Care este, de fapt, scopul regionalizării ? După părerea mea, este reducerea diferențelor, disparităților între regiuni (dar și în interiorul regiunilor) și stimularea dezvoltării economice durabile.
A propos, România este țara europeană cu cea mai mare diferență între regiuni, PIB-ul pe locuitor în București fiind de patru ori mai mare decât în regiunea Moldovei(așa numita regiune de Nord-Est). Chiar și față de Banat sau Transilvania, Bucureștiul are un PIB aproape dublu.
În 1998 s-a făcut un simulacru de regionalizare, de ochii lumii. S-au creat Regiunile de dezvoltare
din România. Acestea nu au statut administrativ, nu au personalitate juridică și sunt lipsite de putere legislativă sau de vreun corp executiv. O bătaie de joc, tipică administrației centraliste dâmbovițene, bine susținută de slugile politice din toate județele patriei.
Cauzele și efectele cele mai importante ale unei regionalizări bine făcute, ar fi: respectarea principiului
subsidiarității, reducerea decalajelor de dezvoltare inter- și intra-regionale și eficientizarea guvernării prin reducerea rolului statului la un actor care supraveghează buna funcționare a lucrurilor.
Un simplu actor, da! Vă dați seama acum, de ce nu vor politicienii actuali să facă regionalizarea reală. Ar pierde controlul regiunilor, ceea ce este de neconceput pentru ei.
Dacă regionalizarea nu se va face de sus în jos, de către politicienii statului-națiune, înseamnă că regionalismul își va face loc de jos în sus, în mod natural și inevitabil. Probabilitatea apariției tendințelor secesioniste este mai ridicată, dacă politicienii statului centralist nu iau măsurile necesare.
Aceste tendințe ar putea fi și mai evidente, în cazul unei comunități conștiente de dezechilibrele cu care se confruntă regiunea lor. Unele comunități își vor da seama că statul-națiune are mai mare nevoie de regiunea lor, decât comunitatea locală sau regională de statul-națiune centralizat.
România are trei niveluri de administrație moștenite din perioada comunistă:
nivelul central, nivelul județean compus din 41 de județe și municipiul București, nivelul orășenesc și comunal. Dacă se dorește reorganizarea administrativ-teritorială, este necesară modificarea Constituției, deoarece art. 3 alin. 3 oficializează doar cele trei niveluri.
Singura propunere care merită luată în calcul, este cea a Ligii Transilvania-Banat, care are ca obiectiv organizarea României în șapte regiuni autonome: Banat, Bucovina, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania, avându-se la bază modelul spaniol al comunităților autonome. Variantele lansate de partidele actuale sunt penibile, făcute parcă în răspăr.
Apare necesitatea acordării unui statut special Ținutului Secuiesc, care se deosebește din punct de vedere cultural, lingvistic și etnic de restul țării. Am putea oferi astfel de statut și lipovenilor din Delta Dunării, sau fostului Ținut Săsesc. La fel, putem discuta de Crișana, de Maramureș, de Oaș, de Țara Călatei, de Țara Muscelului, de Oltenia de sub Munte, de Țara Vrancei, etc., etc..
În cadrul celor 7 regiuni autonome istorice, se poate jongla mult mai ușor cu acordarea unui statut special, decât în România centralizată de azi. Nu e treaba unui oltean, ce va face un transilvănean în regiunea lui, nici treaba unui bucovinean, ce va face un dobrogean în regiunea lui.
Mergând pe urma modelului spaniol(unul extrem de performant)regiunile trebuie să respecte principiul separației puterilor, așadar au nevoie de un Parlament ales prin vot direct, care să reprezinte puterea legislativă, de un guvernator ales(nu numit de puterea centrală)care să reprezinte puterea executivă, și de o Curte de Apel, care să reprezinte puterea judecătorească.
La fel cum prevede și Constituția Spaniei, vor exista două seturi de puteri: cele care vor fi reținute la centru și cele care vor fi transferate către regiuni. Legile regionale trebuie să respecte liniile impuse de legile naționale, iar cu timpul competențele regionale trebuie să crească, în toate domeniile importante. Până la urmă, este vorba de bani, de prosperitate. It is all about money…
Dacă discutăm de impozite, de veniturile generate de cetățeni, mai degrabă am putea lua modelul german, ca exemplu. Cotele principalelor taxe, impozitul pe venit și taxa pe valoare adăugată vor fi stabilite de centru, în timp ce restul taxelor și impozitelor vor fi stabilite de către regiuni.
Distribuirea urmează să se facă conform unui model mai echitabil: regiunile bogate vor transfera din venituri regiunilor sărace, dar într-o măsură în care cei care muncesc mai mult, să fie răsplătiți, nu taxați mai mult și inegal. Statul centralist face exact invers, împarte sărăcie tuturor regiunilor, nelăsând regiunile mai bogate și mai dinamice să se dezvolte, recte, să poată avea resurse de oferit regiunilor mai sărace(solidaritate, nu asistență, este o mare diferență între aceste două concepte).
Finalmente, despre responsabilitățile administrative. Acestea joacă un rol foarte important, trebuie să fie clar definite, iar reprezentanții centrului trebuie să devină reprezentanții puterilor regionale. Rolul societății civile este imens, iar puterea comunităților locale și regionale este mult mai mare decât suntem noi conștienți acum.
Principiul subsidiarității începe să capete putere și regionalizarea începe să prindă viață, fără să ne dăm seama, chiar dacă, oficial, ea nu există.
Nota red.
Din păcate ”regionalizarea” s-a făcut încă din 1997, dar fără să se facă ”ascultarea locuitorilor” cei care locuiesc în cele 7 ”regiuni” NUTS-2. Dar așa zisă ”regionalizare” s-a făcut și pe niște principii care erau artificiale, adică s-a ținut cont doar ca numărul locuitorilor să fie în jur de 2,7 milioane. Din păcate însă și la categoria de ”macroregiuni” (NUTS-1) sunt foarte multe lipsuri. Cea mai importantă este că nici la NUTS2 și nici la NUTS1 nu sunt definivate cine coordonează sau conduce aceste categorii de Unități Teritoriale Statistice! ”Supercentralizarea” greșeală de bază a celor de la Guvern arată că nu au ințeles ideea de bază al Normelor de Unității Teritoriale Statistice, acela de dezvoltarea teritorială. Această se poate face numai ținind cont de datele statistice. Tocmai ce nu prea se dorește să se știe... Cum datele statistice sunt adnate doar la nivel de județi (NUTS-3) și la Guvern! Nu prea este corect ca nici la ”microregiuni” (NUTS-4) și nici la nivelele superioare județului nu avem date statistice concrete și doar se ”deduc” datele statistice. Ne având organe de coordonare sau conducere (alese și nu numite) nu pot participa direct la finanțări europene. Cel puțin la categoriile NUTS2 și la NUTS1. Guvernul ar avea obligația să ne informeze corect despre toate posibilitățile. Faptul că nu se dorește participarea dicetă a regiunil sau macroregiunii la finanțări de dezvoltare arată că nu numai că nu înțeleg dar nici nu doresc să renunțe la concentrarea finanțelor. Dar ei nu știu că dacă locuitorii își adun forțele se poate schimba configurația la orice nivel de NUTS mai puțin al județului care este considerat ”categoria de bază” la care se fac referirile. Deci dacă se adună semnături a minim 51 % al locuitorilor se pot alege noi configurații ale regiunilor sau macroregiunilor statistice cu condiția minimă ca numărul locuitorilor regiunii nou format să fie minim 800.000! Normele NUTS admit formarea așa zise ”unități teritoriale statistice provizorie” care se vor numi ROZ pentru macroregiune(NUTS1) și ROZZ pentru regiune(NUTS2) Astfel se pot forma noi unități teritoriale statistice care țin cont de condițiile, oportunități, posibilități ECONOMICE” Deci nu este vorba de o ”separație” a unei părți ale statului, ci de creerea a unor condiții pentru dezvoltarea zonală, regională sau macroregională a unei părți a Țării și de ce nu, al Transilvaniei! Fiind vrba de Unități teritoriale Statistice nu este nevoie de noi legi ci de numai aplicarea Normelor Europene NUTS, care au fost semnate de Guvernul României încă din 1997!!! Transilvania re cca 9 milioane locuitori deci s-ar putea forma 2 Macroregiuni statistice și 3-5 Regiuni statistice, care pot contribui la dezvoltarea economică fără a mai lua bani de la Guvern, adică cu ajutorul proiectelor de dezvoltare regionale(macroregionale) ar putea completa, majora bugetului. Pe mine mă miră că până acum de ce nu au folosit factorii economici( și chiar baronii locali) această formă de dezvoltare economică... Dezvoltarea economică a regiunilor sub această formă pe lângă bunăstarea locuitorilor ar aduce și un venit mai mare la buget... Folosirea fondurilor europeni pentru dezvoltarea macroregiunilor și a regiunilor prin elaborarea proiectelor poate aduce un surplus de bunăstare a populației și tinerii noștrii n-ar mai trebui să plece din Țară! Autonomie economică astfel realizată ar contribui și la mărirea bugetului și asta ar fi de dorit și de cei care sunt la conducere.
