2017-09-17

Autonomia teritorială este LEGALĂ și în state NAȚIONALE și UNITARE – conform documente ONU, OSCE, CE

16. 09. 2017
UNLogoIn Romania de dupa 1989 s-a inventat, intretinut si propagat mitul respectiv minciuna, conform carora, autonomia conferita unui minoritati etnice (sau unei regiuni a tarii) ar insemna “separatism” (adica o miscare de ‘rupere de la trupul tarii’) si ca ar fi incompatibila cu caracterul “national si unitar” al statului roman, stipulat in articolul 1 al Constitutiei Romaniei. Nu incape dubiu pentru cei informati pe aceasta tema ca cei care se opun unor forme de autonomie, mai ales in favoarea celor aprox. 1,2 milioane de maghiari din Transilvania, o fac deseori neinformat, strident, patriotard sau chiar …retard.
Printre cele mai recente, bizare si chiar instigatoare manifestari anti-autonomie tine, in mod cert, apelul la boicotal benzinariilor MOL al fostului presedinte de stat, Traian Basescu, in urma postarii unor fotografii pe reteaua Facebook de la o asemenea statie de benzina, aratand o banala si, in sine chiar simpatica harta de promovare turistica a Tinutului Secuiesc, pe care se putea vedea conturul regunii in cadrul Romaniei, suprapus peste actualele judete Harghita, Covasna si Mures. In actualul context de tensionari interetnice artificiale (vezi cazul provocarii esuate de la magazinul KAUFLAND Odorheiu Secuiesc, in 31. 08. 2019)
Cum se prezinta realitatea, foarte pe scurt, din punct de vedere legal, constitutional? In ciuda faptului ca subiectul starneste patimi si dispute POLITICE in mai multe state (de regula centraliste, etnocratice) din Europa si din lume – mai ales datorita pericolului (aparent sau real) ce se asociaza cu statutele de autonomie, conferite unor etnii sau regiuni, creand impresia gresita ca ar fi vorba de chestiune ce ar intra in competenta EXCLUSIVA a fiecarui stat in parte, drepturile minoritatilor nationale, printre care si autonomia, fac obiectul mai multor documente ale unor tratate sau institutii internationale la care Romania a aderat – cu drepturi si obligatii depline: ONU, CSCE, CE (vezi art. 12, 12, 20 ale Constitutiei Romaniei).
Citind si analizand cateva dintre documentele cheie ale acestor organisme de dept international, putem constata ca ele fac referire explicita si pozitiva la diferitele forme de autonomie teritoriala, culturala, locala resp. la statute speciale pentru apararea existentei si drepturilor minoritatilor etnice. Nu este loc in aceasta postare pentru elucidarea relatiei complexe intre dreptul la autodeterminare al popoarelor (mai generoase) si drepturile conferite asaziselor minoritati nationale (mai limitate) – se poate constata insa ca exista interpretari si tendinte favorabile ce admit, in anumite conditii, invocarea dreptului la autodeterminare interna si externa si unor grupuri apartinand minoritatilor nationale.
Cum se va arata mai jos, perceptia si abordarea EXPLICIT NEGATIVA, DOGMATICA din Romania, cu privire la formele de autonomie, ESTE IN CONTRADICTIE cu POZITIILE EXPLICIT POZITIVE, exprimate in cadrul Consiliului Europei (CE), Organizatie Natiunilor Unite (ONU) si a Conferintei/Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE/OSCE). Din contra, unele documente CE sustin chiar ca statutele speciale sau de autonomie SUNT COMPATIBILE cu UNITATEA NATIONALA si cu formele unitare de organizare statala. Mai mult, autonomiile pot contribui la stabilitatea si integritatea teritoriala a statelor, prin eliminarea unor surse de potential conflict etnic din interiorul acestuia.
Mai jos o scurta enumerare a documentelor, cu citarea unor pasaje explicite. Important: Este vorba, de regula, de documente cu caracter de RAPORT, RECOMANDARE – fara caracter explicit obligatoriu (ius cogens). Intrepretate insa prin filtrul unor CARTE, PACTE sau TRATATE internationale ce impun semnatarilor respectarea drepturilor omului, de care tin, in mod explicit, si drepturile minoritatilor nationale, putem AFIRMA CU CERTITUDINE ca respectivele recomandari si rapoarte DESCHID CALEA ROMANIEI pentru implementarea unor asemenea forme de AUTONOMIE/autoguvernare.
Mai mult: Nu gresim daca afirmam ca, in baza Constitutiei sale – vezi art. 20/1, ce acorda prioritate reglementarilor internationale in caz de neconcordanta cu cele interne – Romania are chiar …OBLIGATIA sa puna in practica solutii specifice membrilor unei minoritati etnice pentru realizarea drepturilor omului, din care fac parte si drepturile minoritatilor etnice – solutii ce incud si autonomiile de diferite tipuri.
Ce se intampla daca Romania NU isi schimba pozitia in chestiunea autonomiilor? In esenta …NIMIC – cel putin teoretic si pe moment – asa cum nici in ultimii 27 de ani de dupa Revolutie nu s-a intamplat nimic. Dar lucrurile NU sunt deloc atat de simple si batute in cuie, cum lasa sa inteleaga atitudinea oficiala transanta a guvernelor romanesti (sau ale altor state centraliste/etnocratice). Despre asta insa intr-o postare viitoare, ca sa nu incurcam subiectele AUTONOMIE si AUTODETERMINARE.
Iata mai jos lista textelor ce fac referire pozitiva la autonomia (teritoriala, culturala, locala) sau chiar recomanda aceasta ca solutie pentru asigurarea exsitentei minoritatilor nationale – a se vedea mai ales doc. nr. 2, 3. 5, 9, 10, 11, 12. In texte vati gasi, hasurata, articolele in cauza.
Article 7 Everyone has the right, individually and in association with others, to develop and discuss new human rights ideas and principles and to advocate their acceptance.”
………………………………………………………………….
CITATE CHEIE:
1. (CARTA DE LA PARIS – 1990)
We affirm that the ethnic, cultural, linguistic and religious identity of national minorities will be protected and that persons belonging to national minorities have the right freely to express, preserve and develop that identity without any discrimination and in full equality before the law.
2. (REPORT OF THE CSCE MEETING OF EXPERTS ON NATIONAL MINORITIES, GENEVA – 1991)
They recognize that such measures, which take into account, inter alia, historicl and territorial circumstances of national minorities, are particularly important in areas where democratic institutions are being consolidated and national minorities issues are of special concern.
Aware of the diversity and varying constitutional systems among them, which make no single approach necessarily generally applicable, the participating States note with interest that positive results have been obtained by some of them in an appropriate democratic manner by, inter alia:
 advisory and decision-making bodies in which minorities are represented, in particular with regard to education, culture and religion;
 elected bodies and assemblies of national minority affairs;
 local and autonomous administration, as well as autonomy on a territorial basis, including the existence of consultative, legislative and executive bodies chosen through free and periodic elections;
 self-administration by a national minority of aspects concerning its identity in situations where autonomy on a territorial basis does not apply;
 decentralized or local forms of government;
 bilateral and multilateral agreements and other arrangements regarding national minorities;
3. (COMMENTARY OF THE WORKING GROUP ON MINORITIES TO THE UNITED NATIONS DECLARATION ON THE RIGHTS OF PERSONS BELONGING TO NATIONAL OR ETHNIC, RELIGIOUS AND LINGUISTIC MINORITIES – 2005)
While the Declaration does not provide group rights to self-determination, the duties of the State to protect the identity of minorities and to ensure their effective participation might in some cases be best implemented by arrangements for autonomy in regard to religious, linguistic or broader cultural matters. Good practices of that kind can be found in many States. The autonomy can be territorial, cultural and local, and can be more or less extensive. Such autonomy can be organized and managed by associations set up by persons belonging to minorities in accordance with article 2.4.
4. (Recomandarea nr. 1201 cu referire la un protocol adi ţional la Convenţia European ă a Drepturilor Omului, privind drepturile persoanelor apar ţinând minorit ăţilor naţionale – 1993)
Art. 11: În regiunile unde sunt majoritare, persoanele apar ţinând unei minorităţi naţionale au dreptul
de a dispune de administraţii locale autonome adecvate sau de un statut special, corespunzător situaţiei istorice si teritoriale specifice si conforme cu legislaţia naţională a statului.
5. (ADUNAREA PARLAMENTAR Ă A CONSILIULUI EUROPEI - Recomandarea No. 1735/ 2006 - Conceptul de „naţiune”
(…)direcţia generală de evoluţie a statului-naţiune este către transformarea, de la caz la caz, dintr-un stat pur etnic sau etnocentric într-unul civic şi dintr-un stat pur civic într-unul multicultural, unde anumite drepturi sunt recunoscute, nu doar persoanelor fizice, dar şi comunităţilor culturale şi naţionale.
6. (Recommendation 43 (1998) on territorial autonomy and national minorities) Considering that the principle of subsidiarity takes concrete form in the recognition and the institution of territorial autonomy, which may consist in local or regional selfgovernment; 
Bearing in mind the fact that the concept of territorial autonomy does not necessarily imply that the powers assigned to a particular level of government – local, provincial or regional – are the same, but that, in relation to the same level of self-government, powers may be distributed differently in accordance with economic, geographical, historic, social, cultural and linguistic requirements;
Affirming that the use of the subsidirity principle to assist in solving the problem of national minorities is not detrimental to the unity of the state, but should be an opportunity to strengthen that state’s cohesion and solidarity, while, at the same time, having regard to the growing interdependence within national populations and the peoples of Europe;
7. (Recommendation 70 (1999) on local law/special status – 1999)
7. Under certain circumstances, special status may provide appropriate protection for regional and minority cultures;
8. This type of status, introduced specifically for a particular part of the territory of a state, can be incorporated into the traditional forms (federal, regional, or unitary) of territorial organisation of states ;
9. It is possible to provide for the setting up of territorial authorities that would bring together the members of minority groups within administrative sub-divisions, enabling them to be more effectively protected;
10. The recognition of special status is an appropriate response by states to the existence of specific cultural, historical or geographical situations in part of their territory ;
11. The granting of special status is a means of ensuring, on the one hand, that cultural diversity within a state is not considered a threat to the state and, on the other hand, that the state is not perceived as a threat by every minority living on its territory ;
12. The existence of forms of special status reflecting specific requirements in terms of the values involved can be compatible with the rules of ordinary law and lead to greater integration than that produced by uniform or symmetrical unitary systems ;
13. Where they exist, these forms of special territorial autonomy remain compatible with the unity of the state and may also help to preserve its territorial integrity;
14. The existence of local law or forms of special status is not at variance with the principle of  quality provided it is designed to take due account of a particular situation and differences which need to be respected;
15. The process of European integration has highlighted the need to counterbalance the trend towards  legislative standardisation with greater consideration for the particular situations experienced by certain population groups;
16. The existence of different forms of special status in a number of European states has demonstrated that it is possible and feasible to manage the differences within a state through legislation without undermining that state’s unity and coherence;

quod erat demonstrandum
Hans Hedrich, politolog, activist civic

2017-09-16

NASA a identificat o barieră de proporții colosale care înconjoară Pământul

https://playtech.ro/2017/nasa-identifica-o-bariera-de-proportii-colosale-care-inconjoara-pamantul/
NASA identifică o barieră de proporții colosale care înconjoară Pământul, iar testele au confirmat că aceasta este creată de om și are un efect asupra vremii din spațiu.
Asta înseamnă că acțiunile noastre de pe Pământ nu ne afectează doar planeta în care locuim, ci are efecte și asupra spațiului. Partea bună este că în ciuda rezultatelor negative pe care activitățile noastre le au asupra Pământului, bula imensă pe care am creat-o pare să lucreze în favoarea noastră.
În mod normal, Terra este înconjurată, în mod normal, de două centuri de radiații Van Allen. Cea interioară, mai apropiată, se întinde de la o suprafață de 640 la cea de 9,600 de kilometri de suprafața Pământului, în timp ce cea exterioară ocupă o altitudine de 13,500 până la 58,000 de kilometri. Însă ceea ce i-a intrigat pe cercetători este că probele spațiale au detectat și o a treia centură, de frecvențe joase, care le-a îndepărtat pe celelalte două de suprafața planetei, potrivit Science Alert.
Partea bună este că această barieră poate ține la distanță radiațiile solare periculoase. Deși face un bine sănătății noastre și a Pământului, ea are un efect și asupra spațiului. NASA a confirmat că existența ei poate influența cum și unde se deplasează anumite particule din spațiu. Cu alte cuvinte, mulțumită frecvențelor foarte joase, am reușit să dăm naștere unei clime spațiale.
Unul dintre cercetători, pe nume Dan Baker, caracterizează această centură prin intermediul sintagmei „barieră impenetrabilă”. Și, se pare, că această bulă protectoare, de frecvențe joase, este probabil cea mai bună influență pe care o avem asupra spațiului care înconjoară Pământul, și în mod cert nu este singura. Ne-am lăsat amprenta asupra planetei încă din secolul al XIX-lea, dar mai ales în ultimii 50 de ani, când exploziile nucleare au luat amploare, creând treptat aceste centuri de radiații care înconjoară Terra.
Astfel, dacă vă îngrijorați că viața pe Pământ este greu de identificat din spațiu și că extratereștrii nu vor ști unde să ne caute, ei bine, din câte se pare, există suficient de multe indicații dacă știi unde să le cauți.

2017-09-15

Banca Transilvania va prelua Bancpost până la sfârşitul lunii octombrie

15 septembrie 2017, Afrodita Cicovsch
Banca Transilvania (simbol bursier TLV), a doua instituţie de credit după active de pe piaţa românească, a anunţat vineri Bursa de Valori Bucureşti (BVB) că negocierile privind preluarea Bancpost vor continua, urmând ca obţinerea tuturor aprobărilor şi parcurgerea tuturor etapelor necesare preluării să fie terminate până la sfârşitul lunii viitoare. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Topul celor mai valoroase branduri româneşti. Care sunt acestea Banca Transilvania şi-a majorat capitalul social cu 695 milioane lei..... „Banca Transilvania informează investitorii că negocierile privind achiziţia Bancpost continuă. Detalii privind rezultatul negocierilor vor fi comunicate după parcurgerea etapelor necesare şi obţinerea aprobărilor. Finalizarea negocierilor este estimată la finalul lunii octombrie a.c.”, arată Banca Transilvania, într-un comunicat transmis vineri BVB. Banca Transilvania are o capitalizare de 9,76 miliarde lei.Catalogată drept a doua instituţie de credit după active de pe piaţa românească, BT a înregistrat în primul semestru al acestui an un profit net de 496,06 milioane lei (circa 109 milioane euro), în creştere cu 8,2% faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent, în ciuda scăderii veniturilor operaţionale. Activele băncii au ajuns la jumătatea acestui an la 53,24 miliarde lei (11,7 miliarde euro), în creştere cu 2,8% faţă de nivelul înregistrat în decembrie 2016, scrie news.ro. Anul trecut, Banca Transilvania a depăşit în premieră BRD şi a urcat pe poziţia a doua în clasamentul băncilor româneşti după valoarea activelor, în urma BCR, care a rămas liderul pieţei. La jumătatea anului, distanţa dintre Banca Transilvania şi BRD a crescut, în condiţiile în care BRD a afişat active de 51,54 miliarde lei (11,3 miliarde euro) la finalul lunii iunie. Veniturile din dobânzi ale Băncii Transilvania au scăzut în primul semestru cu 1,2% faţă de aceeaşi perioadă din 2016, la 989,3 milioane lei, în timp ce veniturile din comisioane au urcat în acelaşi interval cu 12,7%, la 273,9 milioane lei. Banca avea, la finalul lunii iunie, un portofoliu de credite acordate clienţilor de 28,74 miliarde lei, în creştere cu 5,6% faţă de decembrie 2016. Creditele neperformante erau la nivelul de 8,1% la finalul lunii iunie. În 2016, banca a înregistrat un profit net de 1,23 milioane lei (273,3 milioane euro), în scădere cu 49% faţă de anul precedent, în condiţiile în care în 2015 înregistrase un câştig din achiziţia Volksbank, de 1,65 miliarde lei, nerepetabil ulterior. Banca Transilvania (TLV) are un acţionariat divers, care include investitori instituţionali şi oameni de afaceri din Cluj. Bancpost, cu active totale de 2,8 miliarde de euro, are o reţea de 147 de sucursale în România, care este una dintre cele mai mari pieţe ale Eurobank din afara Greciei.

2017-09-14

Romania, aliata cu Ungaria, Grecia si Bulgaria intr-un protest oficial fata de interzicerea invatamantului in limba minoritatilor

HotNews.ro  14 septembrie 2017, 
Ministrul afacerilor externe, Teodor Meleşcanu, a trimis o scrisoare impreuna cu omologii sai din Ungaria, Bulgaria si Grecia catre ministrul ucrainean de Externe prin care isi exprima "îngrijorarea și profundul regret" fata de adoptarea in Parlamentul de la Kiev a unei legi care ar impedica, de facto, invatamantul in limbile minoritatilor. 
Scrisoarea a fost trimisa si secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, și inaltului comisar al OSCE pentru minorități naționale, Lamberto Zannier, potrivit unui comunicat al MAE.
Alaturi de Teodor Melescanu, scrisoarea a fost semnata de Ekaterina Zakharieva (ministruld e Externe al Bulgariei), Nikos Kotzias (ministrul de Externe din Grecia) și Péter Szijjártó (ministrul de Externe din Ungaria).
Scrisoarea face apel la autoritățile ucrainene pentru gasirea de măsuri concrete/soluții pentru invatamantul in limba minoritatilor.

2017-09-13

Igor Dodon, declaraţii ŞOC: „O parte din România „e Ungaria”, alta „e Moldova…”

https://extranews.ro/igor-dodon-declaratii-soc-o-parte-din-romania-e-ungaria-alta-e-moldova/
O parte a României „este Ungaria”, iar o altă parte „este Moldova”. Aceasta este afirmația președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, făcută cu ocazia vizitei pe care o efectuează în aceste zile la Moscova.
În cadrul unei conferințe de presă, acesta a vorbit despre relațiile pe care Republica Moldova le are cu România, manifestându-și nemulțumirea față de tendințele unioniste de la Chișinău, dar și pentru că între cele două state nu există un tratat de frontieră.
El a pledat pentru lichidarea organizațiilor unioniste din Republica Moldova, menționând că în România „cei care au pledat pentru reunirea Moldovei istorice” au fost interziși, întrucât „o jumătate din România este Moldova, din punct de vedere istoric”.
Ulterior, el a continuat ideea, dând și exemplul Transilvaniei.
În România acele organizații care promovează ideea că o parte a României este Ungaria, deoarece Transilvania, o altă parte este Moldova, aceste organizații au fost interzise. De ce la voi asta nu se poate, dar la noi e posibil?”, a menționat Dodon.
Amintim că președintele moldovean a primit cadou de la omologul său rus, Vladimir Putin, o hartă veche, a Moldovei Medievale. Dodon a menționat că acesta este un „cadou interesant”, scrie independent.md.

2017-09-11

Diaspora despre amenzile impuse de ANAF daca nu depun chestionarul de rezidenta: O masura absurda de razbunare impotriva romanilor plecati din tara

N.O. HotNews.ro 10 septembrie 2017
Federatia asociatiilor de romani din Europa ii cere prim-ministrului Mihai Tudose anularea amenzilor fiscale pentru romanii din diaspora si dublei impozitari, pentru ca formularul birocratic "da batai de cap" si tocmai "din cauza proastei organizari a tarii" au plecat oamenii din tara. Totodata aceasta considera ca "masura premeditata" este un act "absurd de razbunare" fata de milioanele de romani din diaspora.
Diasporenii au spus ca depunerea chestionarului de rezidenta, incepand de la 1 ianuarie 2018, inainte de a pleca din tara pentru mai mult de sase luni si amenzile pe care le risca daca nu se supun masurii fiscale este o "masura premeditata si absurda de razbunare impotriva milioanelor de romani din diaspora".
Potrivit acestora, "toti cei din afara au plecat tocmai din cauza proastei administrari a tarii si a coruptiei clasei politice. Daca prim-ministrul Tudose nu tine cont de drama acestor oameni siliti sa traiasca departe de cei dragi si sa presteze munci inferioare pregatirii lor, ne asteptam sa aiba in vedere macar interesul pentru atragerea uriaselor sume care pot contrinui la stabilitatea exercitiului bugetar. In ultimii 10 ani romanii din afara au trimis acasa in jur de 55 miliarde de euro".
"Mi se pare o strategie total eronata din partea guvernului. Credem ca statul roman ar trebui mai degraba sa se ingrijoreze de numarul urias al romanilor plecati si de fapul ca ei nu mai vor sa se intoarca: suntem pe locul doi in lume privind numarul persoanelor plecate din tara, dupa Siria. Este inadmisibul daca prin astfel de tertipuri cu formulare tainuite isi propun autoritatile noastre sa contracareze faptul ca in fiecare ora pleaca 9 adulti care nu se vor mai intoarce in tara, in foarte putin timp in Romania nu va mai avea cine sa lucreze.
Este inadmisibil unde s-a ajuns. De vreo 5 ani tot circula vesti ca Statul Roman urmeaza sa impoziteze inca odata in tara veniturile romanilor din diapora, chiar daca acestia platesc impozit in tarile unde lucreaza. Iata ca astazi o parte din aceste zvonuri a devenit realitate", a declarat Daniel Tecu, presedintele FADERE.
REFERINTE
Romanii plecati in strainatate mai mult de sase luni risca amenzi daca nu anunta in prealabil ANAF-ul


Romanii plecati in strainatate mai mult de sase luni risca amenzi daca nu anunta in prealabil ANAF-ul
N.O. HotNews.ro  9 septembrie 2017, 
Sigla ANAF
Foto: ANAF
Romanii care pleaca din tara pentru o perioada mai mare de sase luni, incepand cu 1 ianuarie 2018, risca amenzi cuprinse intre 50 si 100 de lei, daca nu depun chestionarul de rezidenta fiscala in prealabil, relateaza stiripesurse, citand avocatnet.ro.
Cei care nu depun chestionarul de rezidenta fiscala risca amenzi cuprinse intre 50 si 100 de lei, conform Ordonantei Guvernului nr. 30/2017.
Obligatia vizeaza orice persoana fizica ce sta in Romania si pleaca mai mult timp din tara, indiferent de motiv (munca, studii etc.). Totusi, prin exceptie, chestionarul nu trebuie depus de catre romanii care lucreaza in strainatate ca functionari sau angajati ai statului roman.
"Chestionarul pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la plecarea din Romania", al carui model este anexat articolului, trebuie completat in doua exemplare. Unul trebuie transmis prin posta, cu confirmare de primire, sau trebuie depus la registratura unitatii fiscale competente, in timp ce altul se pastreaza. Totodata, chestionarul poate fi transmis si electronic.
Documentul trebuie inregistrat la unitatea Fiscului din raza domiciliului cu 30 de zile inainte de plecarea din Romania. Practic, acest lucru se face pentru ca autoritatile sa decida daca persoana in cauza trebuie scoasa sau mentinuta in continuare in evidentele fiscale romane.

Vladimir Putin se declara de acord cu prezenta Castilor Albastre ale ONU in estul rebel al Ucrainei

R.M. HotNews.ro 11 septembrie 2017, 
Vladimir Putin
Foto: en.kremlin.ru
Vladimir Putin s-a declarat luni favorabil pentru amplasarea unei forte ONU care sa protejeze observatorii ONU in intregul est rebel al Ucrainei, si nu doar pe linia de demarcatie, asa cum sugerase anterior, scrie AFP.
O astfel de amplasare "poate avea loc nu doar pe linia de demarcatie dupa retragerea fortelor si materialului militar al celor doua tabere, dar si in alte locuri unde observatorii OSCE isi conduc inspectiile", a declarat presedintele rus, intr-o convorbire telefonica cu cancelarul german Angela Merkel, potrivit unui comunicat al Kremlinului.
Saptamana trecuta, presedintele rus s-a declarat pentru prima oara favorabil amplasarii de Casti Albastre pentru a asigura securitatea observatorilor Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) in estul Ucrainei, o cerere veche a Kievului.
Intr-un comunicat, Cancelaria germana a precizat ca Angela Merkel a abordat acest subiect cu Putin, "subliniind ca modificari in mandatul (ONU) sunt necesare".
"Presedintele Putin a reactionat de maniera pozitiva si s-a declarat de acord pentru ridicarea limitarii in ceea ce priveste amplasarea misiunii ONU doar pe linia de contact", a adaugat cancelaria germana.
Propunerea presedintelui rus necesita insa ca fortele celor doua tabere si materialele militare sa fie retrase de pe linia de demarcatie, o conditie a acordurilor de pace de la Minsk semnate in februarie 2015 dar departe de a fi respectate in prezent.
Presedintele ucrainean Petro Poroshenko a apreciat saptamana trecuta, dupa prima propunere a lui Putin, ca o misiune de mentinere a pacii ar permite un "avans", formuland insa si conditii.
Printre acestea, amplasarea Castilor Albastre "pe intreg teritoriul ocupat, inclusiv partea necontrolata (de Kiev) a granitei ruso-ucrainene" si absenta soldatilor rusi din misiunea ONU.
Conflictul dintre armata ucraineana si rebeli - sustinuti militar de Rusia - s-a soldat cu peste 10.000 de morti in trei ani si jumatate.

2017-09-03

Redăm comunicatul integral remis DIGI24 de Kaufland România:

„Cu privire la cazul care a avut loc în Odorheiu Secuiesc, în data de 31 august 2017, compania Kaufland România transmite următoarele precizări:
Regretăm atitudinea angajatei din cadrul magazinului din Odorheiu Secuiesc. Este un comportament de care ne dezicem, Kaufland având o serie de principii care pun respectul față de clienți și amabilitatea pe primul loc.
Vă asigurăm că, potrivit procedurilor interne ale companiei, am demarat deja o investigație și vom lua toate măsurile pentru a evita pe viitor astfel de situații, inclusiv introducerea cursurilor de limba română. Subliniem că, potrivit legii, eventualele măsuri care vor fi decise vor fi confidențiale, deoarece țin de relația angajat-angajator, respectând astfel dreptul la viața privată.
În acest moment, ca urmare a primelor noastre investigații, venim cu o serie de precizări care să contureze contextul în care s-a realizat filmarea.
La ora la care a avut loc discuția filmată la punctul Grill (9:47), programul de lucru cu clienții nu începuse încă, angajata fiind implicată în sarcinile obișnuite de pregătire pentru deschiderea oficială de la ora 10.00. Din acest motiv, casa de marcat nu era încă operațională, iar aceasta nu a putut încheia procedura de încasare, neputând servi astfel clientul și restituindu-i suma.
De asemenea, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere din parcare, reiese că autorului filmului i s-a comunicat orarul de funcționare în prealabil.
Acesta a venit la punctul Grill într-un interval de 16 minute de trei ori, înainte de începerea programului, în intervalul 9:31 – 9.47, purtând discuții cu angajata.
Încă de la prima vizită, care a durat aproximativ un minut (de la ora 9:31:25 până la ora 9:32:27), clientului i s-a comunicat că programul de lucru nu începuse încă la acea oră și din acest motiv nu putea fi servit. Cu toate acesta, el a revenit a doua oară la ora 9.37 și apoi a treia oară la ora 9.47, când a pornit camera de filmat, înregistrând o reacție ca urmare a unor interacțiuni anterioare.
Autorul filmului a omis să precizeze ca filmarea dată publicității este în fapt a treia discuție cu angajata noastră.
Cu toate acestea, nu tolerăm un astfel de comportament în relația cu un client în niciunul din magazinele noastre din țară, indiferent de regiune și vom lua măsuri conform regulamentului intern.”

2017-09-02

O unguroaică acră și un român care chiar asta caută. Ioooi...

Sabin Gherman ,  02 septembrie 2017
Știrea, până la urmă, nu-i știre: o vânzătoare a refuzat/n-a fost în stare să servească un client. Cuuum, doar atât, o vânzătoare, un client și gata? Cum să fie doar atâta când noi românii și noi maghiarii musai/muszaj să ne ascuțim deja coasele?
Da, doar atât. De ce de la ”atât-ul” ăsta încolo se fabulează? În primul rând, la câte date sunt până acum (filmuleț trunchiat, lipsa unei reacții a vânzătoarei implicate, dar și – pe de altă parte – comunicatul Kaufland care pare să recunoască incidentul), avem de-a face cu un angajat ciufut și cu un client fericit că a găsit în sfârșit o mutră acră. Întrebare: crezi că femeia asta, care oricum la prima vedere n-are ce căuta la tejghea, îi servește pe ceilalți, odorheieni, cu zâmbetul pe buze? – dacă te uiți atent, și fetele vorbitoare de maghiară au parte de aceeași indiferență.
Altă chestiune: spui că vii din București (deși accentul de ardelean te trădează) să verifici legenda cu kenyer și pâine; vezi că aia de după tejghea te ignoră și tu-i dai înainte cu ”nu mă servești pentru că-s român?”, vrând să sugerezi că insistența ta e o confirmare? Păi aveau bătrânii noștri – români – o vorbă înțeleaptă: ce cauți, aia găsești. Ți-a trecut prin cap vreun moment că femeia aia nici nu avea chef de muncă și nici nu merita locul ăla de muncă? Sau încă mai crezi că în țara asta sunt doar servicii de 5 stele, doar în Secuime s-au retras ăi mai ciufuți dintre comercianți?
Hai să mergem pe litoral să vedem câți zâmbesc după tejghea și câți îți trântesc marfa pe cântar de parcă i-ai trezit din somn? Crezi că au ceva cu etnia ta? Uite, eu nu mai calc în Billa de când o vânzătoare, româncă, m-a luat cu aceeași ciufutoșenie – să zic acuma că în Cluj românii nu pot cumpăra de la români? Plus: oare de ce-ți dă banii înapoi? Și oare de ce-ai tăiat din filmuleț? – că se presupune c-ai vrut să scoți adevărul-adevărat la iveală. Întrebări fără răspuns, că s-a pornit balamucu’.
De spus foarte clar: dacă s-a întâmplat cum spune ”bucureșteanul”, e o chestiune care trebuie amendată urgent, au de pierdut ambele comunități, română și maghiară, împreună. La fel de clar însă: dacă totul e o făcătură, și asta va trebui amendat urgent, din aceeași rațiune a comunităților perdante. Plus: eu încă aștept și părerea femeii, altera pars care lipsește. Premisă: uscături există peste tot, nu s-au inventat încă națiunile de îngeri.
Dar: cauzele alea adânci nu vin de la oamenii simpli, nici de la vânzătoarea ajunsă spaima națiunii și nici de la ”bucureșteanul”-salvator al aceleiași națiuni; iar despre cauze trebuie vorbit, că-s prea mulți sateliți artificiali, dintr-ăia ce declamă aiureli pe care partidele mari n-au curaj să le spună, dar le acceptă tacit. Când tu, ca agitator secui, l-ai ”spânzurat” pe Avram Iancu, n-ai făcut decât să dinamitezi ideea de bună conviețuire – asta pe lângă imensul deserviciu provocat chiar comunității tale secuiești. Când tu, agitator român, te-ai dus în Secuime să le dai cu sîc celor de-acolo – de obicei, de 15 martie, ziua în care naționaliștii români își amintesc de România - te-ai luat de mânuță cu geamănul tău, agitatorul secui. Cine câștigă?
O să spună unii: da’ de ce să nu mărșăluim cu steaguri și tot felul în Secuime, că-i pământ românesc, că dacii, că întâietatea. Păi hai să facem un exercițiu: vii de la serviciu, deschizi televizorul și, pfuaaai, hai nevastă repede să vezi și tu breichingniuzu’: ”Sute de unguri au mărșăluit prin cartierul bucureștean Berceni. Îmbrăcați în costume de honvezi, maghiarii le-au reamintit bucureștenilor că groful Miklos Bercsenyi e cel care a pus piatra de temelie a cartierului. Manifestația s-a desfășurat fără incidente, chiar dacă organizatorii marșului au ținut să amintească în discursuri despre întâietate și drepturi istorice, dar și despre umilințele suportate de maghiarii din Berceni”. 
În Secuime, ioooi, kedves Székely, nézd meg, milyen hírek: ” un maghiar a postat un filmuleț din care reiese că a fost nevoit să-și potolească foamea cu kurtos colacs, negăsind niciun vânzător român dispus să-l servească cu mici și muștar. S-a întâmplat în cartierul bucureștean Berceni, veche vatră de civilizație maghiară, întemeiată de groful Bercsenyi. Urmează teleshopping cu tigăi-minune”.
Dac-ar suna așa o știre, câți n-ar lua foc? Câți n-ar bate clopotele-n dungă, câți n-ar aprinde focuri pe dealuri? Să stăm strâmb și să judecăm drept. Da, e un scenariu absurd și dincolo de absurd, chiar dacă legea fundamentală nu interzice marșurile, fie și ele naționaliste, fie ele ale românilor sau ale maghiarilor. Doar că, dincolo de Constituție, sunt lucruri care nu se fac – așa cum nu se face, ca dinamovist, să agiți spiritele în galeria Stelei. Că ne place sau ba.
Eu tot nu înțeleg de ce unii – câți or fi – musai să le cânte secuilor că ”noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni”, de ce secuii trebuie să se simtă cu musca pe căciulă doar pentru trăiesc într-o zonă compactă, a lor. Nu-i înțeleg nici pe cei – câți or fi – care bat obrazul turistului român că nu pricepe ungurește. Dar cel mai de neînțeles lucru rămâne ăsta: de ce într-o sută de ani - centenar, da! – investițiile făcute în Secuime se datorează doar prezenței Prințului Charles acolo și nu dorinței statului român de a dezvolta o zonă despre care spune mereu și răspicat că-i aparține.
Și un post-scriptum: ar fi sănătos să nu uităm că, atunci când se aprind focurile pe dealuri, uscăturile pârjolesc totul în jurul lor.
Nota: ioooi, kedves Székely, nézd meg, milyen hírek = ioi, dragă secuiule, uite ce știre

Locul din Ungaria în care când vrei să cumperi o pâine ţi se răspunde în româneşte şi unde flutură de ani de zile steagul României
În timp ce la Bucureşti şi la Budapesta războiul steagului secuiesc este alimentat de declaraţii politice iresponsabile, în comuna Micherechi din Ungaria steagul României coabitează de zeci de ani fără dispută. În comuna din Ungaria, maghiarii sunt minoritari iar românii sunt majoritari. „Nici maghiarii maghiari de aici nu avut vreo problemă că steagul României este pe clădirea primăriei”, spune în limba română viceprimarul Netye Bertold. Dacă în comuna de graniţă problema steagurilor este rezolvată, la Bucureşti premierul Ponta i-a identificat pe maghiari drept duşmani iar la Budapesta steagul secuiesc a fost arborat pe clădirea Parlamentului.
Comuna Mehkerek, Micherechi în română, se află la 6 kilometri de graniţa cu România din apropierea oraşului Salonta. Din cei aproximativ 2200 de cetăţeni ai comunei, aproape 75% sunt români declaraţi, potrivit datelor statistice din 2010. În zona Micherechiului, comunitatea româna ajunge la 10.000 de persoane.
Micherechiul este una din localităţile de graniţă în care maghiarii sunt minoritari la ei în ţară iar românii sunt majoritari. În cele câteva comune din jurul oraşului Gyula (Jula) unde funcţionează şi un liceu în limba româna, steagul României este arborat de zeci de ani alături de drapelul Ungariei pe instituţiile publice.
În Micherechi, pe „Casa Satului” adică pe primărie flutură de ani de zile steagul României în stânga, în dreapta drapelul Ungariei şi peste ele steagul Uniunii Europene. Am încercat să aflăm de la autorităţile locale cum pot coabita steagurile României şi Ungariei pe aceeaşi clădire maghiară. Am sunat la primăria Micherechi la cabinetul primarului dar ne răspunde viceprimarul Netye Bertold. „Desigur că vorbesc limba română”, răspunde el la întrebarea dacă putem discuta în limba română.

2017-08-29

Dodon, despre Marea Unire din 1918: A fost o anexare forţată a Basarabiei, lucru recunoscut la nivel internaţional

28 august 2017, 
Igor Dodon afirmă că unioniştii din Republica Moldova vor pregăti diverse provocări în anul 2018, an în care se împlinesc o sută de ani de la Marea Unire. Preşedintele susţine că scopul acestora este de a destabiliza situaţia din ţară. Potrivit lui, anul viitor nu există motiv de sărbătoare pentru că, de fapt, Basarabia ar fi fost anexată, iar Unirea nu s-a produs cu voinţa populaţiei dintre Prut şi Nistru. 
„Nu a fost niciun fel de unire. A fost anexarea cu forţa în anul 1918, când tot o mână de trădători s-au vândut. O parte sub riscul de a-şi pierde viaţa pentru că au fost ameninţaţi şi au votat în Sfatul Ţării, fără a întreba opinia majorităţii cetăţenilor Moldovei de pe atunci”, a declarat Igor Dodon în cadrul unei emisiuni duminică, 27 august, la NTV-Moldova. Dodon susţine că, faptul că Basarabia a fost anexată de România este un „lucru recunoscut la nivel internaţional de mai multe state”. 
 „Încercarea de a face în anul viitor mai multe acţiuni este o încercare de a destabiliza situaţia în Republica Moldova. Nu va fi simplu, dar sunt sigur că noi vom trece peste aceste provocări. Nu au ei nicio şansă. Nu le vom răspunde cu Ştefan cel Mare, în context bun”, a mai adăugat preşedintele. 
Şeful statului a menţionat că cineva din istorici i-a spus că la Bucureşti nu există niciun monument al domnitorului „Ştefan cel Mare”, arătându-se dispus să dăruiască unul Capitalei României. „De ce nu?”, s-a întrebat Dodon.

2017-08-20

Kelemen Hunor, replică pentru Pleşu: Aleg să fiu considerat mai degrabă prost crescut, dar sincer, decât cu tact, dar meschin

17 august 2017, 14:35 deRedacţia Adevărul
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, vine cu un drept la replică pentru Andrei Pleşu, după ce scriitorul a publicat pe blogurile adevarul.ro un editorial critic la adresa liderului maghiar, în contextul aniversării Centenarului. 
Redăm integral replica lui Kelemen Hunor: Aerul, maghiarii si domnul Pleşu După ce am citit de trei ori un articol scris de domnul Andrei Pleşu (“Aerul” pe care îl respirăm), mi-am dat seama că am fost înţeles greşit. Voi face câteva precizări, cu toate că un prieten bun mi-a zis: “nu intra într-o dispută cu Pleşu, pentru că îi iriţi din nou pe toţi comentatorii politici”. 
Sunt prost crescut, da, ştie toată lumea de la domnul Pleşu, de aceea nu m-am putut abţine şi am scris rândurile de mai jos. 
Domnul Andrei Pleşu spune că eu nu aş accepta o sărbătoare naţională. Nu am zis aşa ceva nicăieri şi niciodată. Am spus cu totul şi cu totul altceva. 
Desigur aş putea repeta şi acum, exact ce am spus, însă nu cred că ne-am putea apropia mai mult de un consens minimal în legătură cu ceea ce am afirmat eu, de fapt. 
Oricum, pentru a mă linişti, domnul Pleşu se referă şi la nişte “realizări” ale statului român, toate legate de persoana mea. Nu ştiam că o dată, sau chiar de mai multe ori, după ce am fost numit într-o funcţie publică, fie de secretar de stat sau chiar de ministru, sau după ce mi-a fost acordat un premiu literar, nemaivorbind de acordarea unei distincţii foarte importante, m-aş fi obligat să recurg la tăcere, în sensul că nu aş mai avea voie să fac niciun fel de observaţii critice, uneori chiar dureroase, pentru noi toţi. 
De asemenea, nu ştiam până luni dimineaţă, că sinceritatea şi dorinţa de a spune lucrurilor pe nume, discutarea unor teme considerate un fel de subiecte tabu, înseamnă proastă creştere şi lipsă de tact. 
Ceea ce sugerează domnul Pleşu este că, anumite dileme, chiar şi dileme mai vechi, nu pot sau nu trebuie enunţate de maghiari, mai ales dacă sunt politicieni, pentru că vor stârni “vrajba dintre români şi nenumăraţi maghiari”… 
Aşa cum domnul Pleşu mă linişteşte, în sensul că nu este un mâncător de unguri, vreau să-l liniştesc şi eu pe domnul Andrei Pleşu, precizând,că niciodată nu am avut intenţia de a jigni pe cineva. În acelaşi timp, cred că poate fi antrenată orice dispută, chiar şi o dispută legată de relaţia dintre stat şi o minoritate etnică pe care – acceptă sau nu domnul Pleşu – eu şi colegii mei o reprezentăm, în urma unor alegeri libere şi democratice. Sau crede oare domnul Andrei Pleşu, că, aşa cum a încercat dictatura comunistă, tăcerea meschină este preferabilă sincerităţii deranjante? 
Eu aleg să fiu considerat mai degrabă prost crescut, dar sincer, decât un om cu mult tact, dar meschin. 
Apropo de nerealizări, după cum ne reproşează domnul Pleşu - recunosc, şi noi suntem vinovaţi pentru toate nerealizările posibile, desigur, într-o proporţie de şase şi ceva la sută şi pentru toată perioada de o sută de ani. 
Bineînţeles, dacă Ceauşescu ne-ar fi vândut pe bani frumoşi şi pe noi, aşa cum a procedat cu evreii şi saşii, nu ar mai fi avut nevoie de politici complicate de asimilare, iar statul ar fi avut un câştig financiar substanţial şi, implicit, vina noastră ar fi fost, proporţional, mult mai mică. România ar fi avut mai multe autostrăzi, o economie mai solidă şi în permanentă creştere, poate că şi dictatura ar fi fost mai îngăduitoare, iar după 1989, statul de drept ar fi fost mult mai solid, nemaivorbind de calitatea aerului pe care îl respirăm. Ar mai fi un comentariu minor, aparent banal, în ceea ce priveşte respectul. 
Domnul Andrei Pleşu mă apelează cu domnul Hunor, aşa cum fac mulţi colegi şi colege de breaslă mai tineri ai domniei sale, de altfel, toţi comentatori şi analişti rafinaţi. Sigur, în cazul domnului Pleşu nu este vorba despre lipsă de respect, în niciun caz faţă de persoana mea, pentru că ar părea, poate, cam mult să am astfel de pretenţii, dar faţă de modul în care te adresezi unui concetăţean, poate că nu ar fi exagerat să am o astfel de aşteptare; însă fiind vorba despre domnul Andrei Pleşu, evident, excludem proasta creştere sau lipsa de maniere. Poate că este doar ignoranţă sau indiferenţă. Poate că nu a avut timp să verifice care este numele meu de familie şi care este prenumele meu. Eu îl înţeleg, nu este nicio problemă, nicio supărare. Abia au trecut 99 de ani de când trăim în acelaşi stat, deci avem viitorul în faţa noastră şi tot timpul necesar de acum, să verificăm anumite lucruri şi să discutăm calm despre toate temele considerate importante. Kelemen Hunor

Andrei Pleşu „Aerul“ pe care îl respirăm 
14 august 2017, 07:29 
E, fireşte, binevenită crescînda exigenţă planetară faţă de sănătatea mediului în care trăim. Trebuie să ştim ce aer respirăm, ce apă bem, ce produse „naturale“ mîncăm, ce resurse globale punem în pericol, cum putem fi influenţaţi de ambianţa vieţii noastre zilnice şi cum putem influenţa, la rîndul nostru, această ambianţă.
Pe scurt, orice preocupare legată de ecologie e salutară, chiar dacă, uneori, prin derapajele retorice ale unor „militanţi“, asistăm şi la discutabile ideologizări lucrative... Ceea ce pierdem, însă, din vedere, este că ”atmosfera” sub impactul căreia ne petrecem viaţa nu include numai ”datul” natural (afectat, din păcate, de multiplele noastre neglijenţe consumiste), ci şi ”suprastructura” pe care o producem noi înşine prin limbaj, moravuri, comportament public, reguli (sau nereguli) sociale. Nu respirăm doar aerul oferit de văzduhul circumterestru, ci şi ”aerul” cetăţii, al comunităţii în care trăim. ”Aerul” acesta ne este livrat nu de atmosfera fizică a planetei, ci de politicieni, de ziarişti, de profesori, de artişti, de vecini, de comentatori volubili prezenţi ubicuu, cu alte cuvinte, de concetăţenii noştri, de ”lumea” noastră. Nu părem prea îngrijoraţi de ”poluarea” acestei zone, de aspectul toxic al scenei noastre publice, de modul grosolan, vicios, în care mulţi dintre ”actorii” spectacolului cotidian pun în pericol, fie că îşi dau sau nu seama, metabolismul nostru intelectual şi sufletesc. Într-un regim totalitar, nu respiri doar oxigenul la îndemînă. Respiri minciună, suspiciune, frică. Aşa ni s-a întîmplat tuturor, în România, între 1948 şi 1989. Cu rezultate încă perceptibile în felul nostru de a fi. Acum, ”răul” e ambalat mai comestibil, mai ”inocent”. Sursa lui este, ca şi în Raiul protopărinţilor, o potenţială virtute: libertatea. Suntem, în sfîrşit, liberi, să spunem ce vrem, aşa cum vrem, despre orice şi despre oricine. S-a dat drumul la ”opinie”, la caft generalizat şi impenitent, la dreptul de a suspenda orice tip de ”cenzură”. O probă palapabilă sunt ziarele şi televiziunile. În ce mă priveşte, contemplu cu sinceră compasiune efortul fatal al multor gazetari de a obţine, cu orice preţ, un rating necesar publicaţiei şi patronului. Trebuie să fie istovitor şi schimonositor psihologic să cauţi mereu scandalul, tîlhăria, crima, ”senzaţionalul” oricît de trivial, catastrofa iminentă, lacrima de telenovelă şi băşcălia de birt. Recunosc că ”piaţa” e foarte ofertantă. Ecologic vorbind, ne mişcăm într-un mediu sufocant, plin de impurităţi de tot soiul... Chiar şi publicaţii mai pretenţioase cad sub ispita de a practica, de pildă, ”necrofilia”. Săptămîni de-a rîndul se adulmecă agonia şi moartea cîte unei ”vedete” nenorocite. Ce-o durea, ce zicea, cît suferea, cum arăta, cum se purta soţul (sau soţia), ce-a spus şi ce-a făcut văduvul (sau văduva), cum se ceartă între ei ”cei apropiaţi”, cum a fost înmormîntarea etc. Aflu mereu lucruri pe care nu vreau să le aflu. Că soţia unui cunoscut actor a căzut în cap pe scări (regret sincer, dar cred că nici dînsa nu-şi doreşte acest tip de ”notorietate”), că a murit sora cutărei cîntăreţe, că văduvul sfîşiat de durere al altei cîntăreţe şi-a refăcut cam repede viaţa. Indiscreţia mitocănească, gustul pentru ”breaking news” de mahala, bîrfa de uliţă au fost adoptate ca ”meserie” de toată lumea. Se practică şi şmecheria ”profesională”. Pui poza unui artist cunoscut şi scrii sub ea ”A murit!” Candid, te repezi să vezi despre ce e vorba. Afli că i-a murit pisica. Pe urmă, deriva limbajului. Un ”star” de televiziune se simte ”ca acasă” în studioul emisiunii sale şi, dacă se enervează, (ceea ce i se întîmplă foarte des) se adresează public preopinenţilor ca într-o îmbrînceală din spatele blocului: ”boule!”, ”dobitocule!”, ”eşti cretinoid!”. 
Nu contează dacă, într-un caz sau altul, bătăuşul cu pricina poate avea dreptate. Contează că se simte îndreptăţit să defileze dinaintea tuturor, după pofta inimii, în izmene. Un ”analist” indispensabil, cvasi inexistent altfel decît printr-o repetitivă proastă dispoziţie, taxează scurt spusa unui ”duşman”: ”minte ca un porc!” A devenit cool sa i te adresezi, în presă, preşedintelui ţării cu apelativul ”Nea`Klaus!”, sau să bombăni un coleg de blog numindu-l ”tîmpit cu diplomă”. Altul îi invită, suveran, pe eventualii săi critici, ”să-l pupe în c...”. A face ”polemică” a devenit scuza ”estetică” pentru a dezlănţui necuviinţa, brutalitatea, tupeul cras. 
Politicienii s-au aliniat şi ei, în număr mare, la această chermeză porno. Se iau la mişto, se insultă grotesc unii pe alţii în văzul lumii, dau de pămînt cu moderatorii care i-au invitat (e drept că nici aceştia nu rămîn mai prejos…), lovesc ”la gioale”, calomniază vesel, trăiesc, bolovănos, într-o neîncetată gherilă de periferie. Apropo de politicieni: nu-mi iese din minte proasta creştere, lipsa de tact, mediocritatea contextuală a unui lider maghiar, care a ţinut să precizeze că minoritatea pe care o reprezintă nu vrea şi nu poate să participe la sărbătoarea Centenarului. Tot ce a reuşit, prin această ţîfnoasă remarcă, a fost să stimuleze exact retorica naţionalistă pe care o amendează, cînd e vorba de ”ceilalţi”. 
Dl Kelemen Hunor, căci despre el este vorba, nu se simte în largul lui să accepte o sărbătoare naţională, în lipsa oricăror ”realizări” în ultima sută de ani. Nu cred că m-am manifestat vreodată ca xenofob, ca mîncător de unguri, ca susţinător al naţionalismului autohton, mai ales cînd el ia forme extreme, sau ridicole. 
Dar nu pot să nu observ că unele ”realizări” am avea de raportat, totuşi, pentru a îmblînzi exigenţele dlui Hunor: de pildă, n-am ezitat să-l numim ministru al Culturii (2009-2012), după ce, mai întîi, fusese secretar de stat. Uniunea Scriitorilor din România n-a ezitat să-l premieze, pentru merite literare, în 1995, iar în anul 2000, Preşedinţia i-a oferit distincţia supremă (”Steaua României”). 
Nu s-ar zice că dl Hunor a fost ”discriminat”, ca minoritar, în toţi aceşti ani (doar dacă nu cumva am vrut să-l ”asimilăm” pe şest, cum facem mereu de la 1918 incoace...). 
Pe de altă parte, deputat în Parlamentul ţării de peste 16 ani, dl Hunor are şi dînsul, probabil, partea lui de răspundere, dacă e să contabilizăm ”realizările” şi eşecurile guvernărilor autohtone (cu care, indiferent de culoarea politică, UDMR s-a aliat, de regulă, fără prejudecăţi). L-aş invita, deci, fără supărare, să nu mai stimuleze vrajba dintre români şi nenumăraţii maghiari pe care, sunt sigur, nu-i reprezintă. 
Să ne lase pe toţi să respirăm, prieteneşte, acelaşi aer, cu bunele şi relele lui. Rîndurile de mai sus sunt departe de a epuiza inventarul mîrlăniei generalizate care ne însoţeşte, direct sau subliminal, cu voie, sau fără voie, de dimineaţa pînă seara. 
Dacă ţinem la sănătatea noastră spirituală, ar fi cazul să le acordăm cel puţin tot atîta atenţie cîtă acordăm apei contaminate, alimentelor degradate sau falsificate, oxigenării defectuoase a plămînilor noştri. Ar fi, de asemenea, cazul să nu uităm că, pentru intoxicaţie intelectuală şi morală, pentru decăderea bunelor maniere şi a decenţei publice nu există, din păcate, ”Smurd”, nu există respiraţie artificială, nu există clinici de recuperare. Mortalitatea e garantată...

2017-08-09

Cluj-Bucureşti, 2-0. Aşa se administrează pe bune un oraş modern

9 august 2017,  Sebastian Burduja 
Cluj-Napoca se dezvoltă într-un oraş modern „pe bune” Recent, un prieten din Cluj mi-a spus un banc, ca de la un ardelean la un moldovean. Întrebare: „Cum latră câinii în Ardeal?” Răspuns: „No, ham.” Gluma-i glumă, dar tot mai multe date ne arată că există diferenţe tot mai mari de viziune şi de dezvoltare între România de dincolo de Carpaţi şi restul ţării. 
În comparaţie cu oraşe precum Cluj, Oradea, Timişoara, Arad, sau Alba Iulia, cel mai prost arată Bucureştiul, deşi are cele mai mari resurse disponibile, deşi ca PIB/capita ajustat la puterea de cumpărare a depăşit oraşe ca Roma, Berlin, sau Madrid şi deşi este, vai de coadă fără cap, un „oraş smart unde locuiesc mulţi oameni smart”. Scriam nu cu mult timp în urmă despre cum Clujul începe să ia avans faţă de Bucureşti, ca destinaţie preferată a românilor. Studiul Băncii Mondiale citat atunci arăta că peste 15 la sută dintre români s-ar muta la Cluj-Napoca, datorită calităţii vieţii. Clujul devine cel mai atractiv „oraş secundar” al României – un „oraş magnet” în deplinul sens al cuvântului. 
Susţineam atunci că oraşul din Transilvania a înregistrat o „victorie” clară în faţa Bucureştiului, în principal datorită viziunii administraţiei locale, dublată de un mediu privat şi o societate civilă efervescente, toate în acord cu un principiu simplu: un oraş competitiv este un oraş unde se trăieşte bine. Altfel spus, calitatea vieţii contează pentru dezvoltarea economică. Era un 1-0 clar şi sec
Între timp, Clujul a mărit avantajul la 2-0 printr-o nouă victorie în faţa unui Bucureşti rămas cu kitsch şi circ. 
Nu vorbesc despre festivalul Untold, care a devenit unul dintre cele mai mari din Europa, aducând la Cluj nu mai puţin de 330.000 de participanţi şi zeci de milioane de euro economiei locale. 
Este într-adevăr un succes remarcabil, datorat în bună măsură şi administraţiei locale, dar meritul principal rămâne al organizatorilor săi. 
A compara Untold cu anumite concursuri de balcoane sau cu tot felul de idei aiuristice din zona „culturală” ar fi ridicol. 
Un oraş competitiv este un oraş unde se trăieşte bine
Ne referim însă la altceva, iar noua „victorie” a Clujului reprezintă o premieră remarcabilă chiar în administraţia românească: 
Clujul este primul oraş care lansează un proces online de bugetare participativă
Un proiect derulat în mod profesionist, prin intermediul unui site cu o interfaţă intuitivă. Un proiect singular şi neaşteptat în spaţiul românesc, unde administraţia publică este sinonimă cu opacitatea, corupţia şi lipsa de viziune. De ce este binevenit acest demers? În primul rând, bugetarea participativă îşi propune implicarea cetăţenilor într-un proces democratic de deliberare şi decizie pentru stabilirea modalităţii optime de cheltuire a bugetului public (sau a unui procent din acesta). Ea creează o modalitate pentru cetăţeni de a aduce în prim plan nevoile comunităţii şi joacă un rol fundamental în prioritizarea resurselor publice pe baze echitabile şi incluzive, eficientizând cooperarea dintre actorii cheie: membrii comunităţii şi reprezentanţii/delegaţii lor, autoritatea publică, organizaţii ale societăţii civile şi experţi la nivel tehnic. 
Bugetarea participativă a fost implementată pentru prima oară în 1989, în Porto Alegre (Brazilia). În prezent, ea este aplicată în peste 1500 de oraşe din întreaga lume, inclusiv în Germania, Franţa sau Italia. 
Studiile Băncii Mondiale şi ale altor instituţii internaţionale demonstrează că o astfel de măsură aduce cu sine o serie de beneficii clare, precum facilitarea prioritizării colective a alocării resurselor, îmbunătăţirea serviciilor publice prin identificarea directă a nevoilor comunităţii, inclusiv în cadrul grupurilor marginalizate, creşterea gradului de încredere între nivelul politic-administrativ şi cetăţeni, îmbunătăţirea transparenţei administraţiei publice, creşterea responsabilizării funcţionarilor publici, promovarea unei culturi democratice în cadrul comunităţii, dezvoltarea capitalului social prin crearea forumurilor prin care membrii comunităţii locale se întâlnesc, negociază şi iau decizii comune sau promovarea simţului civic şi a modelului de cetăţean implicat şi responsabil (cu rezultate pozitive – atenţie – inclusiv la nivelul colectării taxelor şi impozitelor). 
Trebuie menţionat totodată că bugetarea participativă nu reprezintă un panaceu la problemele comunităţilor. Aceasta necesită un angajament ferm şi continuu din partea tuturor părţilor interesate, inclusiv resurse dedicate pentru organizarea activităţilor necesare, şi se pretează mai ales la proiecte de un anumit tip (de ex., lucrări publice) desfăşurate într-un orizont de timp scurt şi mediu, pentru a păstra interesul viu în comunitate. Primii paşi pentru bugetarea participativă la Cluj datează de aproape cinci ani. 
A fost pilotat mai întâi un prim proiect de bugetare participativă în cartierul Mănăştur, prin care Primăria a organizat întâlniri cu cetăţenii (administratorii de bloc, în cazul acesta), care au spus ce fel de proiecte îşi doresc. 
Astfel au fost iniţiate proiecte de parkinguri, reabilitări de zone dintre blocuri, precum şi modernizarea cinematografului Dacia şi a străzii Mehedinţi. Succesul acestor proiecte a dus la implementarea bugetării participative în forma actuală. 
Ce-avem noi aici? 
Un proiect gândit cap-coadă, implementat cu răbdare şi perseverenţă, testat şi apoi replicat la scară mai mare. No, ham. Subliniez însă faptul că pe lângă deschiderea autorităţilor publice, un rol major l-au jucat şi eforturile societăţii civile de a promova beneficiile proiectului. Am văzut cu ochii mei cât de mult s-au zbătut activiştii clujeni pentru acest proiect. În 2013, într-o echipă a Băncii Mondiale coordonată de Marcel Ionescu-Heroiu, am luat parte la mai multe discuţii şi prezentări pe tema bugetării participative, inclusiv în compania unor experţi internaţionali. Am întâlnit clujeni care au refuzat să spună „la noi nu se poate” şi nici nu s-au resemnat cu „merge şi-aşa”. Stimă lor. Într-un context mai larg, societatea civilă românească a propus şi alte instrumente moderne de identificare a soluţiilor la problemele comunităţilor din România, prin cooperarea dintre cetăţeni şi autorităţile locale. 
Un astfel de exemplu este platforma prioritatileorasuluitau.ro, realizată de Fundaţia CAESAR încă din 2015. 
Intraţi pe site şi vedeţi cum puteţi propune un buget propriu în mai multe oraşe din România, pe baza unor date publice, verificate. De altfel, bugetarea participativă reprezintă un exemplu de politică publică în care credem şi pe care am promovat-o de fiecare dată când am avut ocazia. Ea este o expresie a principiului pe care îl promovăm inclusiv prin PACT: într-o democraţie adevărată, principalul actor civic şi politic este cetăţeanul, iar libertatea adevărată înseamnă implicare în şi pentru comunitate. Orice măsură care încurajează transferul de competenţe de la un stat putred către cetăţeni trebuie sprijinită. Pentru cei care consideră că oraşele din România nu sunt pregătite pentru un astfel de pas, avem un singur răspuns: în 3 săptămâni de la lansarea programului la Cluj, au fost depuse peste 120 de proiecte. 
Ce ne demonstrează aceste cifre? 
Întâi de toate, interesul uriaş generat de proiect confirmă succesul său. Asta face din proiectul bugetării participative o adevărată victorie a administraţiei Clujului. Totodată, demonstrează că în România societatea civilă şi cetăţenii care chiar reprezintă o voce pentru comunităţile lor pot avea un grad mare de implicare dacă li se dă un instrument prin care se pot exprima şi pot influenţa deciziile care îi privesc. Bugetarea participativă constituie prin urmare un instrument care stimulează participarea civică, o condiţie de bază pentru orice democraţie sănătoasă. Totodată, introducerea unei astfel de măsuri înseamnă un gest de civilizaţie politică şi o speranţă pentru micşorarea prăpastiei dintre cetăţeni şi aleşii lor. Exact astfel de iniţiative vor duce la recucerirea politicii româneşti şi la redobândirea conştiinţei responsabilităţii fiecărui cetăţean de a se implica în schimbarea în bine a comunităţii sale şi a ţării. Într-o democraţie adevărată, principalul actor civic şi politic este cetăţeanul, iar libertatea adevărată înseamnă implicare în şi pentru comunitate. 
Dincolo de beneficiile concrete ale proiectului, victoria pe care înregistrează Clujul prin adoptarea bugetării participative este şi o victorie a democraţiei româneşti. 
Gradul de implicare civică în România se află în momentul de faţă la un maxim istoric, iar protestele de la începutul anului sunt o dovadă în acest sens. Cu toate acestea, pentru ca progresul social să existe, această uriaşă energie civică trebuie valorificată şi într-un pas ulterior etapei de sancţionare publică a abuzurilor conducătorilor noştri. Pentru ca această etapă vitală să existe, este nevoie însă de un cadru adecvat. Iar bugetarea participativă este tocmai un exemplu în acest sens. Ea reprezintă o ocazie atât de necesară pentru a canaliza uriaşa energie din societatea civilă spre un demers constructiv în arena publică. Pentru moment, este o victorie a Clujului. 
Dar ar putea fi replicată uşor şi cu succes şi în Bucureşti – şi chiar şi în Voluntari. 
Astfel, sigur n-am mai cheltui aiurea pe panseluţe, borduri şi stâlpi prin parcuri. Sigur n-am mai face monumente ale prostului gust. Sigur am începe să investim în calitatea vieţii oamenilor, iar Capitala ar arăta în sfârşit ca un oraş modern, cu spaţii verzi, piste pentru biciclete şi trotuare eliberate de maşini. Bugetarea participativă ar fi vitală şi în alte oraşe de provincie, precum Piatra-Neamţ. 
Poate aşa s-ar fi putut evita investiţii precum celebra telegondolă, care a îndatorat oraşul pentru mulţi ani de-acum încolo. Dar şi la nivel comunal decizia pe banul public ar trebui să aparţină cetăţenilor. Astfel n-am mai avea bănci montate aiurea pe marginea unui drum judeţean fără trotuar (83.000 RON), terenuri de fotbal în pantă (600.000 RON), parcuri comunale cu sute de pubele şi bănci (peste 4.000.000 RON) şi alte bazaconii plătite din buzunarul nostru. 
Aşadar, avem modelul bugetării participative şi avem deja dovada funcţionării sale...în România. 
Ce îi opreşte pe alţi primari şi consilieri locali din ţară să aplice aceeaşi reţetă? 
Probabil, faptul că pentru multi dintre ei aceasta prezintă un defect major: bugetarea participativă înseamnă mai mult control cetăţenesc şi mai puţin de furat. Ceea este de neacceptat pentru baronii noştri. 
Întrebarea pentru toţi cetăţenii României e una singură: mai stăm spectatori în tribună sau intrăm pe teren şi jucăm pe bune? 
A contribuit Alin Iliescu

Primul oraş cu adevărat smart din România. Profitând că e la graniţă, Oradea s-a alipit la Ungaria

Într-o perioadă în care absolut toată lumea, inclusiv țăranca de Bacău cu buletin de Voluntari, Gabi Firea, vorbește despre orașe smart, iată că avem în sfârșit un prim exemplu de oraș cu adevărat smart: Oradea. Profitând de faptul că se află la graniță, orașul de pe Criș a făcut o mutare extrem de inteligentă și s-a alipit la Ungaria.
”Practic, ne-am întors acasă”, exultă primarul din Oradea. ”Și nu e vorba atât de faptul că acum suntem oraș unguresc, cât mai ales de faptul că am scăpat de România. Ne-am săturat să contribuim la PIB cu bani care ajung apoi în Teleorman, Călărași sau în celelalte județe de săraci și putori din sud.”
Iar efectele alipirii la Ungaria încep deja să se vadă în Oradea. Numărul turiștilor care și-au arătat intenția de a vizita orașul aproape s-a dublat iar contractul pentru autostrada Oradea-Debrecen, prin care orașul de pe Criș va fi practic legat prin autostrăzi de toată Europa, a fost deja semnat. Dar, poate cel mai important lucru, în Oradea nu mai există acum nici filială PSD, nici cinematograf în care să ruleze filme românești.
Scris de Calin  21.07.2017  IT & Știința

2017-07-16

Demonstratie de forta in Transilvania: Tancuri, elicoptere si avioane de atac, artilerie si mii de soldati intr-un exercitiu militar in care un agresor ataca Romania

Victor Cozmei  16 iulie 2017, 
Mai multe tari din Europa sunt atacate de un agresor cu scopul de a acapara zona economica a Marii Negre. Forte NATO conduse de Statele Unite si Romania intervin sa apere teritoriul. Asa suna scenariul fictiv pe care s-a bazat exercitiul militar Getica Saber 17 de la Cincu, unul dintre cele mai mari demonstratii din cadrul seriei de exercitii Saber Guardian 2017. Circa 5.000 de militari - romani, americani, croati, armeni, uicraineni si muntenegreni - si peste 650 de mijloace tehnice, de la tancuri si blindate, elicoptere de atac si avioane de lupta, la artilerie grea, rachete si drone. 
Cu ce mijloace tehnice au participat SUA si Fortele Romane:
SUA
Tancuri M1A2 "Abrams" si blindate Bradley 
Avioane de lupta F-15 
Elicoptere de atac Boeing AH-64 Apache
Obuziere M109A6 "Paladin" si M777
Sisteme de lansatoare de rachete multiple cu raza lunga - MLRS
Sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate inalta M142 - HIMARS
Lansatoare JAVELIN si TOW
Drone UAS Raven
Romania
Tancuri TR-85M1 "BIZONUL"
Blindate MLI-84 "Jder" cu rachete dirijate antitanc SPIKE
Avioane de vanatoare F-16 Fighting Falcon si MiG-21 LanceR
Elicoptere de lupta IAR 330 Puma SOCAT
Sistemul antiaerian autopropulsat blindat Ghepard
Lansatoare multiple de rachete - LAROM
Aruncatoare de grenade AG-9 - tun fara recul de calibru 73 mm
Scenariul si desfasurarea exercitiului:
Exercitiul intrunit cu trageri de lupta Getica Saber 17 de la Cincu este bazat pe un scenariu fictiv in care mai multe state europene sunt atacate succesiv de o forta ostila ce incearca sa obtina controlul deplin asupra zonei economice a regiunii Marii Negre.
O brigada multinationala condusa de USAREUR - Fortele Terestre ale Statelor Unite dislocate in Europa - este creata pentru a contracara aceasta ofensiva, fiind compusa din forte militare NATO si aliate din Romania, Croatia, Armenia, Muntenegru, Ucraina si trupe de infanterie mecanizata din SUA, sustinute de tehnica de razboi specifica din dotarea armatelor romana si americana: tancuri, tunuri de artilerie, aparare antiaeriana, elicoptere si avioane de lupta.
> Operatiunile defensive se declanseaza cu identificarea obiectivelor importante ale inamicului, cu precadere a unitatlor de aparare antiaeriana. Trupele de recunoastere utilizeaza drone pentru a strange informatii de pe campul de lupta si pentru a marca tintele inamice. 
> Atacul se concentreaza pe suprimarea mijloacelor de lupta antiaeriana ale inamicului prin foc sustinut de americani, cu sistemele de lansatoare de rachete multiple cu raza lunga (MLRS) si sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate inalta M142 (HIMARS), si de romani, cu lansatoarele multiple de rachete LAROM.
> Concomitent, mortierele armatei romane declanseaza focul pentru a acoperi deplasarea militarilor care avanseaza pentru a ocupa pozitii strategice, companii de americani si croati, alaturi de un pluton din Muntenegru.
> Pe masura ce infanteria avanseaza, doua avioane de lupta MIG-21 apartinand Fortelor Aeriene Romane survoleaza spatiul ocupat de unitatile inamice, atacand cu bombe de cate 100 de kilograme. In tot acest timp, avioane de lupta americane F-15 intaresc suprematia aeriana asupra campului de lupta.
> Cele doua MIG-21 sunt urmate de patru elicoptere de lupta IAR 330 Puma SOCAT ale RoAF, care ataca fortele ostile, distrugandu-le vehiculele de recunoastere cu tunuri-mitraliera si rachete aer-sol.
> Elicopterele de atac americane AH-64 Apache intra in scena pentru a inlocui elicopterele SOCAT PUMA, deschizand focul cu tunurile automate cu calibru de 30mm din dotare, indreptate catre vehiculele de infanterie ale adversarului.
> Infanteria aliatilor avanseaza: blindatele americane Bradley intra in scena si ataca tinte inamice.
> Mai multe companii de infanterie romane, croate, ucrainene si americane ocupa o linie de aparare a inamicului si isi stabilesc pozitii de forta. 
In timp ce infanteria continua asaltul asupra trupelor terestre inamice tot mai slabite, elicoptere de lupta UH-64 Apache ataca blindatele inamicului cu rachete.
Plutonul trimis in recunoastere si radarele de artilerie identifica vehiculele blindate din corpul central al agresorilor, amplasate pentru a crea o bresa in apararea aliatilor
> Un grup multinational de blindate sub comanda romaneasca, format din tancuri autohtone TR-85M1 "Bizonul" si tancuri americane M1A2 Abrams patrund pe campul de lupta si ataca tancurile si vehiculele blindate ale adversarilor. 
> Totodata, vehiculele blindate romanesti MLI-84 "Jder" ataca tinte blindate cu rachete dirijate antitanc SPIKE, in timp ce unitatile de infanterie lanseaza munitie antitanc cu lansatoare TOW si JAVELIN.
In acest moment, inamicul este sub foc continuu din pozitiile americane si romanesti de artilerie grea, tancuri, vehicule blindate, dar si din aer, de unde ataca elicopterele de lupta UH-64 Apache.
Agresorul a pierdut din ce in ce mai mult teren, asa ca trupele de infanterie avanseaza si isi asigura pozitia, in timp ce elicopterele de lupta si tancurile asigura foc de acoperire.
> Pe cer apar avioanele de lupta F-16 din dotarea Fortelor Aeriene Romane, supravegheaza campul de lupta, mentinand suprematia aeriana pe masura ce unitatile terestre se deplaseaza in teritoriul eliberat.

2017-07-04

Petiția Regionalizării

https://www.petitieonline.com/petitia__regionalizarii
[Grațian Mihăilescu, consultant, publicist, activist, expert în politici interne și externe, dezvoltare regională, relații internaționale și studii europene]
"Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare și descentralizare și consider că un asemenea proces bine realizat poate duce la o reformă a administrației, la o eficientizare a funcționarii acesteia, la o dezvoltare regională, la reducerea disparităților economice, la implicarea activă a cetățenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiarității (unul dintre principiile de bază ale UE) și nu în ultimul rând la o absorbție mai bună a fondurilor europene" (http://pcmcluj.blogspot.ro/2015/01/gratian-mihailescu-regionalizare-si.html).
Acesta este discursul pe care Grațian Mihăilescu, specialist în dezvoltare regională, îl expune la toate evenimentele la care participă, ori de câte ori are ocazia. 
Din păcate, proiectul său de reformă a regionalizării, după modelul de succes implementat în Polonia a rămas fără ecou, fiind blocat de fiecare dată de interesele "superioare" ale politicienilor din România. 
Firește, Bucureștiul își dorește ca întreaga putere politică și administrativă să rămână la centru, de unde putem fi "controlați" cel mai bine. 
Astfel, în timp ce alte state post-comuniste, care acum 10 ani se aflau la același nivel de dezvoltare cu cel al României au implementat de mult o reformă a regionalizării extrem de eficientă prin care regiunile lor au devenit autonome, au dobândit personalitate juridică, le-au fost atribuite denumiri specifice care în timp au devenit brand-uri regionale de țară, au negociat direct cu Comisia Europeană valoarea fondurilor europene atribuite dezvoltării regionale pe care ulterior și le-au gestionat singure, în România toate aspectele dezvoltării sunt gestionate la centru, într-un mod din ce în ce mai ineficient.
Această petiție a fost realizată cu scopul de a colecta semnături pentru redeschiderea negocierilor privind implemetarea unui proces eficient de regionalizare în România, care să ducă în primul rând la o absorbție mai bună și mai ales mai eficientă a fondurilor europne (ținând cont de faptul că fiecare regiune în parte își cunoaște mult mai bine nevoile decât ar putea să o facă vreodată Guvernul Central).
Petiția susține regionalizarea administrativă a statului românesc și nu are nicio legătură cu regionalismul politic exacerbat (http://contributors.ro/administratie/regionalizarea-clarificarea-unui-concept/).
Petiția se adresează tuturor românilor care își doresc o țară ca afară, care mai cred în România și care își doresc ca ea să se dezvolte cu adevărat, după mai bine de 10 ani de integrare europeană.
Ne propunem să strângem 968 583 de semnături (5% din populația României) pentru a putea propune acest proiect Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE).
"România are nevoie de descentralizare și regionalizare pentru transparență, responsabilitate, eficiență, guvernare multi-level și competitivitate. România are nevoie ca principiul subsidiarității să funcționeze și are nevoie cu adevărat ca procesul decizional să se realizeze de jos în sus. România are nevoie de o schimbare administrativă [...] pentru a face față cu succes viitoarelor politici de dezvoltare ale UE". [Grațian Mihăilescu, Pledoarie pentru regionalizarea României]
Drd. Anamaria Loredana Ianoși, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Studii Europene Contactați autorul petiției
Observaţia Redacţiei:
Problema regionalizării nu se v-a rezolva cu vreo petiţie, pe care ar trebui prezentat MDRAFE-ului nici în data când a fost pregătit pentru semnare în primul rând pentru că regiunile trebuie formate în baza normelor unităţii teritoriale statistice(NUTS). In conformitate cu aceste norme "unitatea de bază" este judeţul, care face obiectul NUTS3. Mai multe judeţe adică unitate NUTS3 pot forma o unitate mai superioară NUTS2 , care este "regiunea". Mai multe "regiuni" pot forma o altă unitate superioară NUTS1, care este "macroregiunea"
Dar şi judeţul adică unitatea administrativă NUTS3 se poate compune din unităţi inferioare zis "microregiune" adică NUTS4. Ultima unitate NUTS5 sunt localităţile.
In conformitate cu normele europene NUTS1, NUTS2 şi NUTS3 întră în jurisdicţia UE iar NUTS4 şi NUTS5 în sfera guvernelor ţărilor componente.
Deci, dacă vorbim de "regiuni" nu putem uita că formarea acestei unităţi se face cu voinţa locuitorilor lui. Aşa se procedează în UE şi nu vreun partid sau un guvern face "rearanjarea de sus în jos" ci invers "de jos în sus" cu ajutorul şi cu voinţa locuitorilor acelui regiuni.
De aceea ideea "regionalizare" relansată de domnul Dragnea, a fost doar praf aruncat în ochii noştrii ca să poate pregăti terenul pentru alte lucruri şi interese. Pentru că relansarea s-a făcut odată cu aşa zisă  ideea de "descentralizare" a făcut să încurce şi nici decum să rezolve problemele la "regionalizare". Atunci când domnul amintit încă conducea ministerul mai sus amintit se putea constata că în site-ul ministerului  nici o informaţie despre acest fel de activitate nu apară! Iar specialiştii comisiei regionalizării - creat de ministrul de atunci - asistau defapt la o paradă de regionalizare-descentralizării. 
Ca să înţeleagă cititorii: pentru crearea unei regiuni nu se cere o anumită lege sau schimbarea vreunei legi, ci doar de o hotărire a guvernului pentru ca pe lângă judeţe - o unitate administrativă - să aibă şi "regiunile"NUTS2 un rol administrativ, o conducere - de regulă ales - cu un rol bine definit de coordonator al planurilor de dezvoltare ale judeţelor , cu responsabilităţi şi cu dreptul de a putea derula proiectele proprii de importanţă regională(NUTS2).  
Fără aceste "drepturi" "regionalizare" rămâne doar o unitate NUTS gol cu o oarecare reprezentativitate şi date statistice, care sunt folosite pentru proiecte în analizele SWOT. 
Date statistice care trebuie să ateste că în regiunea respectivă PIB-ul pe cap de locuitor este sub valoarea de 75 % a celui UE, deci poate derula proiecte de dezvoltare cu ajutorul fondurilor UE...
Altfel nu există premise de dezvoltare regională iar fondurile UE curg aiurea şi mai de grabă către firme căpuşe...
Faptul că există deja o serie de organisme - impuse de UE -  dar, care funcţionează, doar la un sfert din capacitate arată că regiunile teritoriale statistice create şi predate la UE încă din 1997 nu au fost bine gândite încă de la început sau - ce ar fi mai rău - special au fost gândite să servească "centrul" şi nu pe ele însăşi!!! Vă rog să observaţi că şi POR-ul , adică Program Operativ Regional foloseşte doar centrului prin faptul că este conceput pentru toată ţară şi nu pentru regiuni.
De aceea petiţia online nu ar avea mare trecere şi nici valoare... Civicul Ardelean.

2017-07-02

Polonia îi răspunde lui Emmanuel Macron pentru declaraţiile batjocoritoare la adresa statelor din estul Europei

2 iulie 2017,  Laurenţiu Sirbu
Mateusz Morawiecki în cadrul Forumului de la Davos/ Foto: EPA Ministrul de finanţe al Poloniei a răspuns declaraţiei zeflemitoare a preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, potrivit căreia statele din centrul şi estul Europei tratează UE „asemenea unui supermarket”, în ceea ce reprezintă un nou semn al unei relaţii tensionate dintre Paris şi Varşovia, relatează cotidianul britanic Financial Times. 
Într-un interviu acordat mai multor publicaţii europene luna trecută, noul preşedinte al Franţei, Emmanuel Macron, a corelat votul din Regatul Unit cu privire la părăsirea UE cu sosirea unui număr mare de muncitori din Europa Centrală şi de Est şi a avertizat împotriva liderilor statelor europene „ce au o atitudine cinică la adresa UE, de care se folosesc doar pentru obţinerea de capital fără a respecta însă valorile fundamentale ale UE”. Aceste declaraţii au provocat un răspuns imediat din partea prim-ministrului Poloniei, Beata Szydlo, care l-a acuzat de „ostilitate” - o temă reluată zilele acestea de ministrul Economiei, Mateusz Morawiecki. „Atunci când preşedintele Macron afirmă că el nu vrea ca UE să fie tratată asemenea unui supermarket, atunci sunt în acord 100% cu el. Nici eu nu aş vrea ca băncile franceze, supermarketurile franceze să poată desfăşura activităţi economice aici fără nicio barieră, iar şoferii noştri, lucrătorii noştri din construcţii, firmele noastre de consultanţă şi IT să fie supuse acestor restricţii şi impozitelor adiţionale”, a declarat acesta. 
„Este adevărat că sunt mulţi şoferi polonezi pe străzile din Paris sau Amsterdam. Dar pe străzile din Cracovia, Koszalin sau Suwalki sunt multe supermarketuri franceze, bănci olandeze sau companii germane. Din punctul nostru de vedere, am fi foarte bucuroşi să schimbăm rolurile - dar nu ştiu dacă şi lor le-ar conveni acest lucru.” Diviziuni în cadrul UE pe tema refugiaţilor Statele Uniunii Europene sunt divizate pe o linie Est-Vest pe un număr de mai multe probleme - ce variază de la cotele de realocare a refugiaţilor până la regulile şi condiţiile în care angajaţii companiilor din UE pot fi „realocaţi” dintr-un stat membru pentru a lucra temporar în altul. În cadrul aceluiaşi eveniment, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului PiS, văzut ca una dintre cele mai influente voci din politica poloneză, a reiterat ostilitatea Poloniei faţă de încercările Uniunii Europene de a redistribui imigranţii ce cer azil în cadrul uniunii din Grecia şi Italia - o măsură faţă de care şi-au exprimat opoziţia şi Cehia şi Ungaria. 
„Nimeni nu ne va impune o catastrofă socială doar pentru faptul că beneficiem de fonduri europene. Cu toţii ştiţi că mă refer la imigranţii ce vin în număr mare în Europa şi la politica de realocare obligatorie. Conform acordului acceptat de fostul prim-ministru Ewa Kopacz, noi ar fi trebuit să avem 7,000 de persoane aici”, a declarat Kaczynski. „Noi nu am exploatat ţările de unde aceşti refugiaţi vin acum, noi nu ne-am folosit de fosţa lor de muncă şi, în final, noi nu-i chemăm în Europa. După cum am declarat în 2015 în această problemă, suntem gata să luăm parte la programul UE pentru refugiaţi; noi vrem doar să nu avem probleme la care nu am contribuit”, a continuat acesta. Pe de altă parte, liderul principalului partid de opoziţie, Grzegorz Schetyna, a criticat dur guvernul polonez pentru poziţia adoptată, acuzându-l de încurajarea unei „isterii anti-europene”. „Ne uităm şocaţi la cum ne putem pierde libertatea şi independenţa, şi la cum este posibil să umilim atâţi oameni şi să transformăm Polonia într-o ţară de tot râsul în ochii Europei şi ai întregii lumi”