La 1 decembrie 1922 a încetat din viaţă Vasile Lucaciu (n.1852 Apa, jud.Satu Mare), preot şi om politic român, unul dintre conducătorii luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Ca secretar general al Partidului Naţional Român, a fost unul dintre iniţiatorii "Memorandumului" din 1892. Vasile Lucaciu a fost membru al Consiliului Dirigent.
La 1 decembrie 1919 se formează un guvern al "Blocului democrat " din România, prezidat de Alexandru Vaida-Voievod.
La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională a Românilor, lucrarile finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, votată în unanimitate (acest act a avut loc dupa ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea).
La Adunarea Natională au fost prezenţi peste 1.200 de delegaţi aleşi şi alţi 100.000 de români veniţi să susţină decizia de formare a României Mari.
Cel care a deschis lucrarile a fost Gheorghe Pop de Basesti, după el luând cuvântul Vasile Goldiş, care a proclamat unirea într-un singur stat a tuturor românilor.
În Rezoluţia Unirii s-a specificat instituirea unui regim democratic în România, chiar a doua zi fiind alese, cu titlu interimar, forurile de conducere în stat. După înlăturarea regimului comunist, autorităţile române au stabilit ca zi naţională a ţării data de 1 decembrie.
 |  |
Adunarea Naţională a Românilor, Alba Iulia
|
Adunarea Naţională a Românilor de la Alba Iulia 1_decembrie_1918
|
La 1 decembrie 1916 administraţia militară germano-austro-ungară se instalează la Bucureşti, în cursul Primului Război Mondial.
La 1 decembrie 1879 începe să funcţioneze la Bucureşti prima agenţie de presă din România. "Agenţia Havas a României", sucursală a agenţiei franceze "Havas" a funcţionat la Bucureşti pînă în 1888.
La 2 decembrie 1918 are loc întrunirea Marelui Sfat Naţional în sala Tribunalului din Alba Iulia, Transilvania.
Comisia de candidare propune ca preşedinte al Marelui Sfat Naţional pe Gheorghe Pop de Băseşti, pe episcopii Miron Cristea, Teodor Mihail şi Andrei Bîrsanu ca vicepreşedinţi, pe Silviu Dragomir, Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Gheorghe Crişan, Ghiţă Pop şi socialistul Traian Novac ca notari.
Comisia propune guvernul provizoriu, care se va numi Consiliul Deligent, alcătuit din 15 membri (10 membri ai PNR, 2 ai PSD şi 3 independenţi), numiţi şefi de resort:
Iuliu Maniu (preşedinte şi ministru de interne),
Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni de străinătate),
Vasile Goldiş (culte şi instrucţiune publică),
Alexandru Vaida-Voievod (externe şi presă),
Ştefan Cicio-Pop (război şi siguranţă politică),
Ion Suciu (organizarea şi pregătirea Constituantei),
Aurel Vlad (finanţe),
Emil Haţeganu (codificare),
Valeriu Branişte (fără portofoliu),
Victor Bontescu (agricultură şi comerţ),
Aurel Lazăr (justiţie),
Octavian Goga (fără portofoliu),
Romul Boilă (comunicaţii),
Ion Flueraş (sănătate şi ocrotiri sociale),
Iosif Jumanca (industrie).
Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent îşi stabilesc sediul la Sibiu.
La 5 decembrie 1919 s-a format guvernul român de coaliţie prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, din a cărui componenţă au făcut parte şi trei basarabeni: Ion Pelivan - ministru al justiţiei, Ion Inculeţ şi Pantelimon Halippa - miniştri secretari de stat. Guvernul Alexandru Vaida-Voevod a demisionat la 13 martie 1920.
La 7 decembrie 1868 parlamentul maghiar promulgă legea votată de Dieta de la Cluj (decembrie 1865) privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria.
La 9 decembrie 1865 are loc protestul deputaţilor români din Dieta Transilvaniei contra "unirii" Transilvaniei cu Ungaria.
La 9 decembrie 1893 are loc semnarea la Bucureşti, România, a unei noi convenţii comerciale româno-austro-ungare pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate, care marchează încheierea "războiului vamal" început la 1886. Convenţia intră în vigoare la 2 iunie 1894.
La 10 decembrie 1919 România semnează tratatele de pace cu Austria şi Bulgaria.
La 10 decembrie 1933 Guvernul liberal din România dizolvă Garda de Fier (organizaţie anexă a Mişcării Legionare, înfiinţată la 1930 de Corneliu Zelea Codreanu). Garda de Fier urma să cuprindă în rîndurile sale orice partid sau grupare din România, indiferent de adversităţile politice, care dorea să lupte împotriva expansiunii comunismului din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.). Ulterior şi Mişcarea Legionară a fost denumită uneori şi Garda de Fier.
Mişcarea legionară este o mişcare naţională românească şi anticomunistă, născută în cadrul României interbelice. Mişcarea începe la Iaşi şi este promovată în rîndurile studenţilor români nemulţumiţi de faptul că majoritatea covîrşitoare a abiturienţilor Universităţii din Iaşi sunt jidani (evrei), românilor fiind îngrădit dreptul la învăţătură.
La 12 şi 15-19 decembrie 1928 au loc alegeri parlamentare în România, încheiate cu victoria Partidului Naţional-Ţărănesc (78% din voturi).
La 15 decembrie 1860 împăratul Austriei, Franz Joseph I, hotărăşte alipirea Banatului la Ungaria fără a ţine seama de cererea românilor bănăţeni de a înfiinţa în Banat un "Căpitănat român".
La 16 decembrie 1938 se crează organizaţia politică Frontul Renaşterii Naţionale (F.R.N.) din România şi se înfiinţează organizaţia "Străjerii ţării ".
La 16 decembrie 1848 Adunarea naţională a fruntaşilor români transilvăneni la Sibiu, adoptă o petiţie naţională în care protestează împotriva "uniunii" forţate a Transilvaniei cu Ungaria şi hotărăşte înarmarea gărzii naţionale române, deschiderea de şcoli şi a unei facultăţi juridice în limba română, desfiinţarea guvernului de la Cluj, etc.
La 18 decembrie 1918 se crează la Bucureşti, România, Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş). În următorii ani, Partidul Ţărănesc fuzionează la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova; la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia; la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc, la 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina. Preşedinte Ion Mihalache (1925-1926).
Partidul Ţărănesc editează publicaţiile "Ţara nouă" (1919-1921), "Aurora" (1921-1926)
La 18 decembrie 1940, în România, se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale.
La 23 decembrie 1914 Vasile Lucaciu şi Octavian Goga demisionează din Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania.
23 decembrie, istoricul zilei
- 1908 - Se naşte la Bucureşti, principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria
Principesa Ileana a României în tinereţe
La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, se naşte principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).
Căsătoria Ilenei cu Arhiducele Anton de Habsburg a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.
Invazia armatei roşii şi ocupare României, forţarea abdicării regelui Mihai de generalul KGB Vîşinski, fac ca la 8 ianuarie 1948 Principesa Ileana împreună cu nepotul său Mihai I să părăsească România.
Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite.
După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa. În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. În septembrie 1990 revine în România pentru cîteva zile. Moare la 2 iunie 1991 la Ohioville, statul Ohio, S.U.A..
După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vîrsta de 81 de ani şi suferindă. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, S.U.A. ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mănăstirii unde a locuit de la început.
Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul "Trăiesc din nou ".
Detalii... Principesa Ileana a României
24 decembrie, istoricul zilei
- 1918 -
Regele Ferdinand I al României emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei
Majestatea Sa Ferdinand (1865-1927), Rege al României (1914-1927), Principe al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen
La 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei, potrivit căruia "serviciile publice" rămîn sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia guvernului României trecînd afacerile străine, armata, căile ferate, poştele, telefoanele, circulaţia financiară, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului.
- 1918 - Este desfiinţat Comisariatul General din fosta Gubernie Basarabia precum și cel din Transilvania prin faptul că autonomia Transilvaniei este uitată deși la Alba Iulia acest lucru este stipulat 
Stemă Guberniei ţariste Basarabia, 1878-1917
Harta Guberniei Ţariste Basarabia, 1883
La 24 decembrie 1918 este desfiinţat Comisariatul General din fosta Gubernie Basarabia.
Vezi şi ...
Bibliografie (surse):
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
