MAE acuză manifestări provocatoare ale părții maghiare: Deturnează afirmațiile președintelui Iohannis

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/mae-roman-acuza-manifestari-provocatoare-ale-partii-maghiare-deturneaza-afirmatiile-presedintelui-iohannis-1299549

29.04.2020 

Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României. Foto: InquamPhotos/Octav Ganea

Ministerul Afacerilor Externe de la București reclamă „o serie de manifestări provocatoare ale părții ungare”, precizând că ministrul maghiar de Externe a deturnat „în mod absolut regretabil, sensul afirmațiilor președintelui României” cu privire la proiectul de lege privind autonomia „Ținutului Secuiesc”.

Printr-un mesaj video postat pe pagina sa de Facebook, ministrul de Externe din Ungaria, Péter Szijjártó, a reacţionat la declaraţia de miercuri a preşedintelui Klaus Iohannis și a subliniat că șeful statului român ar trebui să acorde mai mult respect maghiarilor.

„Oficialul ungar deturnează, în mod absolut regretabil, sensul afirmațiilor Președintelui României cu privire la proiectul de lege privind statutul așa-zisului ”Ținut Secuiesc” – o temă care se circumscrie exclusiv unei dezbateri interne din România cu privire la un demers legislativ care contravine Constituției române, partea ungară neavând a se pronunța asupra acestui subiect”, a transmis, miercuri seara, Ministerul Afacerilor Externe, într-un comunicat de presă.

MAE consideră „provocatoare și inadecvate” afirmațiile oficialului ungar privind calificarea discursului președintelui României ca fiind incitare la ură și apreciază că „este necesar ca partea ungară să își revizuiască propriile atitudini și acțiuni care denotă lipsă de respect la adresa României și înalților oficiali români”.

„De asemenea, față de comentariile oficialului ungar, MAE subliniază că România își respectă și își exercită responsabilitățile constituționale față de toți cetățenii săi, indiferent de etnia acestora, și acționează susținut pentru consolidarea unei societăți integrate, bazate pe valorile umanismului, inter-culturalității și respectului reciproc. MAE român, manifestând responsabilitate față de relația foarte importantă dintre România și Ungaria – parteneri strategici, state membre UE și aliate NATO – s-a abținut, în ultima perioadă, la a reacționa la o serie de manifestări provocatoare ale părții ungare, urmărind să evite deteriorarea, în mod complet nejustificat și artificial, a relației bilaterale”, subliniează MAE.

Prin urmare, cu atât mai mult în contextul actual marcat de efectele nocive ale pandemiei de COVID-19 care afectează toți cetățenii statelor noastre, MAE român face apel la reținere și discernământ și pledează pentru implicarea deplină în construirea unei relații de bună vecinătate și de parteneriat strategic autentic, în baza cadrului juridic bilateral și a angajamentelor europene comune, în avantajul comun al cetățenilor români și ungari, indiferent de etnia acestora.

Ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a făcut referire, într-o postare pe Facebook, la afirmațiile lui Klaus Iohannis de miercuri.

Șeful statului român şi-a exprimat opinia după ce Camera Deputaţilor a adoptat tacit proiectul de autonomie al Ţinutului Secuiesc şi a spus că Partidul Social Democrat, majoritar în Parlament, „se luptă ca să dea Ardealul ungurilor”. Iohannis l-a salutat în limba maghiară pe preşedintele PSD şi l-a întrebat: „Oare ce i-a promis Viktor Orbán în schimbul acordului?”.

Potrivit şefului diplomaţiei ungare, declaraţia preşedintelui român este „una efectiv necivilizată şi care poate instiga la ură”, relatează Mediafax.

„Klaus Iohannis ar trebui să fie conştient de faptul că marea majoritatea a maghiarilor care trăiesc în Transilvania şi în Ţinutul Secuiesc l-au votat pe el cu ocazia alegerilor prezidenţiale din România”, a spus Szijjártó.

Ministrul ungar de Externe a subliniat că Ungaria are interesul menţinerii unei relaţii bune cu România, întrucât cele două state sunt parteneri economici importanţi. Existenţa unei relaţii normale între cele două state reprezintă şi interesul maghiarilor care trăiesc în Transilvania şi în Ţinutul Secuiesc.

„Din păcate, în ultimele zile, reprezentanţi ai statului român au făcut, pe rând, declaraţii care îngreunează, efectiv, menţinerea unor relaţii de bună vecinătate”, a mai adăugat Szijjártó.

Ministrul ungar de Externe: preşedintele României să acorde mai mult respect maghiarilor

https://hirado.hu/2020/04/29/ministrul-ungar-de-externe-presedintele-romaniei-sa-acorde-maimult-respect-maghiarilor/

2020. 04. 29. - forrás: MTI

Budapesta, miercuri, 29 aprilie 2020 (MTI) - Ministrul de Externe al Ungariei i-a solicitat preşedintelui român Klaus Iohannis să acorde mai mult respect maghiarilor.

Printr-un mesaj video postat pe pagina sa de Facebook, Péter Szijjártó a reacţionat la declaraţia de miercuri a preşedintelui Klaus Iohannis. În aceasta, şeful statului şi-a exprimat opinia după ce Camera Deputaţilor a adoptat tacit proiectul de autonomie al Ţinutului Secuiesc şi a spus că Partidul Social Democrat (PSD), majoritar în Parlament, “se luptă ca să dea Ardealul ungurilor”. Iohannis l-a salutat în limba maghiară pe preşedintele PSD şi l-a întrebat: oare ce i-a promis Viktor Orbán în schimbul acordului?

Potrivit şefului diplomaţiei ungare, declaraţia preşedintelui român este “una efectiv necivilizată şi care poate instiga la ură”.

Klaus Iohannis ar trebui să fie conştient de faptul că marea majoritatea a maghiarilor care trăiesc în Transilvania şi în Ţinutul Secuiesc l-au votat pe el cu ocazia alegerilor prezidenţiale din România, a spus Szijjártó.

Ministrul ungar de Externe a subliniat că Ungaria are interesul menţinerii unei relaţii bune cu România, întrucât cele două state sunt parteneri economici importanţi. Existenţa unei relaţii normale

între cele două state reprezintă şi interesul maghiarilor care trăiesc în Transilvania şi în Ţinutul Secuiesc.

Din păcate, în ultimele zile, reprezentanţi ai statului român au făcut, pe rând, declaraţii care îngreunează, efectiv, menţinerea unor relaţii de bună vecinătate, a mai adăugat Szijjártó.

Iohannis e comparat cu Vadim. Fals: situaţia e mult mai nasoală

https://www.romaniacurata.ro/iohannis-vadim-comparatie/?fbclid=IwAR1rT51VWxLIvm6OazPrWMIHDqFkmBBEGj_yyJFti4txlPYAcYKEkDUbma8

Vasile Ernu 29 aprilie 2020

După declaraţiile cu „ni se fură Ardealul”, Iohannis este comparat cu Vadim. E total fals. Situaţia e mult mai gravă. De ce?

Vadim îşi asuma şi era recunoscut public în rol de „clovn &nebun” politic. Vadim nu avea o funcţie politică atît de importantă şi nu avea o susţinere electorală atît de masivă. Şi nici Parlamentară. Vadim nu avea legitimitatea asta a lui Iohannis.

Iohannis vorbeşte de pe poziţia de putere maximă: Preşedintele ţării. Are şi „guvernul meu”.

Are un electorat masiv. Are de partea lui şi „lumea bună”. El e „lumea bună”. Deci, transmite un fake news şi incită la rasism şi ură de pe poziţia de maximă autoritate. Ah, e şi minoritate. Are credibilitate pe acest subiect.

Un astfel de echivalent greu găseşti în politica românească postcomunistă destul de murdară

Dacă mai punem la socoteală că suntem în plină pandemie, cu 1001 de probleme grave, atunci cinismul şi iresponsabilitatea sunt maxime.

Președintele Academiei Române subminează știința

https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/presedintele-academiei-romane-submineaza-stiinta

Andrei CORNEA

Aparut in Dilema veche, nr. 841, 23 - 29 aprilie 2020

Ce credeți despre această propoziție, scrisă de unul dintre cei mai importanți intelectuali din prezent ai acestei țări? „Natural, istoricii știu că bătrînii au fost țapi ispășitori, de la Socrate încoace, în multe perioade istorice și în multe comunități declarate civilizate.” Fiindcă ea aparține președintelui Academiei Române, profesorul și istoricul Ioan-Aurel Pop („Periculoșii bătrîni”), v-ați aștepta să fie adevărată. Ei bine, e falsă. Istoricii nu prea știu de așa ceva nici în sens strict (Socrate n-a fost condamnat la moarte fiindcă avea șaptezeci de ani, ci fiindcă se credea că subminase autoritatea tradiției și a democrației ateniene), nici într-un sens mai general: majoritatea societăților „civilizate” mai vechi sau mai noi nu doar că nu și-au sacrificat bătrînii, dar i-au socotit de mare preț; mai mult, adesea au fost gerontocratice, încredințînd puterea sau o parte a ei persoanelor vîrstnice (în termenii de atunci, în jur de 50-60 de ani). Nu întîmplător cuvîntul „senat” (lat. senatus) derivă din senes, „bătrîn”. Tot așa, nu-i întîmplător că, în reprezentarile populare și naive, Dumnezeu este înfățișat ca un bătrîn cu barbă mare, albă. Și este de asemenea fals a confunda „lupta între generații” – un dat normal și universal în societățile omenești – cu un eventual tratament discriminatoriu la adresa bătrînilor, ori chiar cu o presupusă tratare a lor drept țapi ispășitori, așa cum a fost cazul cu vrăjitoarele, evreii, străinii etc.

Articolul dlui Ioan-Aurel Pop se vrea o apărare patetică a vîrstnicilor, pe care societatea, chipurile pentru a-i pune la adăpost în aceste vremuri de pandemie, i-ar discrimina (fie și pozitiv) prin izolarea lor mai riguroasă decît în cazul celorlalte categorii. Sub pretextul apărării lor de îmbolnăvire, societățile noastre (e vorba despre cele occidentale în care autorul include și România ca pe o rudă mai săracă) în fapt și-ar dori acum în secret (căci recunoaște că nimeni n-o afirmă pe față) să scape discret de acești bătrîni deranjanți, care „au nevoie de mîncare, de medicamente, de companie, de stat la o poveste și nu «produc» nimic în schimb! Ba mai au și neobrăzarea să se îmbolnăvească – ceea ce ar putea să fie treaba lor – și să și răspîndească boala – ceea ce e treaba tuturor. Dacă s-ar îmbolnăvi doar ei între ei, dacă și-ar da boala numai unul altuia, ar mai fi cumva, dar ei dau virusul tinerilor și copiilor, ceea ce este de-a dreptul revoltător”. Cîtă distorsionare a adevărului citim aici! În fapt, tendința generală este tocmai inversă: copiii și tinerii (adesea asimptomatici sau cu simptome ușoare), circulînd mult, tind mai mult să dea virusul părinților și bunicilor, care fac forme mai grave ale bolii. N-am auzit pe nici un decident – de la noi sau din altă parte – spunînd sau lăsînd să se înțeleagă că boala ar fi „răspîndită prioritar de bătrîni”.

Scris pe un ton cînd sentimentaloid, cînd ironic, articolul este de fapt un lung și, aș zice, insuportabil proces de intenție făcut la adresa autorităților de la noi și de pretutindeni, dar, aș spune, și la adresa elitelor medicale care au recomandat în toată lumea „distanțarea socială”. Pînă și animalele de companie, care pot fi plimbate, ar fi mai fericite decît bătrînii, supuși diferitelor interdicții, crede autorul: „Departe de mine gîndul să cer îngrădirea libertății animalelor, dar ce facem cu oamenii, pentru că și bătrînii sînt oameni?”. Ioan-Aurel Pop este scos din minți de unele afirmații, precum cele ale Ursulei vor der Leyen, care a spus că, în absența unui vaccin apărut destul de repede, anumite restricții de circulație, în special pentru cei vîrstnici și vulnerabili, ar putea rămîne în vigoare „pînă la sfîrșitul anului”. Că asemenea restricții ar fi dure, greu de suportat, dezesperante chiar și ce mai vreți, e foarte adevărat. Întrebarea este: dacă totuși ar fi necesar să existe (ca și cele existente acum), oare asta este fiindcă societatea vrea să n-aibă bătrîni (fără s-o poată mărturisi, căci mai e și ipocrită) sau fiindcă vrea să n-aibă bătrîni morți (prea devreme și în condiții dramatatice sau chiar tragice)? Dl Pop se complace continuu în această confuzie și supralicitează: „A le fixa… bătrînilor ore de ieșire în lesă, a le construi țarcuri, a-i despărți complet de lume, de lumea lor, pe care și ei au creat-o, este absurd. Tinerii de azi vor deveni și ei iremediabil și indubitabil bătrîni”. Trec peste excesele retorice și mă întreb de ce consideră autorul faptul absurd. Explicația, oferită de propoziția a doua, este că tinerii de azi, care impun restricțiile pentru bătrîni, își impun lor înșiși aceleași restricții pentru momentul cînd, iremediabil, vor deveni bătrîni. Dar nimeni nu crede că se va ajunge acolo: restricțiile sînt temporare, valabile pentru cîteva luni, un an, pînă ce pandemia fie va înceta din cauze naturale (cum s-a întîmplat în istorie cu toate marile epidemii), fie se va găsi un vaccin eficient. Dar dl Pop pare să presupună că societatea – instigată de niște „minți rătăcite” – se folosește de pretexul pandemiei COVID-19 pentru a le „construi țarcuri” bătrînilor definitiv – ceea ce, dincolo de inumanitate, ar fi și absurd, într-adevăr, fiindcă ar lovi și în cei care le-ar construi, măsura fiind self-defeating. Într-un asemenea pasaj – și nu este deloc singurul –, deja nu mai e vorba doar despre proces de intenție făcut guvernelor, ci despre un autentic delir conspiraționist, nici măcar disimulat. (În acest sens, vezi și întrebarea, tipic conspiraționistă: „Cui folosește crearea de psihoze și de depresii, din moment ce nu avem atîția psihologi ca să ne vindece ori să ne aline?”.)

În această situație, ce crede autorul că ar trebui făcut? Cum ar trebui procedat mai ales cu restricțiile de circulație privitoare la persoanele în vîrstă? Simplu, anulîndu-le: „Nu-i mai «protejați» peste măsură, fiindcă le striviți umanitatea și le pătați demnitatea. Omenia nu le-o puteți distruge și nici păta, deoarece o au din belșug și o revarsă neîncetat asupra acestei lumi bolnave”. Da, demnitatea oamenilor ar ieși în cîștig, dacă ei – tineri și bătrîni deopotrivă – ar respecta voluntar regulile de „distanțare socială”, înțelegîndu-le și interiorizîndu-le ca pe o stringență dificilă, dar rațională. Nu știu dacă ei s-ar simți chiar liberi în această situație, dar e sigur că ar conviețui mai ușor cu restricțiile temporare. Din păcate, știm și vedem că mulți – iarăși tineri și bătrîni deopotrivă – procedează smintit, tratînd „distanțarea socială” drept un moft. Cineva ar putea zice că ar merita să plătească pentru sminteala lor. Poate că da, numai că nenorocirea e că ar plăti și mulți alții – tineri și bătrîni, înțelepți și smintiți deopotrivă – deoarece, cum știm bine, poți contribui la răspîndirea virusului fără să faci boala sau avînd numai simptome benigne.

Ce să spunem atunci? Că pînă și demnitatea smintiților ar trebui respectată, lăsîndu-i în voia lor? Lăsați smintiții să fie smintiți, ca nu cumva să le „pătăm omenia”, fie și cu riscul infectării omenirii! Indignat, autorul pare să vadă lucrurile în acest fel, anume că fiecare dintre noi ar trebui să facem ceea ce credem și să ne încredințăm destinul divinității: „Lăsați grija asta excesivă, că de viața și de moartea noastră se ocupă Dumnezeu și noi înșine, după puterile noastre omenești”. El nu pare a fi înțeles că într-o situație epidemică precum aceasta fiecare sîntem responsabili nu numai pentru viața noastră, ci și pentru a celorlalți, iar binele public, asupra căruia statele au datoria să vegheze, devine ceva foarte concret, măsurabil în statistica îmbolnăvirilor și a deceselor.

Pe de altă parte, nu mi-e deloc clar în ce fel bătrînii „și-ar revărsa omenia asupra acestei lumi bolnave”, în caz că ar muri mai mulți dintre ei, fie că au sau nu „umanitatea strivită și pătată”. (Sînt aici formule și expresii care se apropie neliniștitor de ceea ce Rudolf Carnap numea cîndva „nonsens”.) Mi-e clar însă că acest text, care abundă în insinuări, în semi-adevăruri, lamentații patetice și chiar în falsuri, nu poate contribui decît la delegitimarea restricțiilor prezente, sugerînd că ele sînt excesive, discriminatorii, umilitoare, absurde și disimulînd chiar intenții malefice. Și dacă ar fi vorba numai de criticarea unor decizii ale politicienilor! Numai că, pe cît știm cu toții, aceste decizii nu sînt dispuse arbitrar de politicieni cinici, cum s-ar putea crede citindu-l pe dl Pop, ci la sfatul și cu girul marii majorități a oamenilor de știință din domeniu, atît de la noi, cît și de pretutindeni, inclusiv al OMS. Să fie toți aceștia nebuni sau sînt parte a marii conspirații?

Concluzia este una singură: președintele celui mai important for științific din România, istoric de profesie și om de știință, își permite, cu tot aplombul și autoritatea de care dispune, să submineze aproape explicit autoritatea medicilor, biologilor și, în general, a oamenilor de știință, într-o chestiune gravă, de viață și de moarte. De necrezut!

Povestea oltencei care şi-a descoperit sufletul maghiar după un accident casnic dramatic. „Am trăit 35 de ani ca româncă, dar am renăscut ca unguroaică“

https://adevarul.ro/locale/timisoara/povestea-oltencei-si-a-descoperit-sufletul-maghiar-accident-casnic-dramatic-am-trait-35-ani-romanca-renascut-unguroaica-1_5a61d1cddf52022f75ab2799/index.html

Stefan Both

O întâmplare nefericită a făcut-o pe Roxana Tudor (37 de ani) să se îndrăgostească iremediabil de cultura maghiară, despre care nu ştia absolut nimic până în 2015. Atunci, biblioteca de acasă a căzut pe ea şi a urmat o perioadă lungă în care a rămas la pat. Avea să descopere muzica lui Zámbó Jimmy, un îndrăgit artist din Ungaria (care a murit în 2001). După refacere, a vrut să înţeleagă versurile cântecelor care "au schimbat-o". Aşa a început să înveţe singură limba maghiară, să descopere cultura, arta, istoria, bucătăria, modul de viaţă, spiritul maghiar... A ajuns să fie foarte îndrăgită de maghiarii din Ardeal (şi nu numai), în special de secuii. Iar sentimentele au fost reciproce, mai ales după ce Roxana a început să călătorească în Ţinutul Secuiesc. Roxana Tudor, economist originar din Băileşti, judeţul Dolj, locuieşte la Bucureşti de opt ani. Lucrează în domeniul publicităţii. Spune că în ea „trăieşte lacrima, dar şi zâmbetul maghiar”. A învăţat despre secui, să gătească ungureşte, spune că îmbracă cu plăcere costumul popular secuiesc şi că trăieşte ungureşte. 

 Într-o poezie, intitulată „Punct”, Roxana Tudor îşi rezumă transformarea: „E dimineaţă până în decembrie, între munte şi biserică, din ianuarie până în zori, între soare şi iarbă, între iubire şi lună, ADVERTISING de la începutul zâmbetului meu până la sfârşitul lacrimii mele, între lumini şi urme, inima mea e maghiară. Nu există întrebări în mine. Nimic nu e mai curat. Nu mai e nimic altceva”. 

 "Sunt conştientă că voi avea o viaţă grea" 

 Roxana Tudor face parte şi din proiectul „MaghiaRomânia”, unde contribuie cu idei care ilustrează pasiunea ei pentru lumea maghiară, încurajând cunoaşterea reciprocă şi dialogul interetnic. „Îi povesteam unui prieten maghiar la începuturile maghiarizării mele ceva de genul: . Am văzut că scria un maghiar ieri că în principal mă interesează să obţin cetăţenia, că acesta ar fi scopul. Cetăţenia mi-o doresc din tot sufletul pentru a mă simţi completă... Până şi mama mea, româncă, mereu îmi spune aşa - nu eşti maghiară, nu te mai prosti! uită-te ce scrie în buletin! Şi aceste lucruri mă afectează, recunosc. Este adevărat că şi fără acte eu voi simţi la fel, apartenenţa sufletului la o naţie nu stă într-un buletin. Ce simt eu n-ar putea încăpea în niciun act din lume! Dar, pe lângă faptul că aş fi mândră să aparţin şi social ţării care îmi ocupă sufletul, un alt aspect este acela că m-aş simţi cumva mai puternică în faţa acelora care mi-ar reproşa ”, a spus Roxana Tudor, pentru Adevărul.ro. “Inima niciodată nu trădează” Atunci când la maghiari a fost ziua celor numite Roxana, olteanca a fost copleşită de mesaje pe Facebook. Iată ce a răspuns aceasta pe contul personal de pe reţeaua socială: “M-aţi făcut să plâng de emoţie în fiecare zi! M-aţi numit în repetate rânduri , mi-aţi recunoscut că aţi început să luaţi în calcul posibilitatea existennţei reîncarnării, m-aţi invitat în casele şi pensiunile voastre din Secuime, din Ardeal, din Ungaria, din Helsingborg... Mi-aţi povestit bucuriile şi necazurile voastre, mi-aţi oferit ajutor necondiţionat în aprofundarea limbii maghiare, mi-aţi povestit că m-aţi citit cu lacrimi în ochi, m-aţi încurajat, ne-am îmbrăţişat virtual, în română, în maghiară... Unii v-aţi întrebat dacă exist cu adevărat, mulţi v-aţi dori să ne cunoaştem, toţi mi-aţi mulţumit, onoraţi. Eu vă mulţumesc! Fiecare cuvânt al vostru a ajuns acolo unde îi era locul: în inima mea. Aşa cum îi spuneam unuia dintre voi, v-aş ruga să vă urmaţi inima în tot ce faceţi, doar ea ştie. 

Mintea încurcă uneori, oricât de ascuţită ar fi. Inima niciodată nu trădează. Daţi 100% din pasiunea voastră în tot ce faceţi! În română, în maghiară. Dacă nu simţiţi, nu mai faceţi! Găsiţi-vă calea! Aveţi curaj! Şi nu uitaţi că lucrurile cu adevărat profunde vin la pachet cu eforturi, sacrificii, suferinţe! Fiecare om are o scânteie magică în el, latentă. Aprindeţi un foc din ea! Fiţi curaţi, luminoşi, încrezători! Nu spune nimeni că va fi uşor, dar cu siguranţă va merita. Veţi trăi. M-aţi inspirat. Sunteţi dovada vie că inima mea ştie drumul care i-a fost destinat. Vă mai rog un lucru: oricât de tentante ar fi experienţele online, nu picaţi în cursa acestor timpuri - viaţa se trăieşte în lumea reală! Acolo, în lumea reală, duceţi-vă cu drag emoţiile. Lumea aceea reală are nevoie de emoţiile voastre, de pasiunea voastră, de acţiunile voastre. Like şi share şi comment ajută uneori, dar nu sunt suficiente. E nevoie de strângeri de mâini, de a împărţi aceeaşi pâine, de a privi cu lacrimi în ochi lacrimile din ochii celuilalt, de a-i simţi tremuratul din glas, speranţa din privire, e nevoie de a inspira, de a auzi glas fără ură, e nevoie de râs la aceleaşi glume şi autoironii, e nevoie de multe întrebări şi de cel puţin la fel de multe răspunsuri…Duceţi lucrurile fantastice de aici afară, manifestaţi-vă în toată minunăţia caracterelor voastre! M-aş bucura să vă întâlnesc la evenimente culturale. Să vă văd expoziţiile, creaţiile, să vă ascult muzica privindu-vă, să vă strâng mâna... Aş vrea să vă ascult povestind, mai vesel ori mai trist. Aş vrea să mă învăţaţi. Aş vrea să cântăm în seri de mai. Aş vrea să vă spun personal că totul este posibil. Să vă spun să nu vă pierdeţi speranţa... Voi face tot posibilul să interacţionăm cumva şi în viaţa reală, să vă strâng mâna, să vă convingeţi că sunt reală, la fel şi trăirile mele. În Ciuc, în Odorhei, în Braşov, în Cluj, în Târgu Mureş, în Şimleu, în Budapesta, în Bruxelles... Vă mulţumesc. Mă lăsaţi fără cuvinte, abia am reuşit să-mi adun câteva gânduri. Vă mulţumesc szívemből! Hálás vagyok!”, a scris Roxana Tudor. Interviu pentru un prestigios ziar din Budapesta Vestea despre Roxana Tudor a ajuns şi în Ungaria. Românca a oferit un interviu pentru cotidianul Magyar Hirlap. “O melodie ungurească a vindecat-o, cultura maghiară a vrăjit-o, iar în final a decis să devină unguroiacă. Iată povestea inedită a Roxanei Tudor, managerul unei firme de publicitate din Bucureşti”, scrie Magyar Hirlap. Vom reda câteva fragmente importante din acest interviu. De unde a răsărit conştiinţa maghiară? Aveţi rădăcini maghiare? Nicio rădăcină. Sunt din Oltenia, regiunea de sud a României. În urmă cu opt ani m-am mutat în Bucureşti, să pot lucra în domeniul pentru care m-am pregătit. Sunt manager de dezvoltare la o agenţie de publicitate. Înainte, nici măcar nu simpatizam cu cultura maghiară, nici cu cuvinte ungureşti nu prea m-am întâlnit. Şi, dintr-o dată, a căzut peste mine o bibliotecă… O bibliotecă? Da. Acasă. Aproape că mi-a fracturat coloana vertebrală. S-a întâmplat în mai 2015. Luni de zile am umblat prin spitale, am fost legată de pat, abia mâncam, zi şi noapte urlam de durere. O melodie ciudată maghiară îmi răsuna în urechi, pe care am ascultat-o înainte de accident. A fost o piesă de la Zámbó Jimmy. Ştiu că nu e cea mai profundă muzică, dar pentru mine a fost ca un medicament, care mă liniştea. Apoi, am început să cercetez despre melodie şi limbă. Am încercat să învăţ maghiara de la zero, în special cu ajutorul internetului. Degeaba am încercat să reţin numele pieselor. Cu toate că am un hobby pentru limbile străine, vorbesc engleză, franceză, italiană, un pic de bulgară, portugheză sau ebraică, dar şi puţin germană, spaniolă, turcă şi persană, limba maghiară mi s-a părut imposibilă. Am şi vrut să renunţ, dar era deja prea târziu. A devenit parte din mine. Cred că dacă ceva te-a făcut să rămâi în viaţă, va rămâne cu tine mereu. Am cumpărat cărţi, am ascultat muzică maghiară - şi acum cânt mai bine în maghiară decât vorbesc, am început să mă împrietenesc cu maghiarii… Ce au spus despre asta cei din jurul tău? Familia şi prietenii s-au gândit că e o glumă proastă, au sperat că mă voi vindeca, că renunţ la toate. Unde ajungi cu limba maghiară? Mă întrebau. Am răspuns că tocmai ei îi datorez viaţa, şi că nici nu mai pot să trăiesc fără ea. Până la urmă au înţeles şi ei că m-am schimbat, că inima mea e deja maghiară. De atunci, la locul de muncă mi se spune , prietenii mă întreabă despre cultura maghiară, despre obiceiuri şi gastonomie. Mă face fericită să le pot vorbi despre minunea care există lângă ei. Desigur, sunt şi români care mă blestemă că , mă consideră trădătoare, ba chiar mai mult, dar asta deja nu mă interesează. Este problema lor dacă sunt atât de limitaţi. Maghiarii însă m-au primit cu braţele şi inimile deschise…Am primit sute şi sute de mesaje de la necunoscuţi. Cele mai multe sunau aşa: sau , ba chiar . De multe ori citeam cu ochii în lacrimi. Colecţionez însă şi urmele trecutului. Cum ar fi? De exemplu, colecţionez vechile cărţi poştale maghiare. Cea mai veche are 110 ani. Colecţionez şi documente vechi din Ungaria şi Ardeal… Am început să strâng şi cărţi maghiare vechi. Aţi călătorit în Ungaria? Da. Budapesta a fost o dragoste la prima vedere şi înainte de accident. M-am simţit acasă acolo, poate că a contat şi faptul că şi eu am crescut lângă Dunăre. Numeroasele monumente, clădirile, Parlamentul, aerul, zâmbetele, ospitalitatea, toate acestea m-au atins. Ca şi cum strămoşii mei m-ar fi chemat să vadă ţara sfântă, inima mea aparţine acestui lucru…Am primit numeroase invitaţii acolo, sentimental e că mă duc în vizită la rude. Desigur, duc şi flori la mormântul lui Zámbó Jimmy… Bănuiesc că de atunci s-a mai lărgit paleta muzicală. Sigur, acasă, la locul de muncă şi pe drum ascult muzică ungurească. Imnul secuiesc a dat tonul, dar ascult şi Ismerős Arcok, Edda Művek, Omega, Koncz Zsuzsa, Rúzsa Magdi, Budapest Bár şi mulţi alţii, Poate că muzica leagă naţiunile, dar o face şi bucătăria. Care e mâncarea preferată? Cu siguranţă gulaşul, de multe ori gătesc. Îmi place şi păpricaşul, carnea de vită şi friptură de porc, cârnaţi şi multe altele…O mare preferinţă este berea Csiki. Când pot, mă duc la târgul tradiţional maghiar de la Bucureşti…Dar e greu să trăieşti aşa departe de lumea maghiară. Îmi lipseşte limba, oamenii, viaţa de zi cu zi din secuime, nu pot fi înlocuite de televiziunea maghiară sau de internet. De ce nu vă mutaţi într-o regiune maghiară? Din păcate, nu pot face asta datorită locului de muncă Aşa rămân drumuri multe la Miercurea Ciuc, prietenii de acolo şi . Este măgulitor când mă cheamă la ei. Un om de afaceri de acolo mi-a spus o dată, la plecare, . Aici am scris poezia , care vorbeşte despre lucrurile care mă leagă de maghiari… Printre costumele populare, cel de la Harghita este preferatul meu. Îl port cu mândrie. În ziua mea de naştere, cu acest costum am mers la lucru. Una dintre dorinţele mele este să primesc cetăţenia maghiară. Să am un document care să certifice că aparţin acestui popor… Am trăit 35 de ani ca româncă, dar am renăscut ca unguroaică. Sunt ca un copil pentru care totul e nou în această lume şi vrea să cunoască cât mai multe. În fiecare seară îmi fac rugăciunea în limba maghiară, şi sper că Domnul să mă ajute să pot susţine şi sprijini spiritul maghiar în lume. Muzica lui Zambo Jimmy a cucerit-o pe Roxana Tudor. Artistul, care s-a sinucis în anul 2001, era poreclit "Regele". A fost unul dintre cei mai iubiţi muzicieni pop din Ungaria.

Coronavirus. „Față de ce-ar fi putut fi, stăm foarte bine”. Sunt românii mai rezistenți? Ce spune fosta președintă a Societății de Genetică

https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-fa%C8%9B%C4%83-de-ce-ar-fi-putut-fi-st%C4%83m-foarte-bine-sunt-rom%C3%A2nii-mai-rezisten%C8%9Bi-ce-spune-pre%C8%99edinta-societ%C4%83%C8%9Bii-de-genetic%C4%83/30551273.html?fbclid=IwAR1m7q_-pYwYRCQsOmkcHWlTPcSkGK-c5UVW2R7bW24ln0Z3BkdSEGi1pzQ

14 aprilie, 2020 Sabina Fati

Maria Puiu

Aproape toți vor face coronavirus în viitor, dar unii în forme mai ușoare decât alții. Românii se deosebesc genetic de occidentali și par mai rezistenți la Covid-19. Maria Puiu, profesor universitar la Timișoara dă câteva explicații.

Specialista în genetică glumește chiar, spunând că dacii ar putea fi mai rezistenți decât romanii la coronavirus. Lucrurile ar fi fost deja demonstrate, după cum scrie cotidianul belgian Le Soir, citând o cercetare a Universității din Gand, unde cercetătorii au găsit „o legătură evidentă între o genă (ACE1) și dezvoltarea Covid-19”. Maria Puiu de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara vorbește în interviul pentru Europa Liberă și de ce o persoană descoperită inițial negativă, poate fi testată ulterior pozitivă. Coronavirusul are până acum trei tulpini, iar numărul acestora se va multiplica. Aproape toți vom face o formă sau alta de coronavirus.

Europa Liberă: Cercetătorii de la Universitatea din Gand (UGent) cred că diferența genetică dintre locuitori explică de ce noul coronavirus face mai puține victime în statele din Estul Europei, în România spre exemplu. Cât de plauzibilă este această teorie?

Maria Puiu: „Patrimoniul genetic ne face foarte diferiți în multe aspecte. Nu este chiar o noutate că există polimorfisme, adică mici modificări ale unei gene, care nu-i modifică esențial capacitățile, dar produc proteine ușor diferite. Avem, de pildă, capacități diferite de a reacționa la virusul HIV. Se știe de mult timp, că unii fac forme mai ușoare, iar alții fac forme foarte grele. La fel și cu această boală: coronavirus. E un moment bun să se studieze aceste polimorfisme (AC2), amintite de cercetătorii belgieni. Există astfel o genă cu pierdere de material genetic (AC2D) și alta cu surplus, cu inserție (AC2I). Se pare că cea cu deleție e mai puțin prietenoasă pentru coronavirus și este mai comună în populația românească. Unii glumesc că românii ar fi putut fi mai asemănători cu italienii, dar se pare că nu: din acest punct de vedere suntem mai mult daci, decât romani”

Europa Liberă: Studiul cercetătorilor belgieni scoate deci în evidență deosebiri genetice între Est și Vest.

Maria Puiu: „Așa e, aflăm că din acest punct de vedere românii sunt mai asemănători cu balcanicii, cu cei din Estul Europei, decât cu occidentalii. Explicația aceasta o aveam mai demult. În zona statelor est-europene și scandinave există aceste modificări genetice neprietenoase cu coronavirusul”

Europa Liberă: Care ar fi explicația?

Maria Puiu: „Greu de spus. Nu știu. Încetățenirea acestui polimorfism poate să dateze de sute de ani și să fie dată de faptul că, să spunem, în Est și în zona scandinavă era, cu sute de ani în urmă, mai frig, chiar dacă acum nu mai e o diferență serioasă. Nu știu.”

Europa Liberă: Această deosebire genetică va face deosebirea și în această pandemie? În România vor fi mai puține victime, decât în statele occidentale?

Maria Puiu: „Cunoscând bine sistemul, am și eu o analiză proprie, fiindcă se vede cu ochiul liber cât de poticnite sunt lucrurile, cât de repede cad spitalele: în România mai toxic decât Covid-19 este câte un manager de spital, care nu înțelege că trebuie să existe anumite circuite, că trebuie să existe proceduri. În România, chiar dacă am avea toate echipamentele din lume, n-am ști ce să facem cu ele, nu le-am despacheta așa cum trebuie și nu le-am îmbrăca așa cum trebuie, în ideea că, mai bine le mai folosim o zi-două, fiindcă mâine ar putea să nu mai fie. Ideea și practica potrivit căreia ,,se poate și așa” ar fi trebuit, într-adevăr, se ne fi dus la mult mai multe cazuri de coronavirus. Eu sper într-o minune, fie ea genetică sau dacică, pentru că vedem cum sisteme mult mai serioase, cum sunt cel italian, francez și chiar german se descurcă greu.”

Europa Liberă: Criza din sistemul sanitar a început înainte de cazul Suceava, deci de mai bine de o lună, dar dacă ne uităm la cifre vedem că ele sunt dramatice, dar mult mai puțin dramatice decât în Vest.

Maria Puiu: „Față de ce-ar fi putut fi, într-adevăr stăm foarte bine: nu aveam circuite, proceduri, echipamente, au venit foarte mulți români din zone contaminate- nu spun acuzator, fiecare are dreptul să vină acasă- și care nu au respectat carantina. Nici acum nu se respectă, dacă ne uităm la nivelul amenzilor de milioane de euro doar într-o lună. Deci ar fi trebuit să fim în mijlocul unei catastrofe serioase. Sper să avem o protecție: poate că facem într-adevăr forme mai ușoare, asimptomatice. La început se credea că o treime sunt fără simptome, dar acum s-a ajuns la concluzia că jumătate dintre cei care fac boala sunt asimptomatici. Când se mai liniștește situația și populația va putea fi testată, vom ajunge la concluzia că foarte multă lume a trecut prin această boală fără să fi avut nevoie de îngrijiri speciale.”

Europa Liberă: Credeți în ideea imunizării de turmă, pe care au încercat să o experimenteze britanicii și olandezii?

Maria Puiu: „Da, cred. Mi-ar fi plăcut să existe posibilitatea unui astfel de experiment. Marea Britanie a încercat până la un punct această idee, fără niciun fel de distanțare socială, după aceea liderii de la Londra s-au speriat, fiindcă au fost și sunt multe decese. E important să vedem ce se întâmplă în imunizarea de turmă. Foarte apropiați de acest model au rămas olandezii și suedezii.”

Europa Liberă: În România, când și cum se va putea afla dacă populația e imunizată?

Maria Puiu: „Testele serologice, care merg pe principiul testelor rapide ne-ar putea arăta acest lucru (dacă există imunoglobulină G și preferabil M). Se poate afla foarte simplu, dintr-o picătură de sânge, aproape că fiecare persoană și-ar putea face. Teste rapide au început să se fabrice și în România, deci se va putea face testarea în masă.”

Europa Liberă: Odată cu testul pentru Covid-19 s-ar putea face și acest test care să arate dacă o persoană are sau nu imunitate în fața coronavirusului?

Maria Puiu: „Teoretic, ne gândim că se va fabrica vaccinul, dar nu va putea fi făcut în masă, pentru că cei care au trecut prin boală nu mai au nevoie, dacă se va dovedi că trecerea prin boală crează o imunitate importantă. Vedeți, însă, că e la fel ca la gripă, în fiecare an se schimbă tulpina. Mereu apare o tulpină nouă în urma unei mutații, care intervine de la un sezon la altul. De când a izbucnit această epidemie, se pare că s-a ajuns la cel puțin trei tulpini diferite. Cei care lucrează în tehnologiile medicale, au pus la dispoziție inițial, kituri de testare pentru o singură tulpină de coronavirus, sunt între timp, kituri cu două și cu trei tulpini, care se testează deja în Occident. Deci, dacă ai un kit cu o singură tulpină și prin țara ta circulă trei tulpini de Covid-19, sigur că vei avea un număr mic de pozitivi, pentru că deja două treimi au fost săriți.”

Europa Liberă: De fapt, acest lucru se întâmplă acum și România nu are posibilitatea să testeze pentru toate aceste tulpini existente?

Maria Puiu: „Cred că da. Bâlbâiala aceasta, că cineva e testat undeva și e negativ, pe urmă merge în altă parte și e pozitiv rămâne, fără ca cineva să cerceteze și să vadă dacă a fost testat cu un kit pentru o tulpină sau pentru două tulpini”

Europa Liberă: Ar fi nevoie de o standardizare a metodei de testare?

Maria Puiu: „Ar trebui, dar vedeți că aceste teste se fabrică pe măsură ce apar noi tulpini. Cercetătorii spun că la fiecare două săptămâni apare o tulpină nouă. Există uneori o acoperire parțială, astfel dacă ai făcut infecția cu o tulpină, ar putea ca cealaltă tulpină să nu-ți mai producă așa mari ravagii. Se vorbește despre asemănări cu virusul HIV, care produce acea nenorocită de gaură imunologică. Deci, în momentul în care în corp există o luptă între anticorpi și antigene, s-ar putea ca testul să apară negativ, chiar dacă infecția există în organism. Când toți anticorpii și posibilitățile de apărare ale organismului sunt epuizate, atunci apare din nou la suprafață. E evident că nu e deajuns să faci o singură testare. Și pentru cazurile pozitive, se face una la început, apoi alta la 12 zile și o alta la 14 sau 15 zile. Și după aceste teste, pentru că nu se cunoaște bine problema, i se recomandă pacientului să mai stea două săptămâni izolat.”

Europa Liberă: Din câte cunoașteți sistemul autohton medical, credeți că are capacitatea să facă aceste testări în masă?

Maria Puiu: „Sistemul face eforturi, se fac eforturi imense de procurare a testelor, a materialelor de protecție și nu sunt cunoscute toate aceste lucruri. E adevărat că sunt multe de învățat din această nebunie. Am și eu supărările mele, că sistemul medical nu a înțeles că genetica medicală ar avea nevoie de echipamente în spitale. E o specialitate în care trebuie să-i pregătim pe rezidenți, iar spitalele românești nu au deloc echipament de genetică. Chiar și acum cea mai mare parte a testărilor se fac pe echipamente ale universităților. Prin programe europene, universitățile s-au dotat cu astfel de echipamente, dar nu era oare nevoie ca și ministerul să înțeleagă că are nevoie de astfel de instrumente? Spitalele au nevoie de aceste echipamente, care între timp nu mai sunt de cercetare,c i au devenit de utilitate publică și practică. Genetica nu mai e since-fiction, ci a intrat în practica de fiecare zi. La fel cum astăzi nu mai trebuie să le dăm pacienților de cancer citostatice în funcție de vârstă, greutate și tipul de cancer, ci în funcție patrimoniul genetic al pacientului. Nu mai putem merge orbește.”

Europa Liberă: Credeți că noi toți vom face o formă sau alta de coronavirus sau chiar mai multe, cum facem gripa?

Maria Puiu: „Nu chiar toți, dar foarte mulți dintre noi. Echipa mea a început testările pentru Covid-19 înainte de a se ajunge la ideea că trebuie făcute teste în masă. Și eu am primit o trusă de teste rapide pentru medici și am fost aproape sigură că am trecut prin boală, dar testul mi-a arătat că, din păcate, nu. Din păcate, niciunul dintre noi nu am avut o confirmare că am avut infecția cu coronavirus”.

Dezinfecție „în forță” pe străzile din Timișoara. Mașinile operatorului de salubritate au început operațiunea

https://www.pressalert.ro/2020/04/dezinfectie-forta-pe-strazile-din-timisoara-foto-si-video/

De Marius Popescu - apr. 1, 2020

Mai multe mașini ale firmei de salubritate care se ocupă, de anul trecut, de curățenia din Timișoara, au ieșit în această seară pe străzile din oraș pentru operațiunea de dezinfecție. Un cititor PRESSALERT.ro a surprins în imagini mașinile Bratner care veneau dinspre Iulius Town, sub escorta Poliției Locale Timișoara. Acestea au dezinfectat sensul giratoriu de la Mărăști, unde s-au despărțit pentru a-și urma traseele individuale

De la fermă, direct pe raft. Un grup de fermieri din Timiș s-au unit într-o cooperativă și au deschis o fabrică de lactate

https://www.pressalert.ro/2018/04/de-la-ferma-direct-pe-raft/?fbclid=IwAR2syjvDtKDRkaTb0zwjZmFiSMVbnv0MXdy4pRSD_M0mMBi6VSjq6_dkll4

Adriana Mîț 

Nemulțumiți de prețul tot mai mic primit pe litrul de lapte, 18 crescători de vaci au înființat, în urmă cu nouă ani, prima cooperativă din județul Timiș. Ideea a fost una de succes și, recent, Cooperativa Agricolă TimlactAgro și-a deschis prima fabrică de procesare a laptelui, în localitatea Bucovăț, din județul Timiș. Investiția se ridică la peste 600.000 de euro, aproximativ 400.000 de euro reprezentând contribuția celor 28 de fermieri din județele Timiș și Arad care fac parte din cooperativă, în prezent. De la 1 aprilie, lapte adevărat, ca pe vremea bunicii, poate fi cumpărat și din primul magazin al Timlactagro, „Floare din Banat”, care a fost inaugurat la Timișoara, în zona Bucovina. Adriana Szekely, președintele Cooperativei Agricole TimlactAgro, ne-a declarat că totul a început în anul 2009, când un număr de 18 crescători de vaci din județul Timiș au luat decizia de a-și uni forțele, după ce au primit un preț tot mai mic pe litrul de lapte de la procesatori. 

„Am înființat TimlactAgro, prima cooperativă din județul Timiș, în anul 2009 din cauză că prețul laptelului a scăzut foarte mult. Era în jur de 1,3 lei, la un moment dat a ajuns la 1,15 bani. Prețul a scăzut din cauza pieței externe, pentru că procesatorii din România au posibilitatea de a cumpăra lapte de afară și normal că nu îl cumpără din România dacă pot să o facă mai ieftin din Polonia, Ungaria sau Cehia. Până la un moment dat, România a beneficiat de o subvenție pe litrul de lapte conform, care avea parametri foarte buni, de 30 de bani. 

Intrând în Uniunea Europeană, aceste ajutoare de la stat au cam scăzut și ne-am trezit cu un preț al laptelui de un leu și puțin în plus. Atunci am ajuns la concluzia că doar împreună, nu ca fermieri individuali care livrează o anumită cantitate, cât poate fiecare, 1.000, 500, 300 de litri pe zi, vom putea obține un preț mai bun pe contractul de lapte, livrând zeci de mii de litri pe zi. Și atunci s-a format Cooperativa Agricolă TimlactAgro, s-au unit 18 fermieri din județul Timiș care aveau în jur de 2.000 de vaci”, a explicat Adriana Szekely. 

Astfel, cooperativa a luat ființă în septembrie 2009, iar primele contracte au fost semnate în aprilie 2010, însă începutul nu a fost deloc ușor. Asta pentru că a fost nevoie de obținerea mai multor autorizații. Totuși, președintele TimlactAgro își amintește că cei 18 fermieri din județul Timiș au avut sprijinul autorităților, care au înțeles sistemul de cooperativă și cum funcționează acesta. Imediat după înființare, cooperativa a semnat contracte cu trei mari procesatori de lapte, astfel că livra în jur de 10.000 de litri pe zi, mult mai mult față de cantitatea livrată atunci când crescătorii de vaci lucrau independent. „Acest sistem de cooperativă, vânzarea împreună a laptelului, ne-a ajutat să obținem un preț mai bun cu cel puțin 20 – 30 de bani pe litrul de lapte. Mereu prețul a fost mai mare decât cel obținut individual. Toți membrii cooperativei au înțeles acest avantaj, reușeam să obținem de la furnizori un preț mai bun pentru că puteam livra o cantitate mai mare de lapte. Am mers pe sistemul beneficiu în favoarea fermelor, nu neapărat în favoarea cooperativei ca entitate”, a detaliat Adriana Szekely. 

Fabrică de produse lactate 

După câțiva ani de la înființarea Cooperativei Agricole TimlactAgro, fermierii din județul Timiș și-au dorit mai mult, astfel că s-au gândit cum ar fi să-și deschidă propria fabrică de produse lactate. Iar principala problemă era lipsa banilor, dar și curajul de a porni pe un nou drum. „Nu ne-a fost foarte ușor să luăm un credit, pentru că cifra de afaceri pe cooperativă era foarte mare, dar profitul era aproape zero. Ceea ce am încercat să le explicăm băncilor a fost că cooperativa este un altfel de organizație, nu e o societate comercială care să aibă un profit corelat cu cifra de afaceri, ea prin statut având ca și obiectiv dezvoltarea fermelor, în primul rând. Am avut noroc că și cei care ne-au creditat au înțeles această formă de organizare, totuși”, ne-a explicat președintele TimlactAgro. Pentru început, crescătorii de vaci care fac parte din cooperativă au identificat un spațiu în care fabrica să poată fi realizată. Și anume, fostul CAP din localitatea timișeană Bucovăț. Terenul, care are o suprafață de aproximativ 7.000 de metri pătrați, a fost cumpărat cu 68.000 de euro, în anul 2015. 

Credite la bancă și bani europeni Între timp, în urma derulării unui proiect finanțat prin fonduri eurpene, în perioada 2010 – 2015, prin care fermierii au primit o cotă cuprinsă între 2 și 5% din valoarea facturilor de lapte vândute prin intermediul cooperativei, s-a strâns o sumă de peste 200.000 de euro. În anul 2016, crescătorii de vaci care fac parte din cooperativă au reușit să obțină credite de la bancă în valoare de 400.000 de euro, astfel că s-au adunat peste 600.000 de euro, bani cu care fabrica a fost realizată la Bucovăț.

 „Creditele de la bancă au fost luate pentru investiția de la Bucovăț. Ideea de a face o fabrică era demult, însă ne era frică. A fost foarte greu să ne hotărâm să facem acest pas, noi fiind toți fermieri de vaci și niciunul nu avea la bază tehnologia fabricării produselor lactate. Am fost destul de speriați, nu știam dacă o să reușim sau nu. Însă în momentul în care în fiecare al doilea an scădea prețul laptelui, am ajuns să fim destul de hotărâți în a face acest pas, în a realiza unitatea de procesare a laptelui”, ne-a declarat Adriana Szekely. După doi ani de lucrări, în luna martie 2018, propria fabrică de produse lactate a cooperativei TimlactAgro a fost deschisă. Capacitatea unității de procesare a laptelui este de 10.000 de litri pe zi, însă, în acest moment, sunt prelucrați cel mult 4.000 de litri. De asemenea, au fost păstrate contractele semnate cu doi mari procesatori, spre care merge marea majoritate a laptelui din cele 28 de ferme din județul Timiș și Arad care fac parte din cooperativă. 

În fabrica deschisă la Bucovăț, în care lucrează șapte persoane, sunt realizate, pe lângă lapte, produse lactate precum smântână, brânză dulce, telemea, caș, unt, urdă și cașcaval, toate fiind 100% naturale. „Am cumpărat utilajele second-hand, nu ne-am permis să luăm utilaje noi. Dacă am fi depus un proiect pe fonduri europene, am fi putut beneficia doar de 50% cofinanțare, iar în practică 50% înseamnă 30%. Oriunde mergi să achiziționezi un bun, că este tractor, utilaj, material de construcție, prima întrebare care ți se adresează este dacă pe fonduri europene sau din surse proprii. Asta este realitatea și pot să afirm că atunci când este pe fonduri europene, orice vei cumpăra este mai scump, vă spun pe verificate. Acesta a și fost motivul pentru care noi nu am vrut pe fonduri europene, ci să mergem pe ideea de second-hand și să realizăm fabrica din surse proprii”, a explicat președintele Cooperativei Agricole TimlactAgro. 

Crescătorii de vaci spun că în fabrica din Bucovăț se procesează doar lapte de cea mai bună calitate, obținut în fermele lor, care își păstrează toate calitățile dăruite de natură, specifice unui lapte adevărat. Produse ca pe vremea bunicii Imediat după ce fabrica de procesare a laptelui și-a început activitatea, membri cooperativei au început să caute și spații din Timișoara cu vad comercial bun pentru a le putea închiria. Totul cu scopul de a deschide și un prim magazin al TimlactAgro, sub brandul „Floare din Banat”. 

Astfel, la data de 1 aprilie, a fost deschis, pe str. Matei Basarab, în zona Bucovina, primul magazin de produse alimentare al primei cooperative din județul Timiș. Reprezentanții cooperativei TimlactAgro și-au propus să deschidă, în următoarele luni, încă două astfel de magazine în Timișoara, plus unul în Arad. „Dacă omul pune preț pe calitate, atunci părerea mea este că trebuie să încerce produsele noastre, pentru că putem garanta că sunt produse doar din lapte, fără alte adaosuri. În comerț, dacă ești curios să citești o etichetă de produs, vei fi uimit de câte lucruri mai conține pe lângă lapte. Ceea ce la noi nu este cazul, chiar dacă am fost descurajați de către cei care comercializează aceste produse, în sensul că omul este deja obișnuit cu acea consistență a produsului care are stabilizatori și restul adaosurilor. Noi am zis că vrem să încercăm așa. Am fost surprinși de faptul că oamenii chiar apreciază produsele și sunt încântați de faptul că am pus peste tot că suntem fermieri care am făcut această făbricuță la Bucovăț și vrem să vindem produsele direct din ferma noastră, să ajungă pe raftul magazinului nostru”, a afirmat Adriana Szekely. 

Din magazinul din zona Bucovina, sub brandul „Floare din Banat”, timișorenii pot cumpăra lapte, telemea de vacă, caș, urdă, brânză dulce, unt, smântână sau cașcaval. De asemenea, se găsesc în magazin și mezelurile de Salonta, renumita pită de Pecica, precum și zacuscă sau salată de ciuperci murate, realizate de o persoană din Bocșa care are atestat de produs tradițional.