10 ianuarie, Valentin Vasilescu
© Foto: Concernul Аlmаz-Аntei
S-350E Viteaz este un sistem mobil AA şi antibalistic de dimensiuni reduse, superior celui naval american RIM-174 ERAM (SM-6,) care urmează să intre în 2014 în dotarea SUA şi peste câţiva ani şi a Israelului.
SM-6 este vechea rachetă navă-aer SM-2ER BlockIV, pe care a fost montat sistemul de ghidaj al rachetei aer-aer AIM-120C (AMRAAM). Pe 2 septembrie 2013, la apogeul tensiunilor internaţionale legate de eventualul atac american în Siria, armata israeliană, în complicitate cu cea americană, a lansat o rachetă ţintă Ankor, de la bordul unui avion F-15B. Racheta nu are încărcătură de luptă, simulând traiectoria unei rachete balistice cu raza de acţiune de 1.000-1.500 km. Lansarea a fost executată din centrul Mării Mediterane, spre coasta Libanului. Comandanţii unităţilor ELINT ale armatei israeliene s-au îngrozit, sesizând că lansarea lor a fost detectată mai întâi de un complex AA necunoscut, similar sistemului integrat naval Aegis, de pe un distrugător rusesc din Mediterana, aflat la 550 km de avionul F-15. Şi că acesta a încadrat şi urmărit ţinta până când a căzut în mare. Ulterior ruşii au anunţat că ţinta ar fi fost descoperită de giganticul radar de avertizare antibalistică de la Armavir, de pe litoralul Mării Negre, ascunzând astfel că pe distrugătorul rusesc fusese montat, pentru testare, sistemul S-350E Viteaz.
Capacităţile sistemului S-350E Viteaz, completat de S-400 Triumf, constituie un coctail letal pentru israelieni, întrucât modernele sisteme AA ruseşti au fost create să protejează nemijlocit interesele Rusiei, oriunde în lume şi există negocieri pentru ca acestea fie şi exportate partenerilor tradiţionali ai Rusiei din Orientul mijlociu. Aşa cum arăta şi Valentin Mândrăşescu, compania rusească Soiuzneftegaz a obţinut licenţele de exploatare ale petrolului în patru perimetre din Siria, de la frontiera cu Liban şi până la portul Banias. Aceste perimetre vor asigura în câţiva ani un nivel de producţie 3,2 milioane de barili pe zi, egal cu cel al Kuwaitului.
Această turnură neplăcută pentru israelieni l-a obligat pe premierul Netanyahu să se deplaseze la Moscova, pe 20 noiembrie 2013, pentru o rundă de patru ore de discuţii între patru ochi cu Vladimir Putin. În cadrul scurtei conferinţe de presă ce a urmat, premierul israelian a folosit un limbaj diplomatic din care a rezultat că cei doi nu s-au înţeles, nici măcar asupra amânării dislocării acestor sisteme la graniţa Israelului, cu atât mai puţin asupra sistării vânzării acestora către state considerate ostile Israelului.
Având o rază de acţiune de peste 150 km, o viteză de reacţie sporită şi dimensiuni mult mai mici decât S-300 şi S-400, Viteaz este arma AA cu rază mare de acţiune, ideală pentru înzestrarea navelor marinei militare ruse. Recent creata flotă, care operează permanent în estul Mediteranei, considerată drept coloana vertebrală a forţei antiteroriste a Rusiei, are în compunere două crucişătoare din clasa Slava: Moskva şi Variag şi un crucişător cu propulsie nucleară din clasa Kirov: Petru cel Mare. Toate trei sunt înarmate cu sisteme S-300 FM şi PMU-2, care vor fi înlocuite în 2014 cu S-350E –Viteaz. Acum câteva săptămâni au fost retrase la şantierele navale, pentru modernizări, distrugătoarele Amiral Panteleiev şi Smetlivâi. Urmând la rând fregatele Neutraşimâi, Ladnâi şi Pitlivâi, din cadrul aceleiaşi flote. E clar că pentru a li se monta sistemele S-350E–Viteaz.
Ministerul Apărării Federaţiei Ruse doreşte să introducă şi în înzestrarea trupelor care acţionează pe uscat 30 de sisteme S-350E în următorii patru ani. Realizând astfel un scut AA compact al trupelor şi teritoriului, compus din S-500, S-400, S-350E şi Panţir S-1. Compania ruseasca Almaz Antei şi-a prezentat deja cel mai nou sistem de apărare aeriană S-350E–Viteaz, în cadrul expoziţiei MAKS 2013. O baterie de rachete S-350E cu baza la sol se compune din punctul de comandă de pe o autospecială, două radare cu baleiaj electronic activ AESA, rezistente la bruiaj şi 6 autocamioane cu câte 12 rampe de lansare fiecare. Rachetele sunt de tip 9M96E2, aceleaşi ca şi la S-400 Triumf, dar şi din cele cu rază mai scurtă de acţiune, 9M100. S-350E poate descoperi, urmări şi lansa rachetele simultan împotriva a două rachete balistice (cu rază scurtă şi medie de acţiune) sau 16 avioane sau 12 rachete de croazieră.
Preseria noului sistem a fost fabricată în 2013 la uzinele din Sankt-Petersburg şi şi-a încheiat testarea în toamna acestui an în poligonul Kapustin Yar. Trecerea la producţia de serie urmează să se facă la scară mare, de la începutul lui 2014. Într-un articol mai vechi din Vocea Rusiei precizam că Almaz-Antei a finalizat organizarea procesului de producţie în serie a sistemelor S-400 Triumf, în fabricile sale de la Nijni Novgorod şi Kirov. Almaz-Antei va introduce în producţia de serie şi noile sisteme S-500, deschizând alte trei fabrici de rachete anti-balistice, devenind lider mondial la această categorie de arme.
Rusia a oferit şi României pe lângă posibilitatea de a construi, la fabrica de avioane de la Craiova, peste 100 de MiG-29 K/KUB şi tehnologia fabricării celor mai moderne rachete.
Rachete sol-aer 9K338 Igla-S, rezistente la contramăsuri electronice şi prevăzute cu sisteme de vedere pe timp de noapte, rachete aer-aer R-77RVV-AE (bătaie 100-120 km), supranumită de occidentali Amraamski.
Dar şi rachete antitanc dirijate pe fascicol laser 9A4172 Vikhr şi rachete Kh-35 Uran, supranumite de occidentali Harpoonski, care pot constui baterii de coastă, pot fi lansate de pe navele de luptă sau pot fi acroşate de MiG-29M şi folosite la atacarea ţintelor terestre sau navale. România a decis să-i refuze pe ruşi şi să intre în NATO de unde n-a achiziţionat decît armament la mâna a doua, uzat moral şi vechi de peste 30 de ani.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
