de Mihai Alexandru Craciun Marţi, 13 octombrie 2020,
Traseul Via Carpatia Foto: Hotnews
Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și o autostradă din Portul Constanța în Gdansk, respectiv că Americanii leagă Marea Neagră de Baltică, prin autostrada și calea ferată Constanța-Gdansk.
“Influencerii” au umplut și ei Facebook-ul românesc de hărți precum cea de mai jos, explicând cum că americanii vor construi o autostradă și o cale ferată între Gdansk și Constanța, prin Ucraina și apoi prin Moldova.
Serios? Autostradă NATO prin Ucraina?!?Înainte de a intra în detaliile reale și oficiale ale știrii, nu pot să nu mă întreb cum își poate cineva închipui că strategia militară a NATO este să se bazeze pe deplasarea rapidă a trupelor în lungul flancului estic printr-o țară non-NATO și ex-URSS ca Ucraina?
La fel, nu pot să nu mă întreb cum își poate închipui cineva că SUA ar construi o cale ferată nouă în Europa, în condițiile în care rețeaua feroviară din SUA geme de subfinanțare, de subdezvoltare și de tehnologii de secol XIX, precum șine prinse în cuie pe linii magistrale, cu viteze medii de circulație similare țărilor nedezvoltate, având în același timp fix zero kilometri de linie de mare viteză? Și nu, Acela Express de pe Coasta de Est și Brightline din Florida nu sunt trenuri de mare viteză, întrucât circulă la viteze maxime sub 200km/h, pe linii convenționale.
În fapt, în SUA se fac mari presiuni din partea statelor ca Guvernul Federal să finanțeze construcția de linii de mare viteză, similar National Interstate and Defense Highways Act, care a fondat în 1956 sistemul de autostrăzi federale americane. Există chiar o propunere legislativă pentru o finanțare federală de 240 de miliarde USD pentru trenuri de mare viteză. Și asta pentru că puținele inițiative actuale de construcție a trenuri de mare viteză în SUA sunt exclusiv private, dar în cele mai multe progresul este lent sau deloc.
Cum ar suna pentru americani, într-un asemenea context, știrea că SUA nu construiește căi ferate în SUA, ci în Europa?!
Înțeleg perfect nevoia de filo-occidentalism și de filo-americanism într-o țară ca România, care până nu foarte demult a fost în sfera de influență a Rusiei și care este încă bântuită de fantoma PCR. Și de dorința să vină cineva să ne dea ceva. La fel cum înțeleg și contextul electoral și frica de temele naționaliste.
Numai că, noianul de știri despre cum “americanii ne vor construi”, este probabil una dintre cele mai crunte “plecări după fentă” pe care am văzut-o în presa românească. Pentru că, toate detaliile oficiale au fost disponibile încă de la momentul zero al anunțului. Iar comunicatele oficiale spun cu totul și cu totul o altă poveste, care este oricum o veste foarte bună pentru România.
Centrala Nucleară de la Cernavodă
Acordul România – SUA, semnat săptămâna trecută, permite României să cumpere tehnologie nucleară americană. Atât și nimic mai mult. Tehnologia nucleară este evident un domeniu strategic pentru SUA, așadar companiilor de profil din SUA le este interzis comerțul liber cu respectivele tehnologii fără acordul Guvernului Federal.
Comunicatul oficial de pe site-ul Ministerului Energiei din SUA e foarte clar în acest sens:
“Once formally executed, this historic agreement will lay the foundation for Romania to utilize U.S. expertise and technology with a multinational team building reactor Units 3 and 4 of the Cernavoda Nuclear Power Plant and refurbishing reactor Unit 1.“
Nimic despre bani până aici. Nici măcar în alocuțiunea Ambasadorului SUA nu s-a spus că proiectul va fi finanțat integral de SUA. Tot ce a spus Adrian Zuckermann este că e vorba de un proiect în valoare totală de 8 miliarde USD. Iar asta nu, nu înseamnă deloc că “americanii ne dau 8 miliarde ca să construim reactoarele”
Revin și la finanțare.
De la punctul acesta mă întorc în curtea noastră românească, cu două întrebări. Nuclear Electrica și implicit Guvernul României estimează conform unui studiu din 2012 că, pentru finalizarea Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, mai este nevoie de 6.5 miliarde EUR. Adică, “surpriză!”, exact cele 8 miliarde USD valoare de proiect despre care vorbea și Adrian Zuckermann.
Numai că, nu doar că această valoare a fost pusă deja la îndoială de anteriorii parteneri chinezi, care estimau încă din 2016 o valoare de 7.2 miliarde EUR. Dar, o regulă de aproximare uzuală este că un reactor nuclear are un cost de construcție de circa 6-8000 EUR pentru fiecare kW instalat. Adică, ținând cont că reactoarele 3 și 4 vor avea fiecare 720 MW, înseamnă că cele două reactoare vor costa minim 2 x 720 x 1000 x 6000 = 8.64 miliarde EUR. Deci minim 8 miliarde de euro, nu de dolari!
Sigur că aceasta este o aproximare și că un studiu de detaliu poate spune altceva. Dar e foarte puțin probabil, în condițiile în care industria mondială de profil spune altceva. Mai degrabă, realist vorbind, proiectul ne va costa cel puțin 10 miliarde euro, pentru că e vorba de contracte publice în România și pentru că până acum nimeni nu a reușit să construiască o centrală nucleară în bugetul estimat inițial.
Pe urmă, să nu uităm că acești bani vor proveni din finanțări, purtătoare de dobândă. Exceptând fondurile nerambursabile UE, banii se dau cu împrumut pentru câștigul din dobândă. Ceea ce însemnă că mai adăugăm lejer încă 2 miliarde la costurile de construcție ale reactoarelor 3 și 4.
Și, astfel ajungem la 12 miliarde de EUR, aproape dublu față de estimarea oficială.
Așadar, prima întrebare ar fi: – Cât de realistă este estimarea autorităților din România, de doar 6.5 miliarde EUR a costurilor de construcție a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă?
A doua întrebare: – De ce mai construiește România reactoare nucleare de fisiune, în condițiile în care, în lumea civilizată, se formează deja un trend de renunțare la ele?
Reactoarele nucleare de fisiune, adică cele care obțin energie din dezintegrarea radioctivă a atomilor grei de Uraniu, sunt în fapt niște bombe atomice cu explozie controlată, în așa fel încât “explozia” să se întâmple în 2-3 decenii în loc de câteva secunde. Problema lor este că, de îndată ce mecanismele de siguranță și control cedează, așa cum s-a întâmplat la Cernobîl și Fukushima, reactoarele respective redevin ceea ce au fost de la bun început: bombe atomice.
În plus, centralele nucleare de fisiune produc deșeuri radioactive care rămân periculoase pentru zeci de ani și trebuiesc depozitate în condiții speciale pe toată această perioadă.
Acestea sunt motivele pentru care Germania este în plin proces de închidere și dezactivare a tuturor reactoarelor nucleare până la finele lui 2022.
Deci, de ce mai vrea România să investească în 2020 peste 10 miliarde de EUR în ceva periculos pentru oameni și toxic pentru mediu, când are deja din plin soluții alternative ecologice?
2. Autostrada și calea ferată Gdansk – Constanța
Tot ceea ce a făcut SUA săptămâna trecută, a fost să devină susținător, din motive strategice NATO, a proiectelor relevante din Inițiativa Celor Trei Mări. Această inițiativă reunește 12 state UE din Europa Centrală și de Est și are ca scop accelerarea dezvoltării infrastructurii, inclusiv a celei de transport, între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică.
SUA a decis să includă în lista proiectelor strategice militare proiectele Via Carpatia și Rail2Sea ale Inițiativei Celor Trei Mări. Rutele celor două proiecte, devenite de acum strategice, au fost reconfirmate între altele inclusiv la Summitul Three Seas de la București din 2018 (!!).
Via Carpatia este un proiect de autostradă menită să unească portul Lituanian Klaipeda cu Salonic în Grecia, Constanța în România și Svilengrad în Bulgaria (granița cu Turcia). Ramura de conexiune spre Gdansk nu este inclusă în Via Carpatia, dar aceasta nu privește România, ci acordul similar dintre SUA și Polonia.
Pe teritoriul României Via Carpatia are traseul Oradea – Arad – Sibiu – București – Constanța. Pentru ca acest traseu să fie complet la profil de autostradă, în acest moment lipsesc Autostrada Oradea – Arad, tunelele de pe A1 Lugoj – Deva lot 3, A1 Sibiu – Pitești și la alegere A0 Nord sau A0 Sud, adică unul dintre cele două sectoare de autostradă de centură a Bucureștiului dintre Bolintin și Pasărea.
Atât și nimic mai mult este inclus pe teritoriul României în “autostrada pe care o fac americanii”!
Traseul Via Carpatia la profil de autostradăVorbim deci de o suprapunere aproape totală cu coridorul TEN-T format din A1 și A2 (Curtici – Arad – Sibiu – București – Constanța) finanțat deja prin împrumuturi și fonduri nerambursabile de la UE, singurul beneficiu al României fiind declararea ca prioritară a autostrăzii Oradea – Arad.
Rail2Sea este într-adevăr un proiect de interconectare feroviară a porturilor Gdansk și Constanța, proiect sub egida căruia cele două porturi, dimpreună cu PKP Cargo și CFR Marfă au semnat un memorandum de înțelegere încă din 21 iulie 2017.
Traseul pe teritoriul României este pe căi ferate existente (!!), nicidecum noi (!!), care sunt sau urmează să fie modernizate.
Concret, începând din 2019 este vorba de tronsonul Curtici – Arad – Timișoara, urmat de Magistrala 900 (Timișoara – Drobeta Turnu-Severin – Craiova – București), Centura Feroviară București și apoi de Magistrala 800 București – Constanța.
Traseul Rail2Sea feroviarLinia face parte și din rețeaua TEN-T core a Uniunii Europene și, în condițiile în care tronsoanele Curtici – Arad, respectiv București – Constanța sunt deja modernizate, practic includerea în parteneriatul strategic cu SUA pune la dispoziție României o dublă finanțare, UE și SUA, pentru Magistrala 900 Timișoara – București. Ceea ce nu e rău deloc.
3. Finanțarea parteneriatului strategic
Lucrurile sunt cu atât mai clare când vine vorba de finanțare. Din nou, direct de la sursă, adică de pe site-ul EXIM, banca de import-export a Statelor Unite ale Americii:
“Under the MOU, EXIM and Romania agree to explore and identify options to potentially use EXIM financing in a total aggregate amount of up to $7 billion, and to identify areas to work together to promote business development opportunities, particularly in the energy and infrastructure industries.”
Nimic mai clar aici: SUA este dispusă să finanțeze România – adică să o împrumute, cu dobândă, nu să-i dea – în limita a 7 miliarde USD, dacă și numai dacă România cumpără produse și servicii americane, cu prioritate în domeniul energiei (de exemplu Centrala de la Cernavodă) și al infrastructurii (de exemplu Via Carpatia și Rail2Sea). 7 miliarde USD pentru toate proiectele, nu pentru fiecare. Adică, între altele, suma nu acoperă nici măcar costul integral super optimist de numai 8 miliarde USD pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă.
Banii nu au fost și nu vor fi acordați României!!!
Ei sunt la dispoziția EXIM Bank în SUA și dacă România va decide să construiască, de exemplu, Autostrada Oradea – Arad cu un constructor american, atunci banii pentru construcția ei pot fi împrumutați de la EXIM Bank.
Nu au fost comunicate detalii, dar cel mai probabil nici un dolar din această finanțare nu va trece prin România. În schimb decontările facturilor se vor face în SUA, direct între EXIM Bank și companiile americane care vor construi sau vor furniza tehnologie în România. Desigur, mai apoi o bună parte din bani ar ajunge totuși în România prin salarii și prin plata subcontractorilor locali de către companiile americane. Ceea ce este o veste mai mult decât bună, pentru că înseamnă locuri de muncă și injecție de fonduri în România.
