Foto: George Călin/ Inquam Photos
Întins pe canapea? Relaxat? Cu iubita alături? Savurând o bere rece, în fața televizorului, cu Antenele ciulite? Cu sonorul la maximum, sau pe mute, cu o melodie pe fundal, o romanță poate, ca o briză de Fortalezza? Ați juisat văzând cum organele noastre, băieții noștri, fac curățenie printre șobolanii din piață? Apoi somn odihnitor. Vise cu justiția? Dimineața la pescuit?
Așadar, cum ați privit vineri seara abatorul în care ați aruncat România, domnule Dragnea? Ați mustăcit de satisfacție? V-ați luat revanșa față de țara asta nerecunoscătoare în care plătiți pe toată lumea ca să fiți și dvs. iubit un pic?
România e iară în stradă. E vară, oamenii au concedii și ar trebui sa se bucure de prima săptămână de soare, căci până acum vara a fost doar într-o joi. E vară, iar cei plecați peste hotare ca să își împlinească visele pe care conducătorii li le fură de treizeci de ani, s-au întors. În loc să-și mângâie părinţii pe care îi văd doar pe Whatsapp ori să-și îmbrățișeze copiii rămași aici, au ieșit în stradă. Sunt în stradă pentru că de ceva vreme vă faceţi că nu înțelegeți că nimeni nu e mai presus de lege. Că efectiv România, de aici și cea de peste hotare, ambele intersectându-se într-un tot pe nume dor de casă, s-au săturat. Că lumea vă detestă. Inclusiv ai dumneavoastră.
Înainte de '89 românii treceau granița cu călăuze, pe brânci, înot, sau urmăriți de reflectoarele patrulelor de grăniceri. Oamenii plecau doar pentru că se săturaseră să trăiască în bezna comunismului. Nu plecau cu gândul de a face averi. Nu banii i-au determinat atunci să își riște viața. Și, uite, că după 30 de ani românii continuă să plece masiv. Doar cu buletinul, cu inima în geamantan. Să fugă cât văd cu ochii de programele de guvernare care se dovedesc doar o luptă a voastră, a celor care ne conduceți, cu justiția pentru a vă salva pielea, să fugă de propaganda urii cu care îi injectați pe cei fără carte, să fugă de o boală cronică a sistemului medical care nu are capacitatea de a opera un tânăr ce are nevoie de un transplant de plămâni și care moare „ca un prost” în 2018. Românii ăștia s-au săturat să le fie rușine când trec granița.
Oricâte gaze lacrimogene veți da, oricât de densă va fi ceața pe care o provocați în capul oamenilor vulnerabili, adevărul tot se va vedea. Iar celor care azi vă servesc umil și zelos, am să le pun o întrebare: Merită? Răspunsul îl va da fiecare după ce ne veți face cu mâna din elicopter…
