2017-04-29

Salamul de Sibiu, produsul de lux care nu trebuie consumat de copii, din cauza conţinutului foarte mare de sare de Asociatia Pro Consumatori ,

27 aprilie 2017
Salamul de Sibiu, produsul de lux care nu trebuie consumat de copii, din cauza conţinutului foarte mare de sare
Acest tip de mezel este unul din cele mai cunoscute produse alimentare realizate în spațiul românesc, dar foarte bine cunoscut și apreciat și în alte țări. Ca orice produs notoriu, are parte și de numeroase controverse legate de origine, rețetă, autenticitate, consum.
Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România - APC România) membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat 12 mărci de salam de Sibiu și o marcă salam de iarnă – reţeta iniţială a salamului de Sibiu (Pikok, Bun şi Convenabil, Reinert, Salsi Sinaia, Gusturi Româneşti, Carrefour, Agricola, Auchan, Cora, Billa, Aldis şi Cris-Tim). Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
60% dintre producători folosesc culturi starter
Ingredientele regăsite în compoziția mărcilor de salam de Sibiu analizate sunt următoarele: carne de porc, pulpă de porc, slănină, sare, zaharuri (dextroză, sirop de glucoză), vinars 0,4% , culturi starter şi condimente.
Compoziția Salamului de Sibiu fabricat de către membrii Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu:
Agricola SC Salbac SA Agricola Salbac SA (Salam de Sibiu cu vinars) Reinert H&E Reinert Srl Aldis SC Aldis Srl Salsi Sinaia SC Angst SRL Cris-Tim SC Recunoştinţa Rodcom Impex SRL
Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, nitrit de sodiu
Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, vinars 0,4%, nitrit de sodiu
Carne de porc, slănină, sare, condimente, dextroză, sirop de glucoză, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, cultură starter 
Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, nitrit de sodiu, cultură starter 
Carne de porc, slănină, sare, dextroză, condimente, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu 
Pulpă porc, slănină, sare, dextroză, condimente, acid ascorbic, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, cultură starter
Niciunul dintre producătorii de salam de Sibiu analizaţi nu menţionează pe eticheta produsului procentul de carne. În caietul de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se menţionează că acest produs trebuie să conţină carne de porc aleasă la roşu, în proporție de minim 70% şi slănină tare în proporţie de maxim 30%.
Niciunul dintre producătorii de salam de Sibiu analizaţi nu menţionează pe etichetă care sunt condimentele folosite în sortimentul respectiv. În caietul de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se menţionează că la fabricarea acestui produs se folosesc următoarele condimente naturale: piper, ienibahar şi usturoi.
60% dintre producătorii de salam de Sibiu folosesc culturi starter. Aceste culturi conţin diferite tipuri de microorganisme şi sunt folosite pentru a micşora durata de maturare, a îmbunătăţi aroma şi consistenţa produsului.
Conform caietului de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se pot folosi zaharuri ca agenţi de maturare, dar nu mai mult de 1%, şi agenţi de maturare alcoolici (vin alb, vin roşu, vin rose, brandy, vinars, vin spumant şi bere neagră). Procesul de maturare uscare durează minim 60 zile, iar întregul ciclu de fabricaţie a salamului de Sibiu durează minim 70 zile.
Termenul de valabilitate al salamului de Sibiu fabricat de către membrii Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu este de 4 luni, în timp ce salamul de Sibiu fabricat până în anul 1990 avea termen de valabilitate 3 luni.
Conţinut ridicat de sare
Salamul de Sibiu este un produs hipercaloric, a cărui valoare energetică pentru 100 gr produs variază între 426 kcal şi 476 kcal.
Cantitatea de grăsimi per 100 gr produs variază între 36 gr şi 41,5 gr, din care grăsimi saturate între 13,5 gr şi 18 gr per 100 gr produs.
Cantitatea de carbohidraţi per 100 gr produs variază între 0,54 gr şi 2 gr.
Cantitatea de proteine per 100 gr produs variază între 23 gr şi 29,19 gr.
Cantitatea de fibre per 100 gr a fost menţionată la 2 mărci şi este de 1 gram.
Toate produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 3,8 gr şi 5,85 gr.
În cele 12 produse analizate s-au identificat următoarele categorii de aditivi alimentari, după cum urmează: ascorbat de sodiu, acid ascorbic şi nitrit de sodiu. La toate produsele analizate s-a folosit drept conservant nitritul de sodiu.
Salamul de Sibiu, în mai multe clasamente
Top 5 după conținutul de sare per 100 g produs:
1. Cris-Tim – 5,85 g sare;
2. Reinert – 5,5 g sare;
3. Angst – 4,4 g sare;
4. Aldis – 4 g sare;
5. Agricola – 3,8 g sare.
Top 5 după conținutul de proteină per 100 g produs:
1. Cris-Tim – 29,19 g;
2. Angst – 25,8 g;
3. Reinert – 24 g;
4. Agricola – 23,4 g;
5. Aldis – 23 g;
Top 5 după conținutul de grăsimi per 100 g produs:
1. Agricola – 41,5 g;
2. Aldis – 41 g;
3. Angst – 40,6 g;
4. Cris-Tim – 39,46 g;
5. Reinert – 36 g.
Top 5 după conținutul de acizi grași saturați:
1. Aldis – 18 g;
2. Agricola – 16,6 g;
3. Cris-Tim – 16,15 g;
4. Reinert – 14 g;
5. Angst – 13,5 g.
Top 4 după valoarea energetică per 100 g produs:
1. Cris-Tim – 476 kcal;
2. Agricola – 475 kcal;
3. Angst și Aldis – 469 kcal;
4. Reinert – 426 kcal.
“Autenticitatea salamului de Sibiu a devenit o temă larg disputată în ultimele decenii, în contextul sporirii interesului pentru drepturile de proprietate industrială/intelectuală. Ca urmare, numeroși producători au adus pe piață «salam de Sibiu» și a început campania de recunoaștere europeană a acestui produs, eveniment care s-a produs la 10 martie 2016, când Salamul de Sibiu a dobândit oficial recunoașterea Indicației Geografice Protejate. Consumatorul trebuie informat că, spre deosebire de rigorile aplicate la alte produse cu această recunoaștere europeană, unde indicația geografică protejată este limitată la aria tradițională de producție, în cazul salamului de Sibiu această arie cuprinde nu mai puțin de opt județe (deocamdată: Sibiu, Prahova, Covasna, Braşov, Călăraşi, Ilfov, Bucureşti şi Bacău) în care operează cinci mari întreprinderi din industria cărnii, membre ale Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu; alt mare producător (Cris-Tim București) s-a afiliat asociației, urmând să devină membru cu drepturi egale în producția și vânzarea salamului de Sibiu. Ce elemente actuale de referință avem pentru a considera autenticitatea salamului de Sibiu realizat de un producător sau altul? Evident, puține. Pentru că trebuie considerat și faptul că materiile prime au cunoscut schimbări (bunăoară, carnea de porc de la fermele actuale, chiar „tradiționale“, este departe de ceea ce era carnea de porc de acum peste o sută de ani, când porcii crescuți pentru vânzare erau fără excepție îngrășați toamna și iarna cu ghindă și jir). Gusturile consumatorilor s-au modificat, fără îndoială: consumatorul contemporan are o altă paletă a simțurilor, ca urmare a folosirii altor combinații de condimente, multe realizate chimic. Consumatorii experimentați au de partea lor priceperea și experiența senzorială, care rămân arme imbatabile în războaiele purtate de agenții economici pentru a le câștiga preferințele” spune Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
"Produsele alimentare locale trebuie să fie recunoscute ca simboluri ale identității noastre și să corespundă memoriei noastre afective. Este nevoie de implicarea Ministerului Culturii care are obligații privind patrimoniul imaterial iar rețetele sunt elemente de patrimoniu. Etnografii și antropologii români sunt chemați să se pronunțe și ei. Se simte lipsa unei mai bune cooperări între societatea civilă - organizațiile relevante de protecție a consumatorilor și industria alimentară autohtonă, să se așeze la masa dialogului. Și este momentul să fie creată o instituție publică suport. Avem un model francez, Institutul Național al Originii și Calității. Acesta oferă sprijin și consultanță celor care doresc să își consolideze marca de produs alimentar, ca o formă de păstrare a identității" adaugă Tiberiu Cazacioc, consultant senior în marketing local.
„Mă văd în postura nefericită de a nu recomanda consumul de mezeluri procesate, considerând că ingredientele regăsite în conţinutul acestora pot pune o presiune importantă pe sistemul digestiv al unui copil. Trebuie să luăm în calcul că în ultimul deceniu au început să se manifeste nenumărate afecţiuni gastro-intestinale pe segmentul pediatric, iar alimentaţia dezechilibrată reprezintă unul din factorii esenţiali care au dus la creşterea semnificativă a acestor probleme de sănătate. Excesul de sare, zahăr şi grăsimi periclitează zona tractului digestiv, poate amplifica sau chiar declanşa problemele de natură gastroenterologică” Medic specialist pediatru Ingrid Ada Bălan, Cabinet www.vindecadai.ro.
„Ţin să atrag atenţia asupra consumului regulat de mezeluri, bazându-mă în primul rând pe avertizarea lansată în Franţa de Centrul Internaţional de Cercetări asupra cancerului (CIRC), parte a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), aceasta putând fi accesată integral la următorul link https://www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2015/pdfs/pr240_E.pdf. La data de 26 octombrie 2015, 22 de experţi din 10 ţări au catalogat mezelurile procesate ca fiind alimente cancerigene regăsite în Grupul 1, concluziile respective bazându-se pe analiza amănunţită a unui număr de 800 de studii ştiinţifice, desfăşurate pe parcursul ultimilor 20 de ani. Experţii au concluzionat că includerea unei porţii zilnice de 50 gr de carne procesată în dieta unui om creşte probabilitatea declanşării cancerului colorectal cu 18%. Dr. Kurt Straif a scos în evidenţă faptul că incidenţa crescută a cancerului este legată în mod direct de creşterea consumului de carne procesată, scăzând în acelaşi timp pe fondul limitării sau exluderii mezelurilor din dieta omului.
Asociaţia Americană a Inimii recomandă un consum zilnic de sare aproximat la 1500 mg pentru majoritatea adulţilor în vederea prevenirii afecţiunilor cardiovasculare, însă nu trebuie să uităm că în aprox. 100 de gr de salam se regăsesc aprox. 6000 mg de sare. Cu alte cuvinte, ar trebui să consumăm în fiecare zi numai 25 gr de salam, pentru a respecta întocmai recomandările Asociaţiei Americane a Inimii”, spune utriţionistul Dumitru Balan, www.vindecadai.ro.
„Folosirea aditivilor alimentari a devenit o practică obișnuită din partea producătorilor de produse alimentare. Consumatorii trebuie să evite alimentele cu aditivi, deoarece creează mari probleme de sănătate pe termen lung. Aceștia au numai un rol tehnologic, adică „acoperă” calitatea scăzută a ingredientelor principale din compoziția produselor alimentare, creând percepții false privind anumite caracteristici organoleptice, cum ar fi aspectul, prospețimea, culoarea, gustul și aroma. La alegerea unui preparat din carne roşie trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi şi conţinutul de sare. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, preparatele din carne roşie nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor” a declarat Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte APC.

2017-04-27

Planta care topeşte grăsimea depusă pe artere. Busuiocul, leac pentru afecţiuni cardiace şi pansament pentru stomac

27 aprilie 2017, Ionela Stănilă
Nu este doar un simplu condiment, ci şi un adevărat leac natural. Busuiocul, supranumit şi “Regele” mirodeniilor, conţine numeroase vitamine, minerale şi alţi nutrienţi necesari corpului uman pentru o bună funcţionare. 
Planta aromatică tratează afectiuni ale stomacului, intestinelor, ajută la eliminarea gazelor, stimulează pofta de mâncare, este un excelent afrodisiac şi ajută la prevenirea atacului de cord. Datorită proprietăţilor sale, planta are un efect antioxidant, antiviral şi antimicrobian. Busuiocul este o sursă importantă de calciu, vitamina A, vitamina B6, vitamina C, dar şi o importantă sursă de minerale cum ar fi fier, potasiu, magneziu şi fosfor. “Este de asemenea, bine de ştiut că planta de busuioc conţine şi anumite substanţe importante, cum ar fi taninul, substanţă ce conferă busuiocului proprietăţi antiseptice şi antispasmodice, orientina şi vicenina, substanţe active care protejează celulele organismului de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete, flavonoide şi compuşi volatili, care au efecte antiinflamatoare puternice”, spun medicii. Infuzia preparată din frunze proaspete de busuioc ajută la tratarea infecţiilor urinare, durerilor de cap sau a gripei. Planta face minuni şi când vine vorba despre crampele abdominale. Protejează vasele “Busuiocul protejează vasele sanguine şi ale arterelor. Consumul zilnic de busuioc ajută la prevenirea atacului de cord şi previne ateroscleroza, depunerile de lipide în pereţii arterelor. Tot aici trebuie menţionat că busuiocul ne ajută la menţinerea sub control a tensiunii arteriale, lucru important pentru sănătate”, explică Daniela Stan, medic de familie. 
Nutrienţii conţinuţi de busuioc ajută la reglarea funcţiilor endocrine, tonifică organismul şi echilibrează starea psihică şi emoţională. Tot el este responsabil pentru întărirea sistemului imunitar. Efecte afrodisiace Busuiocul este de asemenea folosit pentru proprietăţile sale afrodisiace. Busuiocul conferă corpului capacitatea de a controla energiile sexuale. Se spune că cine consumă busuioc devine, în timp, un maestru al erosului. 
Cinci curiozităţi despre busuioc 
1. Busuiocul a fost întotdeauna un simbol al dragostei în Italia. 
2. Denumirea plantei vine de la „basil”, care în greceşte înseamnă regal sau regesc. 
3. În Grecia şi Roma antică, doctorii credeau că trebuia ca cei ce îl cultivau să strige blesteme sălbatice pentru a-l cultiva cu succes. 
4. Busuiocul a fost utilizat la îmbălsămarea străvechilor mumii egiptene. 
5. În India, fiecare bun hindus este îngropat cu o frunză de busuioc pe piept. Aceasta este un paşaport pentru Paradis.

Asta-i culmea: Liviu Dragnea dă România în judecată la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie: „În foarte scurt timp avocaţii vor depune acţiunile la cele două instanţe”

27 aprilie 2017,
Şeful Camerei Deputaţilor dă în judecată România Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat joi, la Parlament, că va ataca la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie decizia Curţii Supreme care i-a respins contestaţia la executare a deciziei în dosarul „Referendumul”.„Acest demers, finalizat aşa cum era de aşteptat cu respingerea contestaţiei, m-a repus în posibilitatea de a face două demersuri la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie la Luxemburg”, a declarat Dragnea. 
Completul de 5 judecători a respins contestaţia la executare 
 „Acţiunile sunt aproape finalizate şi în foarte scurt timp avocaţii pe care îi am în acest caz vor depune acţiunile la cele două instanţe europene”, a mai spus şeful camerei Deputaţilor. Completul de cinci judecători al instanţei supreme a respins, luni, contestaţia la executare a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, în dosarul "Referendumul”, apreciind că aceasta este nefondată. Decizia instanţei supreme este definitivă. Judecătorii au mai dispus ca Liviu Dragnea să plătească 100 de lei cheltuieli de judecată. „Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul Dragnea Nicolae Liviu împotriva deciziei penale nr. 114 din data de 22 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 2795/1/2015. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2017”, este minuta Completului de 5 judecători. 
Avocaţii lui Liviu Dragnea au cerut, la ultimul termen de judecată, să admită contestaţia la executare, arătând că motivarea deciziei definitive din dosarul “Referendumul” nu a fost redactată în 30 de zile de la pronunţare, iar, la data motivării, preşedintele completului care a soluţionat cauza nu mai era judecător, pentru că se pensionase. Aceştia au arătat că nu invocă lipsa de semnătură de pe motivare a preşedintelui completului, Livia Stanciu, ci absenţa totală a judecătorului la redactarea hotărârii, în condiţiile în care, în februarie 2017, aceasta nu mai era judecător, întrucât se pensionase. Procurorul DNA a cerut să se respingă contestaţia la executare, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile legale. În ultimul cuvânt, Liviu Dragnea a spus că a asistat la o dezbatere care îl depăşeşte, pentru că el este inginer, dar a remarcat faptul că procurorul DNA a spus că un articol de lege este cu titlu de recomandare. "Din câte ştiu eu, motivarea trebuia redactată în termen de 30 de zile. Nu cred că demersul meu a fost exagerat. Am fost condamnat pentru ceva ce nu am fost acuzat în rechizitoriu. Am vrut să văd dacă această hotărâre este rodul participării tuturor membrilor completului de judecată”, a spus atunci Dragnea. În dosarul "Referendumul", Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv, în 22 aprilie 2016, la doi ani de închisoare cu suspendare. 
Acuzaţiile 
Potrivit rechizitoriului din dosarul „Referendumul”, Liviu Dragnea, la data faptelor secretar general al PSD, cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, pentru demiterea fostului preşedinte Traian Băsescu, "a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale". Conform procurorilor, Liviu Dragnea a coordonat un mecanism complex, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influenţă în virtutea funcţiei pe care o deţinea, având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. Completul de cinci judecători care a dat decizia definitivă în dosarul "Referendumul” a redactat în februarie 2017 motivarea, arătând că pedeapsa de doi ani de închisoare cu suspendare aplicată lui Liviu Dragnea este de natură să asigure scopul educativ şi să faciliteze reinserţia socială a inculpatului. Judecătorii au apreciat că pedeapsa primită de Liviu Dragnea este suficientă "pentru a-l determina să adopte o conduită corespunzătoare în cadrul campaniilor electorale viitoare". Din Completul de cinci judecători a făcut parte şi Livia Stanciu, care la momentul condamnării din dosarul “Referendumul” era preşedintele instanţei supreme. Livia Stanciu nu a mai fost la momentul redactării motivării deciziei la instanţa supremă, pentru că s-a pensionat la jumătatea anului trecut, iar din iulie 2016 este judecător la Curtea Constituţională.
COMENTARII 
 ando22 
Domnu' Dracnea, ce-ai cu Romania dom'le, de ce-ai dat-o in judecata? Pai asa o iubesti dumneata? Macar divorteaza ca sa stim o treaba si du-te la amanta aia minora, Copacabana! 
ando22 
Curtea Europeana de Justitie poate fi sesizată de persoane fizice care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că le-a încălcat drepturile. Acu, hotul Liviu Dragnea il confunda pe Iohannis cu vreo "institutie UE"? Ai furat la alegeri Dragnea, acu era inteligent sa te resemnezi. O sa-ti cheltuie avocatzii banii si tot hot dovedit cu martori si acte o sa ramai. La Strasbourg sau Luxembourg sunt judecatori care nu seamana cu acei shpagari din Justitia romaneasca care dau sentimta ptr minim 100000. Euro. ↩ 
Silviu Vasile Dumitrescu 
Doar beţivi şi scandalagii erau în căminele P13-14, ale Transporturilor, din Regie. Studenţii serioşi de la Transporturi se rugau să fie primiţi pe la alte cămine. Cam toţi acolo erau fii de şefi de autobaze şi miliţieni cu funcţii la circulaţie sau şefi de post pe la ţară. De când intrau în facutate, ştiau deja ce posturi au ca şi asigurate, pe relaţiile părinţilor, la absolvire. În condiţiile că un absolvent fără pile îşi ruina nervi şi de multe ori întrega viaţă, urmând repartiţiile guvernamentale obligatorii, pe la „Cuca Măcăii” şi unde se agăţa harta-n cui. În condiţii de cazare mizerabile, în anii '80, iarna nu mai funcţionau încălzirile centrale, în cantinele indusriale erau nişte lături de hrană, iar alimentarele erau pustii, bătea vântul pe rafturi. Doar cei cu relaţii vechi în comunitate reuşeau să-şi procure câte ceva de mâncare, în afară de raţiile pe cartelă. Fii celor care l-au susţinut pe Ceauşescu în demenţa şi duşmănia lui pe popor, din ultima perioadă a dictaturii sunt cei care astăzi sunt mari duşmani ai poporului şi fac ţara de ruşine peste tot în lume.
Zamolxis 
Asa si ? Face drac nea pe victima la CEDO ? Vrea sa ajunga de rasul Europei ? Ar fi minunat ca el si dosarul sau sa stea si la coada ca doar acolo nu este sef si poate sa faca el ce vrea ! 
Aurel Paun 
Prostul daca nu este fudul, parca nu e prost destul. 
1. Liviu Dragnea, al treilea om in Stat, din postura de Presedinte la Camera Deputatilor, da Statul roman in Judecata la institutii internationale, desi el insusi este un reprezentant important al Statului roman; 
2. Pana trimite documentele la CEDO si la Curtea Europeana de Justitie si acestea judeca reclamatia lui Dragnea se termina pedeapsa de "2 ani cu suspendare" si reclamatia nu mai are obiect, decat sifonarea imaginii Romaniei; 
3. Ce partid tipa in hasnalele TV, Antena 3 si RTV, ca tot mai multi romani se duc cu jalba in protap la "inalta poarta"(UE) sa reclame dictatura parlamentara a Ciumei Rosii, nu cumva PSD-ul, condus de reclamantul Dragnea?

2017-04-25

Nu cu impozitu-i baiu’, ci cu mintea de pe urmă

Sabin Gherman , 23 aprilie 2017
Dacă ANAF nu ar cere și dovezi ti­părite că ai plătit online, dacă sistemele informatice ar fi integrate, dacă statul nu m-ar cocoșa cu încă 35.000 de funcționari, dacă și dacă și dacă – n-aș avea vreo rezervă la impozitul ăsta pe gospodărie.
Zece procente în plus la buget? – fie, dar arată-mi ce faci cu banii. 
Vreau o scrisoare, în fiecare an, în care statul să îmi spună concret câte drumuri, școli, spitale a făcut din banii mei, câte hectare au noi instalații de irigații, câte burse de merit au primit olimpicii cu care ne lăudăm, câți copii care nu-și permiteau un caiet au fost trimiși la școală.
N-aș avea nici cea mai mică rezervă dacă statul român (cine-o mai fi și ăsta?...) m-ar ruga să ajut, în anii în care îmi merge mai bine, la construcția unei școli sau a unui dig în Vaslui – da, cere-mi în plus un procent sau două la impozit, m-aș conforma voluntar, cu sentimentul răcoros că am ajutat.
Așa-i ce fain visez?
E un vis să crezi că țara asta va reveni vreodată în normalitate. De ce? Pentru că statul nu e nici pe departe atât de unitar pe cât se laudă în Constituție; sunt doar vorbe de dat pe goarnă la sărbători naționale sau de dat UDMR-ului
peste nas când amin­tește de Secuime. În realitate se întâmplă așa: vin miniștrii și vorbesc despre gustul roșiilor de pe la noi, își dau poalele peste cap când poves­tesc despre sănătoasa gospodărie țărănească, despre găina de curte și laptele de vacă – dar proprietarul de pensiune din Maramu’ musai să ascundă smântâna de țară când intră Direcția Sanitară peste el: ia deci borcanul cu smântână și-l înlocuiește cu pas­ta aia albă, cică tot smântână, din supermarket. La fel e obli­gat să facă și cu ouăle proaspete, luate direct de sub găină, că inspectorii musai vor dintr-alea ștampilate, cât or fi de vechi, da’ să fie cu ștampilă.
Statul român își clamează unitatea, dar face din fiecare instituție o țară separată, cu re­guli doar ale ei, cu regi și împărați și supuși.
Știi ce fac acuma? 
Sunt în Apuseni, ninge nebunește de fain, dar scriu editorialul ăsta direct pe telefon – aici rețelele sunt mai vechi decât oamenii, a căzut deci curentul. 
Am venit de la Cluj doar într-a treia, drumurile-s găurite. Dar dacă îi asculți pe ăia de la Minis­terul Turismului afli că „depunem eforturi uriașe, cu strategii concrete, să-i convingem pe străini că România e minunată“. Așa facem cu olimpicii, cu țăranii, cu medicii, cu toți cei care au ales să spere aici – le vorbim frumos și gata.
Există, cred, o parte a statului care vrea să reformeze, doar că e bătută măr de ailaltă parte a statului care nu se pricepe, nu vrea sau pur și simplu e prea obosită ca să mai schimbe ceva.
Poți pune impozite de care vrei, uriașe sau ridicol de mici, dacă banii aia-s doar un pretext. Poți pune clona lui Einstein sau îl poți învia pe Da Vinci – vor face strategii, vor fi geniali și vor apărea în breaking-
news-uri deștepte, dar atât: moroșanu’ va fi la fel de speriat când intră DSP-ul peste el, smântâna aia de la țară va avea tot locușorul ei, ascuns bine, să n-o vadă statul.De sperat nu e cazul: te uiți la Firea, la Dragnea sau, mai nou, la Băsescu și îți dai seama că scăparea hoților din pușcării și spectacolul gureș sunt direcțiile. Nu am văzut nicio dezbatere despre cât trebuie tăiat din coada sta­tului sau de ce hachițele acestui stat sunt mai importante decât aspirațiile cetățeanului; cât și ce ne costă să simplificăm birocrația, cât suferim dacă – minune! – renunțăm la numirile politice.
Musai să închei, mă lasă bateria și curentul tot n-a ajuns în Apuseni, mi-e și groază să cer o smântână de casă – țara asta, da, e minunată, ninge nebunește de fain, mănânc ouă de la supermarket.

2017-04-21

Ne mai uităm și pe hartă?Pe scurt: despre situația României în context regional și mondial.

 IULIAN CAPSALI  03 aprilie 2017, 
Avem la vest țările Mitteleuropa (Vișegrad, în care am putea include, datorită istoriei comune, și Austria), care au propria lor agendă, din care nu facem parte din varii motive. Toți vor să contracareze hegemonia Germaniei și sunt, ca să zicem așa, țările de viteză a doua a Europei. 
Au relații firești cu Rusia - mai ales Ungaria, Cehia și Slovacia. Chiar și Polonia, deși are animozități istorice, are bune relații economice, fiind capătul căii ferate care traversează și aduce marfă din Asia. Se află în cărțile noii administrații Trump. În general, sunt țări cu guverne conservatoare, eurocritice ("iliberale", în newspeak-ul globalist). Austria este țara din care Rusia face afaceri în spațiile ostile, inclusiv în România.
În Nord și Est avem Moldova (depopulată masiv) și Ucraina, ultima complet destabilizată de vestici în urma EuroMaidanului, având și o puternică minoritate rusă, ce "trage" spre țara mamă. Din totalul populației, 30% au declarat rusa ca fiind limba maternă. Probabil că Ucraina va fi dezintegrată în max 10 ani, rămânând doar partea de V, cea greco-catolică, occidentalizantă. 
Ambele sunt pseudo-state (fără fundament istoric), apărute după destrămarea URSS, în care însă există un naționalism local agresiv în Ucraina și destul de ridicol în Moldova, specific copilăriei statelor în general, însă instrumentalizat de diverse forțe. (Voi mai reveni la subiect).
Înspre Sud avem Bulgaria și Serbia. Mai ales cea din urmă, s-a îndreptat spre spațiul de putere rusă, din motive evidente: au fost bombardați de NATO chiar în Sfintele Paști iar Iugoslavia dezintegrată, SUA realizând și primul stat musulman din Europa - Kosovo. Ambele sunt în mod tradițional aliatele Rusiei. Sunt țări din divizia a III-a europeană, ca și România.
Marea Neagră a devenit azi, fără tăgadă, un lac ruso-turc, iar Bulgaria sprijină vocal acest statu quo, pentru că încearcă să intre în joc. România este mult prea "nevinovată" ca să poată pretinde ceva aici. Ce este mai trist este că pierdem acest atu formidabil care este portul Constanța, care ar fi putut fi o poartă a Asiei și Rusiei spre Europa; toate rutele asiatice care trec, inevitabil, prin spațiul ex-sovietic, fiind acum redirecționate.
Germania (care poate juca un rol strict continental) este forța economică principală a Europei și încearcă să facă joncțiunea cu Rusia (resurse și piață de desfacere) cu care să-și împartă influența pe continent. Cele două mari forțe au fost permanent în contact in ultimele decenii. Nemții sunt net împotriva unei posibile uniri a României cu Basarabia și au pus în Rep. Moldova, de conivență cu Moscova, aproape exclusiv funcționari maghiari (din partea UE), susținând suveranitatea acesteia (inclusiv a Bisericii locale) și prin fundațiile principalelor partide (Konrad Adenauer, Hanns Seidel, Friedrich Ebert).
Marea Britanie este decuplată de Europa și se va ocupa de acum de întărirea relațiilor cu Commonwealth-ul - 2.3 miliarde de suflete, aproape o treime din populația planetei, o piață gigantică. Poate așa înțelegem de ce britanicii se simțeau incomodați de miza mică a birocrației UE.
Franța este momentan sub zodia stângii globaliste, însă peste 5 ani, după Macron (omul marii finanțe), probabil că va câștiga din primul tur Marine Le Pen. În mod tradițional, aparatul diplomatic are bune legături cu Rusia, indiferent dacă au o marionetă ca Hollande sau Macron la Palatul Élysée.
Singurul spațiu de manevră pentru noi ar fi fost Balcanii, care însă se uită exasperat spre Rusia - în cazul Greciei și Bulgariei -, iar Turcia are deja relații privilegiate cu aceasta (schimburi economice de aproape 100 miliarde dolari), fiind și o imensă piață (75 de milioane de locuitori), cu o natalitate și o creștere economică formidabilă. Nici măcar cu Albania, care are imnul național scris de Ciprian Porumbescu, prima istorie națională scrisă de N. Iorga și prima scoală în limba albaneză deschisă de Pr. Haralambie Balamace, nu avem relații privilegiate, ceea ce spune totul despre lipsa cronică de viziune în care ne complacem.
Toate bunele relații din Orientul Apropiat, Africa, China, India (Asia) au fost evacuate din preocupările politice/economice ale României, mai ales în ultimul deceniu și jumătate, când externele au devenit un cimitir al elefanților pentru mediocritățile patente susținute de servicii și GDS. Sunt și astăzi funcționari superiori în Orient, Africa, și am avut chiar un președinte al Chinei, Jiang Zemin (președinte până în 2003), care vorbea românește. Profit: ZERO! 
MAE merge pe avarie și cu azimutul exclusiv spre UE și SUA. Restul lumii e pentru alții (am și închis în cei zece ani de băsism multe ambasade din țări unde aveam relații vechi). Calamitatea din Externe o sesizăm imediat când deschide gura un acoperit ca Fonta, Chifu, Diaconescu șamd.
Unde este SUA? Încă nu știm, dar cel mai probabil se vor îndrepta spre Asia-Pacific, unde încearcă să îndiguiască forța Chinei și să oprească apropierea acesteia de Rusia (căreia-i va face concesii pe acest considerent).
De altfel istoria se va scrie în țările BRICS, principalele forțe emergente, cu explozie demografică și de energie antreprenorială, pe fondul unei scăderi a forței vitale din Bătrânul Continent. SUA își mai poate reveni. Europa nu prea mai are șanse, mai ales că este prinsă în necroza colapsului demografic.
Noi avem acum un guvern PSD - ALDE slăbit de servicii, precum și un Iohannis abulic, inert, un vilegiaturist de stat. Despre MAE am vorbit deja. Politica culturală, economică, a relațiilor externe etc, este transmisă din afară, profitând de o clasă politică auto-castrată și debilă, presată de instituțiile de forță. 
Ne amuzăm de engleza unui ministru, dar faptul că suntem complet izolați extern nu ne produce vreo apăsare. 
Nu cred că am avut în istoria modernă o poziție mondială mai nesemnificativă. Din păcate pentru România, Lumea are o viteză de schimbare amețitoare. Iar noi suntem absolut incapabili de adaptare. Ne găsim, datorită unui proces de eviscerare a inițiativei naționale (datorat SRI-DNA, simple unelte ale neoliberalismului corporatist), pe nicăieri. Pentru că un militar răspunde la ordine (din afară, în cazul nostru), nu are viziune geostrategică. Asta o au alții pentru el.
Este motivul pentru care nu prea contăm, la ora asta, pentru nimeni.

Lașitatea unui guvern puternic

 IULIAN CAPSALI  21 aprilie 2017, 
Mutarea acribiei impozitării de pe marile corporații pe gospodării într-o țară lipsită de cultură economică și unde puțini își vor permite să plătească un consultant fiscal, arată doar că guvernul PSD - ALDE este incapabil să se opună ambasadelor, deși au o majoritate confortabilă în Parlament. 
Nu prin impozitarea meditațiilor și prin deducerea TVA-ului la vopseaua folosită în renovarea apartamentelor se vor aduce bani la bugetul țării, ci prin stoparea hemoragiei financiare a corporațiilor care își externalizează profiturile enorme.
Nu mai vorbesc de faptul că Agricultura, care ar putea schimba în scurt timp fața României prin reforme care să dea valoare micii ferme și ar aduce înapoi acasă țăranii care au inițiativă și putere de muncă (ce sunt obligați acum să presteze munci în Vest), este complet abandonată. 
Iar asta se observă imediat prin calitatea lamentabilă a ministrului de resort și prin incapacitatea de a da legi care să oprească vânzarea pământului către străini, care să sprijine cooperativele și procesarea alimentelor în făbricuțele care ar trebui să impânzească țara. 
Din țară importatoare de alimente, am deveni doar în câțiva ani țară exportatoare, așa cum ar fi normal la înzestrarea naturală dată de Pronie.
Astfel, prin lipsa de curaj și de viziune a guvernanților, România rămâne în aceiași parametri ca și până acum: o colonie mediocră.

2017-04-20

Adrian Fanaca Descentralizarea României sau Revoluţia Cetăţeanului

12 aprilie 2017, 
România nu se află la un optim Pareto, nici măcar la un echilibru Nash. România fierbe zilele astea, se luptă cu sine însăşi pentru schimbare socială, iar politicienii par tot mai departe de nevoile cetăţenilor. Iar eu cred că descentralizarea ne va ajuta să găsim soluţia pentru viitor. La facultatea de Ştiinţe Politice, la licenţă, în primele lecţii înveţi despre principiul subsidiarităţii. Prima impresie este că acest principiu ar trebui să fie ceva universal implementat, cel puţin în lumea dezvoltată, fiind vorba despre a aduce decizia politică mai aproape de cetăţean. Şi imediat mi-am dat seama de ce nu există acest principiu în România: pentru că politicianul român este ahtiat de putere, el vrea puterea centrală absolută, care tare în carne vie, care ordonă în stânga şi în dreapta şi aşteaptă frică şi respect de la sclavii din jurul său. Politicianul român este violent şi tiran. 
Şi nu e vina lui, aşa a fost să fie, istoric vorbind, de la turci, de la mongoli, de la slavi încoace. De la Codul lui Caradja din 1818. De la Regulamentele Organice din 1830-1831. 
Dar putem schimba ceva de acum înainte. 
Nu mai există ameninţarea Rusiei, suntem în Uniunea Europeană, facem parte din NATO. Putem să începem să ne gândim la dezvoltarea reală a României. O minimă descentralizare există în România, anume deciziile Consiliilor Locale şi Judetene sunt autonome şi afectează direct cetăţeanul. Însă cei care iau decizia la nivel local şi judeţean fac parte dintr-un partid, iar partidele mari sunt toate centralizate, în realitate decizia din consiliile locale şi judeţene fiind luată la biroul politic central al partidului de la Bucureşti. De ce credeţi că singurii care contează în România la nivel politic sunt preşedinţii de partid? Ei sunt cei care iau decizia, inclusiv cea care îi impactează pe profesorii Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi si pe elevii acestuia. Aceşti oameni nu sunt nici pe departe nişte genii, ei nu au capacitatea de a lua raţional cele mai importante decizii, de aceea acestea trebuie readuse lângă cetăţean, aproape de el, prin acelaşi principiu al subsidiarităţii. Ce se întâmplă în alte ţări? Păi şi la nivel european cam tot aceeaşi disperare după puterea totală. Statele federale din Europa sunt Germania, Elveţia, Belgia. Rusia este tot stat federal, iar Ucraina se pare că se află pe acelaşi drum. În general, statele mari sunt descentralizate, iar România contează ca un stat mare. Singurele excepţii notabile sunt Franţa si Polonia. Revenind la România, un motiv în plus pentru descentralizare sunt regiunile istorice. Gazul natural este în Mediaş, deci în Ardeal, cărbunele este în Târgu Jiu, deci în Oltenia, iar forţa de muncă ieftină este în Moldova. S-a mers până acum pe principiul că un tiran binevoitor şi cât de cât inteligent va şti cum să ia deciziile pentru toate cele trei regiuni, astfel încât cetăţeanul să fie avantajat şi să trăiască bine. Acest model nu numai că nu a funcţionat, dar în continuare creează o alienare a omului din provincie. Soluţionarea clivajului centru-periferie se realizează doar cu ajutorul deconcentrării şi descrentalizării. O Românie descentralizată va însemna că fiecare regiune istorică va lua deciziile în nume propriu, va avea putere reală proprie şi va avea un buget propriu, împreună cu un Parlament şi un Guvern propriu. 
Federalizarea va însemna că regiunile mai bogate, să zicem Ardealul, vor trebui să redistribuie o parte din surplus spre guvernul federal, care îl va redistribui spre regiunea mai săracă, adică Moldova. Descentralizarea va crea, de asemenea, o competiţie tacită între regiuni, în care bunele practici vor trebui de la sine împrumutate de la o regiune la alta, în care o regiune va pune presiune pe cealaltă pentru implementarea lor, deoarece nimeni nu vrea să îi fie luaţi bani din buzunar doar pentru că alţii sunt mai săraci. Aşa va apărea cooperarea şi lucrul în echipă. Ştiu că va fi greu să îi convingem pe conservatori că aceste lucruri funcţionează deja în alte părţi, ei sunt tot timpul Gică Contra. 
Dar nu va fi imposibil. 
Funcţionează în Belgia, funcţionează în Germania şi funcţionează în Elveţia. Nu suntem nu nimic mai prejos ca ei. Trebuie găsită o soluţie inteligentă pentru situaţia complicată a minorităţilor şi regiunilor istorice în România, pentru că nimeni nu pare fericit acum. Iar aducerea deciziei la nivelul celor care beneficiază de ea este strict dezirabilă situaţiei actuale în care decizia este intermediată de nişte mafioţi analfabeţi şi agresivi, nişte maimuţe cu păr pe piept care habar nu au ce e aia solidaritate sau bun simţ. Si ca idee, ţările Europei în care există cea mai bună educaţie, surprinzător sau nu, sunt şi cele mai descentralizate. Ar fi şi păcat să risipim atât potenţial al tinerilor români, când ştim cam cum să o rezolvăm. Bineînţeles că vor fi oponenţi, în special privilegiaţii sistemului centralizat, actualii câştigători, dar asta nu a împiedicat niciodată o începere civilizată a dezbaterii pe teme care contează cu adevărat. Progresul vine tot timpul de la nebuni.

2017-04-19

La Sic încă din 2015 s-a amenajat un parc cu băi sărate şi nămol pentru tratament

Cu o investiţie minimă, primăria din Sic a amenajat un parc la băile sărate de la marginea comunei. De ani de zile, locuitorii din zona s-au tratat aici cu nămol, iar de acum încolo vor avea ocazia să facă baie în apa cu o concentraţie de sare uriaşă, de 97%, spune primarul Ioan Sallai. O concentraţie atât de mare pare imposibilă, iar edilul din Sic spune ca nu s-au făcut măsurători oficiale, “dar oamenii din sat care au luat 1 litru de apă sărată şi l-au lăsat la uscat, au obţinut aproape 0,3 kg de sare”.
Lucrările au început în luna octombrie. A fost amenajat un bazin din lemn, vestiare pentru femei şi bărbaţi şi un foişor pentru picnic.
“Investiţia a fost una relativ mică, de aproximativ 70.000 de lei“, spune primarul din Sic, Ioan Sallai, care a menţionat că lucrarea trebuia să înceapă mai devreme, dar a fost întârziată din cauza unor litigii.
Lucrările de amenajare vor continua şi în perioada următoare: zona va fi alimentată cu curent electric, se vor instala toalete ecologice, se vor aduce coşuri de gunoi etc.
“Nu va fi taxă de intrare. Noi aşteptăm pe toată lumea cu drag să vină la băile sărate de la Sic“, a mai adăugat primarul.

2017-04-15


Tuturor cititorilor dorim Sărbători Pascale Fericite!

2017-04-05

Carrefour şi-a lansat cooperativă agricolă. Directorul general Jean-Baptiste Dernoncourt:„Ne dorim pentru clienţii noştri să aibă acces la producţiile din România şi să limităm pe cât posibil importurile”

Carrefour, unul din top 3 cei mai mari retaileri din România, cu peste 250 de magazine la nivel naţional, şi-a deschis cooperativă în Vărăşti, judeţul Giurgiu, unde colectează într-un depozit peste 5.000 tone de legume pe an, colectate de la 80 de mici gospodari din Vărăşti, care împreună cultivă peste 60 de hectare, din care 15 hectare sunt solarii, potrivit reprezentaţilor companiei.
„Încă din primele zile în care am ajuns în România am auzit că fructele şi legumele româneşti sunt foarte gustoase. Am gustat o roşie românească şi gustul a fost fanststic. Eu cred că România este o ţară cu o calitate a terenurilor extraordinară. Noi dorim pentru clienţii noştrii să aibă acces la producţiile din România şi să limităm pe cât posibil importurile ”, a spus Jean-Baptiste Dernoncourt, CEO-ul Carrefour România.
Reprezentanţii Carrefour spun că această iniţiativă nu are nicio legătură cu legea „51% produse româneşti pe raftul supermarketurilor”, proiectul cooperativei fiind gândit înaintea apariţiei legii, aflată momentan în dezbatere pe masa Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor. Retailerul spune că în sezon, atunci când pe piaţă există produse agroalimentare româneşti, aprovizionare de legume şi fructe se face 100% din România

2017-04-04

Țara din Europa care a CAPITULAT în fața lui ALLAH

 Radu Pădure 04 aprilie 2017 
Islamizarea Marii Britanii continuă în ritm galopant, în ciuda Brexitului. Strategia este simplă: Islamul ocupă mai întâi marile orașe.
„Londra este mai islamică decât multe țări musulmane la un loc”, afirmăMaulana Syed Raza Rizzvi, un proeminent cleric șiit, născut în Pakistan, care a studiat în Iran și care susține că se simte „mai islamic” în Marea Britanie decât în altă țări, datorită libertății de credință și multiculturalismului.
Acum zece ani, ziarista Melanie Philips a iscat un mare scandal cu cartea sa, intitulată Londonistan. A fost acuzată că este nazistă. De atunci, islamizarea Marii Britanii a mers într-un ritm galopant.
Mai reținut, Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, numea Marea Britanie o „cloacă pentru islamiști”.
„Teroriștii nu pot suporta multiculturalismul de la Londra”, declara primarul musulman al orașului, Sadiq Khan, după recentul atac terorist de la Westminster.
Adevărul este exact invers, arată o analiză a Gatestone Institute: multiculturaliștii britanici sunt cei care alimentează fundamentalismul islamic.
Londonistan, cu cele 423 de noi moschei ale sale, este construit pe ruinele creștinătății engleze.

Hyatt United Church a fost cumpărată de comunitatea egipteană pentru a fi transformată în moschee. St. Peter’s Church a fost transformată în moscheea Medina. Moscheea Brick Lane a fost construită pe locul unei foste biserici metodiste.
Dar nu numai clădirile se convertesc, ci și oamenii. Numărul convertiților la Islam s-a dublat, adesea ei aderă la Islamul radical, asemenea lui Khalid Masood, teroristul de la Westminster.
Daily Mail a publicat imagini ale unei moschei și ale unei biserici, la câțiva metri una de alta, în inima Londrei. La Biserica San Giorgio, care poate adăposti 1230 de oameni, doar 12 credincioși au participat la Liturghia de duminica aceasta. La Biserica Santa Maria au fost 20.
La moscheea de pe învecinata Brune Street Estate, se înregistra o problemă diametral opusă: aglomerația. Aici nu încap mai mult de o sută de oameni. Vinerea, credinciosul musulman trebuie să se roage în stradă.
În Marea Britanie, creștinismul a devenit o relicvă, iar islamul, religia viitorului.
În Birmingham, al doilea oraș ca mărime al țării, unde trăiesc și pun la cale atacuri mulți dintre jihadiști, un minaret de moschee domină cerul. Există petiții care solicită ca moscheile britanice să aibă dreptul de a-și chema credincioșii la rugăciune cu megafoanele, de trei ori pe zi.
Potrivit Gatestone Institute, până în 2020 se estimează că numărul musulmanilor britanici care vor merge regulat la rugăciune va fi de 683.000, în timp ce numărul creștinilor britanici care vor ajunge la liturghia săptămânală va cădea la 679.000.
„Avem de-a face cu un nou peisaj cultural al orașelor engleze; vechiul peisaj omogen, creștin, al religiei de stat, este pe cale de dispariție”, afirmă Ceri Peachde la Oxford University.
În timp ce aproape jumătate dintre musulmanii britanici au vârste sub 25 de ani, un sfert dintre creștini au peste 65 de ani.
Keith Porteous Wood, directorul National Secular Society, afirmă:
„În următorii 20 de ani, vor fi mai mulți musulmani activi decât creștini care merg la biserică.”
Din 2001, 500 de biserici din Londra, aparținând diferitelor denominațiuni, au fost transformate în locuințe private. În aceeași perioadă, moscheile au proliferat. Între 2012 și 2014, proporția britanicilor care se declară Anglicani a căzut de la 21% la 17%, o reducere de 1,7 milioane de oameni, în timp ce, potrivit unei cercetări realizate de NatCen Social Research Institute, numărul musulmanilor a crescut cu aproape un milion.
Numărul celor ce frecventează bisericile scade într-un asemenea ritm, încât, peste o generație, va fi de trei ori mai mic decât cel al musulmanilor care vor merge regulat la moschee.
Din punct de vedere demografic, Marea Britanie dobândește tot mai mult o față islamică, în locuri precum Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, Waltham Forest și Tower Hamlets.
În 2015, cel mai frecvent nume din Marea Britanie era Mohammed, cu variațiile sale, Muhammad sau Mohammad.
Musulmanii reprezintă p parte masivă a populației celor mai importante orașe ale Marii Britanii: Manchester (15,8%), Birmingham (21,8%) sau Bradford (24,7%).
În Birmingham, unde s-a descoperit celula teroristă în care a fost „format” atacatorul Khalid Masood, de la Westminster, șansele ca un copil nou-născut să fie musulman sunt mai mari decât ca el să fie creștin. În Bradford și Leicester, jumătate din copii sunt musulmani.
Musulmanii nu au nevoie să ajungă majoritari în întreaga Marea Britanie, este suficient să islamizeze orașele mari, se arată în analiza Gatestone Institute.
Iar schimbarea aceasta este pe cale să se producă. Londonistan nu este doar un coșmar despre o majoritate musulmană, ci un hibrid cultural, religios și demografic, în care creștinismul decade și islamul avansează.
Potrivit The Spectator, doar două din cele 1700 de moschei din Marea Britanie urmează interpretarea modernă a Islamului, față de 56%, în Statele Unite.
Wahhabiții, adepți ai unui curent radical islamic, controlează 6% dintre moscheile britanice, în timp ce fundamentaliștii Deobandi controlează 45%.
O cercetare realizată de Knowledge Center arată că o treime dintre musulmanii care trăiesc în Marea Britanie nu se simt „parte a culturii britanice”.
Londra este plină de tribunale care funcționează după legea islamică Sharia. Oficial, sunt o sută. Ele resping inviolabilitatea drepturilor omului – valorile libertății și egalității – care stau la baza sistemului legal britanic.
Numeroase personalități britanice sprijină fervent introducerea Sharia. Unul dintre judecătorii proeminenți, Sir James Munby, declara că creștinismul nu mai influențează tribunalele și că acestea trebuie să fie multiculturale – ceea ce înseamnă de fapt mai islamice.
Rowan Williams, fostul Arhiepiscop de Canterbury, și președintele Curții Supreme, Lord Phillips, au sugerat și ei că Marea Britanie ar trebui să „încorporeze” elemente ale legii Sharia.
Sistemul cultural britanic capitulează rapid în fața fundamentalismului islamic, acceptându-i pretențiile.
Și în universitățile britanice islamul devine tot mai puternic. Regulamentul oficial universitar, External speakers în higher educations groups, dat publicității de Universities UK, afirmă că „grupurile religioase ortodoxe” pot separa bărbații de femei în timpul evenimentelor.
La Queen Mary University din Londra, femeile au fost nevoite să folosească o intrare separată și au fost obligate să stea într-o cameră fără să li se permită să pună întrebări sau să ridice mâna, la fel ca la Riad sau Teheran.
„Societatea Islamică” din cadrul London Schools of Economics a organizat o gală la care femeile și bărbații au fost despărțiți de un panou lung de șapte metri.
După atacul terorist de la Charlie Hebdo, șeful serviciului de spionaj britanic, MI6, recomanda autocenzura și „o anumită reținere” în abordarea subiectelor islamice.
Ambasadorul britanic în Arabia Saudită, Simon Collis, s-a convertit la islam și a făcut pelerinajul sfânt la Mecca. Acum își spune Hagi Collis.