Filiala judeţeană Cluj al PCM-ului are un nou conducător

Domnul Keizer a devenit consilierul judeţean Cluj pe listele UDMR,dar a rămas şi cu funcţia de preşedintele filialei judeţene al PCM-ului.
In concordanţă cu hotărirea Congresului PCM din luna noiembrie, preşedintele pe filiala judeţeană Cluj, domnul Robert Keizer, trebuia să decide care dintre funcţii păstrează în continuare.
Domnul Keizer a ales să rămâne doar consilier judeţean, astfel funcţia de preşedinte a devenit liber, drept pentru care urma să se facă noi alegeri.
Adunarea Generală PCM pe judeţ a fost organizat pe data de 27 februarie 2019.
Şi-au depus candidatura doar o persoană - domnul Zoltan Horváth - dar conducerea filialei Sic a propus şi pe István Juhos, care însă fiind un membru doar de scurtă vreme nu a putut intra pe rol - deşi deţinea susţinerea preşedintelui pe ţară domnul János Mezei.
75 % dintre membrii Congresului Judeţean PCM au ales - prin vot secret - ca  preşedinte filialei judeţene Cluj să fie domnul Zoltan Horváth.
Astfel componenţa nouă a conducerii filialei judeţene Cluj este format din Zoltan Horvath - preşedinte, István Attila Búzás - vicepreşedinte , Zoltán Kapitány, Ferenc Kocsis, şi Zoltán Kelemen membrii comitetului judeţean. La prima întrunire al comitetului judeţean se v-a numi şi vicepreşedintele executiv, probabil dintre membrii comitetului în conformitate cu noul Statut depus la Judecătoria Bucureşti.
Noul preşedinte în discursul său de investire a spus că dorinţa lui este să continuă linia începută de predecesorul lui, adică o colaborare cu tuturor formaţiuni din ţară şi să facă noi demersuri pentru dezvoltarea rurală şi microregională pentru ca cei din mediu rural să nu mai fie uitaţi.
A ridicat problema cu activităţile tradiţioale, pe care înaintaşii noştrii au aplicat în acest scop. Ca exemplu a adus pilda celor de la comuna Moldoveneşti satul Plăieşti unde localnicii au format Grupul Pompierilor Voluntari. Grupul a hotărit să continue toate activităţile ce bunicii şi taţii lor le aveau. De altfel noua formaţiune de voluntari a primit ajutorul primăriei - prin alocarea unei sediu precum şi sprijinul domnului Vakar vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, care promis chiar o motopompă mai modernă pentru înlocuirea celui existent, care este fabricat în anul 1894 şi care se manipulează manual.   
La închiderea şedinţei domnul preşedinte Mezei a felicitat pe noul ales, recunoscând că comitetul judeţean ţine la domnia sa.

VORBĂ ROMÂNEASCĂ, UMBRE MAGHIARE...

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=761737847515768&set=a.116023638753862&type=3&theater

Cristian Sandache

Am trăit un sentiment straniu, străbătând recent, o parte a Clujului. Limba română predomină, deși se mai aud, pe ici , pe colo, și ecouri maghiare. Impresionează prezența unui evantai foarte larg de vechi clădiri monumentale, în marea majoritate a cazurilor, concepute de către arhitecți maghiari, sau școliți la instituțiile de profil budapestane.
Începând cu adevăratul simbol al orașului- remarcabilul complex statuar al lui Matia Corvinul (opera unui geniu al sculpturii maghiare mort la doar 45 de ani)- pe numele său Fadrusz János, umbrele spiritului maghiar planează parcă deasupra Clujului, prin clădirile și bisericile acestea extraordinare, impunătoare, care transmit pe mai departe, un fel de mesaj cifrat, despre o comunitate orgolioasă și puternică, bogată și întreprinzătoare, care a avut ambiția să-și facă simțită prezența într-o manieră aparte.
Și dacă noi, cei de astăzi, simțim o bucurie miraculoasă atunci când descoperim pas cu pas fizionomia impunătoare a Clujului, e bine să nu uităm, că în mare parte, această strălucire a orașului-comoară, se datorează spiritului creator maghiar.
Maghiarii aceștia, pe care unii dintre noi i-ar dori stârpiți pentru totdeauna , sau alungați fie în fundurile Asiei primordiale, fie în Ungaria, sunt frații noștri , oamenii lângă care am străbătut o istorie complicată și tragică, în acest colț de Europă.
În ceea ce mă privește, ori de câte ori constat că semeni de-ai mei îi lovesc sau îi calomniază fără nici un fel de temei, îmi amintesc brusc, fie de demnitatea tăcută a stâlpilor funerari secuiești, fie de săgețile bisericilor gotice, fie de fascinanta arhitectură maghiară din Ardeal.
Totul, pe fundalul unor melodii tradiționale, amestec de disperare, resemnare și aplomb. Îmi amintesc de lungul șir de învățați , de acele centre medievale ale educației , de principii ardeleni care au slujit arta și cultura.
Zestrea materială maghiară ardeleană, rămasă acum aici, între hotarele României, ar trebui prețuită și asumată și de către noi, etnicii români.
Căci pe lângă Voroneț și celelalte bijuterii bucovinene, sufletul nostru poate rezona la fel de intens și față de satele secuiești, sau de clădirile-simbol ale Ardealului.
Aceasta înseamnă frumusețea diversității. Și un exemplu de civilizație, dar și de putere sufletească superioară.

Cu ce tip de rachete ne ameninţă Rusia

https://adevarul.ro/international/rusia/cu-rachete-ameninta-rusia-1_5c6020c9df52022f7598f610/index.html?utm_source=playtech&utm_medium=http://adevarul.ro/international/rusia/cu-rachete-ameninta-rusia-1_5c6020c9df52022f7598f610/index.html&utm_campaign=CrossPromo

10 februarie 2019, Viorica Marin

Avione de luptă MIG-31, purtând rachete Kinjal

În urma retragerii Statelor Unite de la Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), Rusia ameninţă că nu va mai pune accent pe rachetele amplasate pe navele şi avioanele sale, ci se va axa pe cele amplasate terestru. 

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat, pe 2 februarie, un răspuns simetric la ieşirea din Statele Unite din Tratatul de dezmembrare a rachetelor cu rază mică şi medie de acţiune. În decursul următorului deceniu, Rusia va construi complexe terestre capabile să tragă asupra ţintelor inamice la distanţe cuprinse între 500 şi 5.500 kilometri. În vederea acestui lucru, armata rusă mizează pe următoarele tipuri de rachete: În primul rând, preşedintele a cerut transferul rachetelor de croazieră model Kalibr de la nave, la sol. În plus, liderul de la Kremlin a cerut includerea tehnologiilor hipersonice, care vor ocoli toate sistemele antirachetă inamice existente. 

 "În prezent, rachetele de croazieră Kalibr sunt mândria armatei ruse. Raza de acţiune a fiecărei rachete este cuprinsă între 300 şi 2.600 de kilometri. Racheta Kalibr zboară spre ţintă nu pe o traiectorie balistică "de sus în jos", ci ocolind posibile obstacole întâlnite în cale, a explicat Vadim Koziulin, profesor la Academia Rusă de Ştiinţe Militare. 

În deceniul următor se urmăreşte să echipeze fiecare dintre aceste rachete cu o încărcătură explozivă apropiată de cea a unei arme nucleare

"Aceasta va deveni o armă foarte precisă, manevrabilă, fără contaminare radioactivă a punctului de impact. După distrugerea ţintei, pe locul lovit pot trece trupele terestre fără nici o problemă, a explicat Koziulin, citat de Russia Beyond. Potrivit acestuia, sistemul purtător al rachetelor Kalibr ar putea fi complexul operaţional şi tactic Iskander-M. 

O altă rachetă care se întoarce pe sol este noua rachetă supersonică Kinjal, care până acum a fost montată doar pe avioanele de luptă ruseşti MiG-31. Potrivit armatei ruse, este singura rachetă aeriană capabilă să atingă ţinta cu o viteză de opt ori mai mare decât cea a sunetului şi la o distanţă mai mare de 2.000 km şi fără a intra în zona de apărare a inamicului, spune comandantul-şef al forţelor aerospaţiale ruse, generalul Serghei Surovikin. 

 În acelaşi timp, un sistem vizând funcţionarea în orice condiţii meteorologice este instalat pe aceste arme, ceea ce permite lovirea inamicului în orice moment al zilei sau al nopţii, vânt sau zăpadă. Rusia are mai multe rachete decât se credea Rusia are mai multe rachete de croazieră SSC-8 cu rază medie de acţiune decât se credea anterior, scrie agentia dpa, care preia ziarul german Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FAZ), citând o sursă nenominalizată din serviciile de informaţii occidentale. 

NATO declară că sistemul de arme încalcă Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), un acord de dezarmare din 1987, din care Statele Unite şi Rusia au anunţat că se retrag săptămâna trecută. Statele Unite au acuzat de mult timp Rusia de încălcare a pactului. 

Potrivit FAZ, în plus faţă de un batalion de antrenare la poligonul de testare a rachetelor de la Kapustin Iar, din sudul Rusiei şi altul în Kamîşlov, la est de Ekaterinburg, există alte două locuri unde sunt staţionate batalioane şi rachete: unul la Mozdok în Osetia de Nord şi altul la Şuia lângă Moscova. Fiecare dintre cele patru batalioane au patru lansatoare pe roţi cu câte patru rachete. Asta înseamnă că Rusia are cel puţin 64 de rachete SSC-8, care pot fi armate fie cu focoase convenţionale sau nucleare. Racheta are o rază de până la 2.350 de kilometri. Transportând un focos convenţional de 500 de kilograme, raza de acţiune este de aproximativ 2.000 de kilometri, scrie pblicaţia germană. 

Cu rachetele în poziţiile lor actuale, estul şi nordul Europei ar fi în raza de acţiune, potrivit FAZ, care adaugă că mutarea lor ar putea pune întreaga Europă în raza de acţiune cu excepţia Portugaliei. Singura problemă este costul acestor arme şi echipamente, şi dacă rusia îşi va putea permite acest lux. Bani pentru înarmare 

Guvernul de la Moscova va aloca 74,9 miliarde de ruble (aproximativ 1,15 miliarde de dolari) unui program de stat de dezvoltare a industriei militare, care a fost prelungit până în anul 2027, anunţă Interfax. Dispoziţia guvernamentală, publicată vineri pe portalul oficial de informaţii juridice al executivului rus, menţionează că unul dintre obiectivele programului este creşterea cu 86%, în raport cu 2015, a competitivităţii producţiei industriale militare a ţării, atât pe piaţa internă, cât şi cea externă. 

 Anul acesta, alocările vor fi de 5,9 miliarde de ruble (aproximativ 90 de milioane de dolari), în timp ce în 2020 vor ajunge la 8,5 miliarde de ruble (aproximativ 130 de milioane de dolari). Pentru perioada cuprinsă între 2021 şi 2027, vor fi alocate anual 8,6 miliarde de ruble (aproximativ 132 de milioane de dolari). Decizia de prelungire a programului de dezvoltare a industriei militare, adoptată miercuri, intervine în toiul tensiunilor dintre Moscova şi Washington declanşate de decizia SUA de a se retrage din Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF). 

 Ca reacţie, Rusia a anunţat că se retrage şi ea din tratat, dar a subliniat că nu se va lăsa antrenată într-o cursă „epuizantă” a înarmărilor, avertizând că va adopta răspunsuri simetrice la acţiunile americane în domeniul armamentului. 

 Cu toate acestea, Reuters scrie că liderul de la Kremlin nu-şi poate permite să intre într-o cursă a înarmării nucleare cu Statele Unite. ”Nu vom permite să fim atrasi într-o cursă costisitoare a înarmarii”, i-a spus Putin ministrului apărării Serghei Şoigu. 

Acest comentariul al sau a fost unul forţat. Situaţia economica grea şi realităţile politice, precum şi amintirea rolului cursei înarmărilor în prăbuşirea URSS, sugerează că Putin nu prea are de unde sa aleagă. Iar situaţia actuala îi limitează apetitul pentru o escaladare relativ scumpă în viitor. Dar asta nu înseamnă că Putin nu va aloca în continuare sume imense pentru înzestrarea armatei. „Trebuie să ţinem minte că problema cursei înarmărilor, care ne poate rupe în bucăţi, este destul de reală”, a declarat fostul preşedinte al Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Dubinin. În opinia sa, Statele Unite încearcă să repete succesul strategiei Războiului Rece, împingând Moscova la cheltuieli mari pe care nu şi le poate permite. 

Pentru Rusia, ar fi dezastruos să încerce să atinga paritatea cu partea americană. Prin urmare, răspunsul trebuie să fie unul rezonabil. Amintirile despre rafturile goale din magazine, înaintea prăbuşirii URSS în 1991, sunt încă vii la ruşii mai în vârstă. Acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că Kremlinul a cheltuit sume uriaşe cu industria militară, încercând să „recupereze şi să depăşească” Statele Unite, neglijând economia de consum. 

 „Americanii îşi amintesc că URSS s-a prăbuşit parţial pentru că a încercat să ţină pasul cu Statele Unite la numărul de rachete, submarine nucleare şi tancuri. Ei încearcă să facă acelaşi lucru acum”, spune expertul militar Viktor Litovkin. 

 După suspendarea Tratatului INF, Washingtonul şi Moscova au anunţat că vor dezvolta rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune care au fost interzise până în acel moment. Rusia a anunţat că se aşteaptă să finalizeze activitatea înainte de 2021. Şoigu i-a spus lui Putin că banii pentru crearea a două noi tipuri de rachete vor fi alocati din buget prin redistribuirea fondurilor. Rusia nu îşi dezvăluie integral cheltuielile de apărare şi securitate. 

Dar s-a relatat că, în general, ţara cheltuie pe aceste nevoi 30% din bugetul pentru 2019, care reprezintă 273 miliarde de dolari. Veniturile din petrol menţin Rusia pe linia de plutire. Se preconizează că excedentul bugetar la sfârşitul anului va fi de 29,3 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 1,8% din PIB. Rezervele valutare ale ţării ajung la 478 miliarde. 

Dar aceşti bani au fost deja distribuiti din cauza situaţiei geopolitice dificile în care a ajuns Moscova, luând în considerare şi peisajul politic intern. Redistribuirea finanţelor va fi foarte dureroasă. Totodata, Moscova pune bani deoparte, încercând să creeze un fond-tampon pentru a compensa consecinţele noilor sancţiuni occidentale. În plus, ea trebuie să cheltuiască miliarde de dolari pentru a îmbunătăţi infrastructura şi standardele de viaţă depăşite. 

Mai ales ca, în ultimii ani, veniturile reale ale ruşilor au scăzut, preţurile au crescut, iar creşterea TVA şi a vârstei de pensionare au tras in jos popularitatea guvernului. Prin urmare, Putin se află sub presiune politică. Potrivit expertului rus Igor Nikolaev, Kremlinul ar putea decide să-şi bage mâinile în alte sectoare, pentru a lua bani de acolo şi a-i da spre dezvoltarea de noi arme.

Sfidarea Europei de către unul, care vrea în continuare să aibă la cheremul lui politicienii corupţi - George Soros anunţă sfârşitul petrecerii: UE s-ar putea prăbuşi asemenea Uniunii Sovietice

Mai jos putem citi despre o așazisă ”amenințare”, dar nu ne este preciyat ce fel de ”amenințări” și care sunt ”factorii externe” care poate realiza ”magnitudinea amenințării”. Autorul nu specifică ce acoperă sloganul ”trezirea Europei. La fel nu este precizat că autorul ce înțelege prin ”vis european”. 

Ca un veritabil comunist numai în creșterea numărului celor, care ar alege partidele de dreapta vede un pericol real și nu în creșterea migranților ilegali, care sunt bărbați tineri care probabil au pregătire militară sau chiar au participat la lupte, deci ar putea deveni unul dintre cei care din convingere religioase poate deveni unul dintre teroriști, care ar mori vreun european tot din convingere și dragoste pentru Cel de Sus, indiferent cum s-ar numi...

Autorul articolului prin exemplul dat referitor la căderea URSS, defapt uită că mulți sau bucurat - mai ales din țările din estul continentului - de această cădere, la fel cum s-au bucurat și bogații din vest, care au dtereminat conducerile din est să distrugă tot ce funcționa pentru  se putea obține piața de desfacere din foste țări comuniste...

Azi, inaintea alegerilor din mai pentru Parlamentul UE  le tremură picioarele acelora care sunt marionete ale lui Soros  și după cum se vede din articol chiar el marele ”autor” și artizan al politicii europene actuale.

Credem că domnul Soros a înțeles că poate pierde pe mulți ”prieteni” și la fel v-a putea ”scăpa” din mâini oameni manipulați, precum și banii investit în ei, dar are de unde... HZ 

https://www.zf.ro/business-international/george-soros-anunta-sfarsitul-petrecerii-ue-s-ar-putea-prabusi-asemenea-uniunii-sovietice-17873098

Răzvan Botea

Investitorul miliardar George Soros a lansat un apel către Uniunea Europeană „să se trezească” şi să realizeze „magnitudinea ameninţării” cu care se confruntă din partea factorilor de risc externi, dar şi interni, riscând altfel „să tranforme visul european în coşmarul secolului 21”, relatează CNBC.

Europa se îndreaptă cu ochii închişi către distrugere, sunt spusele miliardarului într-un articol publicat pe Project Syndicate. Acesta a cerut popoarelor europene să „se trezească până nu este prea târziu”.

„Dacă nu se trezeşte, Uniunea Europeană va avea soarta Uniunii Sovietice în 1991", spune Soros, amintind de căderea comunismului şi a URSS.

Uniunea Europeană trece printr-un moment de încercare, al cărui rezultat este incert, iar liderii europeni şi cetăţenii de rând nu realizează acest lucru, mai spune George Soros.

„Actuala conducere ne aduce aminte de comitetul de decizie al URSS, când a căzut Uniunea Sovietică. Continuă să dea directive ca şi cum ar mai avea veo importanţă”, scrie Soros.

Articolul publicat de Soros se intitulează ”Europa, te rog, trezeşte-te”.

Articolul miliardarului vine într-un context în care urmează alegeri pentru Parlamentul European la sfârşitul acestei primăveri, iar partidele eurosceptice stau bine în sondaje.

„Din păcate, forţele anti-europene se vor bucura de avantaje competitive. Sunt mai multe motive pentru care se întâmplă acest lucru, printre care sistemul de partide învechit care se menţine în majoritatea ţărilor europene, imposibilitatea de a schimba prevederile tratatelor, şi lipsa instrumentelor legale de a disciplina statele membre care încalcă principiile pe care Uniunea Europeană a fost fondată”, mai spune acesta.

Afirmaţiile lui George Soros vin într-un moment în care Europa se confruntă cu ascensiunea populismului şi cu o perioadă de instabilitate şi incertitudine. Pe de-o parte, Comunitatea se confruntă cu problema Brexit, în timp ce bugetul exercţiului financiar multi-anual este dezbătut în Parlamentul European, de multe ori existând păreri diferite printre statele membre.

Soros mai dă exemplul Germaniei, unde partidul eurosceptic „Alternativa pentru Germania” câştigă teren în ceea ce priveşte electoratul. 

În privinţa Italiei, el mai spune că Europa a făcut o „greşeală fatală” când a decis la Dublin ca imigranţii să poată solicita azil politic în prima ţară în care intră, în contextul în care majoritatea imigranţilor din Siria ajung în Europa prin Marea Mediterană, ajutaţi de contrabandişti. Problema imigranţilor cu care s-a confruntat Italia a forţat electoratul să „se arunce în braţele partidelor anti-europene, cum ar fi Liga Europeană sau Mişcarea Cinci Stele”, mai notează Soros.

Soluţia pe care o vede miliardarul este ca „majoritatea pro-europeană să fie trezită şi mobilizată să apere valorile pe care UE a fost fondată, altfel, visul unei Europe Unite va deveni coşmarul secolului 21”

E și mai clar pe cine mizează Rusia în România

https://www.digi24.ro/opinii/e-si-mai-clar-pe-cine-mizeaza-rusia-in-romania-1078911
Dan Turturică 08.02.2019

O puzderie de oficiali ruși și ”analiști” militari care miros de la o poștă a GRU s-au apucat, ca din senin, să vânture ideea unui război iminent în regiune și să ne amenințe. Vorbesc cu lejeritate de rachetele Tomahawk cu încărcătură nucleară pe care SUA le va plasa în România în curând, despre cât de ușor ar putea distruge baza de la Deveselu și cum rachetele hipersonice Kinjal, așa-zisele arme invincibile ale Kremlinului, au fost create special pentru a lovi țara noastră. Nu este deloc întâmplător.

Rusia se folosește de mult de sistemul antirachetă de la Deveselu pentru a-și juca sceneta favorită, în care se prezintă drept victima agresiunilor SUA și NATO. Așa justifică și încălcarea Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare. Cu toate că știe foarte bine că ”scutul” este doar un scut, nu o suliță. Dar pentru că nu au o minciună mai bună nici măcar atunci când sunt întrebați de ce nu mai permit monitorizarea aeriană a enclavei Kaliningrad, vorbesc despre Deveselu.

Există vreo amenințare reală pentru România, dincolo de retorică? Nu. În cei 15 ani de când am intrat în NATO, Rusia nu a avut o putere executivă la București care să-i priască mai mult decât cea instalată în decembrie 2016. De ce ne-ar ataca acum, când îi convin de minune foarte multe lucruri care se întâmplă la București?!

Despre acțiunile programatice de slăbire a încrederii cetățenilor în instituțiile statului am scris de nenumărate ori. La fel și despre conflictul coaliției de guvernământ cu Uniunea Europeană. Ambele servesc de minune Moscovei. Se vorbește, însă, prea puțin despre cel mai palpabil cadou pe care regimul Putin l-a primit anul trecut: amânarea începerii investițiilor pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră. Care echivalează cu întârzierea obținerii independenței energetice și perpetuarea dependenței de gazul rusesc.

”Indiferent cât efort propagandistic va fi făcut pentru a masca realitatea, acestea sunt cu adevărat ţintele Rusiei în ceea ce priveşte politica energetică a României: blocarea exploatării resurselor proprii şi menţinerea dependenţei de gazele de import furnizate de Gazprom. Implicit, toţi politicienii care militează direct sau indirect împotriva valorificării potenţialului energetic intern şi nu se angajează activ în obţinerea de preţuri mai scăzute pentru gazele de import fac jocul Rusiei.”

Paragraful de mai sus l-am scris în octombrie 2013, într-un editorial intitulat ”Pe cine mizează Rusia în România”. La vremea aceea, se vorbea puțin despre gazele ”off-shore”. Chiar dacă Gerhard Roiss, fostul CEO al grupului OMV, declarase deja că rezervele de hidrocarburi din Marea Neagră sunt ”gigantice” iar descoperirea lor este de o ”importanță mondială,” decizia de a le exploata era încă departe.

Alt subiect energetic deschidea însă, în octombrie 2013, jurnalele de știri: protestul de la Pungești. 150 de oameni au blocat utilajele companiei Chevron, încercând să-i împiedice să caute gaze de șist. Poate vă amintiți, a fost un protest cât se poate de bizar, cu preoţi şi activişti de partid îmbrăcaţi în costume populare purtând pancarte pe care scria "Chevron, go home!". Un protest amplificat paroxistic de aceleași televiziuni care presează de doi ani pentru Ordonanța de Urgență privind amnistia și grațierea și demonizează Occidentul.

În acel context, relevantă a fost declaraţia Fionei Hill, expert la Brookings Institution, un think-tank de la Washington, care asistate cu un an în urmă la un discurs al preşedintelui Putin: "Singura dată când l-am văzut cu adevărat implicat a fost atunci când a încercat să ne explice cât de periculoasă este fracturarea hidraulică.”

”În mediile europene există bănuiala că Rusia ar susţine organizaţii ecologiste care se opun vehement aplicării procedeului de fracturare hidraulică în Europa şi că Gazprom deţine societăţi media care au difuzat în Rusia şi în Europa reportaje despre efectele negative ale acestui procedeu asupra mediului înconjurător", mai spunea Fiona Hill.

Nu doar activiștii ecologiști, preoții și membrii de partid în ițari s-au opus explorării gazelor de șist din România. A făcut-o și Victor Ponta, premierul României în acel moment. Până să ia o decizie privind exploatarea, nu a fost nici măcar curios să afle dacă avem cu adevărat sau nu depozite de gaze de șist. Primul sa decizie ca prim-ministru a fost să dea un moratoriu care să blocheze inclusiv explorarea.

Ce s-a ales de planurile Chevron? Praful. Compania americană și-a făcut bagajele și a plecat. Oficial, motivul a fost că rezervele de gaze de șist descoperite nu erau suficient de mari pentru a justifica exploatarea. Însă, nimeni nu i-a întrebat de ce nu și-au dus până la capăt operațiunile de explorare din celelalte perimetre concesionate și care păreau mai promițătoare decât cel de la Pungești?

Neoficial, răspunsul poate fi găsit inclusiv în declarația pe care a făcut-o Victor Ponta cu puțin timp înainte de a deveni premier, când considera că explorarea și exploatarea gazelor de şist sunt componente ale unei strategii perfide a guvernului Ungureanu de "înstrăinare din patrimoniul naţional a resurselor naţionale şi a resurselor energetice", care avea legătură cu "interese externe României...".

Dacă singurele obstacole de care s-ar lovi o companie precum Chevron ar fi protestele societății civile sau acțiunile unei puteri ostile, decizia de a investi sau nu într-o țară străină ar lua-o exclusiv pe baza aritmeticii economice. Au suficientă forță și expertiză în a lucra în medii neprielnice ca să nu se lase descurajați de ele. Iar în final, totul se va decide în funcție de cifre.

Dar când se confruntă cu o guvernare ostilă, sau cu una care nu oferă legislație și regim fiscal predictibile, care azi spun una și mâine alta, care nu își respectă angajamentele, capitolul costuri al oricărei investiții se modifică. Riscurile pe care le prezintă pentru afaceri o administrație incompetentă sau cu obiective ascunse pot fi atât de mari încât numai un profit din categoria celui obținut din traficul de droguri ar fi suficient de mare ca să merite efortul de a le înfrunta.

Și mai este un amănunt ignorat constant de autoritățile de la București. Conducătorii acestor companii nu sunt și patronii lor. Ei au de dat socoteală în fața acționarilor pentru fiecare cent investit. Chiar dacă un CEO ar fi tentat să facă pe cowboy-ul sau pe jucătorul de ruletă, mecanismele corporatiste sunt atât de stricte încât practic nu există nicio șansă ca o mare companie, în special cele listate la bursă, să investească în afaceri prea riscante.

De aceea, lipsa de predictibilitate poate scoate complet o țară de pe lista marilor proiecte economice. Când nu știi precis ce taxe va trebui să plătești sau pe ce venituri poți să contezi, este imposibil să întocmești un plan de afaceri care să convingă acționarii. Nimeni nu poate garanta o doză mare de probabilitate că el se va și realiza. Și nimeni nu se încurcă cu o țară făcută parcă pe nisipuri mișcătoare când există multe altele care se întrec în a oferi marilor investitori cele mai bune condiții posibile, care să le minimizeze riscurile și să le maximizeze profitul.

Așa trebuie înțeleasă și decizia de acum câteva zile a grupului OMV Petrom de a amâna începerea exploatării gazelor din Marea Neagră. Guvernarea PSD-ALDE nu oferă în clipa de față garanția că planul de afaceri pe care și l-au făcut nu va fi dat peste cap de alte decizii contradictorii, pripite, luate înaintea unor studii de impact solide, nediscutate cu mediul de afaceri, precum cele adoptate la sfârșitul anului trecut, când au introdus celebra ”taxă pe lăcomie.”

Asta blochează punctual, în acest moment, demararea celui mai mare proiect energetic al țării, care ne-ar putea aduce nu doar independența energetică ci și șansa de a deveni un jucător regional important în acest domeniu.

Doar că lipsa de claritate și de predictibilitate nu reprezintă decât o parte a problemei. Cealaltă parte, despre care companiile implicate nu vorbesc public, reprezintă marea dilemă pe care o ridică nu doar ”taxa pe lăcomie”, ci toate măsurile adoptate în ultimele luni. Asistă la o demonstrație monumentală de prostie și de incompetență, sau la un plan deliberat de sabotare a șansei istorice de a ne elibera de servituțile pe care le implică dependența de gazul rusesc?

Ce a făcut coaliția PSD-ALDE, cu susținerea UDMR, în domeniul energetic se pliază la fel de bine pe interesele Rusiei, pe cât s-au pliat și acțiunile ostile împotriva explorării gazelor de șist, de acum șase ani. Cifrele vorbesc de la sine: importul de gaze naturale din Rusia s-a majorat, în luna noiembrie 2018,cu 45% față de noiembrie 2017, în timp ce prețul de import a crescut cu 40%!

Așadar, nu doar nu că nu am făcut pași să valorificăm gazele din Marea Neagră, dar importăm mult mai mult, la un preț crescut semnificativ. Cum am ajuns aici? Simplu. Măsurile luate anul trecut au descurajat producția internă. Avantaj Gazprom!

Și acesta este doar începutul. Dacă puterea persistă în planul ei de a lovi în producătorii interni, mai multe zăcăminte existente vor deveni nefezabile economic, astfel încât producția internă va scădea și mai mult. Ceea ce înseamnă că, în absența începerii extracției de gaze din Marea Neagră, vom importa din ce în ce mai multe gaze din Rusia.

Ca să înțelegem și mai bine absurdul situației în care ne aflăm trebuie să ne uităm la Polonia. Țară care importă 75% din necesarul de gaze, 63% venind din Rusia. Faptul că nu au avut norocul să descopere o rezervă semnificativă de hidrocarburi precum cea din Marea Neagră nu i-a împiedicat să își facă o strategie prin care să se desprindă din încleștarea Gazprom. Pentru ei, șansa se numește gazul lichefiat, adus din SUA și din Qatar.

Polonia a început de acum 13 ani construcția unui terminal de gaz lichefiat, la Świnoujście. Nici la ei lucrurile nu merg perfect, astfel încât proiectul a fost terminat abia în 2016. Cu toate astea, a fost încheiat la timp pentru a profita de pe urma revoluției gazelor de șist, care a avut loc în Statele Unite, și care a dus la scăderea drastică a prețui gazelor.

Spre deosebire de România, Polonia s-a folosit de această oportunitate atât pentru a-și reduce dependența de gazul din Rusia cât și pentru a-și consolida parteneriatul strategic cu SUA pe o dimensiune pe care Washingtonul o consideră esențială, cea energetică.

Concret, anul trecut, PGNiG, compania națională de petrol și gaze a Poloniei, a semnat contracte pe 20 de ani cu trei companii americane de la care va importa aproape 6 milioane de tone de gaz lichefiat, anual. Asta înseamnă 40% din consumul de gaze anual, actual, al Poloniei.

Împreună cu importul de gaze lichefiate din Qatar și de gaze prin conductă din Norvegia, contractele cu firmele americane îi vor permite Poloniei să nu mai reînoiască contractul cu Gazprom, care expiră în 2022. Așadar, nu doar că își vor reduce importurile de gaze din Rusia. Nu vor mai importa deloc de la fostul mare frate de la Răsărit! Și deși grosul importurilor va veni, pe vase, tocmai din Statele Unite, prețul pe care îl vor plăti va fi cu cel puțin 20% mai mic decât cel al Gazprom.

În antiteză, România ratează șansa, pe care Polonia nu o are, de a-și exploata propriile resurse, fără să apeleze la importuri care vin de la mii de kilometri depărtare, cu prețuri pe măsură. România, care reproșează de ani buni Americii că nu investește mai mult la noi, ratează șansa de a-și vedea visul cu ochii și de a întări parteneriatul economic cu principalul aliat, oferind ceva ce nu costă nimic: claritate și predictibilitate.

Și mai ratează ceva, foarte important! Până o să descoperim formula creșterii economice miraculoase, este limpede că nu avem resurse pentru a ne proteja singuri de amenințările externe. Azi, depindem de SUA și de celelalte țări din NATO pentru a ne apăra în cazul unui atac. Pornirea investițiilor americane în exploatarea gazelor off-shore va oferi Washingtonului un motiv în plus să se implice și mai mult în apărarea Mării Negre. Cine are de pierdut din asta? Doar Rusia. De aceea, Putin face tot ce ține de el ca Marea Neagră să rămână ”lac rusesc.”

Tãrile V4 - Orbán: cu toate deciziile majore să aşteptăm alegerile europarlamentare

https://www.hirado.hu/2019/02/07/v4-orban-cu-toate-deciziile-majore-sa-asteptam-alegerileeuroparlamentare/#

2019. 02. 07.   MTI

V4 - Orbán: cu toate deciziile majore să aşteptăm alegerile europarlamentare

Bratislava, joi, 7 februarie 2019 (MTI) - Cu toate deciziile majore trebuie aşteptate alegerile europarlamentare din luna mai, adică decizia cetăţenilor europeni - a declarat prim-ministrul Viktor Orbán la Bratislava, cu ocazia întâlnirii premierilor din Grupul de la Visegrad (V4) cu cancelarul Germaniei.

Prim-miniştrii ţărilor V4 (Republica Cehă, Polonia, Ungaria şi Slovacia) au discutat cu cancelarul german, Angela Merkel, iar după întâlnire, la conferinţa de presă comună, Viktor Orbán a subliniat că după alegerile europarlamentare trebuie continuată cooperarea dintre V4 şi Germania, dezbaterile desfăşurându-se, şi de această dată, pe un “ton pozitiv şi unul sincer”.

În opinia premierului ungar, la reuniunea actuală au participat statele-cheie ale UE, deoarece nucleul Europei este dat de ţările care se remarcă prin performanţă. Pe baza datoriei publice, a deficitului bugetar, a exportului, a ratei şomajului, a sistemului bancar şi a reformelor structurale, acestea sunt statele-cheie ale Europei, iar V4, alături de Germania, este motorul creşterii economice în Europa.

El a menţionat că ambele părţi doresc o Europă puternică şi, din acest motiv, vor să lucreze împreună şi în viitor.

Viktor Orbán a subliniat că nu se ştie cum va arăta Uniunea Europeană după alegerile europarlamentare, dar este sigur că “nu va mai fi aşa cum a fost până acum”. UE se va schimba, cetăţenii europeni vor decide direcţia – a explicat el. El a mai adăugat că dacă dorim o Europă democratică – “şi o dorim” – caracterul, direcţia de mişcare a acesteia o pot decide doar cetăţenii.

Prim-ministrul ungar a declarat că “se poate discuta despre natura democraţiei – liberală, iliberală sau chiar creştină” – dar este cert că “demosul” nu poate fi exclus din formula democraţiei”.

“Dacă am ignora voinţa cetăţenilor europeni, atunci nu vom construi o Uniune Europeană, ci un imperiu, şi ne-am întoarce de unde am plecat acum trei decenii, împotriva căruia ne-am revoltat cu 30 de ani în urmă, un imperiu în care trebuia să executăm ordinele venite din centrul imperiului” – a precizat acesta. El a mai adăugat că am scăpat de acesta şi nu vrem să ne reîntoarcem aici.

Potrivit lui Viktor Orbán, întrevederea a fost pozitivă şi onestă deoarece “succesul istoric comun suprascrie întotdeauna dezbaterile actuale”. Iar în acest caz există un “imens” succes istoric, deoarece acum 30 de ani Germania şi Europa erau încă divizate, iar acum ambele sunt reunite ” – a subliniat premierul ungar.

Răspunzând la o întrebare, prim-ministrul Ungariei a declarat că statele membre ale UE văd lumea în mod diferit, iar acest lucru se evidenţiază cel mai clar prin migraţie. Cu toate acestea, este bine că lumea este văzută în mod diferit, diferenţele în UE reprezintă valoare – a opinat acesta.

În răspunsul său la o altă întrebare, Orban a declarat că 80% din banii UE pe care îi primim se reîntorc în ţările din care provin, astfel “nu putem accepta în niciun fel reproşurile”. În plus, orice companie europeană poate aplica la proiecte UE – a adăugat premierul.

El a vorbit şi despre întâlnirea ce va urma cu ministrul de externe al SUA, care va sosi luni la Budapesta, “pe ordinea de zi sunt probleme legate de politică militară şi de securitate”. Ei trebuie să vorbească, în special, despre Ucraina, care este un vecin important al Ungariei dar, în acelaşi timp, “opinia Ungariei cauzează dificultăţi în cooperarea dintre Ucraina şi NATO” – a explicat premierul ungar. El a adăugat că “în Ungaria există un guvern cu o atitudine prietenoasă faţă de Ucraina, dar în Ucraina există un guvern anti-maghiar, iar din cauza acestei situaţii apar conflicte”.

Fostul premier al PSD Mihai Tudose explică frust de ce România încă NU are buget, deși e luna februarie: „Este o himeră! Nu sunt bani!”

https://republica.ro/fostul-premier-psd-mihai-tudose-explica-frust-de-ce-romania-inca-nu-are-buget-desi-e-luna-februarie-zeste

Raluca Ion

Foto: Inquam Photos

Fostul premier Mihai Tudose, care și-a dat recent demisia din PSD pentru a se înscrie în Pro România, a declarat că actuala putere întârzie amânarea bugetului pentru că știe că nu sunt bani pentru acoperirea cheltuielilor.

„O nouă zi fără buget, avem o ţară minunată, un conducător iubit care ia vitamina D, poate termină bugetul”, a declarat, miercuri, acesta potrivit News.ro. 

Întrebat de ce consideră că se amână adoptarea bugetului, Tudose a spus: „V-am mai spus şi o repet: nu sunt bani! Este o himeră. Orice lună care trece funcţionează pe bugetul de anul trecut, adică mult mai scăzut decât este necesar, şi salvează cheltuielile de anul acesta. Uitaţi-vă la mult invocatele creşteri şi investiţii, că sunt himere, sunt credite de angajament”.

Proiectul de buget pentru 2019 a fost publicat, la sfârșitul lunii ianuarie, de către Ministerul Finanţelor. Proiecţia bugetară este construită pe un produs intern brut de 1.022.500 milioane lei, o ţintă de creştere economică de 5,5%, o rată a inflaţiei de 2,8%, un deficit bugetar pe cash estimat la 2,55% din PIB şi un deficit prognozat la 2,57% din PIB, scrie News.ro. Premisele de la care pleacă această proiecție sunt optimiste, avertizează agenția de rating Fitch, care atrage atenția că proiectul nu clarifică incertitudinea legată de taxa pe activele bancare.