Mișcările de pe scena politico-economică a țării m-au determinat să nu las fără replică, ca om care-și iubește țara, ardeleancă cu bun simț, imaginea viitorului, care mascat dar sigur, se conturează, croit fiind de mâinile dibace ale aleșilor noștri, indiferent de culoare politică, nivel de cultura, etnie sau sex.
Forțarea existentei sub baza Piramidei lui Maslow - da este posibilă - în scurt timp și fără probleme.
Dramatică este - însă lipsă de reacție - oboseală trăsături care ne definesc ca o a două natură.
Media – deși luptă zilnic pentru supraviețuire - a măcinat voința spiritul combativ al națiunii noastre. Nici măcar asta nu pare a fi o problemă. La un moment dat un conlocuitor erudit mi-a spus ,,Azi-miine consumăm posibilitățile existențiale ale nepoților noștri, fără nici o remușcare,,… Fără probleme …și totuși…există una, căt se poate de arzătoare.
Tinerii - și nu numai ei - iau calea pribegiei, al singurătății și umilinței, plecând în toate colțurile lumii. Eu însă-mi fac parte dintre aceștia.
Sunt însă o norocoasă, că m-am intors ACASĂ.
Când mi-am luat rămas bun de la oamenii în rândul cărora am trăit în aceea țară îndepărtată (subliniez ca erau oameni adunați din toate părțile globului, de etnii, religii, culturi și culori diferite), în unanimitate m-au lăsat la drum spunându-mi următoarele:
,,Când respiri aerul curat al minunatei tale țări, când vei fi în sânul familiei și te bucuri de verdele peisajului înconjurător, când iți astâmperi setea cu apa de la robinet chiar, să-ti amintești de noi și … să ne compătimești,,
Puteam să mă consider norocoasă: am avut o Țară unde să mă întorc, dar oare cei mulți care vor vrea și ei să se întoarcă la rândul lor vor mai avea unde?
Pentru ei va mai fi ACASĂ?
Sclavia (oricit de dulce ar fi ea), singurătatea, umilință poți să o înduri ACASĂ, deoarece acasă tu singur hotărești cât și până când înduri.
Când suntem sclavi pe pământ strâin nu putem schimba această stare de lucruri. Sclavia - istoria a demonstrat-o - pe termen lung nu poate fi îndurată.
Să încercăm să păstrăm ”acasă” în splendoarea ințelesului ei.
Inchei, subliniind doar, ca am trăit (muncind ca asistent medical) în DUBAI, tărâmul visurilor multora dintre noi. I Urban, prof.
