Cele mai frumoase castele din Romania

Văzând materialul din blogul România misterioasă am hotărit să publicăm și noi ptr că ar fi păcat ca să rămâne necitit și să vadă și ardelenii că ce giuvaiere au în țara lor România. 
Felicitări redacției https://romania-misterioasa.blogspot.com și cu mii de mulțumiri pentru articolul de mai jos! red. Civicul Ardelean 

https://romania-misterioasa.blogspot.com/2016/02/cele-mai-frumoase-castele-din-romania.html

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim ! 

România poate că nu se compară cu Germania sau cu Scoţia în ceea ce priveşte numărul impresionant de castele, însă are „bijuteriile” ei încărcate de poveşti nespuse şi mai puţin cunoscute publicului larg. În plus, castelele din Transilvania sunt printre cele mai frumoase din Europa, cu toate că multe dintre ele se afla în ruină după ce au trecut prin perioada dură a comunismului.

În lista noastră veţi regăsi şi castele foarte cunoscute, dar şi castele de a căror existenţă probabil că nu ştiaţi, cum este Castelul Rosu din satul Lilieci (Bacău), locul în care au avut loc filmarile pentru pelicula „Dumbrava Minunată” sau Castelul de la Ciucea situat pe Valea Crişului, denumit şi „‘Castelul lui Octavian Goga”, pe care poetul l-a cumpărat în 1919.

Aşadar, dacă vă tentează să porniţi la drum în căutare de locuri încărcate de istorie şi poveşti necunoscute, vă recomandăm cele mai frumoase castele din România:

Castelul Corvinilor

Situat în municipiul Hunedoara, în colțul sud-vestic al Transilvaniei, Castelul Corvinilor, numit si Castelul Huniazilor, și-a păstrat si astăzi în picioare, după șapte secole, turnurile bine înfipte în istorie. Este unul dintre cele mai apreciate castele din Europa, iar culoarele îi sunt străbatute la pas, anual, de peste 70.000 de turiști.

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova).

În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii înseamnă Apă ai, inima n-ai. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Castelul Bran

Castelul Bran este un monument istoric situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Braşov. Motivul principal pentru care turiştii străini aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia. Astfel, cea mai reprezentativă legendă a Transilvaniei, cea a lui Dracula sau a lui Vlad Ţepeş, este legată incontestabil de Castelul Bran. Inițial, castelul Bran a fost o cetate de „trecătoare” cu scop militar. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, iar în anul 1920, când era în proprietatea reginei Maria, cetatea a fost transformata în castel, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. 

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani. La data de 1 iunie 2009 castelul, cândva proprietate a Brașovului, intră pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

Castelul Peleş

Castelul Peleş din Sinaia, reședința de vară a regilor României, este unul dintre cele mai importante edificii istorice din țară și a fost construit între 1873 și 1914. Castelul Peleș a fost înălțat la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Castelul Banffy

Castelul Banffy de la Bonțida este cel mai mare castel din Transilvania, fiind una dintre atracțiile baroce majore ale Transilvaniei si României. Tot aici se desfășoară anul și festivalul de muzică ”Electric Castle”. Domeniul de la Bonțida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se bănuiește că pe acest loc a existat o reședință nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcția la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543. Prima atestare documentare a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificații care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist și cel baroc.

Castelul Posada

Castelul Posada a fost reședința familiei Bibescu. Deși a trecut printr-un incendiu devastator în 1950, castelul nu a mai fost reconstruit, devenind depozit pentru obiectele nefolositoare ale Palatului Peleș.

Castelul Pekri Ozd

Castelul Pekri Ozd se află în inima Transilvaniei, în localitatea Ozd. Palatul a fost reconstruit de mai multe ori de-a lungul timpului, găzduind, totodată, o grădiniță, o școală, o casă de cultură sau un CAP. După ’89, castelul a fost retrocedat doamnei Jude Mária, o moştenitoare din Franţa.

Castelul Haller 

Castelul Haller a fost construit între secolele XVI-XVII și este situat la 17 km de Târgu-Mureș, în localitatea Ogra. Interesant este faptul că turiștii se pot caza aici, fiind primul castel renovat și reamenajat în pensiune turistică din judetul Mureș.

Castelul Purgly

Castelul Purgly a fost construit în anul 1889 în actuala localitate Sofronea, reprezentând reședința familiei Purgly. Castelul Purgly este situat într-un parc, în spatele acestuia aflându-se un ștrand cu apă termală, unde apa are aproximativ 30 de grade. Acesta are și o pepinieră unde sunt plantați peste 100 de pomi. Monumentul a fost renovat și deschis publicului din anul 2007.

Castelul Roșu

Castelul Roșu a fost construit între anii 1864-1866, în parcul Hemeiuși, la cca. 8 km de Bacău. Arhitectura și decorul clădirii sunt o îmbinare splendidă de influențe gotice și baroce cu elemente definitorii ale stilurilor venetian și brâncovenesc. Castelul este zidit din blocuri de gresie și cărămidă ornată cu sculpturi pe stâlpii de gresie de la balcoane, arcadele ferestrelor și ale turnului. Este castelul clasic din basme, cu turn, lac și alei șerpuite. Denumirea de Castelul Roșu se datorează culorii date de caramidă în exterior. Parcul care înconjoară castelul a fost stabilit în anul 1880, cuprinde 49 ha si este al doilea ca importanta dendrologica din România. Arhitectura parcului este realizată în stil englezesc, cu alei curbe conturate de arboretul ce alternează cu pajiștile verzi, într-o încântatoare varietate de forme si culori.

Aspectul feeric al parcului este întregit de un mic lac, construit într-o adâncitură a terenului, pe malul căruia cresc plopi seculari. În plus, colecția de trandafiri a parcului este unică in tara, cu peste 600 de specii ce încântă vizitatorul. Este o oază de liniște și relaxare, de o frumusețe aparte, ce atrage numeroși turiști dar și băcăuani dornici să evadeze din oraș. În acest loc de basm a fost filmată “Dumbrava minunată”, adaptarea romanului cu același nume, al scriitorului Mihail Sadoveanu.

Castelul Sukosd-Bethlen

Pe drumul dinspre Brasov spre Sighișoara se află localitatea Racos ce adăpostește Castelul Sukosd-Bethlen, fosta reședință nobiliară a grofului Sukosd, construită în anul 1625 de familia grofului Istvan Sükősd, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. Zidurile închideau o incintă rectangulară întărită la colţuri cu bastioane circulare. În ciuda aspectului de cetate, construcţia a fost în primul rând o reședinţă nobiliară luxoasă și confortabilă, fortificată totuși pentru a face faţă unei eventuale năvăliri turcești, dar mai ales pentru a rezista răscoalelor ţărănești. Încăperile erau distribuite pe două niveluri. Parterul revenea funcţiunilor gospodărești, în timp ce la nivelul superior erau spaţiile de locuit, diverse saloane și săli pentru festivităţi. Prin donaţie, apoi fiind lăsat moștenire, castelul schimbă mai mulţi proprietari.

În 1694 el devine proprietatea lui Samuel Bethlen. După 1700, acesta repară și extinde castelul. El ridică deasupra intrării de pe latura sudică un turn rectangular. După aproape 200 de ani, castelul devine proprietatea familiei Teleki, iar în 1903 comunitatea comunei Racoș cumpără moșia și castelul. Din păcate, destinaţiile pe care le-a primit construcţia de-a lungul secolului XX nu au făcut altceva decât să conducă la intervenţii brutale care n-au respectat criterii arhitecturale sau istorice. După 1962, aici era sediul CAP, iar un turn devine remiza pompierilor. Cu toate acestea, castelul a rămas în picioare și merită să fie repus în valoare printr-o restaurare riguroasă.

Castelul Thury-Banyai

Castelul Thury-Banyai este situat in satul Tamasfalau din comuna Zabala, județul Covasna (Transilvania). A fost construit între anii 1810-1820, iar astăzi este casa de cultură a localității.

Castelul regal de la Săvârşin

Castelul regal de la Săvârşin este un conac deținut de familia regală română și situat pe domeniul de la Săvârșin, din județul Arad. Pe locul clădirii actuale se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680.

La 9 iunie 1784, a fost răpit de aici vicecomitele Andras Forray (senior) de catre haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaților. Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiară, pentru ca spre sfârșitul dominației maghiare asupra Transilvaniei să treacă în fine în proprietatea lui Carol Hunyady, care a stăpânit domeniul Săvârșin până la moartea sa în 1932. După moartea acestuia, domeniul intră în proprietatea societății „Corvin”, la care acționar majoritar era Anton Mocioni. La 26 martie 1943, acesta vinde acțiunile majoritare regelui Mihai I. Acest castel nu a aparținut niciodată lui Carol al II-lea.

Refacută la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic și prevăzut cu etaj și balcon, clădirea castelului a suferit în cursul deceniilor multiple transformări interioare și exterioare. Castelul este înconjurat de un parc prevăzut cu lac și debarcader. După ce a fost confiscate de comuniști în 1948, la fel ca toate celelalte proprietăți regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta conduce acțiunile de restaurare a parcului și a casei în acelasi stil creat în 1943 de Regina-mamă Elena. La 20 septembrie 1999, fostul suveran Mihai al României cerea să reintre în posesia castelului și domeniului Săvârșin, cumpărat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După retrocedarea castelului, regele a renunțat la mobila veche, care a fost încărcată în camioane și transportată la Olănești, la Regia Protocolului de Stat. Grădinile au fost refăcute, fiind tăiați brazii și vegetația care nu apăreau în planurile inițiale ale castelului, intenția fiind ca parcul să fie refăcut cum arăta înainte de confiscarea de către comuniști. Parcul dendrologic din jurul castelului a fost înființat de vicecomitele Andras Forray, în anul 1514, care a fost domn de pământ și a avut moșie în zona Săvârșinului. Acest parc are o suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidală, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele.

Castelul Sturdza

Castelul Sturdza, cunoscut şi sub denumirea de Palatul Sturdza este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia sa Maria, în satul Miclăuşeni, la o distanţă de 65 km de municipiul Iaşi. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Castelul Bay

Castelul a fost construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Situat chiar în centrul satului Treznea, castelul este legat de familia grofului Bay Ferenc, ce a locuit în el până în 1944, an în care, cu doar câteva săptămâni înainte ca frontul celui de-al Doilea Război Mondial să ajungă în zonă, a fost părăsit. Groful, alături de fiul și de soția acestuia, de cei doi nepoți, dar și de o parte din animalele pe care le avea la momentul respectiv s-a retras din fața armatei române la Curtuișeni, în județul Bihor, aproape de granița cu Ungaria. 

După venirea comuniștilor la putere, castelul a fost sediul CAP-ului din localitate, perioadă în care a fost cât de cât întreținut. După 1990 însă, locația a fost abandonată și lăsata în voia sorții. Actualmente, deși inclus pe lista monumentelor istorice, ansamblul arhitectural este aproape o ruină, uitat de autoritățile locale și centrale. Acestă situație se datorează în principal evenimentelor antiromânești din Treznea din perioada hortystă. Castelul are în componență două corpuri principale, legate între ele de o reproducere a “Punții Suspinelor” din Veneția, unică în România, dar care sunt astăzi departe de strălucirea de altădată. Castelul are o structură și o formă legată strict de genealogia familiei ce a locuit în el.

Deși atât bătrânul Bay Ferenc cât și soția acestuia proveneau din familii nobiliare, Ferenc era cu o treaptă mai sus în ierarhie, fapt pentru care corpul de clădire rezervat lui era mai mare, ea fiind a adevăratului nobil. Mai mult decât atât, cel rezervat soției nu este doar mai mic, ci a fost legat de cel al soțului printr-o “punte a suspinelor” ce simbolizează înnobilarea prin căsătorie a părții feminine a familiei.

Castelul Bethlen Haller

Castelul Bethlen Haller este situat în localitatea Cetatea de Baltă, din judeţul Alba. Din fericire, castelul a fost pastrat in conditii bune, iar acum parterul si crama de sub el au fost refăcute. Castelul aprtine patronului de la Jidvei si poate fi vizitat de cei care vor sa deguste vinul de aici.

Castelul a fost construit între anii 1615 şi 1624 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, în stilul renascentist din secolul al XVI-lea şi renovat în secolele XVII-XVIII cu o poartă în stil baroc. După ce maghiarii au distrus Cetatea de Baltă, care a aparținut lui Ștefan cel Mare, au ridicat noul castel, menționat în scripte în 1581. După ce schimbă mai mulți proprietari, în a doua parte a secolului al XIX-lea, castelul este cumpărat de groful Haller Jenő, care l-a lăsat moștenire fiului său. Legenda locului spune că familia grofului purtă blestemul iobagilor schingiuiți la castel. În perioada 1773-1777, în Cetatea de Balta s-a desfășurat procesul intentat de Kada Mozes, administratorul domeniilor comitatului, împotriva iobăgimii răsculate.

Se poate spune ca în 1784, la izbucnirea răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan, țăranii din acest comitat aveau deja experienta luptelor împotriva grofilor. În perioada răscoalei, între 1848-1849, administrația comitatului este preluată în totalitate de către tinerii din școlile Blajului. Generalul Bem este cel care, cu tunurile, reintroduce asuprirea habsburgică, iobagii fiind schingiuiți în beciurile castelului. Castelul era renumit pentru grădinile sale și pentru crescătoria de cerbi. Din beciurile castelului pornesc tunele subterane care duc până la castelul din Sânmiclăuș, o altă proprietate a familiei grofului.

Castelul Cantacuzino

Castelul Cantacuzino se află în stațiunea montană Bușteni, fiind construit în 1911 la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost ministru al României. Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu. În pavilionul central se găsește o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor înrudite prin alianță cu familia Cantacuzino, precum și portrete ale membrilor familiei din ramura munteană. Castelul a fost amenajat cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, șeminee cu piatră albă și ornamente din mozaic. În perioada în care clădirea a servit ca sanatoriu, pereții au fost vopsiți uniform. După retrocedare, a început un proces de restaurare a picturilor originale.

Castelul Karolyi

Istoria Castelului Karolyi din Carei este strâns legată de cea a familiei Károlyi. În vremea regelui Matei Corvin, László Károlyi construia aici o primă cetate, o casă de piatră ce avea să fie extinsă pe toată perioada secolului următor. Astfel, în anul 1592 clădirea veche era înconjurată de ziduri puternice, de bastioane, de un șanț exterior cu un pod suspendat. Construcția castelului a stârnit numeroase controverse în rândul nobilimii, care la acea vreme era împotriva finalizării acestuia, fiind nevoie ca însuși regele Matei Corvin să intervină pentru a aplana conflictul iscat. Cetatea a deținut un rol important de-a lungul întregului secol XVII, făcând parte din rândul fortărețelor de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei.

Între 1661-1666 este reconstruită și joacă un rol crucial și în timpul războaielor duse de Rákóczi Francisc al II-lea împotriva Habsburgilor. Atacată de austrieci în 1705, cetatea este distrusă parțial, dar refăcută rapid. După Pacea de la Satu Mare, din 1711, nemaiavând un rol militar, groful Károlyi Jozsef demolează zidurile și astupă șanțurile de apărare. Noua construcție în stil baroc ce a fost terminată în 1794, cuprindea 20 de camere la parter, o capelă, iar la etaj alte 21 de încăperi. În curtea împrejmuită de o superbă grădină era amenajat și un manej pentru 24 de cai. Cutremurul din 1834 avea să distrugă în bună parte Castelul, fiind refăcut în forma actuală abia în 1894-1896. Restaurarea s-a făcut în stil neogotic de arhitectul Meining Arthur, ajutat de meșteri locali din Carei și împrejurimi.

În jurul castelului, în anul 1700 a existat o grădină frumoasă, amenajată în stil baroc. În anii 1790 grădinarul Bode Gyorgy amenajează în jurul castelului nou o grădină engleză. Grădina avea și o seră cu plante exotice. Forma actuală o primește pe o suprafată de 12 ha, în anul 1890. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 specii și subspecii de plante arborescente),în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic ocrotit. De exemplu, platanul uriaș din fața castelului, cu un diametru de 205 cm, a fost plantat în anul 1810.

Castelul Mikes

La șase kilometri de Covasna, în satul Zabala, ascunsă după o poartă de fier și mulți castani, se află casa de oaspeți a familiei de nobili maghiari Mikes. Castelul este situat la poalele Munților Carpați, fiind înconjurat de 34 de ha de pădure. Pe vremuri, aici era motorul care genera curent electric pentru castel și satele din împrejurimi. Între timp, în 1949, comuniștii le-au confiscat averea și i-au alungat de pe domeniu. Contesa Katalina avea 4 ani pe-atunci. 50 de ani mai târziu a reușit să recupereze o parte din terenuri, inclusiv castelul de la Zabala și cladirile anexe. Pe una dintre ele, “The Machine House” – casa motorului – a restaurat-o, păstrând aerul de pe vremuri, și a transformat-o într-un micuț hotel cu șase camere.

Castelul ”Iulia Hașdeu”

Castelul ”Iulia Hașdeu” se află în municipiul Câmpina, acesta fiind construit (între anii 1893 și 1896) pentru comemorarea Iuliei Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Iulia Hașdeu, o tânără considerată genială, a fost şi primul român care a absolvit facultatea Sorbona din Paris, și a murit la 19 ani de tuberculoză. Vizitatorii care trec pragul muzeului pot admira portretele membrilor familiei Hasdeu, obiectele familiei Hasdeu, fotografii și documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți precum Sava Henția, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart. De asemenea, în ansamblul expoziției un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui B.P.Hașdeu.

Castelul Kendeffy

Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria Orlea, judeţul Hunedoara. A fost construit de familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogaţi la acea vreme, care aveau nevoie de o reşedinţă în Ţara Haţegului. Edificiul a fost naţionalizat în 1946 de comunişti, iar din anul 1982 castelul a fost preluat de către administraţia judeţeană Hunedoara şi transformat în hotel.

Castelul de Vânătoare Lăpuşna

Castelul de Vânătoare Lăpuşna este situat în satul Lăpuşna, judeţul Mureş, la o altitudine de 815 m, în Munţii Gurghiului, pe valea cu acelaşi nume. A fost construit între 1925 şi 1926 şi a aparţinut până în 1949 familiei regale.

Palatul Ghika – Comănești

Palatul Ghika se află în orașul Comănești din județul Bacău. Fosta reședință de vară a familiei Ghika – Comănești a fost ridicată în 1890 în stilul baroc târziu și poartă semnătura arhitectului Albert Galleron (cel care a proiectat Atheneul Român).

Castelul Țepeș

Castelul Țepeș, o adevărată bijuterie arhitectonică, se află în București, fiind situat chiar printre copacii din Parcul Carol. Mai puţin cunoscută astăzi, clădirea denumită pitoresc „Castelul Ţepeş” a fost construită în anul 1906, cu ocazia organizării, pe Câmpia Libertăţii, a Expoziţiei Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.

Totuşi, destinaţia iniţială a edificiului a fost aceea de turn de apă. Din cauză că forma rezervoarelor nu era una estetică, s-a adoptat soluţia unei construcţii care să întrunească pretenţiile de „artă şi stil” ale organizatorilor. Ca urmare, construită după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu, clădirea a reprodus, în mică măsură, Cetatea Poenari, ridicată de Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti, în locul numit Cheia Argeşului, de pe Plaiul Loviştei, jud. Argeş.

În turnul castelului, înalt de 23 de metri şi cu un diametru de 9 metri, se află montat un rezervor din fontă cu o capacitate de 200 de m3. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici.

Începând din anii de după Primul Război Mondial castelul a fost transformat într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, aflat în apropiere, în faţa Muzeului Militar Naţional. După strămutarea Eroului Necunoscut la Mărăşeşti şi inaugurarea, la 30 decembrie 1963, a mausoleului din apropiere, clădirea din Parcul Carol I a continuat să fie folosită de militarii destinaţi pazei acestuia. Dupa 1990, clădirea a fost utilizată drept Corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, care îndeplinea misiuni de pază la câteva instituţii bancare din Capitală. Din 30 septembrie 2004, Castelul Vlad Ţepeş a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Castelul Bela Fay

Castelul Bela Fay din Simeria este un monument istoric si arhitectonic din secolul XIX. Istoria clădirii este legată de existenţa parcului, Arboretul Simeria, o colecţie extrem de valoroasă de plante lemnoase exotice, dar şi autohtone. Mai multe familii nobiliare au deținut acest domeniu printre care Gyulay, Kun, Fay sau Ocskay. Demn de remarcat este faptul că moștenirea s-a transmis pe linie feminină. În anul 1848, cu prilejul revoluției, au avut loc distrugeri remediate abia între anii 1870-1880. Începând cu 1918 proprietar va fi Bela Fay, naturalist și membru al Academiei de Științe Maghiare. Din 1954 aici funcționează Stațiunea de Cercetări și Experimentări Forestiere Simeria.

Castelul Salbek

Castelul Salbek este situat în satul Petriş, din comuna cu acelaşi nume, judeţul Arad. Ansamblul Castelului Salbek datează din perioada 1800-1850, în ultima perioadă fiind sanatoriu pentru tratarea afecţiunilor pneumoftiziologice, până în anul 2009, când a fost retrocedat.

Caste­­lul Goga

În Ciucea, deasupra văii Cri­­­­şului (judetul Cluj), se înalţă caste­­lul Goga. Domeniul de la Ciucea este cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Boncza Berta, văduva poetului maghiar Ady Endre. Odată cu semnarea actului de vânzare-cumpărare, Octavian Goga devine proprietarul complexului de la Ciucea. Între anii 1921 -1926, Octavian Goga modifică esenţial castelul: îl măreşte, îl etajează, îi schimbă arhitectura, conferindu-i un stil nou brâncovenesc, cu verande largi şi vedere spre Criş. Din păcate, la 7 mai 1938, Octavian Goga a decedat la Ciucea, în urma unui atac cerebral suferit cu trei zile înainte.

În 1939, după moarte poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia, înfiinţează o mănăstire de maici care funcţionează până în 1947 şi îşi reia activitatea în 1994. Între anii 1938-1958, prin stădaniile extraordinare ale Veturiei Goga s-a realizat ,,Mausoleul”, monument funerar ridicat după planurile arhitectului G.M. Cantacuzino şi decoraţiile proiectate de artista plastică Nora Steriade. Muzeul Memorial ,,Octavian Goga” deţine un patrimoniu imobil format dintr-un teren de 4 ha pe care sunt amplasate 9 clădiri si un patrimoniu mobil ce cuprinde 14 310 piese organizate pe colecţii, expuse sau depozitate în sălile complexului muzeal.

Magna Curia sau Castelul Bethlen

Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva; este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva.

În anul 1582 căpitanul garnizoanei cetății din Deva, Francisc Geszty, construiește pe locația actualului monument o casă. Această casă va fi folosită ca reședință apoi de către Sigismund Báthory, generalul Basta, Ștefan Bocskay, Gabriel Báthory și Gabriel Bethlen.În 1621 Gabriel Bethlen dispune de transformarea radicală a construcției inițiale, rezultând palatul Magna Curia. Conceput inițial în stil renascentist (sub Gabriel Bethlen), edificiul ajunge la o formă definitivă la începutul secolului al XVIII-lea când i se aduc ultimele modificări. Aceste modificări îi dau înfățișarea barocă păstrată până astăzi.După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918, Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului român, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul de Istorie al județului Hunedoara. Castelul a fost renovat în ultimii ani, procesul fiind în stadiu de finalizare, continuându-se și cercetările arheologice din curtea acestuia

Castelul Pogány

Castelul Pogány din Păclișa, județul Hunedoara a fost construit, în stil baroc, în jurul anului 1800. Se află la aproximativ 15 km de Parcul Naţional Retezat, şi la 6 km de Haţeg. Castelul, construit la începutul secolului al XIX-lea, este dispus pe două niveluri şi conţine 22 de camere. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost ocupat de armata rusă care a construit în incinta acestuia o cazarmă pentru soldați. În prezent, ansamblul găzduiește Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă ”Dr. V. Ilea”, castelul fiind folosit de spital ca și sediu de administrație. Unele lucrări de reabilitare au fost efectuate la începutul anilor 90, iar începând cu 2001, o nouă serie de lucrări au fost demarate. Edificiul este înconjurat de un parc, străbătut de un pârâu, cu alei pentru plimbări.

Povestea româncei responsabile de una dintre cele mai mari tranzacţii din ţara noastră

https://www.businessmagazin.ro/cover-story/business-pentru-romania-povestea-romancei-responsabile-de-una-dintre-cele-mai-mari-tranzactii-din-tara-noastra-17730293

Postat la 30 noiembrie 2018

​De-a lungul anilor, Business MAGAZIN a scos în faţă poveştile românilor care au pariat pe România şi a urmărit realizările lor, modul în care au depăşit dificultăţile şi şi-au trăit „visul românesc”. De 1 decembrie, le sărbătorim încă o dată reuşitele!

Timişoreanca Cristina Berta Jones a fost nevoită să-şi termine liceul în SUA, fără să-şi fi propus acest lucru, şi, spune ea, fără să aibă prea mulţi bani. După 22 de ani, ca Chief Operating Officer al fondului de investiţii Naspers, este responsabilă de tranzacţii de miliarde de euro. Ea l-a convins pe Iulian Stanciu să vândă eMAG.

„S-au întâmplat toate cu mare noroc, din punct în punct am reuşit să-mi găsesc următoarea şansă, la fiecare cotitură. A fost mult noroc. Câte s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost acel moment!”, povesteşte românca, ce a realizat tranzacţii de peste 5 miliarde de dolari în cei şase ani de când se află la fondul de investiţii Naspers.

Cristina Berta Jones nu şi-a dorit de mică să fie investitor, ci se vedea medic, iar dacă anumiţi profesori ai Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara ar fi acţionat diferit, cu siguranţă că viaţa româncei ar fi fost alta, spune ea privind în urmă. A plecat la jumătatea clasei a XI-a în Statele Unite ale Americii, cu o bursă din partea fundaţiei Soros, vreme de şase luni. La întoarcere, a avut parte de o surpriză. „Domnişoară, cât dumneavoastră aţi fost în SUA cu aşa-zisele studii şi v-aţi distrat, noi aici am făcut carte. Cum vă închipuţi dumneavoastră că vă întoarceţi şi noi vă trecem în următorul an?”, a fost sentinţa dată de profesori, povesteşte acum. Îmbrăcată simplu, cu o rochie neagră elegantă, Cristina Berta Jones vorbeşte cumpătat căutându-şi cuvintele româneşti, pe care le foloseşte mai rar, acum, în viaţa de zi cu zi. Are vocea uşor răguşită şi când vorbeşte despre trecut se uită în sus, apoi revine cu privirea asupra mea

Slugărnicie fără margini: Un tablou cu Viorica Dăncilă pictată asemeni Reginei Maria i-a fost oferit premierului înaintea şedinţei de guvern de la Alba Iulia!

https://www.comedymall.ro/tetelejurnal/slugarnicie-fara-margini-un-tablou-cu-viorica-dancila-pictata-asemeni-reginei-maria-i-a-fost-oferit-premierului-inaintea-sedintei-de-guvern-de-la-alba-iulia-17723100

Pesediştii nu doar că nu au scrupule dar nu au nici limite în materie de slugărnicie, când vine vorba de ierarhia de partid. Un tablou cu Viorica Dăncilă pictată asemeni Reginei Maria i-a fost oferit premierului înaintea şedinţei de guvern de astăzi de la Alba Iulia! Pentru a nu confunda fondul artistic al lucrării cu Regina Elisabeta a Marii Britanii, cu Regina Albinelor sau cu Regina Sighişoara Cioabă a romilor, pesediştii i-au pregătit Vioricăi Dăncilă şi un scurt compendiu audio, din care poate afla, în timpul deplasărilor pe care le face în aceste zile, pentru a participa la diverse ceremonii oficiale, cine a fost Regina Maria şi ce afăcut ea pentru România.

Gestul slugarnic al social - democraţilor vine în contextul în care, după ce a murdărit Sala Tronului de la Palatul Regal cu un festin asortat cu râgâieli şi bătăi peste burtă apreciative, Dăncilă a decis ca astăzi să organizeze o şedinţă solemnă de Guvern, în Sala Unirii, la finalul căreia ar urma să semneze un acord între Guvernul României şi Federaţiile Sindicale Reprezentative din Învăţământ, un acord între Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţiilor din Construcţii şi. de asemenea ar urma să-şi lase amprentele şi pe Cartea de Onoare a Cetăţii Alba Carolina.

Ion Mărgineanu, fost deputat şi semnatar al Declaraţiei de Independenţă, la 77 de ani a ajuns pe jos la Alba Iulia

http://www.jurnal.md/ro/news/672048c8d2dc3bfe/ion-margineanu-fost-deputat-si-semnatar-al-declaratiei-de-independenta-la-77-de-ani-a-ajuns-pe-jos-la-alba-iulia.html

30.11.2018 

Fostul deputat şi unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova Ion Mărgineanu, care pe 1 noiembrie a pornit pe jos spre Alba Iulia, a ajuns ieri la destinaţie. Profesorul pensionar în vârstă de 77 de ani a mers peste 500 de kilometri pentru a le transmite tuturor românilor mesajul că basarabenii sunt pro-unire.

Sursa foto: facebook.com/Ion-Margineanu-si-Unirea

Fiica lui Ion Mărgineanu, Violeta Gorgos, care administrează pagina de Facebook dedicată acestui eveniment, a scris următoarele: „Tata a ajuns la Alba Iulia și-i așteaptă pe toți românii ca să le spună despre rostul acestui drum”.

Amintim că fostul deputat a pornit de la Bălți pe 1 noiembrie, pentru a-și împlini un vis, cel de a parcurge „Drumul Unirii”, la împlinirea unui secol de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de pe 1 decembrie 1918.

Pentru a ajunge la timp la destinație, Ion Mărgineanu a mers câte aproximativ 20 de kilometri pe zi. În această perioadă, s-a întâlnit cu foarte mulți oameni binevoitori, care l-au ajutat și încurajat, ne-a spus anterior fostul deputat și profesor de franceză și germană.

Cei trei copii ai lui Ion Mărgineanu au încercat să-și convingă tatăl să renunțe la ideea de a parcurge pe jos un drum atât de lung, dar nu au reușit. Așa că până la urmă au acceptat inițiativa și l-au susținut.

Originea românilor, diferită de cea pe care ai învățat-o la școală: adevărul te va uimi

https://playtech.ro/stiri/istoria-romanilor-harta-evolutie-3209

Autor: Camara Vali - 30.11.2018, 

Județele și regiunile istorice ale României Mari după 1926 

Un grup de cercetători au creat harta perfectă pentru a surprinde evoluția civilizațiilor. În plus, te ajută să îți dai seama de unde ”te tragi”. 

Omenirea a cunoscut multe puncte cheie, care au determinat, mai mult sau mai puțin, evoluția și viitorul fiecărei rase în parte. E destul de interesant să afli ce au făcut strămoșii tăi în urmă cu mii și mii de ani, de tu ai ajuns tocmai în România.

 Acest atlas a fost creat de cercetători de la Universitatea Oxford și College London, iar datele colectate acoperă patru mii de ani de istorie. În plus, atlasul conține și reproducerile pentru 95 de populații diferite din Europa, Africa, Asia și America de Sud. 

Cercetătorii au analizat ADN-ul a 1.500 de persoane pentru a descoperi originile lor, după care acest ADN a fost comparat pentru a găsi similarități. Astfel, harta spune că un irlandez obișnuit este 9% grec, 4% italian, 45% scoțian și 26% norvegian. 

Un eveniment istoric marcant, care a dus la o evoluție neașteptată a populațiilor, a fost migrația lui Ginghis Han și a hoardei lui de mongoli. Ei și-au împrăștiat genele peste tot în lume, drept dovadă că un turc e în medie 3,7% mongol, în timp ce un popor din China de Vest este aproximativ 25% mongol. Datele genetice moderne, combinate cu metode statistice adecvate, au potențialul de a contribui la înțelegerea rasei umane. 

Experții au dezvoltat o abordare care exploatează structura genomică a populațiilor, amestecate până în prezent, și caracterizează evenimentele istoriei la scară largă. În ultimii patru mii de ani au avut loc aproximativ 100 de evenimente, acestea fiind cheia atlasului populațiilor. Aceste evenimente descriu impactul genetic al imperiului mongol, comerțul cu sclavi arabi, expansiunea lui Bantu, migrațiile dinspre centrul Europei spre Est și colonialismul european. Rezultatul întâlnirilor și reproducerilor populațiilor, urmate de aceste amestecuri istorice, lasă un semnal genetic în genomul descendenților, dar, în timp, semnalul se descompune și e greu de urmărit. 

În orice caz, atlasul și hărțile lui prezintă mai multe povești genetice ale multor populațiilor, iar dacă îl răsfoiești, probabil, îți vei găsi adevărata casa.

János Mezei este noul preşedinte al Partidului Civic Maghiar

https://www.hirado.hu/2018/11/24/janos-mezei-este-noul-presedinte-al-partidului-civic-maghiar/

2018. 11. 24. forrás: MTI

Gheorgheni, sâmbătă, 24 noiembrie 2018 (MTI) - Fostul primar al oraşului Gheorgheni, János Mezei a fost ales noul preşedinte al Partidului Civic Maghiar (PCM), în cadrul celui de-al şaselea consiliu naţional al formaţiunii, care a avut loc sâmbătă.

Consiliul Naţional extraordinar a avut loc în Gheorgheni, iar Mezei a fost singurul candidat pentru funcţia de preşedinte, obţinând 88 din cele 100 de voturi exprimate. Mezei a condus în trecut Comitetul Executiv al PCM.

Înainte de consultări, preşedintele Zsolt Biró şi întreaga conducere a formaţiunii şi-a înaintat demisia. Luând cuvântul, Biró a spus: simte că atât munca de parlamentar, cât şi cea de lider de partid necesită o normă întreagă, iar în cele ce urmează doreşte să se concentreze pe activitatea de deputat. Acesta a recunoscut că în spatele deciziei de a demisiona se află şi diferendele cu privire la păstrarea identităţii partidului. Deputatul ales pe listele UDMR crede: întrebarea este dacă PCM va fi capabil să îşi păstreze autonomia şi să şi colaboreze cu celelalte formaţiuni politice.

Cel mai important organ de conducere al PCM a modificat statutul partidului, în aşa fel încât funcţia de preşedinte să fie incompatibilă cu mandatele obţinute în culorile altui partid.

Acesta s-a dorit a fi în special un mesaj pentru preşedintele demisionar, care, alături de un alt politician PCM, a ajuns în Camera Deputaţilor de pe listele UDMR.

Pentru funcţia de vicepreşedinte au fost nominalizaţi nouă candidaţi. Dintre aceştia Attila Kátai, Csaba Fülöp, László Benedek, Vilmos Mosdóczi şi Csaba Simon au fost aleşi.

În primul său discurs în calitate de preşedinte, János Mezei a promis întoarcerea la principiile şi spiritul iniţial al partidului, în condiţiile în care – aşa cum a formulat – PCM a început să renunţe la spiritul său de dreapta.

Reconstruirea organizaţională a partidului pe “drumul adevărului, deschiderii şi umilinţei”, eliminarea tensiunilor interne sunt considerate îndatoriri de către preşedintele proaspăt ales.

“În colaborare cu alte formaţiuni politice vom fi un factor politic de sine stătător în politica din Ardeal. Nu doar decor, nu doar ornament, ci vom da pinteni partidelor politice mai mari şi promit, că îi vom constrânge la galop în loc de mers în buiestru” - a formulat Mezei. O altă sarcină, în viziunea sa, este ca populaţia majoritară să fie făcută să înţeleagă că bunăstare şi pace nu atunci va fi în ţară, dacă maghiarii renunţă la simboluri, cultură, ci atunci când ambele popare pot trăi libere, în preţuire

reciprocă, cu sistemul de valori moştenit. János Mezei a jurat să reprezinte strădaniile de autonomie, pe care le-a numit drumul adevărului.

La finalul congresului, fiind întrebat de corespondentul MTI, Mezei a anunţat că PCM va continua cu siguranţă colaborarea cu UDMR, dar îşi doreşte să îndemne la acţiuni pe cel mai mare partid politic al maghiarilor din România: “Nu este de ajuns să vorbeşti, trebuie să şi faci. Dacă te cheamă comunitatea, atunci trebuie să apari la proteste şi la acele evenimente, prin care maghiarii îşi exprimă puterea şi credinţa în mulţime” – a formulat Mezei.

Absenţa de la congresul de sâmbătă al preşedintelui onorific al PCM, László Kövér (preşedintele Parlamentului Ungariei) a fost explicată de către noul lider de partid prin faptul că evenimentul a fost organizat în timp scurt, iar el nu a participat la pregătiri.

Din partea UDMR, la consiliul naţional al PCM a participat Attila Korodi, liderul grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor, din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), preşedintele Zsolt Szilágyi, iar din partea Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), preşedintele Balázs Izsák.

Fondat în 2008 ca o formaţiune politică de opoziţie la adresa UDMR, PCM colaborează din 2014 cu Uniunea şi este cel de al doilea partid politic, ca importanţă, al maghiarilor din România. PCM are primari în 15 localităţi din Transilvania, printre care în Odorheiu Secuiesc şi Gheorgheni, dar şi aleşi în patru consilii judeţene şi în Camera Deputaţilor.

Stelian Tănase, scriitor şi istoric: „Pentru viitorul României contează şi norocul, ca acela pe care l-am avut în 1918“

https://adevarul.ro/cultura/istorie/interviu-stelian-tanase-scriitor-istoric-pentru-viitorul-romaniei-conteaza-norocul-l-am-avut-1918-1_5bf9248fdf52022f75c3dd4b/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=INTERVIU+Stelian+T%C4%83nase%2C+scriitor+%C5%9Fi+istoric%3A+%E2%80%9EPentru+viitorul+Rom%C3%A2niei+conteaz%C4%83+%C5%9Fi+norocul%2C+ca+acela+pe+care+l-am+avut+%C3%AEn+1918%E2%80%9C+%2F+%C3%8En%C5%A3elegere+de+ultim%C4%83+or%C4%83+privind+un+conflict+care+dureaz%C4%83+de+300+de+ani+%C3%AEntre+Marea+Britanie+%C5%9Fi+Spania+%2F+Rare%C5%9F+Bogdan+a+anun%C5%A3at+c%C4%83+se+%C3%AEntoarce+la+Realitatea+TV.+Cum+%C5%9Fi-a+explicat+decizia&utm_content=Newsletter-641877-20181124&utm_medium=email

 24 noiembrie 2018, 

 Stelian Tănase vorbeşte despre starea României FOTO: Eduard Enea România abia a găsit răgaz, în ultimii 100 de ani, să-şi dezvolte economia şi să se maturizeze. E o ţară faţă de care e greu să fim indulgenţi, deşi ştim că, după 1918, a trecut prin al Doilea Război Mondial, prin peste 40 de ani de comunism şi printr-o tranziţie zbuciumată către democraţie. „Weekend Adevărul“ pregăteşte o serie de interviuri despre trecutul şi prezentul României. Începem cu istoricul şi scriitorul Stelian Tănase. 

În acest interviu, Stelian Tănase (66 de ani), scriitor, istoric şi membru fondator al Partidului Alianţa Civică, la scurt timp după Revoluţie, povesteşte cum unele evenimente, de la Marea Unire încoace, au obligat România să stagneze sau, în anumite perioade, chiar să meargă îndărăt. Cu toate că şi ultimii doi ani au fost dificili, în special din cauza corupţiei din sistemul politic, trăim într-o ţară care încă face parte din Uniunea Europeană şi avem posibilitatea să găsim soluţii ca să rămânem aproape de Occident, în loc să ne îndreptăm spre Rusia. „Numai în 1996 a mai fost miza asta aşa de mare cum va fi la alegerile din 2019 şi 2020“, spune Stelian Tănase. Nu ştim ce va urma, însă am putea să analizăm ce s-a întâmplat până acum, poate mai avem câte ceva de învăţat. „Weekend Adevărul“:
- Ce diagnostic îi puneţi României în 2018? 
-  Stelian Tănase: După aproape 30 de ani de la tranziţie, România nu este o ţară fericită, ci una fracturată şi cu multe tensiuni, în care românii nu se înţeleg cu românii, asta şi pentru că nu au un plan vizavi de ţară. Au renunţat la idealul nostru general şi acum preferă destinul individual, adică trag fermoarul la valiză şi pleacă în Occident. Când dezamăgirea, frustrarea şi sărăcia se dovedesc prea puternice şi nu mai găsesc soluţii aici, pleacă. Cu siguranţă, generaţia din 1918 a gândit exact pe dos: să mergi într-un război, să verşi sânge, să faci tot ce se poate ca România să fie mare şi unită.
- Astăzi, puţini mai gândesc în termeni generali: „România“, „poporul“, „Unirea“, „libertatea“. 

- Cred că se gândesc aşa: „libertatea mea“, „banii mei“, „familia mea“. Este un mod ciudat de a aniversa un stat românesc unitar, cum este numit şi în Constituţie. De ce am ajuns în această situaţie? - În primul rând, este vorba despre o istorie nefericită. În aceşti 100 de ani nu putem spune că am avut noroc, iar în istorie contează şi şansa. De exemplu, cum se mişcă marile imperii. Am avut 20 de ani relativ calmi, în care s-a putut construi şi dezvolta, în care s-au putut pune instituţii democratice de tip occidental, o perioadă în care România a făcut mari progrese. După aceea, au venit războiul şi ocupaţia armatei roşii şi a urmat un comunism naţionalist. Ceauşescu era un amestec de extremă dreaptă şi extremă stângă. Dacă punem la socoteală şi tranziţia de la comunism la capitalism, foarte puţini au fost ani buni, de linişte, ca să ne vedem de viaţă şi de prosperitate. Aţi amintit într-un interviu, acum câţiva ani, că România nu are un proiect naţional. Suntem o ţară greu de guvernat. Nu avem un proiect pe care noi, românii, să-l susţinem. Cum ar arăta un astfel de proiect? Văd România cam pe unde e Cehia azi, nu o văd foarte sus, unde e Germania. Ar fi o ţară cu o dezvoltare de la mediu spre sus în următoarele două-trei generaţii şi asta ar trebui să ne propunem. Din păcate, actuala clasă politică împinge România spre modelul rusesc şi turc, spre Putin şi Erdogan, ceea ce cred că e nesănătos. Am fost traşi la răspundere la Bruxelles, avem şi reacţia lui Macron, care a spus că Europa nu este „à la carte“, să luăm numai ce vrem noi din ea. E la pachet. Nu putem să le spunem acestor oameni că nu ne pasă de ce zic ei. Cam ăsta este tonul elitei guvernante: că ei pot să spună orice despre legile justiţiei sau despre bătaia de pe 10 august, pe care jandarmii au administrat-o protestanţilor paşnici şi dezarmaţi. Jandarmii au făcut pe victimele şi spuneau că au fost agresaţi. Parcă erau cavalerii teutoni: numai fiare aveau pe ei. Discursul guvernanţilor de astăzi este pentru prima dată antieuropean în ultimii 30 de ani. Mi se pare un simptom periculos. Noi suntem parte a Europei, chiar dacă la marginea ei. În proiectul nostru de ţară este asumarea acestui destin european şi ar trebui să punem în valoare resursele pe care le avem. Principala resursă nu e petrolul din Marea Neagră, e cea umană. Putem să facem, cum s-a întâmplat în perioada interbelică, un miracol în 20 de ani. S-a întâmplat şi odată cu generaţia de la 1848, când încă ne luptam cu o orânduire feudală, iar la nici 40 de ani făceam deja regat, eram o ţară independentă şi aveam o constituţie de tip occidental, dată de Carol I. Unii oamenii de cultură idealizează perioada interbelică. Eu nu o idealizez, dar, din punct de vedere al cifrelor, s-au făcut cele mai mari progrese: de şcolarizare, industrializare şi urbanizare. Nu era o Românie perfectă. Nici Occidentul nu e o lume perfectă. Oamenii ies în stradă şi demonstrează, vin jandarmii şi se iau la bătaie, sunt lupte în Parlament pentru reforme şi pentru legi. Conflicte sunt peste tot, dar trebuie să ai mecanisme să le rezolvi. Noi suntem tot timpul unii împotriva altora şi nu am elaborat nişte instituţii prin care să rezolvăm. De ce cred asta? Sunt două motive: unul este nivelul deplorabil al elitei politice româneşti, formată din oameni neşcolarizaţi suficient. Te uiţi la o şedinţă de guvern sau vezi declaraţiile unor miniştri şi nu-ţi vine să crezi! Au ajuns acolo prin corupţie, printr-un sistem politic al cumetriei. Nu contează valoarea cuiva şi capacitatea lui de a fi ministru la Transporturi, de exemplu. Acum avem gaşca din Teleorman. Toţi teleormănenii pot aspira să devină miniştri, parlamentari sau ambasadori în ţara asta. Pe vremea lui Ceauşescu trebuia să fii oltean din jurul Slatinei ca să poţi să faci o carieră sau de la Petreşti, unde era clanul Elenei Ceauşescu. Se pare că e o structură profundă şi, indiferent de regimul politic, democraţie sau dictatură, clanul este acela care face regulile jocului în societatea românească. Criteriul de selecţie este unul de legătură de sânge sau de teritoriu. E o societate primitivă. Un mare istoric, Eric Hobsbawm, vorbea într-o carte de-ale lui, „Primitive Rebels“, despre acest tip de societate printr-o analiză asupra sudului Italiei, asupra mafiei şi a lumii rurale. „Stilul lozincard ne face rău“ Liviu Dragnea a fost comparat recent cu Viktor Orban. Ar trebui comparat cu Erdogan şi cu Putin. Viktor Orban are nebunia lui, dar e totuşi în Europa Centrală. Din nefericire, sistemul de valori european se opreşte la Budapesta, care, într-adevăr, nu mai e un exemplu bun acum, din cauza politicii lui Orban, naţionalistă şi conservatoare. Dar e o criză de creştere, cred eu, o perioadă tranzitorie, pe care şi Ungaria o va depăşi. Orban e un dictator soft, nu e un rinocer. Conduce un regim autoritar, nu o dictatură. Bineînţeles că e belicos când se referă la România; vine în ţară şi ţine conferinţe antiromâneşti pe care autorităţile române le acceptă. Teritoriul politic pe care locuim acum este Europa, Uniunea Europeană, şi el poate să vină să-şi exprime gândurile, chiar dacă în discursurile lui nu este prietenos cu ţara gazdă. Naţionaliştii se simt frustraţi, nu vor să-l lase să intre. Ar trebui să punem în valoare resursele pe care le avem. Principala resursă nu e petrolul din Marea Neagră, e cea umană. Putem să facem, cum s-a întâmplat în perioada interbelică, un miracol în 20 de ani. S-a întâmplat şi odată cu generaţia de la 1848, când încă ne luptam cu o orânduire feudală, iar la nici 40 de ani făceam deja regat, eram o ţară independentă şi aveam o constituţie de tip occidental, dată de Carol I.
- Care e situaţia minorităţilor etnice în România astăzi? 
- Mult mai bună ca în trecut. Cred că în practică există o discriminare pozitivă, dar prin practici locale ei se bucură de drepturi în mai mare măsură decât în unele ţări, dar şi în mai mică măsură decât în altele. Depinde cu cine comparăm. Cred că trebuie să militeze pentru drepturile lor culturale şi să îşi înveţe limba. În caz că aş fi minoritar în Ungaria sau în altă ţară, m-aş simţi frustrat dacă aş putea să-mi folosesc limba doar în familie. Nu m-aş simţi confortabil, pentru că e şi ţara mea. Gradul de democraţie dintr-o societate se vede în gradul de toleranţă. Societăţile prospere au populaţii şi religii mixte. Am stat la New York şi la Los Angeles destul de mult timp şi am văzut asta. Revenind la Centenar: am fost recent în toate provinciile istorice şi în cele mai multe locuri am vorbit despre rolul dinastiei în producerea Marii Uniri, care a fost uriaş. Am vorbit şi despre problemele noastre la 100 de ani de când există o Românie Mare. Nu-mi place acest concept, dar s-a utilizat încă din 1918.
- De ce nu vă place? 
Are un aer imperial-patriotic. Nu-mi place tonul ăsta; stilul lozincard ne face rău. Oamenii, când nu au idei sau ceva concret de făcut, ambalează totul într-un limbaj patriotard. Cred că mai bine ar fi să faci lucruri, nu doar să vorbeşti.
- Aţi făcut lucruri? 
- Am scris 25 de cărţi, am publicat de curând „Conversaţii cu Regele Mihai“, la Editura Corint. În aprilie 2005, am înregistrat de-a lungul mai multor zile confesiuni ale regelui. O Unire superficială Pentru că au trecut 100 de ani de la Marea Unire, vă întreb şi cât de strânsă a devenit legătura între regiunile istorice, în viaţa de zi cu zi, dincolo de discursul politic. Diferenţele istorice şi de civilizaţie dintre provincii au făcut ca Unirea să nu se sudeze prea bine. Avem o Transilvanie care a stat 200 de ani sub habsburgi şi, după aceea, sub austro-ungari. Avem regăţenii, care au stat 400 şi ceva de ani sub turci. Dimitrie Cantemir era să le vândă ruşilor Moldova – asta făcuse, de fapt, şi noi îl lăudăm degeaba, pentru că a fost un trădător în această chestiune. Numai ca să devină familia Cantemir ereditară la tron. De atunci, influenţa Rusiei a fost tot mai mare în Moldova, până când, în 1812, ne-au luat Basarabia. Kutuzov (n.r. – Mihail) a zis atunci că o să ne lase numai lacrimile, să avem cu ce plânge. El a fost acela care a furat Basarabia. Aceste trei provincii, deşi erau vorbitoare de limbă română, nu erau purtătoarele aceloraşi culturi şi ale aceloraşi valori, inclusiv politice. Şi, în aceşti 100 de ani, n-am reuşit să facem cu adevărat o sudură. Încă ne luptăm să construim o autostradă care să unească Târgu Mureş cu Iaşi şi să meargă şi în Republica Moldova. Aici sunt multe lucruri încurcate şi multe interese murdare. Ţara asta va reuşi să fie unită când chiar va fi unită. Unii doar vorbesc despre Unire, printre ei şi ăştia care sunt în Parlament şi în Guvern. Mai storc nişte lacrimi. Credeţi că peste 100 de ani vom mai avea ce să aniversăm? Nu. Cum ar arăta România peste 100 de ani? În primul rând, ar fi o provincie a Europei, dacă ne gândim la un scenariu optimist, pentru că va exista o formulă politică unificatoare în Europa şi multe dintre funcţiile de suveranitate ale fostelor ţări vor fi transferate unei capitale care va fi, poate, la Bruxelles. În condiţiile astea, România nu va mai fi un stat naţional. Iar un scenariu negru ar fi următorul: România se va depopula, pentru că mulţi oameni pleacă şi natalitatea este mai mică decât mortalitatea. Cred că prin 2050 vom fi cam 12-15 milioane de români, iar tendinţa asta va continua. Pentru că teritoriul nostru e foarte generos, va fi populat cu alte etnii: ruşi, ucraineni, indieni, afgani... Scriu literatură acum. Pentru cine scriu? Peste 50 de ani cine va citi literatură română? Câţi vorbitori ai limbii române vor mai exista? Acum 100 de ani exista o anumită viziune asupra viitorului: că aici va fi o ţară. Acum nu mai avem această convingere. De cine depinde viitorul României? Depinde de jocul marilor puteri, de resursele naturale, de capacitatea clasei noastre politice de a reforma şi de a crea o Românie modernă, ceea ce nu suntem astăzi. Avem multe rămâneri în urmă. După înapoiere, sărăcia este cea mai importantă dimensiune a României de astăzi. Contează şi norocul, ca acela pe care l-am avut în 1918. Ce noroc că s-au prăbuşit imperiile! Ce noroc că eram cu Antanta şi nu cu Puterile Centrale!

 „Facem un tango cu istoria: un pas înainte, doi paşi înapoi“ Ana Blandiana şi Stelian Tănase, la mitingul Alianţei Civice din noiembrie 1990 FOTO: Mediafax 

- Ce ar putea să schimbe partidele politice din opoziţie în următorii ani? 

- Alegerile care vin în 2019 şi 2020 sunt esenţiale. Cred că va conta felul în care se vor aşeza zarurile. Mă întreb dacă nu vor apărea forţe extremiste de stânga sau de dreapta. 

-Ce s-ar întâmpla dacă PSD-ul s-ar sparge? E măcinat de conflicte. Ce s-ar întâmpla dacă dreapta  s-ar uni? 

-Dar nu avem răspunsuri la aceste întrebări şi eu nu prea contez pe raţiunea oamenilor politici. Va fi vorba despre interese şi resentimente. Vorbea Alianţa Civică (n.r. – partidul), unde am fost unul dintre iniţiatori, despre reforma morală. Ea nu s-a produs. Opoziţia clasei politice a fost vehementă în privinţa ideii de a curăţa. Am fost sceptic că aşa ceva poate reuşi. Nu se poate în situaţia în care clasa politică în totalitatea ei este împotrivă. Cred că cea mai bună tactică ar fi să colaboreze cu anumite grupări mai moderate în loc să folosească această tehnică de confruntare, care îi face pe ceilalţi să se comporte ca un arici şi să nu vrea niciun fel de schimbare. Asta am păţit în anii ’90 cu reforma morală a clasei politice, pentru că s-au speriat şi ne-au detestat. Noi le pretindeam să renunţe la corupţie or ei şi-au făcut din asta principalul scop şi principalul instrument de guvernare. 

- După Revoluţie aţi vrut neapărat să începeţi o activitate politică? 

- Da, când a picat regimul mă gândeam că, aşa cum era în Polonia şi în Cehoslovacia, intelectualii vor avea un mare rol, pentru că nu exista clasă politică. Dar intelectualitatea a fost marginalizată repede – în toată Europa de Est s-a întâmplat – a făcut şi ea propriile greşeli. În 1989 şi în 1990, intelectualitatea a jucat acel mare rol, dar în scurt timp au înlăturat-o noile grupuri sociale care s-au născut: oameni de afaceri, mass-media şi partide politice. Aceşti curenţi subterani ai societăţii erau foarte puternici şi mergeau în altă direcţie. Era omul nou inventat de propaganda comunistă. Noi am râs, credeam că nu există şi, când a căzut regimul comunist, ne-am trezit înconjuraţi numai de oameni noi. Cu mentalităţile respective. Cred, de pildă, că PSD-ul este expresia omului nou al lui Ceauşescu: felul în care se raportează la democraţie, la valorile occidentale, la ideea de justiţie... Aceşti oameni arată ce au primit în şcoală şi în familie în anii ’80. „Trebuia votat Iliescu“ România a făcut paşi înapoi şi în 2000, când Ion Iliescu şi-a început al doilea mandat de preşedinte. 

- Cum au fost acei ani pentru dumneavoastră? 

- Mi s-au întâmplat lucruri rele în timpul regimului Iliescu-Năstase. Au urmărit să mă scoată din televiziune. Corupseseră presa, dădeau publicitate cu bani de la bugetul statului. Năstase a avut şi merite: în vremea lui am intrat în NATO, s-au pus bornele pentru Uniunea Europeană şi era un partid (n.r. – PDSR) care semăna mai mult a social-democrat, spre deosebire de cel de acum. Am fost consilieriul lui Isărescu (n.r. – Mugur) în timpul campaniei din 2000 şi înţelegerea fusese să meargă el la prezidenţiale. Dar ne-am trezit cu candidatura lui Stolojan (n.r. – Theodor), voturile s-au împărţit în două şi i-au deschis culoar lui Vadim Tudor. A fost o eroare politică a dreptei. Stolojan a candidat din partea PNL, iar Isărescu a fost independent. Electoratul care putea să îl bată pe cel al lui Iliescu s-a împărţit şi clasamentul a fost Iliescu - Vadim Tudor.

- În această situaţie, trebuia votat Iliescu. Cum vedeaţi în 2007 aderarea la Uniunea Europeană? 

- Foarte bine. Întotdeauna am calculat că România nu are o masă critică suficientă pentru a genera schimbare şi că această aderare va aduce forţe extra. Puţin mai mult Occident. A adus, dar nu atât cât am sperat. Facem un tango cu istoria: un pas înainte, doi paşi înapoi. Acum mergem mai mult înapoi. Numai în 1996 a mai fost miza asta aşa de mare cum va fi la alegerile din 2019 şi 2020. „Iohannis nu face politică. Iliescu, Băsescu, Constantinescu făceau: bună, proastă, nu judecăm“

- Aţi participat la mai multe proteste din Piaţa Victoriei în ultimii doi ani? 

- Particip la toate. Nu sunt întotdeauna de acord cu lozincile şi cu banerele pe care le văd, dar mi se pare obligatoriu să mă prezint, pentru că lumea se încurajează. Eu asta simt. Mă duc pentru că trebuie să întreţii această flacără a societăţii civile, capacitatea de a protesta faţă de putere. M-aş întoarce la violenţele de pe 10 august din acest an din Piaţa Victoriei.
- Ce părere aveţi despre comparaţia cu Mineriadele? 
- Mai mulţi oameni politici şi intelectuali au făcut referire la acele evenimente. E foarte important să definim ce s-a întâmplat pe 10 august. După părerea mea, a fost o provocare organizată de forţe politice care s-au folosit de jandarmi cu mai multe scopuri: de a intimida, de a da o lecţie şi de a face ca oamenii să nu mai fie aşa de dornici să protesteze în Piaţa Victoriei, pentru că s-ar putea să fie bătuţi, udaţi cu apă sau gazaţi. O altă ţintă a acestei lovituri sau provocări a fost aceea de a regla nişte conturi în PSD. Era o situaţie confuză, Dragnea pierdea teren – sondajele arată că este cel mai nepopular lider PSD din istoria acestui partid – şi trebuia să arate că încă este omul forte şi că are situaţia sub control. S-a folosit de Carmen Dan şi de forţele de jandarmi ca să atace mulţimea. A fost şi o ţintă spre opoziţia politică. Se vede în sondaje că începe să crească şi Dragnea a dorit să pună la punct lucrurile. În acest calcul au fost şi câteva erori monumentale: România nu mai e în situaţia din 1990. Pe plan intern e un preşedinte de altă culoare politică. Nu e Iliescu, care nu avea niciun interes să trimită dosarul la Parchet. De data asta e Iohannis, care a cerut deschiderea unei anchete. Parchetul a deschis-o, ceea ce a schimbat complet lucrurile. Organizatorii au uitat şi că dintre 100.000 de oameni care erau în piaţă toţi aveau telefoane mobile. Au filmat şi au fotografiat, iar acest material strâns este o piatră de moară de gâtul organizatorilor represaliilor. Dragnea ne-a transmis în fiecare zi, prin conferinţele de presă, că el e şeful. 

- Pot eu să cred că în ziua aceea a renunţat la aceste atribuţii şi i-a lăsat pe alţii să ia decizii? 

- În 1990, România era o ţară izolată; astăzi este în Uniunea Europeană şi în NATO. Reacţiile cele mai puternice de acolo au venit. România şi-a creat o imagine negativă în raport cu instituţiile europene. Din cauza Brexit-ului, a situaţiei din Turcia şi a ocupării Crimeei în Europa, sunt nori pe cer, iar o situaţie ca asta de la Bucureşti generează reacţii puternice, pentru că nu vor să aibă o altă zonă de conflict. Noi am semnat tratatul de aderare. Ne-au deschis pieţe, românii merg să muncească acolo, dar avem şi obligaţii. Politicienii au vrut să ne întoarcem înapoi cu 20 de ani prin această zisă-reformă a justiţiei, care nu face parte din sistemul de valori al Uniunii Europene. „În România se votează contra cuiva“
- Avea România în octombrie nevoie de un referendum pentru redefinirea familiei în Constituţie? 

- Nu cred că era nevoie de acest referendum, pentru că România are probleme mult mai serioase care puteau fi referendate. Eu aş face un referendum pentru autostrăzi: să oblige orice guvern să facă un număr de kilometri în patru ani de mandat. Aş obliga prin referendum guvernele să dea ăia 6% la învăţământ sau la sănătate. Eu sunt un conservator şi cred că o familie este doar între un bărbat şi o femeie, dar şi Codul Civil spune asta. A fost o manipulare politică. Şi, în întrebarea aceea, cum a fost formulată, nu văd unde era vorba despre familie. Nu mă întrebau dacă sunt pentru familia tradiţională sau dacă sunt de acord să se căsătorească persoanele de acelaşi sex sau să înfieze copil. Au făcut propagandă pentru familie cu Biserica Ortodoxă în frunte care, după părerea mea, trebuia să stea deoparte. Mi se pare misterios: Biserica are convingerile ei, o înţeleg, pentru că este pentru familia tradiţională, aşa cum e în Biblie, cu toate că şi acolo e plin de homosexuali. 

- Dar ce caută un Partid Social Democrat laic şi povestea asta? 

- Social democraţia nu se preocupă de familia tradiţională, iar în Occident stânga susţine cuplurile gay, este progresistă. După incendiul din clubul Colectiv, din 2015, părea să urmeze o reformare a sistemului politic. A căzut Guvernul Ponta, am avut un guvern tehnocrat şi, totuşi, ne-am întors la PSD. Guvernul tehnocrat arată din nou că Iohannis nu ştie politică şi nici cine l-a sfătuit. Trebuia să aducă un guvern PSD în continuare şi Ponta să-şi dea demisia. Acest lucru ar fi făcut ca, după un an, când au fost alegerile, PSD să fie zdrobit, în loc să fie zdrobită opoziţia. Guvernul Cioloş a făcut un joc: că ei se aflau în opoziţie. Şi această impresie a dus la un vot anti – aşa se votează în România: contra cuiva. În plus, dezastrul electoral a fost cauzat de erorilor uriaşe pe care liderii PNL le-au făcut la alegerile locale şi parlamentare. Cazul cu Marian Munteanu... (n.r. – în 2016, a fost candidat PNL la Primăria Capitalei). Au produs dezastrul în complicitate cu Iohannis, care a împins partidul la anumite decizii proaste. Erorile Laurei Codruţa Kövesi 

- Aţi votat la alegerile parlamentare din 2016? 

- Nu, în semn de protest faţă de aberaţiile liberalilor de atunci. Nu votez stânga de principiu. Ori votez liberalii, ori deloc. Dar nu votez obligatoriu liberalii doar pentru că sunt liberali. Preşedintele Klaus Iohannis ce rol joacă pe scena politică din prezent? Problema cu Iohannis e că nu face politică. Iliescu, Băsescu, Constantinescu făceau: bună, proastă, nu judecăm. România, fiind o republică semi-prezindenţială, rezervă un anumit rol şi preşedintelui. Iohannis şi-a depus armele. Cred că nu e foarte interesat de ce se întâmplă cu noi. E leneş şi nu ştie jocul. PSD-ul a reuşit să vină peste el să-i ia atribuţiile şi să-l umilească în câteva rânduri. Ca persoană, Iohannis nu era potrivit pentru funcţia de preşedinte, dar l-am votat şi am crezut atunci, cum cred şi astăzi, că era o alternativă infinit mai bună decât Ponta, care nu avea simţul răspunderii. În plus, Iohannis e un occidental. Înţelege problemele, dar nu-i place să-i combată pe balcanici, n-are timp, n-are energie. Dacă ar fi fost o ţară liniştită, ar fi fost foarte bun un preşedinte ca el. Dar e o ţară în conflict, ne-ar trebui un preşedinte care să poată unifica, să aducă lucrurile la un numitor comun.

 - Va câştiga Iohannis următoarele alegeri prezidenţiale? 

- Le va câştiga. 

-Chiar dacă o parte din electoratul lui n-a primit bine faptul că a semnat decretul de demitere a Laurei Codruţa Kövesi, fost procuror-şef al DNA? 

- Kövesi a făcut multe greşeli. Vă dau un exemplu: nu mi-a plăcut deloc apartenenţa ei la grupul Oprea-Maior-Coldea-Ghiţă. Vedeam fanatismul susţinătorilor şi atrăgeam atenţia – am şi scris la un moment dat – că trebuia susţinută împotriva ălora, pentru că apăra justiţia, dar că nu eram de acord cu cârdăşia asta. Acesta ar fi primul reproş. Al doilea: când a fost chemată la Parlament, trebuia să arate respect faţă de această instituţie, care este una democratică, indiferent cum e ea astăzi. Acum, când Carmen Dan nu se duce în Parlament, refuză cu argumentele lui Kövesi. Era important să meargă şi să îşi spună punctul de vedere. Dar a refuzat, s-a dus pe la Curtea Constituţională... Au fost ani în care am apărat-o în emisiunile mele de la televiziune, am fost în Piaţa Victoriei şi am protestat, dar în timp, odată cu dezvăluirile presei şi odată cu acest comportament al ei, nu corect întotdeauna, mi-am creat o judecată mai nuanţată. 

- Ţinând cont de contextul social şi politic actual, v-aţi gândit până acum să alegeţi altă ţară în care să locuiţi? 

- Da, este cel mai mare regret. Nu l-aş fi avut dacă ţara ar fi mers bine. Ultimii ani din viaţă i-aş fi putut trăi într-o lume mai civilizată, mai prosperă. Am avut ocazia să plec, mi s-au făcut oferte. În anii ’90, mai ales, puteam să rămân în Franţa sau în Statele Unite. N-am rămas pentru că am calculat că România va merge din bine în mai bine, dar forţele retrograde s-au dovedit mai puternice decât forţele reformatoare. Corupţia e mai mare decât la alţii şi sigur că nu performăm. Dacă mergeţi în Polonia din doi în doi ani, veţi observa nişte transformări mari. Se vede că se investeşte, că se construieşte. Noi măsurăm schimbările în câte restaurante şi cafenele au mai apărut în centrul istoric din Bucureşti.  

CV Numele: Stelian Tănase Data şi locul naşterii: 17 februarie 1952, Bucureşti 

Studiile şi cariera: -În 1977, a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Ulterior, şi-a luat doctoratul în sociologie politică la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, iar din 1997 este profesor delegat la University of California din Los Angeles. Atunci a primit un grant din partea Fundaţiei Fulbright. 

-A fost preşedinte al Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi redactor-şef al „Revistei 22“, publicată de GDS. -În 1991 a fost unul dintre fondatorii Partidului Alianţei Civice, organizaţie care a făcut parte din Convenţia Democratică. Un an mai târziu, şi-a început mandatul de deputat în Parlamentul României. -De-a lungul timpului, a realizat talk-showuri la posturile de televiziune Realitatea TV, TVR şi Antena 1 şi a publicat romane şi volume de memorialistică la edituri precum Polirom, Humanitas şi Corint, printre care se numără „Cioran şi Securitatea“ (Polirom, 2008), „Istoria căderii regimurilor comuniste“ (Humanitas, 2009), „Moartea unui dansator de tango“ (roman, Corint, 2011) şi „Conversaţii cu regele Mihai“ (Corint, 2018). -Între 2013 şi 2015, a deţinut funcţia de director al Societăţii Române de Televiziune. Locuieşte în: Bucureşti

Declarația de adeziune a secuilor la Unirea cu România! Document „uitat” de secui dar și de istoria românească

https://romaniabreakingnews.ro/declaratia-de-adeziune-a-secuilor-la-unirea-cu-romania-document-uitat-de-secui-dar-si-de-istoria-romaneasca/?fbclid=IwAR0JhCTG_xYHA4cW8NEVScMPg2QE17ZEURU9E1H_zc3ICRhFGGhmtYIEhiY

28 MARTIE 2016

Consemnată în documentele ungurești încă la 1128, familia Fay a dat, de-a lungul secolelor, vestiți militari, ambasadori (la înalta Poartă și la Veneția), guvernatori, scriitori, pictori, muzicieni etc, precum Fay Andras (1786-l864), Ștefan Fay, clasic al literaturii maghiare și ilustrul Joseph (Iosif) Fay fiul lui Ștefan Fay, asupra căruia vom stărui în rândurile ce urmează.

Joseph (Iosif) Fay este autorul „Declarației” de adeziune a secuilor la Unirea cu România din Parlamentul României din 1918. Discursul sau a emoționat o țară întreagă la acea vreme. De altfel și celelalte discursuri au fost elogiate de marele istoric român N. Iorga.

Declarația prin care se exprima adeziunea secuilor la Unirea cu România a fost expusă în Parlamentul României Mari în februarie 1919. Documentul este considerat unul excepțional, dar ignorat de istorici, scrie Nicu NEAG într-un amplu și documentat material istoric publicat pe adevarul.ro, alba.comisarul.ro, historia.ro și preluat de romaniabreakingnews.ro

Joseph (Iosif) Fay a fost doctor în drept internațional, specialist în istorie și poliglot, a ajuns deputat al secuilor în primul parlament al României Mari („), prieten politic cu Octavian și Eugen Goga, Oct. C. Taslăuanu s.a., a devenind ulterior ambasadorul României la Tokio și Bruxelles. 

Soția acestuia cobora din spița lui Ioan Kemeny, general și principe al Transilvaniei (1660-l662). Este și autorul unor Memorii faimoase (publicate în 1856 de Academia Ungară), o excepțională cronică a Transilvaniei pentru o perioadă de treizeci de ani. Tradiția s-a continuat prin căsătoria lui Ștefan Fay (fiul) cu Voica Bogdan, descendentă mai multor familii domnitoare din Moldova – Bogdan, Cantemir, Sturză – și strănepoată a lui Grigore Ghika, ultimul domn al Moldovei.

Din discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay răzbate idea că secuii au inteles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Mai mult , parlamentarul promite că secuimea va deveni un factor important în consolidarea și dezvoltarea României Mari. Prezentăm mai jos, declarația deputatului secui, reprodusă în „Dezbaterile Adunării Deputaților nr. 41/1919-1920“:

Dlor, înainte de toate vă rog să iertați greșelile cuvântării mele, deoarece în românește numai de câteva luni vorbesc. Anume vreau să vorbesc ceva despre poporul secuilor.Vreau să vă atrag atenția asupra acestui popor de omenire sârguincios. Având nădejde ca interesele sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit cu liniște și cu încredere unirea cu România. (Aplauze prelungite).

„Partea ce mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar“ Cum că așa este, aceasta o dovedește scurt faptul de parlamentarii maghiari din ținutul Parlament al României Mare au ieșit aproape fără excepție din sânul acestui popor. Nu tăgăduiesc că au fost și poate sânt și de aceia care accentuând lozinci de agitare au voit sa tulbure liniștea înțeleaptă a secuimii, prin lipsa de conștiințe și cu ușurință.Dar, domnilor deputați, aceștia nu au nici o însemnătate serioasă. Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se pot numi agitatițuni. Deoarece agitație nu este. Este însă o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii care își au pierdut oștirile mai încearcă apusa lor putere și fac pe disperații politicii. Acești domni se pot agita. Poate se pot chiar înnebuni unii pe alții, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor secuiesc, muncitor. Poporul acesta știe să cumpănească greutatea stringentă a schimbărilor universal istorice și a evoluțiunii, precum se vede și din faptul că mica noastă națiune, înconjurată de popoare străine, nu s-a putut păstra decât făcând numai politica reală.

Domnilor deputați, de multe secole – 1500 (sic) de ani – secuimea trăiește strânsă într-un colț în munții Ardealului. În acest enorm timp partea cea mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar. (Aplauze prelungite.) Viața tradițională separată a acestui popor a căzut jertfa tendințelor maghiare de unificare șoviniste, aproape tot așa ca și existența altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar. (Aplauze umanime, strigări de bravo.)

Cât de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.

Cât de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.

„Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari“

Chiar și în timpul cel mai din urmă, guvernele ungare nu au recunoscut importanța secuimii ungurești, într-atâta chiar, din Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867 încoace, așa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată, neglijată, fără o rețea de diferite de oarecare valoare și fără instituții culturale, la înălțimea nivelului modern, așa ca funcționarii maghiari trimiși în teritoriul secuiesc considerau numirile în acest teritoriu ca o dizgrație, aș putea zice ca o deportație. (Aplauze)

Domnilor deputați prin hotărârea Conferinței de Pace, România a devenit stăpâna țării secuilor și prin aceasta îndreptarea neglijențelor a trecut ca o problemă asupra guvernului român. Limitele unei cuvântări parlamentare ar fi înguste ca sa înșirăm toate câte ar fi de făcut, dar a căror realizare cu considerație și bunăvoință mult ar contribui și la buna stare a secuimii si la înflorirea ei, dar și la ridicarea culturii și cinstei statului. (Aplauze)

Dintre problemele care așteaptă soluții le vom pomeni numai (pe) câteva din cele mai însemnate. După părerea mea, în rândul întâi ar fi nevoia de construire a rețelei de cai ferate, care sa aibă ca rezultat legătura secuimii cu porturile marii. (Aplauze prelungite.)

Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este sigur ca și până aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud (aplauze) și ca ei, fiind un popor par excellence comercial, trecură pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor și Carpații ca să-și satisfacă trebuințele lor.

D-lor deputați, tot atât de însemnat aș socoti și sprijinirea eficace din partea statului, a bisericilor și a școlilor, deoarece din cauza neglijării seculare de care am vorbit, secuii nu sunt în stare sa-și susțină institutele de cultura cu succes, și numai din propria putere. De mâna întâi ar fi și chestiunea funcționărimii secuiești. Într-o nație atât de omogenă ca cea secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesul cel mai înalt al statului să existe o întocmire care și în administrație și în justiție ar fi favorabilă existenței în masă a elementului secuiesc, sârguincios și politicește element de încredere.

Însă dacă susținând unitatea statului român, poporul secuiesc și-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de soluțiune a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci din contră la încopcierea trainică a mai bunei înțelegeri, care ar lipi pe secui de statul căruia ar avea sa-i mulțumească renașterea vieții sale tradiționale. (Aplauze)

Ca cetățean credincios al statului român și ca secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest loc, nevoind să țin seama de acea teroare nestăpânită a societății cu care răposații conducători au voit să silească pe secui să se bată cu mori de vânt. (Aplauze) Noi am adus cu noi încredere și ca răspuns cerem tot încredere. (Aplauze)

D-lor deputați, părerile dv. nu trebuie sa le întemeiați pe aparență, trebuie să vedeți, să cunoașteți poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic: ajutați-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin aceea când nu veți privi la noi ca învingătorul la învins, ci că vă veți întoarce ca prieten la prieten (aplauze prelungite) la acest popor de secui care mult a suferit și care este vrednic de o soartă mai bună. Făcându-se astfel, eu sunt convins că în scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari. (Aplauze prelungite și îndelung repetate) „Secuii în cea mai mare parte sunt vechi frați ai noștri români“

După declarația deputatului secui, a luat cuvântul Nicolae Iorga.

„Domnilor, mulțumesc în numele dumneavoastră domnului deputat baron FAY pentru cuvintele spuse în numele secuilor, care și alături de Ștefan cel Mare au luptat la Podul Înalt în 1475 pentru apărarea Moldovei și a românismului, și care în cea mai mare parte sunt vechi frați ai noștri români care și-au pierdut limba lor. Îi mulțumesc pentru încrederea ce o pune în statul român, care va ști să prețuiască această încredere”.

Istoricul Ion Coja susține că Declarația deputatului de Odorhei, Joseph Fay, citită în primul Parlament al României Mari, este un document excepțional, dar ignorat sau ocultat de istorici. Atât de cei români, cât și de cei maghiari. Coja apreciază că pentru ultimii este de înțeles, dar pentru primii nu.

„Ar fi de recomandat ca acest text să apară și în manualul de Istorie a secuilor, dacă acest manual este scris cu un minim de respect pentru Adevăr”, susține istoricul.

Adeziunea secuilor la o conviețuire demnă și pașnică în cadrul statului național unitar român este susținută și de prof. univ. dr. Ioan Bojan.

„O poziție de sine stătătoare, favorabilă Unirii Transilvaniei cu România, au adoptat și secuii. La începutul anului 1920, baronul Joseph Fay, deputat din partea secuilor, a făcut următoarea declarație în Parlamentul României:

«Secuii, avînd nădejde că interesele lor viitoare vor fi ocrotite în sînul noului stat, au primit cu încredere și liniște Unirea Transilvaniei cu România»“

Despre Joseph Istvan Fay vorbește, într-un interviu publicat în Ziarul Financiar, și nepotul acestuia scriitorul Ștefan Fay:

„Bunicul meu după Tata, Iosif de Fay, s-a nascut în Transilvania și s-a căsătorit cu Gabriela Kemeny, descendentă din Ioan Kemeny. A fost mai intâi Capitan de Fagaras, apoi Principe al Transilvaniei. Ioan Kemeny se tragea din familia Micula de pe Somes cu numele maghiarizat in Kemeny. Iosif de Fay, la indemnul insistent al lui lui Octavian si Eugen Goga, al lui Octavian Tăzlăuanu si al altor mari patrioți români, a fost deputatul secuimii din Odorhei în Parlamentul României, iar discursul sau în română pe care abia o învățase pentru acea ocazie, pe 19 februarie 1920, nu numai că a fost ovaționat, dar și remarcat de Nicolae Iorga, pe atunci președintele Parlamentului. Regele Ferdinand i-a propus bunicului meu intrarea în diplomație. A fost numit responsabilul Legației Române de la Tokyo și, învățând pe lângă alte 13 limbi și japoneza, a fost ales de ansamblul Corpului Diplomatic din Japonia să țină discursul la aniversarea Mikado-ului. Apoi a ajuns prim-secretar de ambasadă la Bruxelles unde se pare ca a fost asasinat. În orice caz, a fost găsit fără viață, în condiții neelucidate. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Coroana României, Steaua României și Ordinul Soarelui Răsare al Japoniei”

Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal (ICUTR) Cluj a achiziționat și dat în folosință echipamente medicale

Consiliul Judetean Cluj November 13.

Echipamente de înaltă performanță destinate procedurilor urologice și de transplant renal, achiziționate cu fonduri de la Consiliul Județean

Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal (ICUTR) Cluj a achiziționat și dat în folosință, din fondurile alocate în acest scop de Consiliul Județean, o serie de echipamente medicale și aparatură de ultimă generație necesare asigurării unui act medical de calitate. Astfel, cu ajutorul celor 300.000 de lei alocați din bugetul forului administrativ județean pentru Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal și, implicit, pentru cei peste 8.000 de pacienți aflați în îngrijirea acestuia, dintre care peste 1.900 de pacienți transplantați, au fost achiziționate un turn de video endourologie de înaltă performanță, o linie de echipamente pentru testare hematologică și o centrifugă, patru aparate de dializă, o pompă de vacuum pentru un autoclav, 20 de unități de aer condiționat, saltele noi, lenjerii și accesorii de pat etc.

„Un act medical de calitate necesită o infrastructură sanitară adecvată precum și dotări și echipamente corespunzătoare. Tocmai de aceea, am sprijinit financiar Institutul clujean de Urologie și Transplant Renal, pentru a contribui direct la salvarea vieții și a sănătății a mii și mii de pacienți”, a declarat președintele Consiliului Județean Cluj, domnul Alin Tișe.

* * *

Cea mai importantă investiție a fost un turn de video endourologie de înaltă performanță, care permite creșterea acurateței procedurilor urologice endoscopice. Necesitatea achiziționării acestuia a fost justificată de faptul că marea majoritate a pacienților au nevoie de o intervenție chirurgicală endoscopică. Endoscopia de înaltă rezoluție permite urologului să realizeze un diagnostic intra operator și un tratament chirurgical cu o mult mai mare precizie, reducând astfel rata complicațiilor ce pot duce la creșterea perioadei de spitalizare sau a duratei de recuperare postoperatorie. 

De asemenea, au fost cumpărate două aparate necesare stabilirii compatibilității între primitorul transfuziei și sângele disponibil, indispensabile pentru efectuarea în siguranță a transfuziei sanguine. Este vorba despre o linie de echipamente pentru testare hematologică și despre o centrifugă, aparate ce se regăsesc în dotarea Unității de Transfuzii Sanguine. 

Tot din fondurile Consiliului Județean, ICUTR a achiziționat patru aparate de dializă, indispensabile activității de transplant, atât pentru pacienții ce urmează a fi transplantați cât și pentru cei care au fost transplantați dar sunt în perioada inițială post transplant. 

Totodată, a fost achiziționată o pompă de vacuum pentru un aparat de sterilizare (autoclav), fără de care acesta nu poate funcționa, autoclavul fiind, inițial, nefuncțional, tocmai din cauza defectării acestei pompe. În mod evident, investiția a fost justificată de faptul că blocul operator și activitatea chirurgicală sunt dependente de sterilizarea instrumentarului chirurgical. 

Nu în ultimul rând, pentru a oferi pacienților confortul adecvat precum și condiții optime de cazare, saltelele vechi și uzate au fost înlocuite cu unele noi, protejate de huse impermeabile, lenjeriile și accesoriile de pat fiind, de asemenea, înnoite. Totodată, au mai fost achiziționate 20 de unități de aer condiționat pentru a asigura confortul termic necesar recuperării optime a pacienților în perioada postoperatorie. 

Tot în ceea ce privește investițiile derulate de ICUTR din fondurile Consiliului Județean Cluj, se impune a fi precizat faptul că în prezent se află în derulare și procedura de pregătire și elaborare a documentației de avizare a lucrărilor de intervenții (DALI) necesară pentru reparațiile capitale ale imobilului care găzduiește Institutul. Acestea sunt imperios necesare pentru atingerea standardelor de calitate adecvate și pentru oferirea unor servicii medicale la cele mai înalte standarde europene.

A mințit Tomac?! Românii din Ungaria dezmint că li s-a interzis participarea la evenimentele de Centenar

http://livetimisoara.ro/a-mintit-tomac-romanii-din-ungaria-dezmint-ca-li-s-a-interzis-participarea-la-evenimentele-de-centenar/?fbclid=IwAR1CfzXAJ0vKwVDUI9nqaQK3PG_FSyA3YwiPUC058D3Vp8GCyh_Gr-Ia-e8

LiveTimisoara on noiembrie 18, 2018

Reprezentanţii românilor din Ungaria neagă că le-ar fi fost interzisă participarea la evenimentele dedicate Centenarului, scrie cotidianul maghiar din Transilvania Krónika, în ediţia online de duminică.

Jurnaliştii maghiari i-au contactat pe românii din Ungaria după ce preşedintele PMP, Eugen Tomac a declarat în cadrul unei conferinţe de presă de duminică de la Alba Iulia că Guvernul Ungariei le-a interzis profesorilor din şcolile româneşti din Ungaria să participe la un eveniment de sâmbătă de la Jula (Gyula) al unor organizaţii româneşti, ocazionat de apropierea datei la care se împlinesc o sută de ani de la Marea Unire.

Tiberiu Juhász, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (ATRU) a declarat hotărât că nu s-a primit o asemenea dispoziţie de la autorităţile de la Budapesta. Acesta a adăugat: a auzit de sărbătoarea organizată sâmbătă la Jula, dar din cunoştiinţele sale aceasta „nu a fost de mare anvergură, să atragă mulţi oameni”.

„Noi suntem administratorii şcolilor minoritare româneşti, aşadar dacă ar fi existat un asemenea semnal, atunci am fi fost anunţaţi noi, nu pedagogii sau directorii de şcoli. Vă afirm cu sufletul împăcat că aşa ceva nu s-a întâmplat”, a declarat pentru Krónika, Tiberiu Juhász. Acesta a adăugat că organizaţia pe care a conduce a făcut de curând paşi în interesul împăcării româno-maghiare, iar declaraţiile de genul celor lui Eugen Tomac nu se încadrează în aceste strădanii.

Şi directorul Liceului românesc Nicolae Bălcescu din Jula a negat categoric afirmaţia liderului PMP. Maria Gurzó Czeglédiné a declarat pentru Krónika: nu a existat o asemenea dispoziţie de la autorităţile ungare. „Doamne, acest lucru pur şi simplu nu este adevărat! Nouă nu ni s-a spus niciodată aşa ceva”, a punctat conducătorul unităţii şcolare, adăugând că ea nu a participat la evenimentul de Centenar de sâmbătă din motive familiale.

Preşedintele PMP, Eugen Tomac a declarat duminică la Alba Iulia că, în calitate de participant la evenimentul de sâmbătă de la Jula, a simţit pe pielea lui atitudinea antiromânească din Ungaria. Acesta a catalogat presupusa interdicţie a Guvernului Ungariei drept un atac brutal împotriva românilor şi a anunţat că va cere o reacţie urgentă a Ministerului român al Afacerilor Externe.

Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, ce funcţionează sub egida Ministerului pentru Românii de Pretutindeni a comunicat la începutul săptămânii pe pagina sa de internet că va organiza împreună cu redacţia publicaţiei Foaia Românească din Ungaria şi Centrul pentru Politici Locale din Alba Iulia o conferinţă la Hotelul Erkel din Gyula, pe 17 noiembrie, pe tema evenimentelor din urmă cu o sută de ani. Potrivit anunţului, la conferinţa cu tema ,,Contribuţia românilor din Ungaria la Marea Unire şi Rolul Armatei Române în eliberarea Budapestei de trupele bolşevice” au fost invitaţi diplomaţi, istorici, demnitari ai statului român, membri ai asociaţiilor civice din România şi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria.

Românii din Ungaria dezmint că li s-a interzis participarea la evenimentele de Centenar

https://www.hirado.hu/2018/11/18/romanii-din-ungaria-dezmint-ca-li-s-a-interzis-participarea-laevenimentele-de-centenar/

forrás: MTI

Cluj-Napoca, duminică, 18 noiembrie 2018 (MTI) - Reprezentanţii românilor din Ungaria neagă că le-ar fi fost interzisă participarea la evenimentele dedicate Centenarului, scrie cotidianul maghiar din Transilvania Krónika, în ediţia online de duminică.

Jurnaliştii maghiari i-au contactat pe românii din Ungaria după ce preşedintele PMP, Eugen Tomac a declarat în cadrul unei conferinţe de presă de duminică de la Alba Iulia că Guvernul Ungariei le-a interzis profesorilor din şcolile româneşti din Ungaria să participe la un eveniment de sâmbătă de la Jula (Gyula) al unor organizaţii româneşti, ocazionat de apropierea datei la care se împlinesc o sută de ani de la Marea Unire.

Tibor Juhász, Tiberiu Juhász, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (ATRU) a declarat hotărât că nu s-a primit o asemenea dispoziţie de la autorităţile de la Budapesta.

Acesta a adăugat: a auzit de sărbătoarea organizată sâmbătă la Jula, dar din cunoştiinţele sale aceasta “nu a fost de mare anvergură, să atragă mulţi oameni”.

“Noi suntem administratorii şcolilor minoritare româneşti, aşadar dacă ar fi existat un asemenea semnal, atunci am fi fost anunţaţi noi, nu pedagogii sau directorii de şcoli. Vă afirm cu sufletul împăcat că aşa ceva nu s-a întâmplat”, a declarat pentru Krónika, Tiberiu Juhász. Acesta a adăugat că organizaţia pe care a conduce a făcut de curând paşi în interesul împăcării româno-maghiare, iar declaraţiile de genul celor lui Eugen Tomac nu se încadrează în aceste strădanii.

Şi directorul Liceului românesc Nicolae Bălcescu din Jula a negat categoric afirmaţia liderului PMP. Maria Gurzó Czeglédiné a declarat pentru Krónika: nu a existat o asemenea dispoziţie de la autorităţile ungare. “Doamne, acest lucru pur şi simplu nu este adevărat! Nouă nu ni s-a spus niciodată aşa ceva”, a punctat conducătorul unităţii şcolare, adăugând că ea nu a participat la evenimentul de Centenar de sâmbătă din motive familiale.

Preşedintele PMP, Eugen Tomac a declarat duminică la Alba Iulia că, în calitate de participant la evenimentul de sâmbătă de la Jula, a simţit pe pielea lui atitudinea antiromânească din Ungaria.

Acesta a catalogat presupusa interdicţie a Guvernului Ungariei drept un atac brutal împotriva românilor şi a anunţat că va cere o reacţie urgentă a Ministerului român al Afacerilor Externe.

Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, ce funcţionează sub egida Ministerului pentru Românii de Pretutindeni a comunicat la începutul săptămânii pe pagina sa de internet că va organiza împreună cu redacţia publicaţiei Foaia Românească din Ungaria şi Centrul pentru Politici Locale din Alba Iulia o conferinţă la Hotelul Erkel din Gyula, pe 17 noiembrie, pe tema evenimentelor din urmă cu o sută de ani. Potrivit anunţului, la conferinţa cu tema ,,Contribuţia românilor din Ungaria la Marea Unire şi Rolul Armatei Române în eliberarea Budapestei de trupele bolşevice” au fost invitaţi diplomaţi, istorici, demnitari ai statului român, membri ai asociaţiilor civice din România şi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria.

MTI

Mincinoasa și românii

Este revoltător ca un organ cum este digi24.ro, și care se vrea sî fie unul de rang superior face un articol cum se vede mai jos , dar care nu vrea să știe că așazisă ”eurodeputată” defapt este o carieristă de formație stângistă și care a avut ambele părinți communiști convinși deși trăiesc într-o țară, care a avut un trecut glorios dar de dreaptă si liberală.

Titlul este total greșit și pentru faptul că ne-ar da de ințeles că tovarțșa cu pricina ar fi câștigat fără sî trișeze impreună cu ceilalți libero-stângâști, Ei au obținut în câștig ne luând în seamă și la numărarea voturilor n-au luat în calcul abținerile...

Așazisă ”eurodeputată” în raportul său a înșirat o serie de minciuni și neadevăruri și a făcut totul ca să pară că ar avea dreptate și știind că nu spune nimic corect. Acum are de gând să-l pedesească și pe români , că doar ei au ridicat capul și nu mai cred în conducătorii actual. 

Defapt a inceput perioada de pregătire ptr noi alegeri pentru Parlamentul European și nici într-un caz nu are de gând ”eurodeputată” să ofere sprijin românilor!
Revenind însă la alegeri raportul asupra României a fost respins în bloc de eurodeputați Fidesz partidul condus de Orbán Viktor. Dar eurodeputați de stânga care fac parte din marea conglomeratul socialist din PE au votat pentru pedepsirea României!
Asta ar trebui să fie în atenția celor care scriu despre Orbán în sens negativ!!!  HZ

Eurodeputata care l-a învins pe Viktor Orban, mesaj pentru români și Guvernul Dăncilă

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/eurodeputata-care-l-a-invins-pe-viktor-orban-mesaj-pentru-romani-si-guvernul-dancila-1031879

Europarlamentara ecologistă care l-a învins pe Viktor Orban în Parlamentul European şi a obţinut declanşarea procedurii privind articolul 7 în cazul Ungariei are acum un mesaj pentru Puterea de la Bucureşti.

Într-un interviu în exclusivitate pentru Digi24, Judith Sargentini spune ce ar trebui să înţeleagă PSD din ce s-a întâmplat azi în Parlamentul European.

„Este vorba de un puternic avertisment politic. În ceea ce priveşte Polonia şi Ungaria, am acţionat târziu şi am văzut cum statele membre au preferat să-şi ferească privirea, în loc să ia măsuri. Şi cred că acesta a fost un semnal pentru cetăţenii români care au ieşit în stradă vara aceasta şi au fost bătuţi cu bestialitate. Pe urmă, aceşti oameni au boicotat acel referendum ridicol despre cine cu cine să se căsătorească. Vreau ca aceşti români să se simtă împuterniciţi de PE, iar Guvernul român să înţeleagă că trebuie să pună capăt practicilor sale şi să vă facă ţara una democratică, una care să facă parte cu succes din familia europeană”, a spus Judith Sargentini, europarlamentar olandez, Verzi.

Prim-vicepreşedintele CE Frans Timmermans a declarat, marţi, prezentând raportul MCV, că, în ultimele luni, în România s-a înregistrat un regres regretabil legat de amendarea legilor justiţiei, independenţa magistraţilor şi combaterea corupţiei.

El a spus că sunt opt măsuri care trebuie adoptate. Comisia Europeană recomandă, în raportul publicat marţi, suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă ulterioare, suspendarea imediată a tuturor procedurilor de numire şi revocare aflate în curs care vizează procurori în funcţii-cheie, respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la numirea sau revocarea unor procurori cu funcţii de conducere, îngheţarea intrării în vigoare a modificărilor propuse a fi aduse Codului penal şi Codului de procedură penală şi relansarea procedurii de revizuire.

Va salva NATO România de la dezmembrare

https://romanialibera.ro/opinii/va-salva-nato-romania-de-la-dezmembrare-758948

Ilie Serbanescu 31.10.2018 

În cartea „Colonialismul actual și colonia sa România“ (recent apărută la editura Mica Valahie) ridicam – în contextul teribilului clivaj politic intern și al înfruntărilor ca niciodată intensificate între puterile externe cu interese în zona Europei Centrale și de Est – problema tulburătoarei perspective a unei dezmembrări a țării. Și în finalul cărții mă întrebam, nu doar retoric, ci cu îngrijorare practică, dacă apartenența României la NATO, cea considerată pilonul securității actuale a țării, va salva România de la o dezmembrare.

România a ajuns în anul centenar practic fără economie proprie. Este o performanță istorică, dar ce spunem istorică, este ­superistorică! În ultimii 15 ani, România a reușit, fără s-o fi cotropit cineva militar, să rămână practic fără economie – repetăm: fără economie, și nu cu o economie distrusă –, ceea ce n-ar fi realizat nici vreo 2-3 războaie. Ceea ce mai există ca „economie națională“ este ceva atât de mic și de dezlânat și fără niciun control asupra vreunui punct strategic încât este numai o pipernicită cizmărie de pus pingele prin comparație cu fabrica străină pe care actualul teritoriu al României doar o găzduiește, fără a se alege cu ceva serios de pe urma ei.

Consecințele sunt toate dramatice. Din noianul lor, cel puțin una poate înfricoșa, dar este obiectivă și de neoprit. Și mai bate și la ușă! România este produsul unui colonialism colectiv, cel inaugurat în istorie de sistemul centru-periferie pe care-l constituie UE. Fiecare dintre colonialiștii UE – de altfel, experți de veacuri în ale colonialismului – are câte o bucățică din „bucățica“ numită România. Dacă proprietățile economice din România ar aparține unei singure puteri coloniale, lucrurile ar fi mai simple și mai clare. Puterea colonială respectivă ar stoarce ­România ca pe o lămâie, dar ar păzi-o să fie stoarsă și de alții, căci s-ar comporta cu ea precum cu un bun propriu. Fiind proprietatea în același timp a mai multora pe bucățele, o hărtănesc toți, ca frații! Și tot ca frații, aceștia se înțeleg de minune între ei s-o hărtănească! Frații se mai ceartă însă între ei. Și nu doar pe România și în România, ci te miri pe unde prin lume, căci este vorba de puteri coloniale sau transnaționale cu anvergură mondială. Și, vai!, când frații se ceartă, ce fac ei înainte de toate?! Își împart bunul deținut în comun sau moștenirea pe care și-o revendică deopotrivă. Ca frații!

Dezmembrarea teritorială a României nu este vreo ficțiune a vreunui patriot îngrozit de faptul că românii nu mai dețin nimic din țara cu numele încă al lor, ci un pericol real și palpabil. Cine o va împărți? Exact cine o deține! Frații colonialiști între ei.

Că vor veni rușii s-o ia este o diversiune! Ce să ia rușii din România?! Tot ceea ce ar putea râvni nu mai este la români, ci la occidentali. Așa că, dacă ar vrea să ia ceva, ar trebui să ia de la occidentali. Și ar trebui să plătească, întrucât Rusia, deși puternică, nu este de-ajuns de puternică pentru a schimba regulile jocului mondial. Iar, potrivit acestor reguli, este nevoie să plătești proprietățile sau bunurile naționalizate. Și occidentalii îi vor cere vreo 100 miliarde euro pe ceea ce au dat doar vreo 10 miliarde euro în România. Hai să nu-i facem și proști pe ruși – căci nu sunt! Rușii au intrat în Crimeea pentru că nu fuseseră mai înainte occidentalii pe acolo să ia tot caimacul! Din România, de unde occidentalii au luat tot caimacul, dar și sufletul oamenilor, rușii ce să mai ia?! Poate doar datorii și experiența unei administrații la fel de minunate ca a lor!

Oricum, în privința împărțirii României, nimic nu va depinde de români! Ca întotdeauna! Iar acum cu atât mai mult cu cât bieții români, dacă îi va întreba cumva cineva, nici nu mai au nimic în mână cu care să poată eventual negocia! Pe cine să se sprijine românii ca țara lor să nu fie dezmembrată teritorial? Altfel spus, va păzi NATO cumva România de o dezmembrare?! Dacă aiurăm împreună cu elucubrațiile vânturate prin spațiul public, apartenența României la NATO, cu rachete și scuturi antirachetă, o păzește de proiectilele nord-coreene și iraniene! Dacă nu ne plac aiurelile, atunci aliniamentele NATO de prin România vizează Rusia. În ce fel Rusia amenință România nu se știe exact, iar în ce fel ar urma NATO să apere România de Rusia se știe și mai puțin. Ceea ce se știe absolut sigur este că șeful NATO – adică America – nu s-a războit niciodată cu Rusia. Decât în șicanări pe seama altora! Și, personal, nici nu cred că SUA își vor strica vreodată relațiile cu Rusia de dragul României! Cei doi mari vor găsi întotdeauna privitor la o țară ca România un compromis de interes reciproc, nu pe seama lor, ci pe seama țării respective. Așa că mai ușor cu pianul pe scări! N-am murit încă, dar nici să nu ne îmbătăm cu apă rece că va veni NATO să ne salveze de la moarte!

De altfel, problema este alta. Mai activi dintre cei ce urmăresc dezmembrarea României actuale sau secționarea ori fragmentarea ei teritorială sunt, din păcate, nu adversari din afara NATO, ci mai degrabă chiar membri ai NATO. În centrul dezmembrării se află Transilvania. Ungaria o reclamă aproape în clar, fără ascunzișuri. Nici Germania nu este departe de aceeași abordare. Investițiile germane, instrumentul principal al unui nou Reich (parcă al IV-lea), se opresc la arcul Carpaților; pentru ele nu există Moldova sau Oltenia. Și se pare că vor s-o ia cu autostrăzi făcute, căci doar presiuni germano-bruxelleze inimaginabile asupra statului român, condus, de altfel, de un etnic neamț, ar putea explica faptul că, din puținul care se cheltuie în România pentru autostrăzi, totul merge la autostrăzile din Ardeal, care îl leagă de Occident, și nu de București!

Prin tot ce face, inclusiv prin instituțiile de la Bruxelles, atât de adesea țintit împotriva României, Germania a devenit mai-marele vrăjmaș al României actuale! Desigur, la împărțire pot apărea și alți actori. Așa cum se întâmplă la orice împărțeală. Ne va apăra NATO de o împărțeală? Cu atâția pretendenți chiar din NATO?! Tare mi-e teamă că România se află într-o situație-limită în care nu se poate sprijini nici măcar pe tâlcul proverbului „Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur“! România actuală nu are nicio posibilitate să se ferească de prezumtivii dușmani! Cât despre prieteni, Dumnezeu cu mila!