autorităţile româneşti îi tratează pe secui ca inamicul public? Oare ce ce este rău în momentul când o minoritate îşi păstrează tradiţiile şi de ce se urmăreşte asimilarea ei? Ce este rău într-o plăcuţă prin care turiştii sunt atenţionaţi că întră în Ţinutul Secuiesc? Sunt întrebări la care răspunsul etic este simplu: nu este nimic rău în faptul că o minoritate luptă să îşi păstreze identitatea.
Rău este că autorităţile româneşti consideră că dreptul la identitate al secuilor este un atentat la siguranţa naţională.
