HTC 8X – Alternativa cu Windows Phone 8

http://playtech.ro/2012/htc-8x-alternativa-cu-windows-phone-8-review/

Victor Rizescu 15-12-2012

Anul acesta Microsoft a ales sa ne bombardeze cu o multime de variante ale celui mai nou sistem de operare lansat de ei: Windows 8, Windows RT, Windows Phone 8. Alaturi de ei, tot mai multi producatori au ales sa investeasca timp, energie si bani in dezvoltarea de produse compatibile, fie ca vorbim de laptop-uri, ultrabook-uri, tablete sau chiar telefoane mobile.

La capitolul smartphone-uri cel mai implicat producator pare a fi Nokia, care isi pune toate sperantele in terminalele cu Windows Phone 8.

Totusi se pare ca cei de la HTC nu au uitat de vechiul lor partener si au realizat doua telefoane care ruleaza noul sistem de operare Microsoft: HTC Windows Phone 8S si HTC Windows Phone 8X. Cel de-al doilea se vrea a fi un adevarat flagship si a fost pus la grea incercare timp de doua saptamani pe „bancul de probe” din redactia noastra.

Pe parcursul testarii am incercat sa ne lamurim in ce masura HTC 8X cu al sau Windows Phone 8 preinstalat, poate reprezenta o alternativa demna de luat in seama pe langa mult mai celebrele sisteme de operare: Android si iOS.

Nota PlayTech: 8.0

Pro

+ Calitatea materialelor si a asamblarii

+ Design si culori atragatoare

+ Display S-LCD 2 cu 342 ppi

+ Luminozitate ridicata

+ Sunet puternic in casti

+ Amplificare Beats

+ Camera foto de 8MP rapida si performanta

+ Buton foto dedicat

+ Pachetul Office

Contra

- Imaturitatea sistemului de operare, ocupa aproximativ 2,4GB

- Numarul limitat de aplicatii disponibile in Windows Store

- Player audio si video slab implementate

- Absenta unui egalizator si a suportului pentru MKV-uri

- Absenta unui file manager

- Multitasking slab implementat si absenta unui task manager

- Memorie interna limitata ce nu poate fi suplimentata

- Bateria nu poate fi schimbata

- Incalzire excesiva in timpul utilizarii mai ales pe Wi-Fi/3G

- Porneste foarte greu - Booteaza in 45 de secunde

- Pret ridicat

Deputatul Elena Uioreanu: În zona de munte, din Cluj, putem face fabrici de dulceață bio

http://www.stiridecluj.ro/politic/deputatul-elena-uioreanu-in-zona-de-munte-din-cluj-putem-face-fabrici-de-dulceata-bio-video#
Deputatul USL, Elena Uioreanu, ales în Colegiul 9 din zona de munte a județului Cluj, susține că în regiunea în care a ieșit deputatva sprijini apariția unor fabrici de dulceață bio.
”Acolo este zonă de fructe de pădure. Uncentru de colectare nu ar fi un lucru greu de realizat, dar acolo se poate face o mică fabrică în care să faci dulceață naturală, bio. Vin străinii cumpără fructele, fac dulceață și apoi noi cumpărăm dulceața din supermarket.
Acesta este planul meu de care nu am pomenit în campanie. Vreau să fac și pe urmă să vorbesc despre el”, a declarat Elena Uioreanu, deputat USL, ales în Colegiul 9 din zona de munte.
Întrebată în emisiunea Știri de Cluj Live, de joi seara, dacă promite că nu mai candidează în cazul în care nu duce la bun sfârșit acest proiect, Elena Uioreanu a spus că: ”Nu voi candida, dacă de numele meu nu se vor lega lucruri bune pentru oamenii mei din colegiu”.

Ştire în alb-negru Despre Europa, Transilvania, Moldova şi Găgăuzia

http://vox.publika.md/media/politica/stire-in-alb-negru-despre-europa-transilvania-moldova-si-gagauziade-la-prietenul-meu-csaba-szabo-366531.html

In avalanşa pseudo- si cvasinformatiilor ce se reped asupra noastră din mass-media, uite ca nici nu observam acele evenimente care nu fac parte din arsenalul senzationalului, catastrofelor, profetiilor si raului ceea ce se propaga parca de sine, cu şenile proprii. Parcă ştirea, ca atare, ar fi legată strict de scandal, de neînţelegere, zgomot si reflectoare.

Ca un ziarist maghiar din Transilvania – şi în acest sens un cetăţean al Europei Unite – observ cu amărăciune, că despre Republica Moldova în România abia apar ştiri pozitive, civice, care ar demonstra eforturile moldovenilor depuse pentru o lume mai bună, mai europeană. În rândul minorităţii maghiare ştirile despre partea estică a Prutului sunt practiv inexistente, fiindcă maghiarii din Transilvania au tradiţia cititului ziarului local sau regional maghiar – mai puţin cotidianele bucureştene.

Acele puţine informaţii care ajung la ei, sunt practic preluări din cotidiane politice, talk-show – uri cu iz electoral, sau emisiuni semi-tendenţioase, care de obicei trateaza evenimentele din Republica Moldova ca nişte “story”-uri egzotice – ştiri care vin dintr-o lume foarte îndepărtată, de care suntem separaţi geografic de sute de râuri, munţi şi deşerturi.

Un exemplu ar fi vizita Merkel, un eveniment major in istoria Moldovei noi – Moldovei care bate la uşile Europei. Trei informaţii “de bază” au apărut in România despre această vizită, şi toate trei aveau scopul – voit sau involuntar – de a minimaliza evenimentul, şi în general de a sugera subtil meselor: in Republica Moldova se petrec numai lucruri neserioase, infantile, caraghioase. Adică: acestă ţărişoară nu este capabilă de o viaţă independentă reală.

Prima ştire era cu furatul gazonului (haha), al doilea cu buteliile de vin primite de doamna cancelar (haha), al treilea atentatul “unui locuitor din Găgăuzia” (huuu). Despre acele discuţii care ţin in febră Europa responsabilă – adică soarta Republicii Moldova in braţele Rusiei si Transnistriei şi a unei Găgăuzii care îşi găseşte tot mai bine conturat locul pe hartă – abia-abia câteva trimiteri.

Desigur, un ziarist care citeşte presa occidentală – şi mai are si obiceiul de a se informa pe teren –, se conturează clar, că soarta Republicii Moldova nu mai este treaba exclusivă a populaţiei sale, ci pe undeva si al cetăţenilor Europei Unite. Adică mie, unui maghiar din România, nu-mi este totuna că la câteva sute de kilometri de Cluj sau Secuime ce ţară, comunitate se zbate cu probleme economice, politice şi mai ales civice. A fi european inseamna sa fi responsabil, inseamnă să vezi in ansamblu, inseamnă să crezi in acele idealurile care au făcut Europa cetatea civilizaţiei moderne.

Sunt conştient, că vor fi destui care o să spună, “ce vrea mă unguraşul ăsta… să meargă în Ungaria cu aceste idei”. Sunt conştient de acest lucru, şi nu mă supăr, deoarece libertatea opiniei este sacră. Ca şi informaţia de altfel – aceea informaţie, care parcă îngheaţă trecând Prutul.

Începeam cu avalanşa ştirilor colorate, şi cu bulgărele uriaş de zăpadă a pseudo- si cvasinformaţiilor ce se reped spre noi din mass-media. După zeci de ani de dictatură oamenii au nevoie de lumină şi culori. Sunt însetaţi de lumină şi culori. Este un fenomen normal – si nu numai in partea estică a Europei.

Ce se întâmplă însă cu ştirile “nesenzaţionale”, alb-negre? Ce soartă poate să aibă o ştire în care oamenii nu se bat între ei, nu urlă “jos cu el”, nu se trag cu pistoale spre semeni şi nu curge neonul reclamelor din ochii femeilor supra-frumoase?

Ce pot eu face cu o ştire care se leagă de Republica Moldova, de Găgăuzia şi de minoritatea maghiară din Transilvania? Cui mă pot adresa cu bucuria unui rezultat real în greaua experienţă de a apropia popoarele din, şi în vecinătăţile Arcului Carpatin?

Cei care au păreri total diferite de ale mele despre convieţuire popoarelor europene ar spune acum: „Păi du-te cu ştirile astea la ai tăi, la ungurii tăi…”

Ei, n-am unde să mă duc la „ai mei”.

Vizita unor pedagogi şi studenţi din Găgăuzia în instituţiile culturale ale maghiarilor din Cluj – care a a vut loc in 7-8 decembrie – abia a avut ecou în presa maghiară din Transilvania. Evenimentul având loc cu o zi înainte de alegerile parlamentare, presa a evitat acest eveniment, gândindu-se, că dacă e vorba despre găgăuzi, ce altceva poate fi, decât ceva politic, ceva ce are legătură cu campania unora sau altora.

Şi aşa s-a întâmplat, că vizita acestor pedagogi şi studenţi la directorii liceelor maghiare de elita din Cluj – şi la unele şcoli cu predare mixtă (română şi maghiară) – au trecut aproape fără ecou. Două ziare on-line (Erdely.ma şi Magyar Szo), Radio Cluj – red.maghiară şi TVR Cluj – red.română au dat „pe post” un interviu cu profesoara de română din Komrat Lidia Ostaş, şi cam atât…

Deşi aceşti găgăuzi au fost invitaţi la Cluj de Clubul Ziariştilor Maghiari Corbul Alb, fără nici un „mesaj electoral”, ci pur şi simplu sub egida ideii de a ne cunoaşte mai bine. Cei care au fost prezenţi la lecţia deschisă a doamnei Lidia pot demonstra ce interes enorm există faţă de Moldova, de găgăuzi, de autonomia lor, de limba lor, despre „ruşi”… Elevii maghiari al clasei a 10-a au rugat-o să scrie ceva pe tablă în găgăuză. – Ce să scriu – intreba Lidia în română. Răspunsul „maghiar” era unul generator de emoţii: scrieţi-ne cum se spune în găgăuză TE IUBESC…

Această sclipire a minţii tinerilor m-a făcut să scriu aceste rânduri. Uite, că avem genereţii noi, care încep să văd prin altă prismă convieţuirea, şi problemele stringente…

Daţi-mi voie să cred în viitor. TE IUBESC… – ne învaţă elevii maghiari al clasei a 10-a din Liceul Onisifor Ghibu Cluj.

Aşa se vor transforma cu timpul ştirile alb-negre în informaţii înfăşurate în culori. Culorile Europei.

Csaba SZABO

Corbul Alb-Fehér Hollók Médiaklub

T

10 REGULI de urmat când plantezi un POM FRUCTIFER

http://ro.stiri.yahoo.com/10-reguli-de-urmat-c%C3%A2nd-plantezi-un-pom-fructifer23423423443.html

Dan Arsenie | Yahoo! News – 2 nov. 2012

Cea mai bună perioadă din an pentru a planta pomi fructiferi este 20 octombrie - 20 noiembrie. Cum suntem în plin sezon de plantat, vă oferim câteva sfaturi de la specialiştii în pomicultură.

Regula spune că, în sezonul de toamnă, momentul cel mai prielnic pentru plantarea pomilor fructifer este cu două săptămâni înainte de îngheţ. Cum meteorologii au anunţat o iarnă grea, care ne va surprinde încă de la începutul lui decembrie, se pare că următoarele două săptămâni sunt cele ideale pentru această activitate.

Pomicultorii au câteva sfaturi pentru cei care vor să se apuce de grădină (sau, de ce nu, o livadă) în perioada următoare:

1. Înaintea plantării-propriu zise se sapă gropi de 50-60 de centimetri lăţime, 50-60 de centimetri lungime şi 50-60 de centimetri adâncime. E bine să săpaţi aceste gropi cu câteva zile sau săptămâni înainte;

2. Se fasonează rădăcina pomului. Fasonarea rădăcinii implică îndepărtarea rădăcinilor vătămate şi scurtarea vârfurilor la cele lungi;

3. Pomul se introduce apoi într-o mocirlă. Aceasta se compune din balegă proaspătă de bovine, pământ şi apă. Aveţi grijă care fiecare ramificatie să fie acoperită cu această compoziţie;

4. Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră. Dacă nu aţi întrebat vânzătorul, puteţi să vă orientaţi după punctul de altoire. Acesta trebuie să se afle la 2-3 cm deasupra nivelului solului. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcini, se efectuează tasarea prin călcare;

5. La plantare, folosiţi, pe lângă pământ, şi gunoi fermentat de grajd. Atenţie, nu folosiţi gunoi proaspăt, deoarece compromiteţi şansele ca pomul să se prindă. Folosiţi 10-15 l de apă pentru a uda;

6. E bine ca, atunci când săpaţi groapa, să aşezaţi pământul scos în două grămezi: una cu pământul de deasupra (primii 20 de cm) şi cealaltă cu restul. Când plantaţi pomul, puneţi pământul scos de deasupra la fund şi cel scos de la fund deasupra.

7. Plantarea se face astfel: Se face un muşuroi sub rădăcinile pomului, pe fundul gropii. Apoi, se trage pământul cât să acopere rădăcinile, se calcă, se pun 4-5 kg bălegar bine putrezit, se trage un nou strat de pământ şi se calcă, iar peste nivelul gropii se face un muşuroi care în primavara se nivelează;

8. Trebuie să ştiţi că adăugarea de îngrăşăminte chimice este total contraindicată. Aacestea micşorează mult şansele ca planta să se prindă;

9. Dacă decideţi să puneţi mai mulţi pomi, distanţa dintre ei trebuie să fie de minimum 4-5 metri. Excepţie fac vişinii, care se pot planta la 3 metri unul de celălalt. Perii, prunii, caişii, piersicii pot fi plantaţi la 4 metri unul de altul, iar merii şi cireşii, la 5 metri;

10. Pentru ca pomul să crească drept, puteţi înfige în groapă - de preferinţă înainte de plantare, pentru a nu afecta rădăcinile pomului - un par înalt. Legaţi pomul de acest par.

Următoarea perioadă propice plantărilor de pomi fructiferi este 1 martie - 20 aprilie.

UDMR Cluj este prima formaţiune care şi-a validat la Bucureşti întreaga listă de candidaţi pentru parlamentare VIDEO

http://www.provincianews.ro/udmr-cluj-este-prima-formatiune-care-si-a-validat-la-bucuresti-intreaga-lista-de-candidati-pentru-parlamentare-video_1857

Joi, 11 Octombrie 2012 18:22

UDMR Cluj este prima formaţiune care şi-a validat la Bucureşti întreaga listă de candidaţi pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie. Singura incertitudine apare în cazul lui Eckstein-Kovacs Peter, care ar putea renunţa la candidatură pentru o funcţie mai înaltă, cea de avocat al poporului.

Reunit la Cluj, Consiliul Permanent al UDMR a validat 407 din cei 452 de candidaţi ai Uniunii. Pentru judeţul Cluj au primit unda verde toţi cei 14 candidaţi.

CANDIDAŢII UDMR CLUJ - Camera Deputaţilor 

colegiul 1 - Olah Emese

colegiul 2 - Peter Istvan

colegiul 3 - Csoma Botond

colegiul 4 - Kinizsi Zoltan

colegiul 5 - Torok Balint

colegiul 6 - Szasz Stefan-Rudolf

colegiul 7 - Hegedus Csilla

colegiul 8 - Balogh Andras

colegiul 9 - Okos-Rigo Denes

colegiul 10 - Mate Andras Levente

Printre cei care vor încerca să obţină un loc de deputat în Cluj-Napoca merită remarcaţi consilierii locali Olah Emese şi Csoma Botond. Vor căuta mandate de deputat în judeţ, printre alţii, fostul viceprimar al Gherlei, Torok Balint, consilierul judeţean Okos-Rigo Denes, dar şi liderul UDMR Cluj, Mate Andras Levente, care va încerca să-şi conserve mandatul dede deputat în colegiul 10. IESE CARTON 1

CANDIDAŢII UDMR CLUJ - Senat

colegiul 1 - Laszlo Attila

colegiul 2 - Eckstein-Kovacs Peter 

colegiul 3 - Lorinczi Zoltan-Laszlo

colegiul 4 - Vakar Istvan Valentin

Fost preşedinte al UDMR Cluj şi fost viceprimar, Laszlo Attila va încerca să revină în prim-planul vieţii politice în calitate de senator al colegiului 1, în vreme ce fostul senator şi consilier prezidenţial Eckstein-Kovacs Peter îşi va mai încerca o dată norocul în colegiul 2 pentru senat, tot ân Cluj-Napoca. În cele două colegii senatoriale din judeţ vor intra în luptă vicepreşedintele consiliului judeţean, Vakar Istvan, şi colegul său Lorinczi Zoltan. IESE CARTON 2

În ipoteza în care Eckstein va ieşi din competiţie, în colegiul 2 petru Senat se va muta Laszlo Attila, în vreme ce în colegiul 1 Uniunea va desemna un alt candidat.

Conducerea județeană al PCM-ul s-a schimbat. Domnul Keizer Robert a devenit președintele organizației pe județul Cluj

In urma cu câteve zile a avut loc alegeri la comitetului județean PCM Cluj. In urma dezbaterilor vechea conducere și-a înaintat demisia și a fost  propus și votat o nouă conducere în fruntea conducerii județene Cluj.

Din noua conducerea fac parte membrii tineri dar cu experiență, dat fiind că unii au fost președinți pe orașele Cluj și Huedin. Astfel în funcție de președinte pe județ a fost ales domnul Róbert Keizer (fost președinte organizației municipiului Cluj-Napoca), iar în funcție de vicepreședinte a fost ales domnul István Buzás (fost președinte organizației Huedin). Ambele persoane au depus eforturi susținute pentru partid și cei prezenți au fost foarte bucuroși că la conducerea județeană au fost aleși oameni capabili și de acțiune, de care trebuie să țină seamă și conducerile altor partide. Ei au la activ foarte multe activități cu care numai puține organizații se pot mâdrii. Ca să putem enumera ar trebui să avem spațiu mult mai mare, dat fiind că cei doi au fost foarte activi în Departamentul Economic și de Dezvoltare Teritorială.    

Ca și o nouătate se poate aminti că și la județ - asemănător Clujului - a fost aleasă în funcție de președinte executivă o reprezentantă al sexului frumos și anume d-na Imola Urbán! Prezența ei în colectivul de conducere aduce și o recunoaștere membrilor pentru munca depusă de către femeile din rândul partidului civic.

In Comitetul Judetean au mai fost aleși și Rácz Zoltán, Kelemen Zoltán, Vincze János, Tasnádi Zsolt, și Bálint Lidia. Toți au la activ o bogată experiență și sunt doritori de a face și mai mult pentru toți maghiari, din județ. 

Programul președintelui a fost unamim acceptat deși ea conține foarte multe datorii și răspunderi precum foarte multă muncă!

Se poate spune că domnul Keizer și-a câștigat increderea și aprecierea membrilor PCM după o serie lungă de realizări cu obiective finalizate. 

Domnia sa dorește o conlucrare cu toate formațiuni și v-a căuta să aducă alternativa civică la valoarea lui pentru a fi acceptat de toți

Domnul președinte Keizer a arătat că v-a continua crearea noilor departamente ptr că pe lângă departamentul economic și departamentul sportiv sunt necesare și altele știind că specialiștii trebuie să aibă un cuvânt major. După spusele sale: domnilor a trecut vremea cuvintelor... după muncă mâncăm și abia după aia spunem povești de seară...  

Civicul Ardelean      

Strada Oașului va fi terminată în această toamnă, dacă nu apar ”complicații” - FOTO

http://www.stiridecluj.ro/politic/strada-oasului-va-fi-terminata-in-aceasta-toamna-daca-nu-apar-complicatii-foto

Asfaltarea străzii Oașului urmează să fie terminată în această toamnă, dacă nu vor apărea ”complicații”, a anunțat primarul Emil Boc. 

”Strada Oașului are 3,1 kilometri. Astăzi, strada este realizată în proporție de 70%. Obiectivul nostru este ca în această toamnă, dacă nu mai apar complicații deosebite, să terminăm de asfaltat și de a reda strada locuitorilor din această zonă. De la una impracticabilă, la o stradă cu nouă metri lățime, cu trotuare pe ambele părți. Am întâmpinat și întâmpinăm dificultăți pe această stradă cu privire la drenarea pârâurilor și a apelor care curg spre această stradă, cu zidurile de sprijin care trebuie făcute pe o porțiune extinsă și cu lucrările de utilități, canalizare, electricitate și termoficare, care trebuie finalizate până când tragem ultimul strat de asfalt”, a precizat Emil Boc. 

Edilul a mai spus că investiția în acest drum se ridică la 17 milioane de lei. ”Cei 3,1 kilometri sperăm să îi redăm locuitorilor din zonă în această toamnă, sub rezerva apariției unor lucrări neprevăzute. Lucrările decanalizare sunt ample, zidurile de sprijin sunt numeroase. Lucrarea costă 17 milioane de lei fără TVA, deci este o investiție majoră a municipalității, pentru că și oamenii din această zonă sunt plătitori de impozite șitaxe la primărie și au dreptul să beneficieze de asfalt, bec și canalizare”, a mai spus edilul.

Zilele Recoltei la Târgul Produs de Cluj

          Consiliul Judeţean Cluj împreună cu Asociaţia Produs de Cluj vă invită să participaţi la “Zilele Recoltei la Târgul Produs de Cluj”. Evenimentul se înscrie în cadrul celei de-a XII-a ediţii a târgului Produs de Cluj şi se va desfăşura pe durata a trei zile, între 21 şi 23 septembrie, în locaţia deja consacrată în Cluj-Napoca, respectiv în parcarea supermarket-ului Cora. 

          Festivitatea de deschidere a târgului va avea loc vineri, 21 septembrie, ora 18.00, şi va fi urmată de la ora 21.00 de un recital extraordinar al Angelei Rusu.

          Totodată, sâmbătă, 22 septembrie 2012, începând cu ora 21,30, Târgul Produs de Cluj va avea un invitat surpriză în persoana cunoscutului interpret de muzică populară Aurel Tămaş. Momente artistice de excepţie vor avea loc de asemenea, în fiecare zi a târgului, începând cu ora 14:00, când vor evolua peste 300 de artişti, solişti vocali, instrumentişti şi dansatori, iar serile de sâmbătă şi duminică se vor încheia cu recitaluri susţinute de Marius Ciprian Pop, respectiv Florentina şi Petre Giurgi.

În cadrul târgului vor fi amenajate 60 de standuri cu peste 120 de producători, membri ai Asociaţiei Meşterilor Populari, Asociaţiei Artizanul Dej, Slow Food Transilvania, Slow Food Turda, Asociaţiei Crescătorilor de Ovine Mioriţa. De asemenea, şi-au anunţat participarea producători de legume, fructe şi flori din Turda, Râşca, Jucu, Apahida precum şi micii producători de brânzeturi şi produse tradiţionale din carne. Totodată, în cadrul târgului vizitatorii vor putea degusta şi achiziţiona miere de albine, sucuri naturale, must, diverse ceaiuri şi tincturi, uleiuri presate la rece, pâine de casă sau palaneţe şi, de asemenea, vor putea achiziţiona produse naturale pe bază de lavandă. Pe lângă micii producători, la eveniment vor fi prezente companii de renume din judeţul Cluj precum Napolact, Prodvinalco, Arovit, Comlact, Cosmfan, Bonas, Farmec, Ursus şi Agrotransilvania.

“Zilele Recoltei la Târgul Produs de Cluj” constituie un bun prilej şi pentru cei cca. 25 de producători de legume şi fructe de a-şi prezenta în faţa publicului recoltele obţinute pe terenurile din Râşca, Jucu, Sânnicoară, Mintiu Gherlii, Bădeni, Dezmir, Chinteni, Floreşti precum şi din alte localităţi ale judeţul Cluj.

Nu au fost uitaţi nici copiii, aceştia putând participa la atelierele de sculptură în fructe şi legume, sau să petreacă în parcul de distracţii special amenajat în acest scop. Totodată, copii vor avea ocazia de a se iniţia în tainele picturii pe sticlă, meşteşugurilor populare precum şi la standul de lego.

Expoziţia cu vânzare direct de la producători “Zilele Recoltei la Târgul Produs de Cluj” va fi deschisă vineri între orele 12.00 -22.00, iar sâmbătă şi duminică între orele 9.00 şi 22.00. Vizitatorii târgului vor putea participa gratuit la deja tradiţionala tombolă cu câştiguri constând în produse tradiţionale.

“Despre România se spune că are potenţial agricol. Noi nu ne mulţumim să spunem, noi promovăm produsele autohtone, cu convingerea că asemenea evenimente aduc producătorii mai aproape de consumatori. Pe de altă parte, România are ceva ce occidentul a cam uitat – o tradiţie în prepararea conservelor de casă. Prin intermediul acestui târg sprijinim păstrătorii acestei tradiţii prin oferirea posibilităţii de a cumpăra direct de la producători produse de sezon, de cea mai bună calitate şi la un preţ bun. În acelaşi timp, îi invităm pe toţi clujenii şi nu numai să profite de această excelentă oportunitate de a-şi petrece în mod plăcut şi util sfârşitul de săptămână, într-o atmosferă extrem de reconfortantă şi cu un puternic specific local”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, domnul Horea Uioreanu. 

Biroul de presă

Preşedintele PCM propune fuziunea celor trei formaţiuni politice maghiare din România

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Presedintele_PCM_propune_fuziunea_celor_trei_formatiuni_politice_maghiare_din_Romania_0_777522560.html#

20 septembrie 2012, Cerasela Iancu

Szasz Jeno, preşedintele PCM

Preşedintele Partidului Civic Maghiar (PCM), Szasz Jeno, declară că le-a propus liderilor UDMR, Kelemen Hunor, şi Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor, fuziunea celor trei formaţiuni politice, într-o nouă organizaţie, denumită "Uniunea Maghiarilor".

Szasz Jeno a spus, joi, într-o conferinţă de presă, că cele trei formaţiuni politice maghiare din România ar trebui să fuzioneze şi să creeze o nouă organizaţie sau un nou partid, care să fie numit eventual "Uniunea Maghiarilor", transmite Mediafax.

El a afirmat că a lansat această propunere, într-o scrisoare, liderilor UDMR, Kelemen Hunor, şi Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor.

"Noi, PCM, acum am propus Uniunea Maghiarilor ca o nouă organizaţie juridică, ca să participăm împreună la alegerile parlamentare. Ca să fie ca o naţională, dacă vorbim într-un limbaj sportiv. Să nu trimitem cluburi la alegerile parlamentare, ci o echipă comună, ca şi o naţională, pentru noi toţi, care să ne reprezinte pe toţi. Sperăm că această iniţiativă va avea susţinere şi din partea UDMR şi a PPMT. Am trimis o astfel de scrisoare şi domnului Kelemen Hunor şi domnului Toro T. Tibor", a spus Szasz Jeno.

El a adăugat că se pot discuta mai multe variante legate de crearea noii organizaţii politice - ori prin fuziunea formaţiunilor politice existente, ori prin formarea unui partid care să "deservească organizaţiile componente la alegerile parlamentare".

Preşedintele PCM a arătat că aceasta este "o ofertă", care rămâne deschisă, întrucât "se poate discuta şi despre denumire şi simbol".

"Am putea face noi, cele trei organizaţii existente, un partid care să ne deservească la alegerile parlamentare, în funcţie de proporţiile obţinute la alegerile locale. Aceasta înseamnă că din zece locuri parlamentare, opt trebuie să fie din partea UDMR, iar câte unul din partea PCM ş PPMT. Dacă este adevărat ce a spus UDMR cu ocazia alegerilor locale, că fiecare maghiar contează, atunci chiar că la alegerile parlamentare fiecare maghiar ar trebui să conteze şi, dacă dorim să avem fiecare reprezentanţii noştri în Parlament, aceasta ar fi soluţia cea mai raţională şi mai reală. Un partid de sine stătător, ca să nu ne confruntăm cu schimbarea pragului electoral de la 5% la 8%", a spus Szasz Jeno.

El a adăugat că, în cadrul noului partid, care nu va avea denumirea de UDMR, "nici simbolul vechi de lalea stilizată", fiecare dintre formaţiunile politice componente ar urma să funcţioneze ca o platformă politică, cu propria ideologie.

Szasz a afirmat că, având în vedere rezultatele obţinute în alegerile locale, "UDMR poate să fie un partid dominant care poate să refuze orice ofertă", însă, dacă refuză oferta sa de colaborare, chiar dacă va câştiga majoritatea voturilor maghiarilor şi la alegerile generale, "nu rezolvă problema comunităţii".

Pe de altă parte, a spus liderul PCM, el personal nu vede rostul participării individuale a formaţiunii sale sau a PPMT în alegerile parlamentare.

"Dacă există voinţă, există soluţii. (...) Soluţii tehnice ar exista. Sau să schimbăm denumirea uneia din cele trei organizaţii şi să spunem că asta va fi organizaţia tuturor maghiarilor, naţionala, şi transcriem statutul partidului respectiv şi ajunge să fie o organizaţie a noastră, a tuturor. Dacă ajungem la soluţia că noi ar trebui să facem acest lucru, după un protocol bine pus la punct, am fi deschişi şi la această variantă. Dacă ajungem la naţională, căpitan de echipă ar trebui să fie Kelemen Hunor?, a spus Szasz Jeno, adăugând că va aştepta răspunsurile celorlalţi lideri maghiari până la Congresul extraordinar al PCM, din 13 octombrie.

Liderul PCM a arătat că a convocat Congresul extraordinar întrucât există nemulţumiri ale filialelor judeţene faţă de prestaţia partidului în alegerile locale.

Cel mai tânăr traseist din Parlament: „A fost un proces de maturizare“

http://www.adevarul.ro/actualitate/Cel_mai_tanar_traseist_din_Parlament-_-A_fost_un_proces_de_maturizare_0_776922649.html

20 septembrie 2012,  Mihai Voinea,Cristian Delcea 

FOTO: MARIAN VILĂU

Tânărul traseist Florentin Gust, în plin proces de maturizare politică

Deputatul Florentin Gust (33 de ani), finul lui Mircea Geoană, vorbeşte despre compromis, păcatele tinereţii în Parlamentul României şi traseism politic de mare viteză.

„Adevărul" continuă seria de articole despre tinerii deputaţi ai României. E prima generaţie de politicieni care n-a fost educată în comunism. La Revoluţie aveau 9, 10, 11 ani. Aşteptările societăţii au fost imense: vin ei, tinerii! Dar, după aproape un mandat, puţini au reuşit să spună ceva în politică. Stau în partide şi votează cu grupul sau schimbă formaţiunile politice după interese numai de ei ştiute. În discuţiile cu tinerii politicieni am sesizat metehne ale „vulpilor bătrâne". La început spun: „Hai repede că mă grăbesc, am ieşit din plen pentru voi". Şi apoi nu mai scapi de ei. 

Ne întindem la discuţii care nu duc nicăieri, ne batem peste genunchi unii pe alţii: „Sunteţi prea sceptici, voi, ziariştii tineri. Hai mă, fiţi mai optimişti, ce dracu'!". Primim invitaţii: „Veniţi pe la mine prin colegiu să jucăm un tenis".

Deputatul craiovean Florentin Gust are 33 de ani şi este un recordmen în traseismul politic.

Într-un an a schimbat de trei ori partidul. Unde mai pui că în timpul ăsta a fost şi independent câteva luni. Ascensiunea lui politică a început după ce a devenit liderul studenţilor craioveni. Singur şi-a croit drumul, n-a fost ajutat de părinţi. Părinţii lui au fost muncitori la „7 Noiembrie" Craiova. Şi totuşi...

Florentin Gust:

 Mi-am făcut, până la urmă, o rudă în politică: pe Mircea Geoană, care îmi e naş. Eram deja deputat ales când l-am pus naş. Aşa am considerat eu, că domnul Geoană poate să îmi fie părinte spiritual.

„Adevărul": N-aţi avut un coleg de facultate, prieten de bere, pe care să-l puneţi naş? V-aţi oprit tocmai la Geoană?

Dar şi cu domnul Geoană pot să ies la bere, nicio problemă. În 2008 am fost cooptat în PSD de domnul Geoană. El a „vânat" tineri pe care să-i pună pe listă. Am interacţionat cu el din calitatea de preşedinte al studenţilor pe România. Aşa i-am cunoscut pe Iliescu, Oprescu, Năstase, Geoană. Aveam divergenţe cu oamenii politici. 

Eraţi tânăr şi v-aţi lovit de Iliescu, Năstase, Geoană. Cum vi s-au părut oamenii ăştia?

...Nu există în România om politic perfect.

Cum e omul politic perfect?

Face cât mai puţine compromisuri. La noi, oamenii politici au făcut foarte multe compromisuri în ultimii 22 de ani. 

Dumneavoastră aţi făcut compromisuri? 

În sensul că am închis ochii. Pot spune că am făcut unele compromisuri. E un compromis că de multe ori trebuia să fiu mult mai vocal în Parlament.

Tindeţi către omul politic exemplar?

Nu mi-am propus asta. Nu trebuie să îţi propui să devii perfect. Îţi propui să joci cât mai corect faţă de cei care te-au trimis acolo. Iar pe mine m-au trimis cei din Craiova. 

Oamenii intră în politică să se îmbogăţească?

E o generalizare. Declaraţia mea de avere e la fel ca atunci când am intrat în politică. Eu, dacă îmi propuneam să fac bani, făceam bani. Eu mi-am propus să fac politică.

Ce ţinte aţi avut ca politician?

Am intrat cu elanul de a schimba multe. Mi-am dat seama că nu poţi să schimbi multe peste noapte. Ce vreau să fac? Eu aş vrea să extindem numărul de parlamentari. Toată lumea spune că trebuie restrâns acest număr. Dar eu cred că atunci când sunt mai mulţi, pot să-şi dea mâna mai mulţi care au intenţii bune. Când sunt mai puţini... Ştiu, e o idee nepopulară şi năstruşnică. 

N-ar fi cam mare cheltuiala?

Parlamentul României consumă într-un an cât doi kilometri de autostradă.

Adică 10 milioane de euro?

Nu, doi kilometri de autostradă din aia... Ştiţi foarte bine că am avut autostrăzi cu 40 de milioane de euro pe kilometru. Deci, atâta costă democraţia în România. Nu se poate fără Parlament.

Altceva. Ce mai vreţi să faceţi?

Eu sunt la Comisia de Educaţie şi aş vrea să fie un singur manual de istorie pentru toţi elevii, aşa cum istoria e una singură, nu la Bucureşti într-un fel şi la Craiova în alt fel. Mai vreau să dau legea practicii. Absolvenţii de studii superioare să facă mai multă practică încă din şcoală. Angajatorii şi universităţile să găsească o formulă prin care studenţii să facă practică. 400.000 de studenţi termină facultatea şi habar nu au de practică.

Spuneţi că defectele politicienilor români ţin de compromisuri. Nu e un compromis şi faptul că aţi schimbat de patru ori partidul într-un an?

La prima impresie aşa pare. Că am fost oportunist. Nu-i condamn pe cei care cred asta. Dar eu am putut să fac lucrul ăsta pentru că am fost un om liber. Au fost certuri interne. Când m-am revoltat, am făcut nişte gesturi, spre deosebire de alţii, care negociază pe la spate. Eu când m-am supărat, am înjurat şi am plecat. 

Dar aţi ieşit din PSD, aţi trecut pe la alte partide şi v-aţi întors în PSD. S-a schimbat PSD-ul într-un an câtă vreme aţi fost pe la alte partide?

Nu e vorba de asta. În comparaţie cu ce am văzut peste tot este cea mai bună decizie. Şi e vorba şi de o maturizare a mea, până la urmă. 

Acum aţi dat o nouă definiţie pentru traseismul politic: e un proces de maturizare.

Dacă vreţi să o daţi aşa, OK, sunt traseist. Dar e mai traseist ăla care are afaceri cu alte partide, indiferent de guvernare. 

Deci aţi fost la PSD, aţi trecut în PC, apoi independent, apoi la PDL pentru ca să vă întoarceţi la PSD. Toate astea într-un an.

Deci, eu am plecat din PSD pentru că nu am fost lăsat să candidez la Primăria Craiovei. Am zis că în PC pot să mă exprim. Am sprijinit-o pe Olguţa Vasilescu. Independent am ajuns atunci când a fost dat Mircea Geoană afară din PSD, iar eu am zis că plec din USL pentru că nu e corect să fie dat afară un fost preşedinte. A fost o rebeliune a mea. La PDL am intrat ca să-l blochez pe Antonie Solomon să ajungă candidatul PDL la primărie, şi l-am blocat. Am stat trei săptămâni, după care am plecat înapoi la PSD. 

Deci a fost un artificiu intrarea în PDL?

Da, i-am păcălit pe Antonie Solomon şi PDL-ul. 

Nu aţi luat exemplu de la Coposu care a stat toată viaţa ţărănist.

Dar pe Kennedy nu vreţi să-l luăm exemplu? Preşedintele Americii. A trecut prin şapte partide. Fiecare are personalitatea lui.

Ideologic cum aţi rămas după atâtea viraje la stânga şi la dreapta?

Ideologic, eu sunt de stânga. Din păcate, partidele din România nu au ideologie de stânga sau de dreapta. Am văzut guvern de stânga cu măsuri de dreapta şi viceversa. 

"Puteţi să mă daţi ca un exemplu negativ de tânăr politician. Dar vedeţi că sunt şi tineri în regulă, pe care puteţi să-i lăudaţi: Alina Gorghiu, Nicu Bănicioiu.''

Florentin Gust parlamentar

Sărmană ţara noastră

Săptămâna de muncă a unui deputat începe luni la ora 16.00. Să aibă timp să vină din teritoriu. Stă pe la Parlament până miercurea. Joi şi vineri e în colegiu şi primeşte audienţe sau mai face... una-alta. Sâmbăta şi duminica e liber. Luni pe la prânz iar pleacă la Bucureşti. 

„Scrieţi despre ăia care chiar fac rău. Mă găsirăţi pe mine..."

De ce intră tinerii de azi în politică?

Nu pentru idei. Intră pentru că au o simpatie pentru un lider, pentru un grup de tineri care se simt OK în partidul respectiv. Nu pentru ideologie. 

Intră şi unii care vor să scape de sărăcie.

Ăştia se cern în timp.

Cum aţi defini social-democraţia?

Are multe definiţii. Dacă vreţi să intrăm în asta, vorbim trei ore de acum încolo.

Aţi fost printre iniţiatorii legii prin care Craiova a devenit oraş-martir al Revoluţiei. De ce merita Craiova asta?

Pentru că au murit oameni.

Câţi oameni au murit?

N-am o cifră exactă.

Moartea unor oameni nu e o condiţie suficientă pentru ca un oraş să devină martir. 

Nu. Aveţi o precepţie greşită. Oraşele-martir sunt cele în care au murit oameni. 

Dar despre indemnizaţiile revoluţionarilor ce spuneţi? Le merită?

Eu cred că ar trebui să ia bani doar cei care au fost răniţi sau au pierdut rude. Cei care au participat nu au făcut-o pentru bani şi nu ar trebui să-i ia.

Aţi putea să daţi o lege permanentă în sensul ăsta.

Aş putea multe... Din păcate, suntem puţini care putem.

Dacă mâine se hotărăşte în PSD să se redea indemnizaţiile pentru revoluţionari, firesc ar fi ca dumneavoastră să votaţi împotrivă. Ce veţi face? 

Ce să fac? Stau jos deocamdată. După ce am luat bobârnace am înţeles că nu tot timpul punctul meu de vedere este cel corect. Foarte mulţi colegi vor spune că n-am dreptate. Şi eu voi accepta.

Alt compromis.

E un compromis, da. Dar poate au dreptate ei şi greşesc eu. Poate chiar s-au riscat ăia şi trebuie recompensaţi. 

De ce nu votaţi cum vă taie capul, cum credeţi că e mai bine pentru ţară? Am văzut că votaţi toţi de la PSD într-un fel şi toţi cei de la PDL în celălalt fel...

Şi eu am crezut în asta. Dar, când faci aşa, eşti dat afară din partid. 

Şi ţineţi de locul din partid?

Nu ţin de loc. Dar trebuie să ai maturitatea să îţi dai seama că nu poţi avea un punct de vedere în toate. 

Şi ce? Eşti dat afară din partid, devii independent.

E, acum vorbim aşa... Eu pe probleme de învăţământ îmi susţin punctul de vedere chiar dacă supăr. Pentru că e specialitatea mea.

Care e cea mai mare realizare în acest mandat?

Că am reuşit să îmi impun, de multe ori, punctul de vedere în PSD. Şi am mai reuşit să le schimb optica tinerilor din Craiova cu privire la ce înseamnă să te baţi pentru nişte lucruri. În Parlament am reuşit să influenţez câte un amendament la multe legi.

Veţi mai candida la următoarele alegeri?

Da.

Da...

Voi acuma o să scrieţi un articol rău despre mine. M-am prins de la început, că ştiu ce înseamnă presa. Dar scrieţi şi voi despre ăia care chiar fac rău. Mă găsirăţi pe mine... 

CV - Florentin Gust Băloşin
- Data şi locul naşterii: 15 aprilie 1979, Craiova (Dolj)
- Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Craiova
- 2002 - 2006 - Preşedinte al organizaţiilor studenţeşti de la Universitatea Craiova
- 2004 - 2005 - Preşedinte al Uniunii Studenţilor din România
- 2006 - 2008 - Director al Televiziunii «U» Craiova
- Parcurs politic:
- 2006 - mai 2011 PSD
- mai 2011 - noiembrie 2011 PC
- noiembrie 2011 - martie 2012 independent
- martie 2012 - aprilie 2012 PDL
- aprilie 2012 - prezent PSD
De bine
„Pregătesc un proiect de lege prin care toţi olimpicii României să-şi aleagă orice job în instituţiile de stat ale României cu un salariu minim de 1.000 de euro. Să fie create locuri pe profilurile pe care vor ei să exceleze. La fel pentru şefii de promoţii de la universităţile de stat".
De rău
Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat cu privire la o firmă pe care Gust nu a trecut-o în declaraţia de avere. El spune că firma figurează în Registrul Comerţului dar, totodată, nu a fost niciodată înfiinţată. Firma avea profilul mass-media. Gust voia să facă o revistă de tineret.

Preşedintele PCM: Nu sunt mulţumit de poporul meu

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Presedintele_PCM-_Nu_sunt_multumit_de_poporul_meu_0_777522581.html#

20 septembrie 2012,  Mihaela Stoica 

Preşedintele Partidului Civic Maghiar (PCM), Szasz Jeno, se declară nemulţumit de "poporul său", susţinând că votul maghiarilor arată că aceştia nu mai sunt "o comunitate cu reacţii sănătoase".

"Unii sunt prea bogaţi ca să aibă o poziţie clară şi se ascund, îşi protejează averea făcută în ultimii 22 de ani, ceilalţi nu au curajul pentru că sunt daţi afară de la locul de muncă, unde au ajuns acţionari majoritari cei care sunt în Parlament de 22 de ani. În situaţia de astăzi, nu avem încotro. Nu sunt mulţumit de poporul meu, de votul lui, dar îl înţeleg că nu au încotro săracii oameni. UDMR a guvernat împreună cu PDL. Electoratul român a taxat PDL şi a ridicat USL la guvernare şi la alegerile locale, comunitatea maghiară nu a făcut la fel, dimpotrivă. (...) De asta spun că electoratul nostru, comunitatea noastră, nu mai este o comunitate cu reacţii sănătoase, cum sunt majoritarii din această ţară. PDL a fost sancţionat, pe bună dreptate, vorbesc de electoratul român, UDMR n-a fost sancţionată, dimpotrivă, a avut 80%. Daţi-mi o explicaţie, pentru că au guvernat împreună. Nu e diferenţă de gândire, e diferenţă de condiţii de viaţă, că noi suntem minoritari şi nu avem încotro", a spus Szasz Jeno, citat de Mediafax.

Acesta a adăugat că în secuime există "o pătură care are o oarecare avere, care nu mai are militantismul pe care l-a avut, pentru că acum vine ori Garda Financiară, ori altcineva" şi oameni săraci, care "acum luptă pentru pâinea de zi cu zi şi să aibă un loc de muncă cu salariu minim în fabricile lui Verestoy" (senatorul UDMR Verestoy Attila - n.r.) şi "nu au curajul să ridice vocea, că sunt daţi afară", iar dacă li se oferă un bon de masă de 200 de lei, UDMR câştigă alegerile.

"Când a venit Ponta că nu mai dăm aripa maghiară la universitate, imediat UDMR a scăpat de criticile de dinainte cu tăierea salariilor şi impozitarea pensiilor şi aşa mai departe. (?) Deja comunitatea noastră nu are o reacţie sănătoasă şi noi, unde ar trebui să fim şi să ne comportăm sănătos, în secuime, am devenit minoritari. Între a deveni minoritar la Deva sau la Cluj, Satu Mare, Oradea şi la Odorheiu Secuiesc este o diferenţă mare. Pentru că acolo ai fost constrâns de Ceauşescu prin industrializare, la noi, la Odorhei, de ce?", a conchis Szasz Jeno.

Preşedintele Partidului Civic Maghiar (PCM) a mai declarat că le-a propus liderilor UDMR, Kelemen Hunor, şi Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor, fuziunea celor trei formaţiuni politice, într-o nouă organizaţie, denumită "Uniunea Maghiarilor".

Producătorii agricoli vor primi ajutoare de minimis în valoare de 100 lei/hectar pentru compensarea fenomenului de secetă

http://www.saptamanagiurgiuveana.ro/index.php/comunicate/4168-productorii-agricoli-vor-primi-ajutoare-de-minimis-in-valoare-de-100-leihectar-pentru-compensarea-fenomenului-de-secet

MIHAITA GRIGORE   13 Septembrie 2012 

Conform HG nr. 897/2012, producătorii agricoli vor putea primi începând cu 1 noiembrie 2012 ajutoare de minimis în cuantum de 100 lei/hectar pentru compensarea efectelor fenomenului de secetă manifestat în anul agricol 2011-2012 asupra culturilor agricole.

Categoriile de beneficiari ai sprijinului financiar sunt producătorii agricoli persoane fizice, producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008, persoanele juridice, precum şi orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică constituite conform legii.

Solicitanţii vor depune la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Giurgiu până la data de 15 octombrie 2012 o cerere tip însoţită de următoarele documente: 

- copie BI/CI a solicitantului sau, după caz, împuternicire/procură notarială şi o copie a BI/CI a reprezentantului legal;

- dovadă cont activ bancă/trezorerie;

- copie a cererii unice de plată pe suprafaţă pentru anul 2012, certificată prin înscrierea pe copie a sintagmei „Conform cu originalul” de centrele locale sau judeţene, după caz, ale Agenţiei de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- adeverinţă în original care să ateste, conform înscrisurilor din registrul agricol, suprafaţa de teren utilizată de solicitant în baza oricărui act juridic care conferă dreptul de folosinţă asupra terenului în cauză, din care să reiasă că deţin suprafeţe de culturi agricole în teren arabil pentru fermierii care nu sunt înregistraţi în evidenţele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. 

Documentele sus menţionate vor fi prezentate în original şi copie, în vederea certificării de reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Giurgiu, prin înscrierea sintagmei „Conform cu originalul”.

Ajutorul de minimis se acordă pentru suprafeţe de culturi agricole în teren arabil de minim un hectar şi maxim 10 hectare, inclusiv, fără a depăşi plafonul maxim prevăzut la art. 3 alin (2) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.535 din 20 decembrie 2007, respectiv echivalentul în lei a 7500 euro/beneficiar/3 ani.

Beneficiarii sprijinului financiar nu pot renunţa la calitatea de producători agricoli care exploatează suprafeţele de teren pentru care primesc sprijinul în cauză, pe o perioadă de trei ani, începând cu anul în care sprijinul financiar a fost acordat.

Asta da rezolvare - Bicicliști canadieni și britanici, atacați de ȚIGANI la intrare în Cluj. Un bărbat are mâna ruptă

http://www.stiridecluj.ro/social/biciclisti-canadieni-si-britanici-atacati-de-tigani-la-intrare-in-cluj-un-barbat-are-mana-rupta-video-marturii-de-la-incident

Un grup format din 19 bicicliști din Canada, Anglia, Australia și Noua Zeelandă au fost atacați de țigani la ieșire din localitatea Surduc spre Gârbău, vineri, 14 septembrie, în jurul orei 16.00.

Incidentul s-a produs la granița dintre județele Sălaj și Cluj.

Turiștii străini se aflau într-o excursie pe biciclete și au pornit de la Sankt Petersburg cu destinația Istanbul. ”Au legat drumul cu o sfoară și ne-au blocat. Din spate, mai multe persoane ne-au atacat și au început să ne ia gențile de voiaj, pe care le aveam pe bicicletă. Voiau să ne fure lucrurile. Unul dintre colegii noștri a fost lovit cu un bolovan în mână. Și-a ridicat mâna stângă pentru a-și apăra fața și i-a fost ruptă mâna”, a povestit Rick Price, unul dintre turiști.

”Soția mea și cu mine mergeam pe bicicletă, cam la 70 de kilometri la nord de Cluj-Napoca. Am ajuns pe un drum drept și mai mulți copii au legat drumul cu o bucată de sfoară. Când am ajuns la ei au blocatdrumul cam la un metru înâlțime și ne-au oprit. Ne-au luat gențile pentru a lua lucrurile pe care le aveam. Eu mi-am aruncat bicicleta și i-am alungat. Soția mea a apucat să fugă, dar eu am fost încercuit de 10 dintre ei. Aveau bolovani și alte lucruri. Avem probleme să mă urc pe bicicletă. M-am dus dupa ea și au început să arunce după mine cu ce aveau. Am urcat pe bicicletă și m-am dus să îi alung. Atunci o mamacu un copil în mână a apucat o lopată și m-a atacat. Unii dintre băieți au venit cu bucăți de lemne și le-au aruncat după mine. Un băiat, de 10 sau 11 ani, aflat la doi metri de mine a aruncat cu o cărămidă. Mi-am ridicat mâna să mă apăr și mi-am rupt mâna”, a spus Tony Knott. 

”Aveau un ten de culoare întunecată. Erau îmbrăcați tipic țiganilor. Femeile aveau fuste lungi și copii în mână”, a explicat Rick Price. 

Turiștii au reușit să fugă în cele din urmă și să cheme poliția. ”A venit un agent care s-a prezentat. Ne-a legitimat și a vorbit cu țiganii. După câteva minute ne-au spus că putem pleca”, a spus consternat Rick Price.

Canadianul cu brațul rupt a primit îngrijiri la Clinica de Ortopedie din Cluj-Napoca. ”Pagubele noastre materiale sunt minore, brațul meu este rupt, dar pata pe obrazul țării dvs. este foarte mare. Acest lucru ar trebui să vă dea de gândit”, a spus Tony Knott.

Conducerile IPJ Sălaj și Cluj au declarat inițial că nu știu nimic despre acest caz. Cei din Sălaj au sunat la postul de poliție din Surduc și au anunțat că turistul nu a avut nicio problemă și nicio reclamație de făcut,  motiv pentru care i-a lăsat să plece. Turiștii sunt acum cazați în Cluj-Napoca.

Observatie

Initial n-am vrut să comentăm, dar gândând mai profund credem că totuși ar trebui spus unele lucruri. Faptul că domnul agent de poliție a legitimat pe străini este foarte curios... Apoi agresivitatea celor din Surduc poate să se întâmplă oricând și cu alții dacă faptele petrecute rămân ne rezolvate.... Cum se poate ca agentul să rămână indiferent asupra celor întâmplate... Dacă străinul nu a depus ”plângere” atunci nu există un caz de rezolvat? Poate că străinul a crezut că este destul să se adreseze agentului de poliție, care este plătit să-i apere integritatea... Apoi mai rămâne și enigma siguranței celorlalți a celor care locuiesc în zona respectivă, care probabil știu ceva ce noi nu... 

Se poate presupune că ori agentului îi este frică a localnicii romi ori  ”ar merge, pe mâna lor” - ce ar fi mai grav. Neraportarea incidentului ar trebui discutat și efectuat un control asupra protocolului existent.

Pe de altă parte și turiștii străini ar putea avea o problemă ptr că nu au făcut documentarea asupra zonei pe  care doreau să-l viziteze. La fel uneori simpla apariția unei aparat de filmat sau fotografat ar putea stârni a reacție nedorită...  Faptul că din declarația lor se poate deduce că călătorând din Nord la Sud adică de la Petersburg la Istambul cu un ocol așa de mare este curios. Poate au vrut să viziteze ”Grădina zmeilor” de lângă Gâlgău Almașuli totuși au făcut un ocol de aproape 600 km că doar puteau trece mai ușor prin Moldova la granița cu Ucraina. 

Desigur este alegerea lor, dar n-au explicat cea a determinat ”blocarea cu o sfoară a drumului” doar romii nu prea stau toată ziua la drumul național iar casele lor este destul de departe... 

Am putea spune că vina ar putea fi părților în egală măsură... 

Primele tablete ROMANESTI cu procesoare dual-core: Aria Evolio si Alldro 3 Speed Duo

http://ro.stiri.yahoo.com/primele-tablete-romanesti-cu-procesoare-dual-core-aria-073000499.html

 De yoda.ro | Yoda.ro 

Primele tablete ROMANESTI cu procesoare dual-core: Aria Evolio si Alldro 3 Speed Duo. Au de acum tastaturi detasabile si sisteme de operare tot mai usor de folosit. Nu mai putin de opt tablete noi suporta deja Windows 8, iar acesta e doar inceputul. Si Samsung ofera deja 3 modele.

Apple nu participa la nici un targ, insa iPad face spectacol prin accesorii. Companiile specializate fac bani buni de pe urma pasiunii utilizatorilor.

Zona tabletelor Android inseamna anul acesta mai putina performanta, dar preturi record... de mici.

Preturile sunt mici pentru ca nu au taxe si adaosuri comerciale. Pana in magazinele de la noi si-ar tripla valoarea prin vama, TVA si costurile de garantie.

Primele tablete romanesti cu procesor dual-core

Tableta Aria de la Evolio

Este o tableta Android performanta, bazata pe un processor dual-core de 1,5 GHz, cu o memorie RAM de 1 GB si ecran IPS. Noua tableta de la Evolio este ultraplata, avand o grosime maxima de 9.9 mm, si foarte usoara, cu o greutate de numai 460 gr.

Aria este echipata – in premiera in Romania – cu cel mai performant procesor ARM disponibil, Amlogic 8726 MX, un procesor cu o performanta de peste 7500 DMIPS. Din punct de vedere al memoriei, Aria dispune de 1 GB RAM, stocare tip Flash iNAND de 16 GB (memorie interna) si slot MicroSD care permite extinderea capacitatii de stocare pana la 32 GB.

Ecranul IPS (In Pane Switching) dispune de un sistem diferit de aliniere a cristalelor lichide pentru a obtine o reproducere semnificativ mai precisa a culorilor si unghiuri de vizualizare excelente. Aria poate rula filme QFHD (Quad Full High Definition) la 3840 x 2160 px si dispune de un port infrarosu pentru telecomanda. In plus, Aria are preinstalata aplicatia “Evobook”, ce confera acces la sute de eBook-uri in limba romana din libraria virtuala Evolio. Tableta ARIA se gaseste deja in magazine la pretul de 999 lei.

Tableta AllDro 3 Speed DUO de la Allview

Alldro 3 Speed DUO este un model care se adreseaza atat segmentului business, cat si celui de consumer (Small Office - Home Office). Tableta utilizeaza sistemul de operare Android, Ice Cream Sandwich si are un display IPS HD LCD de 9,7 inch, proportionat 4:3, care ofera unghiuri de vizibilitate bune.

Alldro 3 Speed DUO este dotata cu doua camere foto, un procesor Dual-Core de top, care se bucura de apreciere la nivel mondial, la 1,5 GHz, si o memorie RAM de 1GB, astfel incat sa te poti bucura de cele mai noi aplicatii, de performante imbunatatite, un timp de raspuns redus si navigare rapida pe internet.

http://youtu.be/LgfY8nBmw6U Sursa: StirileProTv

Euralis: Campania de rapiţă de toamnă

http://www.revista-ferma.ro/articole-agronomie/euralis-campania-de-rapita-de-toamna.html

Agronomie,06 Sep 2011 

Această campanie sintetizează relaţia perenă pe care Euralis a dezvoltat-o cu ...

În luna august Euralis Seminţe, împreună cu partenerii săi, a organizat o serie de seminarii cu tema „Campania de rapiţă de toamnă - 2011”

La Giurgiu (11 august) seminarul a fost organizat de Euralis Seminţe, Timac Agro şi BASF. Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Gheorghe Cireap, distribuitor la Romvelia şi a reunit 80 de fermieri şi distribuitori din zona Giurgiu.

Au fost prezenţi şi 5 fermieri din cooperativa agricolă Vlaşca (25.000 ha) printre care Biţă Racman, care deţine 2.400 ha teren agricol, dintre care 400 ha cultivate cu rapiţă. Discuţiile au abordat probleme legate de densitatea la semănat şi au fost evidenţiaţi hibrizii Euralis ES Alonso şi ES Mercure.

La Brăila, seminarul cu tema “Campania de rapiţă de toamnă 2011”, organizat de Euralis Seminţe, împreună cu partenerii TimacAgro şi BASF, a reunit peste 100 de persoane, distribuitori şi fermieri.

Florin Constantin, Country manager Euralis România&Bulgaria, a accentuat la Brăila greşelile făcute de agricultori la cultivarea rapiţei şi a amintit din nou densitatea, spunând că la Euralis sunt 5 ani de cercetări cu supra şi sub-populare a culturii de rapiţă.

2010 a fost un an bun pentru cultura rapiţei în judeţul Brăila. S-au cultivat 27.000 ha de rapiţă, au fost calamitate 3000 ha şi au fost recoltate 24.000 ha, cu o producţie medie de 2.650 kg/ha, a precizat Gabriela Maftei, de la Direcţia Agricolă Brăila.

La Ploieşti (12 august 2011), Euralis Seminţe a fost prezentă la seminarul organizat de firma distribuitoare de produse Euralis, Apromat S.A, în parteneriat cu Munax. Discuţile au fost deschise de către Paul Banu, administratorul Apromat.

A fost prezentată compania Euralis Semences (Franţa), de la origini până astăzi, iar prezentarea hibrizilor de rapiţă din catalogul de toamnă 2011 a fost realizată de Emil Budică, managerul Euralis Seminţe al zonei III (AG, DB, PH, IF, GR, TR).

Paul Banu a adus argumente împotriva obiceiului agricultorilor de a cultiva rapiţa cu o densitate de 50 până la 60 de plante/mp: “avantajul de anul acesta este ploaia venită în ultima săptămână, pentru că se permite o pregătire a terenului foarte bună”.

“În 2010 nu s-a semănat foarte multă rapiţă, pentru că nu s-a putut pregăti terenul, însă ca şi producţie au fost mulţumiţi. S-a recoltat o medie de 3.000-3.500 kg/ha. Produsele Euralis au fost în general bine primite şi nu mă refer doar la rapiţă. Produsele ES Mercure, ES Danube şi ES Centurion au fost cel mai bine primite în Prahova iar topul îl deţine ES Danube.

În legătură cu 2011, încă livrez, încă iau comenzi. Am insistat să iau devreme comenzile şi este mult mai bine decât anul trecut. Am deja 700 ha arvunite iar suprafaţa este în creştere”, a declarat dl. Cucuteanu de la Apromat S.A.

Seminarii Euralis s-au desfăşurat şi la Buzău, Constanţa, Bârlad, Caracal şi Alexandria.  Ferma

Euralis pariază pe sorg în anii secetoşi

http://www.revista-ferma.ro/articole-agronomie/euralis-pariaza-pe-sorg-in-anii-secetosi.html

Agronomie,28 Aug 2012 

Fermieri prezenţi la evenimentul „Arena culturilor de primăvară Euralis”, ...

Lipsa unui sistem naţional de irigaţii îi determină pe tot mai mulţi fermieri, mai ales pe cei din sudul ţării, să găsească soluţii cât mai ieftine pentru reuşita culturilor de primăvară. În anii secetoşi, cultivatorii pot opta pentru porumbul rezistent la acest fenomen, însă o soluţie mult mai ieftină este cultivarea sorgului, denumit şi „cămila vegetală”

Cultivarea sorgului a câştigat în ultimul an teren şi la propriu, şi la figurat în preferinţele fermierilor, tocmai datorită uşurinţei cu care se cultivă şi se întreţine, dar şi ca urmare a cererii mai ridicate de pe piaţă. „Oltenia este zona în care această cultură a prins cel mai bine în ultimii trei ani, pornind de la 1.000 ha cultivate, în general, de către pasionaţi, fani sau curioşi.

Din acest an vorbim de o cultură cultivată pe 30-40.000 ha în această zonă. Folosiţi-l, utilizaţi-l ca o alternativă pentru a vă diminua riscurile”, a îndemnat Florin Constantin, country manager Bulgaria şi România Euralis Seminţe, fermierii prezenţi la evenimentul „Arena culturilor de primăvară Euralis”, organizat la Caracal luna trecută.

Au participat aproximativ 180 de invitaţi - fermieri, distribuitori, parteneri, precum şi o delegaţie din Republica Moldova, venită special pentru Agro-Arena Euralis. Deschiderea evenimentului a fost făcută de Florin Constantin, după care participanţii au asistat la prezentarea loturilor demonstrative de porumb, floarea soarelui şi sorg, susţinută de Dan Maftei - director tehnic şi de marketing, Mihai Postelnecu - director naţional de vânzări şi Daniel Orzan - area manager zona I.

Sorgul minimizează riscurile

„Sorgul este mai rezistent la secetă, în primul rând, pentru că este mai mic. Porumbul poate să aibă şi 3 m, dar sorgul este pe jumătate, poate chiar o treime din porumb. În al doilea rând, tulpina lui este foarte verde şi înmagazinează foarte multă apă datorită rădăcinii adânci. În felul acesta reuşeşte să aibă un conţinut de apă în plantă destul de ridicat, chiar şi în condiţii de stres hidric prelungit”, a argumentat Florin Constantin.

Sorgul nu se irigă, este rezistent la secetă, mai tolerant la arşiţă şi în general se comportă bine, având producţii peste cele obţinute la porumb în anii cu precipitaţii insuficiente, a explicat Mihai Postelnecu, director naţional de vânzări. Dovada s-a făcut la faţa locului, unde spre deosebire de floarea soarelui sau de porumb, culturile de sorg arătau foarte bine.

În plus, investiţia necesară unei culturi de sorg este redusă. 

Loturile de la Caracal au fost semănate la 28 aprilie, iar răsărirea plantelor a fost înregistrată la 5 mai 2012, a precizat Sorin Moraru, director de vânzări pe zona de sud. Planta premergătoare a fost porumbul.

Referitor la una din marile temeri ale fermierilor - respectiv sărăcirea solului, reprezentanţii Euralis Seminţe au spus că fenomenul poate fi combătut prin administrarea îngrăşămintelor.

Preţul sorgului - la egalitate cu cel al porumbului, în 2011

Pentru fermierii care doresc cultivarea sorgului în detrimentul porumbului, Euralis pare să fie cea mai bună alegere. Reperzentanţii companiei au declarat că „la ora actuală deţinem cel mai mare program de sorg din Europa, după ce Euralis a cumpărat programul Eurosorgo”.

Dacă avantajele sorgului în cultură au fost lămurite, fermierii mai au unele semne de întrebare în privinţa desfacerii. „În primul an a fost o problemă, toţi fermierii cărora le propuneam sorgul au întrebat unde îl pot vinde. La momentul de faţă, lucrăm cu unele dintre cele mai mari ferme avicole din ţară, lucrăm cu cei mai mari traderi de cereale care s-au convins şi au făcut achiziţii de sorg.

Acum nu mai este nici un fel de problemă în ceea ce priveşte desfacerea sorgului, iar preţul a fost, anul trecut, echivalent cu cel al porumbului. În general se spune că preţul de achiziţie la sorg este cu 10-15% mai mic decât al porumbului, dar practic anul trecut a fost la nivelul porumbului”, a explicat optimist Postelnecu.

HIBRIZI DE SORG EURALIS

Compania promovează cel mai mult soiurile timpurii şi semitimpurii, dar cerere există şi pentru varietăţile târzii. Sorin Moraru, director de vânzări pe zona de sud a explicat principalele caracteristici ale hibrizilor: 

• ES Mistral şi Solarius sunt hibrizi semitardivi, cu bobul roşu-portocaliu;

• Arakan este un hibrid semitimpuriu, cu bob roşu;

• Armida este un hibrid semitimpuriu cu bobul alb, care se foloseşte foarte mult la rlizarea furajelor combinate pentru păsări fiind foarte căutat de procesatori. 

• ES Alize este considerat vârful de lance al companiei, fiind un hibrid semitimpuriu cu bobul portocaliu. 

• Arkanciel - hibrid timpuriu cu bobul roşiatic spre maroniu; 

• Arlys - hibrid timpuriu, promovat pe piaţă de anul acesta;

• Arfrio - hibrid timpuriu, cu bob portocaliu;

• Quebec - hibrid experimental, timpuriu.

Rodica Orjanu

Omul care ar putea conduce lumea

http://www.realitatea.net/regele-retelelor-albert-l-szl-barab-si-barbatul-care-ar-putea-conduce-lumea_985022.html

L-am întâlnit la Tușnad, pe terasa încropită a unei cantine de pe malul Oltului. Era ora prânzului și mai avea două ceasuri până să își țină prelegerea. Venise la Universitatea de Vară să convingă audiența că poate prezice viitorul. Și nu glumea. Albert-László Barabási, fizician de felul lui, poate anticipa cam tot ce facem într-o rețea: cum și când relaționăm, ce conexiuni preferăm, cât comunicăm sau ce prieteni ne alegem. Iar când cineva știe cine îți sunt prietenii, îmi spune cu naturalețea cu care ar vorbi despre viermii de mătase sau despre atomi, știe foarte multe despre tine. Nu prea pot să îl contrazic: mai bine de 90% din modele de mobilitate umană într-o rețea, susțin cei din echipa pe care o coordonează, sunt predictibile.

Albert Laszlo Barabasi, bărbatul care ar putea conduce lumea / FOTO: Sándor Haaz

Fondator al teoriei rețelelor - de la cele formate de celule, la WWW sau la cele sociale - Barabási a intrigat biologii, a supărat sociologii și i-a provocat pe economiști. Până la un punct, când toți au recunoscut importanța ideilor sale și, implicit, genialitatea intuiției sale. A urmat apoi consacrarea, succesul. Cei de la Popular Science au spus despre el că este omul care ar putea conduce lumea. Cei de la Wired, că știe și pe unde călcăm. Lucrările sale despre rețelele complexe au fost prezentate pe larg de cele mai prestigioase publicații și instituții media din lume, de la Nature, Science sau The New York Times, până la BBC sau CNN. Una peste alta, Albert László Barabási este în momentul de față, probabil, cel mai titrat cercetător născut în România.

Marius Cosmeanu: La începutul anilor 1990, un cunoscut istoric de la Budapesta îmi spunea că mai toți inventatorii importanți din prima jumătate a secolului 20 au fost din Europa Centrală. Einstein, Tesla, Hermann Oberth, Marconi, toți se născuseră în Mittle Europa. Recent, un nu mai puțin cunoscut om de știință de la București îmi vorbea despre interesul americanilor pentru Europa de Est și creativitatea acestei zone. Ce părere ai, cât e mit și cât e adevăr în toată povestea asta? Există o predispoziție, un CEVA aparte al celor din această parte de lume pentru inovația științifică?

Albert László Barabási: Faptul că la începutul secolului 20, până prin anii 1950, în Europa de Est a existat un capital intelectual important, cu multe exporturi spre Statele Unite, e incontestabil. Înainte de a crea, însă, un mit din asta, trebuie să avem în vedere că de-a lungul istoriei, polii cu creativitate și-au schimbat neîntrerupt „domiciliul”. Memoria noastră, a celor din regiune, e foarte focusată pe începutul secolului 20. E un reflex est-european să ne amintim mereu de această perioadă. Dacă privim, însă, puțin mai detașați, vedem că poli de creativitate au existat și în Grecia, și în Italia renascentistă, și în Anglia ș.a.m.d. În anii 1960, acest pol s-a mutat în Statele Unite. Din varii motive: fie datorită banilor, fie grație mentalității yankeilor de a fi foarte deschiși la inovație.

În schimb, dacă avem impresia că americanii au o foame pentru creativitatea est-europeană, asta nu înseamnă neapărat că în zonă există un nou reviriment, ci, mai degrabă, că americanii sunt interesați de tot ceea ce înseamnă valoare, talent, din orice zonă a lumii ar fi acestea. Întrebarea care se pune acum este dacă polul de inovație va migra spre Orient, spre Asia. Aceasta este marea întrebare a momentului! Adevăratul criteriu este cum migrează GDP-ul spre Asia, out-put-ul științific, productivitatea în știință. În mare parte, acestea au migrat deja spre Asia. În altă ordine de idei, Google sau alte companii mari și-au dat seama că nu există suficiente talente în Statele Unite, nu neapărat din rațiuni economice, ci pentru că talentele pleacă îndeosebi spre sfera afacerilor și mai puțin spre cea științifică. De aceea, dacă au nevoie de matematicieni, fizicieni, informaticieni, americanii se orientează spre Europa de Est și China.

Omul care ar putea conduce lumea Sfaturi pentru atrofierea unei minorități

Te-ai născut la Cârța, în martie 1967. Tot acolo, șapte luni mai târziu, s-a născut și Kelemen Hunor, actualul președinte al UDMR. L-ai cunoscut în copilărie?

Nu, nu l-am cunoscut. M-am născut la Cârța în mod cu totul întâmplător. Cârța este un loc extraordinar, de fiecare dată merg cu plăcere acolo, dar eu sunt de loc din Bălan. M-am născut la Cârța dintr-un motiv cât se poate de simplu: acolo era, în 1967, cea mai apropiată maternitate de Bălan. Nici nu am stat prea mult pe acolo, vreo jumătate de oră, pentru că mama mea a vut complicații și ne-au dus cu ambulanță la maternitatea din Miercurea Ciuc, unde am stat, apoi, trei luni. Mai glumesc uneori că s-ar putea ca tot succesul meu să se datoreze faptului că am fost alăptat de jumătate din mamele din Ciuc. Mama mea fiind bolnavă, nu m-a putut alăpta, așa că în cele trei luni cât am stat acolo am fost alăptat de femeile care născuseră la maternitatea din Miercurea Ciuc.

Anul trecut, în februarie, când a apărut articolul celor de la Popular Science, s-a scris și s-a vorbit mult despre tine în presa din România. Titlurile, însă, vorbeau, aproape invariabil, despre „românul” Albert László Barabási. Cum comentezi? Întreb asta în condițiile în care oameni ca tine sau Laci Bölöni ori Béla Károly sunt considerați români, în timp ce László Tökés sau alți lideri politici maghiari din România nu se bucură de acest „alint” al presei. Îngeri și demoni.

Avem aici o problemă de presă și una identitară. În primul rând, pe Sándor Petőfi nu îl chema Petőfi, ci Petrović. Și, da, în perioada dualismului, națiunea maghiară a învățat, așa cum și americanii au învățat, să asimileze opera, realizările tuturor celor care aparțineau acelei lumi și se mândresc cu ei. Asta trebuie să învețe și România. Ultimele cercetări arată că cheia dezvoltării o constituie diversitatea. Dacă formăm o echipă de cinci economiști de primă mână de la Harvard, ei nu vor putea găsi soluții mai bune la o problemă decât o echipă formată, să spunem, dintr-un fizician, un matematician și un economist de același nivel. Diversitatea joacă un rol foarte important în inovație, este o componentă esențială pentru orice formă de progres social. Cu cât tolerăm mai mult diversitatea, cu atât societatea are mai mult succes. Așadar, consider că, până la un punct, sunt produsul sistemului educațional românesc. Din acest punct de vedere pot fi numit în egală măsură și „român”, și „maghiar”. Cu toate acestea, însă, eu mă consider maghiar. Etnic maghiar. Un rol esențial în faptul că am avut succesul pe care l-am avut îl are și faptul că sunt minoritar. Condiția de minoritar într-un regim opresiv dă o motivație în plus. Eu am fost crescut cu ideea că mie nu îmi ajunge să fiu doar cu un fir de păr înainte altora, ci trebuie să fiu cu mult mai bun decât alții. Regimul de atunci inducea o putere care îi trăgea înainte pe minoritari. Caracteristica aceasta nu e doar a minorității maghiare, ci a oricărei minorități. Luați exemplul Americii: negrii au fost marginalizați și a apărut Martin Luther King cu o mișcare foarte puternică a negrilor. Tocmai aici, la Tușnad, am ascultat prelegerea unui profesor care predă la Yale University și la Sapientia. El arăta că păduchii de pe frunze, dacă sunt ținuți sub stres...

Cum poți ține un păduche sub stres?...

Simplu: pui printre ei un gândac care îi mănâncă. Sau mărești și scazi temperatura normală la care trăiesc ei. Așadar, dacă îi ții sub stres, brusc vor naște păduchi cu aripi, care să poată zbura. De aceea, cred că simplă discuție în jurul faptului că eu sunt român sau maghiar (am văzut dezbateri destul de aprinse pe bloguri, pe Internet, legat de această temă), este mai curând semnul unei imaturități a societății. Societatea și, implicit, presa ar trebui să își asume diversitatea care există în România. Celor care vor să asimileze sau să marginalizeze o minoritate, le pot spune că cea mai simplă cale este să dai minorității respective tot ce își dorește, ca să nu mai aibă pentru ce lupta. O minoritate poate fi atrofiată oferindu-i tot. Așa s-a întâmplat cu francezii din Germania, cu românii din Ungaria, cu maghiarii din Austria ș.a.m.d.

Aminteam de Hermann Oberth, unul dintre fondatorii științei rachetelor și a astronauticii. Un vânzător ambulant din Timișoara, foarte în vârstă, îmi povestea, tot așa, că l-a cunoscut pe Oberth pe vremea când, tânăr fiind, prepara rachete artizanale în curtea casei scandalizând, bineînțeles, vecinii. Vorbește-mi puțin, te rog, despre cum ai ajuns tu să fii atras de știință. Ții minte vreun moment major, vreo preocupare sau vreo revelație decisivă care te-au atras spre acest domeniu? Ai scandalizat în vreun fel, dacă nu vecinii, măcar pe cei din familie prin preocupările tale?

Au fost foarte multe impulsuri și am avut destule trăiri de genul acesta. Uite un exemplu: în școala generală aveam clasa în laboratorul de chimie, așa că am cam delapidat din toate substanțele de acolo. Le-am dus acasă și am făcut tot felul de experimente. Sigur, după aceea, le-am adus înapoi. Țin minte că la un moment dat a curs o bază în buzunarul uniformei mele școlare și a apărut o pată albă care nu ieșea cu nimic. Așa că a trebuit să cotrobăi prin toate cunoștințele mele de chimie ca să rezolv cumva problema. În cele din urmă, am injectat acid clorhidric, doar în zona respectivă, pentru a neutraliza baza și pentru a putea spăla pata ca să am cu ce să merg la școală. Am avut tot felul de experiențe similare. Interesul meu pentru fizică, însă, s-a născut la Miercurea Ciuc. În parte întâmplător, în parte conștient. O întâmplare a fost că la noi în casă a locuit, timp de șase luni, inginerul Gábor Miklós. A primit un post în Miercurea Ciuc, dar nu avea unde sta. Noi având o casă mai mare, l-am primit la noi. El m-a ajutat în acea perioadă la fizică. În timp, am ajuns să fiu foarte bun la fizică și căpătasem multă încredere în mine. Foarte bun a fost și profesorul meu de fizică, Antal Nagy. La fel și cel de matematică, Bögözi Mihály. Ei m-au ajutat foarte mult când am început să fiu mai interesat de aceste domenii. Dar au fost și lucruri care au ținut de hazard. De exemplu, până în clasa a XI-a mă pregătisem la Arte Plastice, mergeam la ore de desen, luam ore de sculptură, mă pregăteam să devin artist plastic. Dar, între timp, fizica mergea foarte bine...

Acum înțeleg surprinderea celor care scriu despre ușurința cu care te miști, ca fizician, în istoria artelor.

Da, dragostea pentru o artă am păstrat-o până astăzi. Revenind, când s-a apropiat momentul să decid unde vreau să dau la facultate, am început să fac calcule. La sculptură erau cinci locuri, la fizică atomică, 70. În același timp, eram tot mai bun la fizică, participam și la olimpiade. Așa am ajuns optez pentru fizică.

De ce ai ales Bucureștiul?

Din rațiuni foarte pragmatice. Dacă vroiai să faci fizică, puteai să mergi și la Cluj, și la Timișoara, în multe locuri. Numai că erau ultimii ani ai regimului Ceaușescu. În facultăți nu existau condiții, nu aveai reviste, nu aveai cărți de specialitate, nu puteai călători, nu puteai participa la conferințe. La București, de bine de rău, te mai puteai dezvolta.

Te întreb pentru că distanțele, pe atunci, păreau mult mai mari decât azi, geografia mentală era alta.

Emoțional mi-ar fi plăcut să merg la Cluj, dar știam că la București sunt condițiile cele mai bune. Înainte de a da examen, tatăl meu m-a plimbat prin câteva fabrici, am discutat cu câțiva fizicieni care terminaseră facultatea în București, cum e și Gábor Kolumbán, care a jucat apoi un rol important în România, și alții. Așa că mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva serios, atunci destinația potrivită este București.

Din București, în 1989, ai plecat la Budapesta, împreună cu tatăl tău. Ați fugit din țară sau ați plecat oficial?

E o istorie mai lungă. Cred că eram singurul student de la București care a publicat în reviste de specialitate din Occident. Cei mai mulți dintre profesorii mei nu aveau studii publicate în reviste occidentale. Lucram împreună cu Andrei Dorobanțu și încă de pe atunci am început să mă ocup de teoria haosului. Îmi procuram cursurile și literatura de specialitate din Ungaria. Cu ajutorul lui Andrei am reușit să public în Olanda și în alte părți. Era o perioadă în care mă interesa tot mai mult știința. Dar nu de asta am plecat. De fapt, din câte știu, regimul vroia să scape de tatăl meu, așa că i-au dat un pașaport ca să plece din țară.

În cazul tău, motivul plecării a fost în primul rând unul politic sau unul profesional?

Nu, în cazul meu evident nu era unul politic. Nu am avut niciun fel de activitate politică, nu am participat la nicio mișcare de acest fel.

Nu mă gândeam că ai fi fost disident, doar că erai scârbit de regim.

Tatăl meu a fost directorul muzeului din Miercurea Ciuc. L-au schimbat din motive politice și a ajuns controlor pe autobuz. După un timp, „organele” au considerat că cel mai simplu mod de a scăpa de el este să îi dea un pașaport. Tatăl meu le-a spus că vrea un pașaport și pentru mine. Așa că în vara lui 1989 am plecat. Părinții mei erau divorțați, mama a rămas în țară, dar am hotărât de comun acord că pentru mine, atunci, era mai bine să plec. După schimbările din 1989, tatăl meu s-a întors. Eu, în schimb, începusem deja școala la Budapesta și nu mai avea niciun rost să mă întorc. Am rămas acolo și am terminat facultatea. După care am plecat în America.

Am destul de mulți prieteni fizicieni, inclusiv câțiva din secuime. Formați un trib aparte, interesant. Cum erai în studenție, genul mai solitar, mai „tocilar” sau îți trăiau și veacul, ca să spun așa?

La Măgurele, la Facultatea de Fizică, era o comunitate maghiară destul de puternică. Făceam chefuri între noi sau împreună cu colegii români, dar nu am fost un student care să ducă lucrurile la extrem.

Cam cât dedicai studiului și cât timpului liber?

Făceam cercetare. Opțiunea mea a fost, și la București, și la Budapesta, să nu merg la cursuri. O făceam conștient, memoria mea auditivă fiind foarte proastă. În schimb, am o foarte bună memorie vizuală. Așa că mi-am dat destul de repede seama că degeaba merg la cursuri, că nu rămân cu aproape nimic. La București, mulțumită unor oameni ca Andrei Dorobanțu sau Gábor Kolumbán, am avut acces la cărțile din biblioteca facultății. Stilul meu de lucru era următorul: strângeam cursurile de la 2-3 colegi, mai adunam cărți în română, în maghiară și în engleză pe subiectul respectiv și mă pregăteam pentru examen. Dar nu mergeam la cursuri. Țin minte că la un examen, când am intrat în sală, erau nu un profesor, ci trei. A trebuit să îi întreb pe colegi care este profesorul cu care dăm examen, la care din cei trei trebuie să mă uit?

Și tolerau profesorii „ignoranța” ta? Nu te picau la examene?

Nu. Uite, de exemplu, se termina examinarea și profesorul îmi spunea: „Meriți zece, dar pentru că nu te-am văzut niciodată, îți dau nouă”. Asta a fost...

Ce cotă ai la Hollywood

Wikipedia, varianta în engleză, pentru că în română încă nu există o pagină despre tine, scrie așa: „Albert-László Barabási is a physicist, best known for his work in the research of network theory”. Ce le poți spune celor laici, care nu cunosc sau nu au auzit despre teoria rețelelor? Cu ce se mănâncă ea, care e esența ei?

În fond, atât existența noastră biologică cât și cea fizică se bazează pe rețele. Mai exact: genele existente în organismul nostru nu sunt de capul lor, independente, ci în legătură unele cu altele formând un sistem de rețele foarte complicat. Avem, apoi, societatea. Faptul că nu umblăm brambura prin lume se datorează și relațiilor sociale, unui sistem de organizare a societății. Pentru înțelegerea acestor lucruri, rețelele acestea trebuie descrise, cunoscute și înțelese. Cine cu cine relaționează, de ce relaționăm într-un anume fel ș.a.m.d. Avem, tot așa, accesul la informații: telefon, email, internet etc. Toate acestea formează sisteme de rețele, toate tehnologiile noi sunt structurate pe rețele. Prin urmare, teoria rețelelor își propune să descriere aceste rețele, să înțeleagă caracteristicile lor și să afle cum influențează aceste caracteristici sistemele din care fac parte. De exemplu, cum ajungem de la disfuncționalitățile celulelor la cancer, cum provoacă ele cancer? Sau unde ne poziționăm într-o rețea cum este Internetul în funcție de informațiile pe care le oferim sau în funcție de cum ajung alții la informațiile pe care le oferim? Sau cum funcționează Internetul, cum este influențată structura sa și cum putem modela această structură? Toate acestea sunt interesante cu adevărat pentru că acum aproximativ 12 ani s-a produs o schimbare de paradigmă: rețelele au devenit măsurabile. S-a descoperit că rețelele sunt guvernate de legi interne, deloc întâmplătoare, chiar dacă acțiunile care le compun, și anume, cine cu cine comunică etc., par aleatorii. Dacă reușim să aflăm legile de funcționare ale rețelelor, putem afla foarte multe și despre funcționarea sistemelor pe care le alcătuiesc. Este o schimbare revoluționară care are, în prezent, foarte multe aplicabilități practice.

Uite, cam o treime din grupul nostru de cercetare de la Harvard se ocupă de mai buna înțelegere a unor maladii precum astmul și alte boli pulomonare. Încercăm să aflăm cum interacționează cele cca. 100 de gene care au legătură cu aceste boli, cum relaționează unele cu altele și cum să descriem apariția astmului sau a altor boli pulmonare la nivel genetic. Am depășit de mult faza în care încercam să explicăm o boală prin analiza unei singure gene.

Cum folosește un genetician teoriile tale?

Prin aplicarea teoriei rețelelor încercăm să găsim medicamente care, bineînțeles, să ofere soluții. Medicamentul este o materie chimică care se conectează de celulele albe modificând astfel comportamentul celulelor la nivel local. Întrebarea la care vrem să găsim răspuns este: la care celule albe trebuie să se conecteze acel medicament pentru a obține efectul scontat? Hai să folosim o analogie. Dacă dimineața, când pleci la muncă, nu ți se aprinde lampa mașinii, cauzele pot fi numeroase: poate nu funcționează acumulatorul, poate s-a ars becul, poate s-a stricat întrerupătorul sau poate s-a ars siguranța. Pot fi foarte multe cauze potențiale. Cum aflăm, însă, care este cauza reală? Păi, ducem mașina la atelierul auto, omul de acolo cunoaște deja rețeaua de legături electrice a mașinii, verifică cele câteva puncte esențiale, găsește defecțiunea, piesa defectă, o schimbă și a rezolvat problema. Cu alte cuvinte, neaprinderea lămpii este o boală. Așa se întâmplă și cu organismul uman. Procedura este oarecum aceeași: avem nevoie de o hartă ca să găsim zonele sau locurile în care avem defecțiunea. Și avem nevoie de piese de schimb. Paradoxul este că medicul are o calificare mult mai mare decât instalatorul auto. Acesta, însă, va rezolva în mod garantat problema. Medicul nu poate garanta acest lucru.

Bine, vorbim și de o altă complexitate.

Exact, numai că medicul nu deține acele instrumente pe care le deține instalatorul auto. Nu are hartă, nu are piese de schimb, nu are un desen care să îi facă viața mai ușoară. Noi încercăm împreună cu microbiologii, cu geneticienii, să cartografiem organismul, să aflăm cine cu cine relaționează și, apoi, să înțelegem comportamentul rețelelor formate de respectivele relaționări și să vedem în ce puncte trebuie să intervenim pentru a rezolva problemele. Mai exact, pentru care celule albe să producem medicamente, ce funcții trebuie sau nu blocate pentru a vindeca o boală. La urma urmei, încercăm să găsim soluțiile pe care biologii au recunoscut că nu le pot afla.

Cum ai ajuns să aplici teoria ta la Hollywood? Despre ce a fost, de fapt, vorba?

Totul a plecat de undeva de la numărul Bacon, prin analogie cu așa-numitul numărul Erdős, dat după numele carismaticului matematician maghiar Paul Erdős. Esența acestui număr este următoarea: dacă cineva a scris un articol împreună cu Erdős, are numărul lui Erdős 1; dacă cineva a scris un articol cu cineva care a scris un articol împreună cu Erdős, are numărul lui Erdős 2 ș.a.m.d. Ideea e să vezi la câte mâini ești, la nivel de publicații, de Erdős. Cu cât sunt mai aproape, cu atât sunt mai mândrii matematicienii, pentru că între ei se dă această „luptă”. Eu, de exemplu, am numărul lui Erdős 4. Nu sunt matematician, dar și fizicienii au legături cu Erdős.

Analogia de care aminteam a apărut la începutul anilor 1990, la Hollywood, și se lega de numele cunoscutului actor Kevin Bacon. În mod similar, dacă cineva a jucat într-un film cu Kevin Bacon, are numărul Bacon 1; dacă a jucat cu cineva care a jucat într-un film cu Kevin Bacon, are numărul Bacon 2 ș.a.m.d. Până la urmă, de ce am jucat tot acest joc și cu Erdős, și cu Bacon? Pentru că atât lumea științifică cât și cea de la Hollywood constituie sisteme cu foarte multe inter-relaționări, care pot fi ușor documentate pentru că oamenii sunt foarte apropiați între ei. De asemenea, ele pot fi și cartografiate ușor, toate publicațiile și filmele fiind publice. Putem descrie astfel rețele profesionale în cadrul rețelelor sociale. E o componentă practică. Eu, de exemplu, mă număr printre puținii cercetători care au un număr Bacon mai mic decât numărul Erdős. Numărul meu Erdős este 4, pe când numărul meu Bacon este 1, asta pentru că apar într-un documentar în care apare și Kevin Bacon.

Netwar sau drumul spre Saddam Hussein

Te-ai ocupat și de probleme de spionaj. Cum abordezi acest univers, deloc public?

Îndeosebi după 11 septembrie 2001, nu atât problema spionajului cât toată problematica terorismului a devenit de o importanță majoră. În fond, întrebarea care s-a pus și se pune este: cum putem lupta într-un război în care nu avem un inamic clasic, în care inamicul nu atacă cu tancuri sau nu are arme nucleare, ci este împrăștiat prin sate, prin comunități în care o parte a oamenilor îi sunt prieteni, o parte dușmani. Nu știi exact cine este the good guy și cine the bad guy. E o mare provocare pentru armata americană! Lucrurile trebuie regândite, resetate, pentru că nu mai operezi pe câmpuri de luptă, ci în comunități. De aceea, problema rețelelor a căpătat o importanță deosebită în domeniu. A apărut inclusiv conceptul de netwar, război de rețea. Așadar, este nevoie de o cunoaștere tot mai bună a rețelelor, ele trebuie descrise și cunoscute într-un fel sau altul.

Teoria rețelelor are aplicabilități diverse în acest domeniu. Se încearcă aflarea felului în care relaționează, de exemplu, diferiții actori ai războiului din Afganistan. Prin aceste studii se poate afla cine sunt prietenii și inamicii diferitelor tabere. Dacă ai harta aceasta și știi cine cu cine comunică, cine cu cine este prieten sau nu, care sunt persoanele care se mișcă în ambele tabere etc., poți afla o serie de lucruri care te ajută. De exemplu, trupele americane ajung într-un loc și întrebarea care și-o pun este cum ar putea modela atitudinea acelei comunități față de ei. Scopul nu este nici pe departe acela de a îi împușca pe toți. Din contră, ideea este să faci comunitatea respectivă mai prietenoasă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie în primul rând să înțelegi acea comunitate. Teoria rețelelor este instrumentul pentru a atinge acest obiectiv.

Să-ți mai spun ceva: cercetările acestea au și alte componente. Bunăoară, așa a fost prins Saddam Hussein. Războiul din Irak a izbucnit în 2003. Într-un timp relativ scurt, tot anturajul său a fost prins, mai puțin el. Americanii au încercat să meargă pe linie oficială, dar și-au dat seama că așa nu vor da de el, pentru că se rupseseră toate legăturile cu Saddam pe linie oficială, cele de ierarhie guvernamentală. Așa că americanii au început o analiză de rețea. Pe baza fotografiilor, a fotografiilor de familie, a bârfelor, a zvonurilor etc., au început să cartografieze rețeaua de relații a lui Saddam. Au aflat, astfel, cu cine merge la băut, cine sunt prietenii lui ș.am.d. Din aproape în aproape, pe baza acestei cercetări de rețea, au reușit să dea de el.

Acul din carul cu fân...

Exact.

Care sunt aspectele mai delicate, de etică, de deontologie în genul acesta de cercetări? Ce neliniștește finanțatorii, opinia publică? Presa nu se scandalizează?

Ba da, cum să nu! Depinde dacă înțeleg sau nu ceea ce facem. De cele mai multe ori aici e problema. Domeniul acesta s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă. Cum spuneam, putem cartografia cine cu cine comunică, cine cu cine se împrietenește ș.a.m.d. Toate aceste informații au și o componentă care ține de drepturile omului. La urma urmei, știind cine sunt prietenii tăi, știu foarte multe despre tine. Cum pot fi gestionate aceste date? În lumea științifică, îndeosebi în cea din Statele Unite, lucrurile acestea sunt tratate foarte serios. Toate cercetările în care e vorba de oameni, în care vedem cine, cui telefonează, cu cine schimbă emailuri ș.a.m.d., trebuie să treacă printr-o comisie de etică, trebuie să obținem aprobarea ei și abia după aceea putem să ne apucăm de treabă. În majoritatea cazurilor lucrăm cu date anonime.

Și rezultatele finale?

Cât privește rezultatele finale, ele vorbesc despre legitățile rețelelor, despre cum funcționează ele, nu vorbesc despre tine ca persoană. Nimeni nu știe cu cine am vorbit sau datele cui le-am cercetat. Este o chestiune tratată cât se poate de serios, dar care, în schimb, nu e nouă. Încă de la producerea bombei atomice s-a pus întrebarea: care este rolul omului de știință, ce trebuie și ce poate el să facă? Una dintre răspunsurile extreme este să oprim toate aceste cercetări pentru că au efecte negative. Ceea ce nu doar că nu ar duce spre o evoluție, dar e și problematică. În logica asta ar trebui să oprim și cercetările despre cancer, pentru că și acestea operează cu date despre pacienți. În logica aceasta, ar trebui să blocăm și dezvoltarea FaceBook sau a celorlalte rețele sociale? Soluția este să găsești calea de aur, care spune că cercetările au efecte sociale pozitive foarte importante. Cercetările pentru crearea bombei atomice nu au dus doar la bomba atomică, ci și la proiecte de energie nucleară, cu multe alte rezultate pozitive, cum sunt tratamentele cu raze, radiologia ș.a.

Correcting people

Problema e că există o ruptură între voi, cercetătorii, și cei care nu înțeleg intimitatea și rostul acestor cercetări. Țin minte scenariile apocaliptice formulate în legătură cu experimentele făcute cu acceleratorul de particule CERN.

Hai să lămurim puțin lucrurile. Care e responsabilitatea omului de știință? Trip-ul sau paradigma în care înot eu este ca tot ceea ce cercetăm să fie veridic. Toate rezultatele noastre sunt publice, sunt publicate în revistele de specialitate. În același timp, educăm publicul despre consecințele acestor cercetări. Uite, în ultima mea carte, Bursts, am dedicat un capitol întreg efectelor negative pe care le are cercetarea mea. Este obligația noastră să comunicăm, să informăm societatea despre urmări, să le spunem oamenilor ce e pozitiv și ce e negativ în ceea ce facem. Cercetătorul nu are mijlocele de a ocoli efectele negative. Este o chestiune socială, pentru asta sunt legile, consensul social, ca să știm cum să folosim rezultatele cercetărilor noastre. Adevărul este că s-au făcut pași importanți în această direcție. În Europa, în mod deosebit, sunt legi importante care privesc protejarea informațiilor, care interzic folosirea în alte scopuri a datelor strânse de-a lungul unei cercetări. Prin urmare, avem reglementări care fac mai funcțională existența noastră. În ce mă privește, ipotezele acestea, că prin datele stânse putem controla societatea sunt nerealiste.

Crezi că suntem în fața unei schimbări de paradigmă în privința felului în care se raportează politicul și societatea la aceste probleme?

Politicul este foarte rămas în urmă față de societate, explicația find în primul rând una demografică: politicienii au în jur de 60-70 de ani, iar societatea este mult mai tânără. Utilizatorii tehnologiilor față de care se ridică aceste probleme de privacy sunt, în marea lor parte, tineri. Aceștia sunt în clar cu acest gen de cercetări și foarte toleranți față de ele sau față de efectele lor. Politicienii, în schimb, sunt complet cu capul în nori, nu înțeleg deloc ce facem noi și aduc legi care de multe ori au consecințe negative pentru țările respective. Să îți dau un exemplu. Germania, unde toată problema confidențialității era unitară, a îngrădit foarte mult, în anii 1980-90, cercetările de genetică. Drept urmare, institutele companiilor farmaceutice nemțești s-au mutat în Statele Unite, unde legislația era mai permisivă. Efectele economice le puteți intui. Același lucru s-a întâmplat și în privința tehnologiei. Germania a adus niște legi privitoare la protecția datelor personale care, practic, au omorât inovația. De aceea spun că trebuie găsită o cale optimă, să știm ce îngrădim, care sunt efectele sociale negative, dar să nu blocăm inovația.

Cine formează în acest caz avangarda, care sunt statele mai permisive?

Statele Unite, mai orientate spre business. Până la urmă, care e problema fundamentală aici? De ce anume ne temem? Între Europa și Statele Unite avem o contradicție fundamentală. Legile europene spun că datele strânse de o firmă nu pot fi folosite decât exclusiv în scopul pentru care au fost strânse și în niciun caz în interes de afaceri. Ele nu pot fi distribuite nici măcar în interiorul firmei respective. De exemplu, la o companie de telefonie, datele nu pot fi transmise departamentului de marketing. În schimb, firma este obligată să dea aceste informații guvernului, în cazul în acre acesta le cere. Și nu doar atât, firmele sunt obligate să păstreze aceste date timp de șase luni sau un an. Legile americane, în schimb, spun că firmele pot face în principiu orice cu datele obținute, cât timp nu lezează persoanele implicate. În acest caz se mizează pe etică: dacă o firmă încalcă regulă își va pierd credibilitatea față de clienți, de aceea, trebuie să fie atenți. De asemenea, legile americane interzic firmelor livrarea către guvern a oricăror date pe care le dețin. Abordările sunt, după cum vezi, diametral opuse. De asta spun că nu este evident de cine ne temem, teama aceasta nu este unitară. E clar că americanii se tem de guvern, pe când europenii de firme.

The Lord of the Links

Subtitlul cărții tale Linked - How everything is connected to everything else -, mi-a amintit de un film despre Amazing Grace, al cărui mesaj este că toți suntem conectați unul de altul, peste tot găsim conexiuni. Rețelele guvernează lumea, spui. Rețelele sunt guvernate de Laszló Barabási, sugerează cei de la Popular Science și nu numai. Ești un fel de Lord of the Links. Ultima oară am citit despre un caz similar în Biblie... Spune-mi, de ce cunoașterea rețelelor dă atâta putere și cum ne va ajuta această putere? Putem vorbi de un alt Second God?

Întrebarea este dacă putem găsi conexiuni între rețele, dacă le putem lega. Articolul din PopSci vorbea despre o cercetare a noastră la care am lucrat de doi ani și în care încercam să aflăm dacă rețelele pot fi controloate. Există modele matematice care arată că, da, în anumite condiții, rețelele pot fi controlate. Demonstrarea practică acestui lucru se mai lasă așteptată, dar, în fond, matematic există această posibilitate. Până vom ajunge (dacă vom ajunge) la aplicabilitate practică, va mai dura câțiva ani. Procesul are obstacolele sale științifice. Ceea ce contează este că rețelele din societate sau din organism sunt, cum spuneam, rețele care se autoguvernează. Esența cercetării noastre este că aceste rețele nu au un sistem central și, de fapt, sunt rezistente la o construcție centralizată. Teoretic pot spune că nu putem construi o rețea centralizată. E foarte costisitor și nu merită. De aceea au toate rețelele sociale succes. Și au succes mai ales acelea în care nodurile de rețea „merită” să aparțină rețelei respective. Facebook are succes pentru că fiecare utilizator consideră că merită să afișeze cine îi sunt prietenii sau alte informații despre ei, iar prietenii, la rândul lor, funcționează după aceeași logică. Prin urmare, nu Facebook strânge informații despre noi, ci noi, utilizatorii, oferim aceste informații de bună voie. Tot așa, Internetul are succes pentru că este util, poți căuta informații, poți descărca lucruri, poți comunica etc. El funcționează ca o rețea pentru noi vrem și este important pentru noi să creăm legături. Ceea ce trebuie reținut este că aceste rețele se autoguvernează și se autogenerează, fiind foarte greu să le controlezi de la un centru. Nu este imposibil, pot fi influențate, dar este foarte, foarte greu.

Putem vorbi de un design al rețelelor? Există, din punct de vedere al funcționalității, rețele frumoase și rețele urâte?

Interesant este că rețele foarte diferite, precum cele genetice sau sociale, converg spre o arhitectură asemănătoare. De exemplu, dacă ne uităm la casele din jurul nostru, aparent sunt foarte diferite. Dacă însă le dăm jos tencuiala, culorile etc., vom vedea că au structuri arhitecturale foarte asemănătoare. Așa e pe undeva și cu rețelele: felul în care se formează ele vorbește despre felul în care arată. De aceea seamănă între ele și sunt predictibile.

O întrebare mai sucită: gândesc rețelele?

Ți-aș răspunde în felul următor: rețelele nu gândesc, dar numai cu ajutorul lor putem gândi. Fără ele nu se poate. Din acest motiv este și creierul nostru o rețea. Orice formă de gândire sau de inteligență care apare în lume se bazează pe rețele. Esența gândirii este să dezvoltăm anumite concepții prin strângerea unor rețele foarte diferite. În spatele computerului este o rețea, în spatele cip-ului este o rețea, în spatele creierului este o rețea. Garantez că orice sistem capabil de gândire se bazează pe o rețea.

Cum au fost primite ideile tale? A existat o primire diferită în Statele Unite față de Europa Occidentală sau Asia?

La orice schimbare de paradigmă sunt trei tipuri de reacții: 1. cei care spun că e fantastic, 2. cei care spun că e o prostie și 3. cei care spun că e irelevant. Schimbarea de paradigmă depinde așadar de raportul dintre aceste trei părți și de cum se schimbă acest raport, în funcție de câți sunt într-o tabără sau alta.

Cum a fost în cazul tău?

A existat o rezistență îndeosebi în comunitățile științifice care cercetaseră deja rețele. Bunăoară, în sociologie. De acolo au venit, probabil, cele mai vehemente critici. Biologii au spus, inițial, că ideile acestea sunt irelevante. În ultimii zece ani, însă, aceste luări de poziție au dispărut. Ca să mă fac înțeles: aici nu e vorba de o teorie panaceu, care găsește soluții sau explică absolut orice. Teoria mea are limitele ei și știm și noi, eu cu colegii mei, că mai avem multe întrebări la care trebuie să răspundem. Diferențe, deci, sunt nu atât între regiuni cât mai degrabă între domenii. Cei mai receptivi la teoria rețelelor au fost fizicienii și specialiștii din IT. De câțiva ani, însă, și biologii sunt incredibil de activi. În momentul de față ei reprezintă vârful cercetării în domeniu. Sociologii au o problemă pentru că întreg domeniul științelor sociale, grație informaticii, este în transformare. Sociologii nu erau pregătiți, de aceea i-am luat prin surprindere. Nu erau pregătiți să cunoască societatea nu prin intervievarea indivizilor, ci prin analiza datelor privitoare la, să spunem, 700 de milioane de subiecți. Pentru o astfel de abordare sociologii pur și simplu nu aveau metodologia necesară. Aceasta a fost problema cu care s-au confruntat ei inițial, reacția lor fiind una de sistem imunitar, ca să spun așa, dar care nu mai există, pentru că și ei văd importanța cercetărilor noastre. Rezultate mai slabe sunt în rândul economiștilor, sfera aceasta fiind mai lentă. De exemplu, scrierea unui studiu în economie poate dura 3-4 ani, în timp ce în biologie perioada aceasta poate fi de doar trei luni. Dar importanța teoriei rețelelor este recunoscută deja și printre economiști, și ei sunt conștienți că ea va deveni tot mai importantă. În fine, diferențele de receptare ale teoriei rețelelor depind de cât de activ este un domeniu științific sau altul.

Să te provoc un pic. Devenim tot mai dependenți de rețele, dar nu ți se pare că e aici un paradox, că deși suntem tot mai conectați, rămânem, totuși, mai solitari?Nu ai senzația că un segment important al acestor rețele sociale îl formează milioane de Robinson Crusoe?

Societatea a fost mereu în schimbare. Urbanizarea a fost unul din factorii care a schimbat radical societatea, relațiile sociale. Industrializarea a adus schimbări majore în relațiile umane. Este adevărat că ritmul schimbării este acum ceva mai mare și comunicarea electronică schimbă caracterul comunicării, dar procesul acesta are la fel de multe efecte pozitive ca și cele potențial negative. Vin și întreb: suntem predispuși să considerăm o schimbare a comportamentului uman drept efect negativ? Nu tot timpul e așa. Sigur, putem spune că e o problemă că stăm prea mult lângă calculator, dar nu știu dacă e chiar așa. E discutabil.

Nuanțez cu un exemplu: acum ceva ani, un american a stat în casă și s-a uitat vreo zece zile non-stop la filme (pe vremea lui Ceaușescu, dacă ții minte, în epoca apariției video playerelor, făceam și noi ședințe din acestea maraton). La un moment dat, omul a ieșit să își cumpere ceva mâcare gurii, țigări etc. Numai că, fiind noapte, a fost atacat de doi bandiți care au vrut să îi ia banii. Prima reacție a americanului nostru a fost să caute telecomanda, credea că e o scenă de film, era încă în trip-ul cinefil... Pe undeva, într-un scenariu mai conservator, așa îi putem vedea pe mulți contemporani ai noștri. E ca un soi de al doilea păcat originar, ca să reiau exemplu cu Biblia. Mai mult, un profesor de psihologie socială ne spunea pe la sfârșitul anilor 1990 că inclusiv moartea va fi mult mai confortabilă pe Internet...

Asta, dacă se va mai putea muri vreodată pe Internet... Întrebarea e importantă. Putem condamna noile tehnologii pentru că ne alienează și ne schimbă stilul de viață. Dar, uite, Facebook e un exemplu contrar foarte bun: poți relaționa, îți descoperi prieteni de care altfel nu ai putea da, comunici cu ei ș.a.m.d. De exemplu, mama mea poate urmări activitatea mea, comunicăm zi de zi, știe ce s-a întâmplat cu mine în ultima jumătate de an, nu mai trebuie să îi povestesc toate lucrurile acestea ș.a.m.d.

La urma urmei, întrebarea mea ar suna așa: segmentul acesta, alienat, cum îi spui, peste 50 de ani va fi sau nu majoritar?

Dacă pot profeța ceva acum, este că peste 50 de ani Facebook-ul nu va mai exista și lucrurile vor arăta cu totul altfel. E foarte greu să anticipăm cum vor arăta ele. Nu am idee cum vor arăta ele, ritmul schimbărilor fiind foarte rapid.

Cum vezi evoluția Europei de Est și a României în viitorul apropiat? Mă gândesc la fluxurile migraționale, la perspectivele economice sau la tendințe macro- de altă natură.

Hai să îți dau o informație despre problema migrației. Revista Science a publicat recent un studiu demografic care spune că, pe baza modelelor actuale, ultimul european se va naște peste cca. 900 de ani, genetic vorbind. E o informație șocantă! Istoric este o perioadă foarte scurtă, dacă ne gândim că atât a durat istoria acestei zone de până acum. Am contat cam 900 de ani și cam tot atât mai avem de trăit? Nu vorbim aici de războaie sau alți factori, ci doar de raportul dintre natalitate și mortalitate.

Cum va arăta acea civilizație?

Nu știm.

Cine vor fi noii europeni?

În cea mai mare parte a lor populații din Africa. Explicația e relativ simplă: cu cât o societate este mai dezvoltată, cu atât face mai puțini copii.

Apropo, știi de ce fac bănățenii un singur copil?

Nu.

Pentru că jumătate nu pot...

Bună asta! Problema este că țările europene sunt deja într-un soi de spirală a morții, iar popoarele din Europa de Est sunt mai prezente în acest proces decât cele occidentale. Problema nu este conștientizată de oameni. Pentru a schimba acest curs, ar fi nevoie de o politică demografică foarte activă. Nu știu însă dacă se vrea schimbarea acestui curs. Dacă da, ar trebui deja apăsat pe accelerator, ar trebui elaborate strategii în acest sens. Sau poate nu trebuie să schimbăm nimic, poate ajungem la concluzia că acesta este prețul bunăstării noastre...

Dădusem, mai sus, citatul despre tine din Wikipedia. Ce crezi că vor scrie enciclopediile de profil despre Albert László Barabási peste 100 de ani?

Huh, grea întrebare... Mi-ar plăcea ca în anii care vin să avem o descoperire care să facă praf teoria rețelelor, să găsim ceva mai semnificativ. Aceasta este, de regulă, tendința, să descoperi lucruri noi. Însă, dacă mă uit la șansele pe care le avem pentru a descoperi așa ceva, îmi dau seama că șansele sunt foarte mici iar enciclopediile își vor aminti de mine și peste o sută de ani, ca fondator al teoriei rețelelor...

Albert-László Barabási este profesor la Northeastern University din Statele Unite, unde coordonează Centrul pentru Cercetarea Rețelelor Complexe și colaborează cu departmentele de fizică, informatică și biologie. De asemenea, este afiliat la prestigioasa Harvard University.

Născut în Transilvania, la Cârța, într-o familie de maghiari, Barabási a studiat fizica la Universitatea din București. În 1989 emigrează în Ungaria și își dă masteratul din fizică la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta. În 1994 obține doctoratul la Universitatea din Boston, iar la 32 de ani devine cel mai tânăr profesor de la Notre Dame University, Indiana.

A fost invitat să țină prelegeri la importante institute și universități din întreaga lume. În 2004, este ales membru corespondent al Academiei de Științe din Ungaria, iar în 2007, membru al Academiei Europene. Cele mai cunoscute cărţi ale sale sunt Linked: The New Science of Networks și Bursts: The Hidden Pattern Behind Everything.

http://www.realitatea.net/regele-retelelor-albert-l-szl-barab-si-barbatul-care-ar-putea-conduce-lumea_985022.html#ixzz24jpijSnF