Valoarea PIB pe regiuni este concentrată undeva în intervalul 60 – 70 miliarde lei, cu un nivel semnificativ mai mare pentru Sud-Muntenia, care atacă pragul de 80 miliarde lei și îl va depăși în 2014. Regiunea capitalei se detașează net, cu o valoare a PIB situate în echivalent la peste două regiuni și relativ la exact 25% din PIB-ul României atât în 2013 cât și în 2014.
După cum se poate vedea, și pe calea diferențelor de populație, regiunile sunt destul de echilibrate ca rezultat al activității economice ( în afară de excepția constituită de zona Capitalei, doar regiunea Sud-Vest Oltenia are o valoare sensibilmai mică a PIB). Ceea ce nu prea recomandă tulburarea acestui echilibru prin reorganizarea administrativ-terirorială.
Fără a intra mai adânc în cifrele prezentate de INS, trebuie subliniat că adevăratele disparități sunt intraregionale.
(Și din motive de mărime a populației) Ele ating aproximativ nivelul de patru la unu în cazul perechilor Iași-Vaslui, Constanța-Tulcea, Prahova-Ialomița, Dolj-Mehedinți, Timiș-Caraș-Severin, Cluj-Sălaj, Brașov-Covasna ( ”Scorul” București – Ilfov este de circa 9 la 1 din motive obiective)
Revenind la nivel regional, din păcate, și în perspectivă, regiunea cu cel mai redus nivel de dezvoltare la nivel național, cea de Nord-Est, va bate pasul pe loc la mai puțin de două treimi din media generală (cu valori estimate constant la 62,2% până în 2017). Similar, Regiunea de Sud-Est și regiunea de Sud-Vest Oltenia se vor menține ușor peste patru cincimi din media națională.
Perechea disparată geografic Sud Muntenia – Nord-Vest se va situa ceva mai sus, spre pragul de 85% din PIB/locuitor înregistrat de România. Doar două regiuni se vor situa peste medie, cu București-Ilfov la mare distanță de restul țării și regiunea de Vest cu o șeptime deasupra nivelului național. Dacă se face corelația între cele 49% din PIB/locuitor față de media UE și cele circa 230% ale Bucureștiului, se poate oberva că Bucureștiul se situează deja și se va menține lejer peste media UE.
După anul 2001, PIB/locuitor al regiunii de Nord-Est a scăzut de la circa două treimi din cel al regiunii Vest la ceva mai mult de jumătate. Practic, raportul care se conturează pe termen mediu în profil regional este un nivel dublu al PIB/locuitor față de regiunea Vest, a doua cea mai avansată ca nivel de dezvoltare economică din România. La rândul ei, regiunea Vest va avea un nivel dublu al PIB/locuitor față de cele șase județele din Moldova incluse în Regiunea Nord-Est.
De remarcat că decalajul de dezvoltare sintetizat în nivelul PIB/locuitor este mai mare în profil regional decât întregul PIB/locuitor al regiunii de Vest. El a crescut până în 2010 și se va stabiliza undeva la o dată și jumătate din referința stabilită de INS pentru prima regiune ca nivel de dezvoltare în afara Capitalei.
Este adevărat că o delimitarea între regiuni nu este chiar atât de netă iar raportările ar trebui ajustate deoarece o bună parte din realizările contabile ale țării se realizează în teritoriu și se văd la sediile centrale al firmelor, concentrate inevitabil în București și împrejurimi.
Totuși, trecând dincolo de schematismele politicii de egalizare a dezvoltării de dinainte de 1989, factorii de decizie ar trebui să ia măsuri clare de apropiere între diferitele părți ale teritoriului național.
