31 iulie 2018,
Viktor Orbán nu este deloc străin de aspiraţiile unei majorităţi româneşti Discursul premierului Viktor Orbán de la Băile Tuşnad a fost primit cu răceală sau ostilitate de politica românească, care a ignorat însă complet conţinutul său real.
Nu ai cum să depăşeşti minoratul politic cu o gândire simplistă ca a lui Ludovic Orban. Felul cum a reacţionat el la discursul prim-ministrului Ungariei, Viktor Orbán, de la Băile Tuşnad e deopotrivă previzibil şi decepţionant. Căutând un efect facil, liderul principalului partid de opoziţie a condamnat declaraţiile prim-ministrului Ungariei, complet indiferent la ce spusese acela de fapt.
„Aceste declaraţii sunt total deplasate, au un caracter neprietenesc şi sunt cu atât mai jignitoare şi mai grave cu cât au fost făcute pe teritoriul României“, a spus liberalul, care a cerut totodată Guvernului „să ia atitudine oficială faţă de aceste declaraţii şi să nu tacă în mod complice“.
Avantajul de moment al unor asemenea reacţii este că cei mai mulţi, încântaţi de această punere la punct patriotică, nu vor căuta să afle ce a spus prim-ministrul Viktor Orbán. Dar cei care vor citi totuşi declaraţiile acestuia, în contextul lor mai larg, se vor simţi îndemnaţi să renunţe la abordarea clişeistică şi să reconsidere puţin lucrurile.
Sâmbătă, 28 iulie, la Băile Tuşnad, premierul Ungariei, Viktor Orbán, propusese ţărilor învecinate şi României, o formă de colaborare extinsă: „Avem o propunere pentru vecinii noştri care poate fi rezumată astfel: să legăm în sfârşit ţările noastre unele de altele! Să legăm între ele oraşele mari prin autostrăzi şi căi ferate de mare viteză. E totuşi ruşinos că nu există încă asemenea legături între Debrecen şi Nagyvárad (Oradea), între Miskolc şi Kassa (Kosice), între Nyíregyháza şi Szatmárnémeti (Satu Mare), între Pécs şi Eszék (Osijek) sau între Budapest şi Kolozsvár (Cluj). Propunem de asemenea să ne conectăm reţelele energetice. E regretabil că nu am realizat acest lucru până acum (…) Dar pentru a reuşi, respectul reciproc este indispensabil şi propunerile noastre trebuie înţelese numai în acest spirit. În fine, respectul reciproc ne pretinde totodată să vorbim fără ocolişuri“.
Iar în acest context, Viktor Orbán a spus şi frazele care au atras mai mult atenţia: „Se împlinesc iată 100 de ani de la intrarea României în era modernă. Înţelegem prea bine că din punctul ei de vedere acest fapt este un prilej de sărbătoare. Dar cerem românilor să înţeleagă că din punctul nostru de vedere nu e nimic de sărbătorit. Solicităm iarăşi să se ţină seama de faptul că România modernă nu ştie încă, după o sută de ani, cum să abordeze realitatea concretă a unui milion şi jumătate de unguri aflaţi pe teritoriul său. Ştim că la Bucureşti se pretinde că Ţinutul Secuiesc nici măcar nu există. În ce mă priveşte sunt de acord cu sloganul adoptat de UDMR care spune că Ţinutul Secuiesc exista mai înainte ca România modernă să se ivească. Şi dacă privesc în jurul meu, cunoscându-i atât de bine pe cei de aici, aş putea jura că Ţinutul Secuiesc va dăinui chiar şi dacă Europa întreagă va sucomba în faţa Islamului.“ (id)
Prin urmare, ideea rostogolită la nesfârşit că politicienii de la Budapesta vin periodic la Băile Tuşnad ca să-i jignească şi să-i umilească pe români este complet greşită. Dar din motive care ne rămân necunoscute, o parte din presa şi politica românească se obstinează să perpetueze acest clişeu contraproductiv. Opozanţii la fel ca şi în legislaturile anterioare caută un profit facil acuzând guvernul de „laşitate“ şi „tăceri complice“, dar din păcate se pare că e ceva mai mult decât simplul oportunism politic. E aici o gravă neînţelegere, o formă de surzenie, o blocare într-un proiect depăşit, căci cine îl ascultă atent pe Viktor Orbán aude cu totul altceva decât pretinde şeful opoziţiei PNL. Poate funcţionează şi teama bine indusă că aşa-numitul „iliberalism“ ar seduce pe români cu riscul de a-i abate, ca versul sirenelor, de la „calea cea dreaptă“ şi prin urmare toţi liderii politici de prim plan şi-au înfundat adânc doape în urechi. Numai prin dezvoltarea acestui spaţiu central-european România se va putea cu adevărat racorda la civilizaţia europeană.
Dar, în treacăt fie spus, programul avansat de Viktor Orbán nu este deloc străin de aspiraţiile unei majorităţi româneşti indiferent de partidul cu care unii sau alţii votează. Iată doar primele două puncte ale programului său european:
„1. Fiecare ţară are dreptul să-şi protejeze cultura creştină şi să repingă ideologia multiculturalismului;
2. Fiecare ţară are dreptul să protejeze modelul tradiţional al familiei şi să afirme că orice copil are nevoie de un tată şi de o mamă.“ (id).
Or, în România opinia majoritară pare să meargă copleşitor exact în această direcţie. Conform unui sondaj CURS, realizat în perioada 23 iunie-1 iulie 2018, majoritatea celor chestionaţi se declară susţinători ai modelului tradiţional de familie, fluctuaţiile pe partide fiind foarte mici: 96,1% dintre votanţii PSD, 88% dintre votanţii PMP, 86,7% votanţi ai ALDE şi 84,3% PNL.
Chiar şi la USR, 68,9% dintre votanţi pledează pentru cuplul alcătuit dintre un bărbat şi o femeie, o lovitură grea pentru actuala echipă de conducere a partidului (Adevărul).
Revenind însă la propunerile privitoare la infrastructură adresate ţărilor învecinate, descoperim un proiect politic pe deplin dezirabil şi neutru ideologic în dimensiunile sale esenţiale. Dacă luăm în considerare doar reţeaua de autostrăzi este limpede că ele coincid integral cu orice proiect politic de inspiraţie pur românească şi care nu poate avea decât o singură orientare: către Vest.
Cât priveşte reţeaua de gaze, la care Viktor Orbán a evitat prudent să facă o trimitere explicită, ea se află, în ciuda disputelor, în puterea exclusivă a României şi depinde de guvernele ei să o facă profitabilă pentru români şi să nu provoace nedreptăţi.
Dar dincolo de detalii (care pot fi înşelătoare), România nu trăieşte în proximitatea Franţei sau a Germaniei şi cu atât mai puţin a Irlandei, ci în vecinătatea Ungariei, Serbiei, Slovaciei şi este uşor de înţeles că numai prin dezvoltarea acestui spaţiu central-european România se va putea cu adevărat racorda la civilizaţia europeană. Dacă ideile franţuzeşti pot zbura peste Europa Centrală aterizând direct în Micul Paris, faptele civilizaţiei materiale ascultă de legile gravitaţiei şi au nevoie de proximitate şi de colaborarea strânsă a celor învecinaţi. Horaţiu Pepine - Deutsche Welle
