Mihai Goţiu 31 Jul la 13:59
“Magnatul, soţia dictatorului şi afacerea de 2,5 miliarde de dolari din Guineea” (“The tycoon, the dictator’s wife and the $2.5bn Guinea mining deal”) este titlul unui amplu material publicat ieri de “The Guardian” în ediţia online. Un articol care prezintă cu lux de amănunte modul în care miliardarul Beny Steinmetz, unul dintre acţionarii principali şi la Gabriel Resources (compania care controlează Afacerea Roşia Montană), a pus mâna pe rezerve minerale impresionante în Guineea, ajungând însă, în cele din urmă, în atenţia FBI.
Imaginea capitalei Conakry scoate în evidenţă diferenţele majore dintre hotelurile strălucitoare care îi găzduiesc pe directorii companiilor europene, din Australia şi Brazilia şi viaţa localnicilor care colectează resturi din “gropile de gunoi plutitoare”, de pe malul Atlanticului (foto: “The Guardian”). Din aceste hoteluri strălucitoare, afaceriştii închiriază avioane pentru a ajunge la siturile îndepărtate, cu rezerve abundente de diamante, aur, uraniu, minereu de aluminiu şi bauxită. “Această ţară este un exemplu aproape clasic de ceea ce unii numesc “paradoxul abundenţei”: Gunineea se află deasupra unora dintre cele mai importante rezerve minerale neexploatate din lume, în timp ce oamenii ei trăiesc în mizeri, fără apă curată, electricitate, educaţie sau infrastructură”, scriu reporterii “The Guardian”.
Explicaţia e simplă: majoritatea acestor rezerve minerale au ajuns în mâna unor companii străine, contra unor sume, de cele mai multe ori derizorii, în special în perioada conducerii autoritariste a generalului Lansana Conté (1984-2008). Oficial, Lansana Conté a lansat un program de reforme economice (inclusiv devalorizarea monedei şi reducerea cheltuielilor guvernamentale), cu sprijinul şi aprobarea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi o deschidere către naţiunile occidentale pentru încurajarea investiţiilor străine. În anii 2000, s-a dovedit însă că regimul lui nu era în mod esenţial diferit de al predecesorului Ahmed Sékou Touré. În august 2006, Human Rights Watch a prezentat un raport de 30 de pagini, în care erau condamnate încălcările drepturilor omului în Guineea. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2006, Transparency International a actualizat indicele anual de corupţie. Guineea se plasa pe locul al doilea în lume (după Haiti) în topul celor mai corupte ţări din lume. Conform raportului Transparency International, companiile străine “sunt în imposibilitate de a funcţiona în Guineea fără a plăti mite uriaşe oficialilor guvernamentali cu funcţii înalte, dar dacă sunt prinşi că fac acest lucru se pot confrunta cu acţiuni în justiţie în ţările lor de origine”.
“Steinmetz, cel mai apropiat alb de dictator”
Cunoscând această stare de fapt, Beny Steinmetz a ajuns în Guineea în ultimele zile ale regimului lui Lansana Conté. “Beny Steinmetz, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a venit aici, spun sursele, cu o misiune clară. “Beny Steinmetz a vrut să se asigure că era cel mai apropiat om alb de președintele Conté,”, a declarat un fost consilier prezidențial al lui Lansana. Magnatul, de asemenea, a vrut, și a obținut, dreptul la exploatarea minelor din Simandou – un lanț muntos care conține milioane de tone de minereu de fier. Conform unor estimări, minereul din Simandou ar putea genera in jur de 140 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, mai mult decât dublarea PIB-ul țării”, notează “The Guardian”. “Până acum bogățiile din Guineea au fost exploatate într-un mod aleatoriu, de care a beneficiat un număr mic de persoane în țară. Responsabilitatea pentru această stare de lucruri o are Lansana Conté, al cărui guvern a fost caracterizat nu numai prin “abuzuri sponsorizate de stat și represiune”, ci şi de “o incriminarea tot mai mare a statului”, în care activele au fost sechestrate și exploatate de către colaboratorii săi apropiați”, conform raportului Human Rights Watch (din 2011 n.a.).
O “lovitură” uluitoare
“Regimul Conté a acordat inițial dreptul de exploatare firmei anglo-australiene Rio Tinto, în anii ‘90. În 2008, Rio Tinto a fost îndepărtată – în ceea ce se spune că a fost unul dintre actele finale de guvernare ale dictatorului înainte de moartea sa – iar jumătate au fost acordate BSGR (Beny Steinmetz Group, compania lui Beny Steinmetz – n.a.). Tranzacţia a fost remarcabilă nu numai pentru că expertiza BSGR era, mai degrabă, în exploatarea diamantelor şi nu în extragerea şi exportul minereului de fier, ci şi pentru că premiul strălucitor de la Simandou a costat compania atât de puţin: în loc să plătească Guvernului Guineei pentru concesiune, aceasta a investit 165 de milioane de dolari într-un program de explorare în zonă. Acest lucru nu reprezintă o practică neobişnuită în domeniu, iar BSGR insistă că a făcut această investiţie “fără nicio garanţie a succesului”. Regiunea era însă cunoscută ca fiind foarte bogată în minereu de fier, iar valoarea concesiunii a devenit clară în aprilie 2010, când BSGR a anunţat că a vândut 51% din pachetul de acţiuni – adică un sfert din minereul de fier din munţi – companiei braziliene de minerit Vale. BSGR şi Vale au format o companie joint-venture, VBG, care ar urma să extragă aproximativ 2.000 de tone de minereu pe an, şi care a promis să suporte şi un miliard de dolari pentru a construi o cale ferată pe care să fie transportat minereul pe coastă. Preţul plătit de Vale pentru tranzacţie: 2,5 miliarde de dolari (preţ plătit pentru jumătate din concesiunea pe care BSGR a cumpărat-o cu 165 de milioane de dolari – s.a.).
Chiar şi în lumea speculatorilor minieri din Africa, acordul a fost considerat ca fiind uluitor. Pentru o investiţie de doar 165 de milioane de dolari, BSGR-ul lui Steinmetz şi-a asigurat o valoare a activelor de aproximativ 5 miliarde. Un veteran al mineritului din Africa, citat în presa financiară, spunea că Steinmetz a luat “jackpot”-ul. Cu toate acestea, multor afacerişti din regiune nu le-a venit să creadă. Reacţia miliardarului african din telecomunicaţii Mo Ibrahim nu a fost atipică: “Cei din Giuneea care au făcut asta sunt afacerişti idioţi sau criminali?”, a întrebat el. “Sau ambele?””. Conform celor de la “The Guardian”, răspunsul trebuie căutat în preajma fostului dictator.
“În perioada regimului Lansana Conté prospectorii resurselor minerale au avut acces la preşedinte tot mai mult prin intermediul celor patru neveste, dăruindu-le cadouri generoase şi mită pentru a obţine favoruri. “Toate soțiile lui Lansana Conté au fost implicate în tranzacții miniere și de afaceri”, a declarat Abdoul Rahamane Diallo, coordonatorul programului pentru Guineea al Open Society Initiative for West Africa, și specialist în comerț la ambasada SUA în timpul regimului Conté. În special o soție a fost favorizată de către președintele bătrân: al patra și cea mai tânără mireasa a lui, Mamadie Touré. “Mamadie a fost considerată ca soţia cea mai influentă – a trăit în orașul natal unde locuia Conté, este tânără, a fost aproape de el, a avut o influență reală”, a spus Diallo. “Orice ar fi vrut oamenii să aducă în Guineea, orice ar fi vrut să scoată, trebuia să treacă pe la una din soţiile sale””.
Indignarea populară
După primele alegeri integral democratice din Guineea, din decembrie 2010, noul preşedinte, Alpha Condé (unul dintre principalii opozanţi ai lui Lansana în timpul regimului), a promis că va pune capăt anilor de corupţie şi de guvernare proastă şi, de asemenea, că va examina îndeaproape controversatele proiecte ale predecesorilor săi cu marile companii miniere. Departamentul de Justiţie al SUA s-a alăturat Guvernului din Guineea pentru a stabili dacă cea mai profitabilă şi controversată dintre aceste afaceri – concesionarea zăcămintelor din Simandou – s-a făcut cu încălcarea legii americane privind practicile de corupţie a firmelor înafara SUA şi a legii împotriva spălării banilor. Acest lucru a dus la investigarea lui Steinmetz de către FBI. Conform “The Guardian”, Steinmetz neagă cu fermitate că ar fi plătit orice mită sau că ar fi comis alte infracţiuni. Steinmetz spune că nu e vorba de BSGR, ci de o companie înregistrată în Guernsey, controlată prin intermediul trustului familiei. Magnatul insistă că acuzaţiile sunt “absurde” şi sunt înrădăcinate “în invidia pentru marele lui succes”. “The Guardian” trece în revistă şi indignarea publică provocată de această afacere. “Oamenii sunt indignaţi de ceea ce s-a întâmplat cu BSGR şi sunt mobilizaţi”, a declarat Abdoulaye Bah, un jurnalist de la cel mai popular site de afaceri naţional, “Guineea News”. “Se vorbeşte despre asta la radio, se scrie în ziare. Nimeni nu se înţelege ce s-a întâmplat, dar sunt siguri că în cazul Simandou şi a tuturor celorlalte contracte miniere există o mare corupţie. Toată lumea ştie că atunci când acordul a fost făcut Conté era bolnav și nu mai deţinea controlul”.
“Ştim despre diamante şi de fier, dar nu ştim nimic despre ce fac să-l exploateze”, a declarat Adama Camara, de 20 de ani, student la “științe politice” la Universitatea din Conakry, citat de “The Guardian”. “Nu e vorba că noi suntem împotriva companiilor străine care vin aici. E vorba dacă acestea vin și se duc sau dacă doresc să rămână și să se implice în dezvoltarea țării. Uită-te la sărăcia și mizeria din jur… Se vede pur şi simplu!”.
“Oamenii de pretutindeni din Guineea sunt foarte săraci. Mai mult, când călătoreşti în interiorul țării, situaţia este şi mai rea”, a declarat Dr. Faya Millimono, liderul unui nou partid de opoziție, Blocul Liberal, care provine dintr-o regiunea de pădure din apropiere de Simandou . “Lucrurile pe care le cer sunt de bază: școli pentru copiii lor, spitale pentru bolnavi. Există spitale, dar dacă cineva s-ar interna în ele cu malarie, s-ar externa cu două sau trei alte boli. Cei din Conakry sunt suficient de bogaţi pentru a zbura la Dakar pentru tratament medical. Cei din interior mor”.
Sprijin de la Blair, Soros şi FBI
Cel puţin la nivel declarativ, Alpha Condé a început reconstruirea ţării şi folosirea minelor ca sursă de venituri în acest scop. În acest sens, Alpha Condé a cerut sfatul Iniţiativei de Guvernanţă a Africii, condusă de fostul premier britanic Tony Blair şi miliardarului american George Soros. “Cu guvernele din partea de vest (a Africii – n.a.) cântând imnul din aceeaşi foaie şi cu Blair şi Soros promiţând sprijin public, noul preşedinte a avut în mod clar nişte aliaţi puternici”, notează “The Guardian”. “Guvernul Condé a elaborat un nou cod de minerit, destinat să combată corupția și să ofere o mai mare protecție a mediului. După mai multe revizuiri, un investitor în Conakry a declarat noul cod ca fiind “excelent”. Cu ajutorul lui Soros, Condé a angajat avocați din SUA şi anchetatori cu experienţă în investigarea afacerilor corupte. Aceste persoane au asistat o comisie de anchetă stabilită în Conakry. De asemenea, din luna ianuarie FBI-ul a fost convins că ar trebui să investigheze afacerea Simandou, pentru a stabili dacă legile din SUA au fost încălcate.”
“Pe măsură ce munca comisiei de anchetă a progresat, au apărut rapoarte în “The Financial Times” şi, ulterior, în “The New Yorker” care acuză faptul că o serie de cadouri de lux şi plăţi au fost făcute către rudele şi asociaţii lui Lansana Conté înainte de moartea lui, precum şi către conducerea militară de scurtă durată care i-a urmat. În acestea sunt incluse şi o miniatură a unei maşini de Formula 1, încrustată cu aur şi diamante, care i-a fost dată unui fost ministru. BSGR a răspuns la această acuzaţie spunând că mașina nu ar fi valorat mai mult de 2.000 de dolari, și a fost dată Ministerului Mineritului, nu unui individ, într-o ceremonie care a avut loc în public. Comisia, anchetatorii şi FBI au început să caute documente care ar pune în lumină modul în care concesionarea pentru Simandou a fost încheiată.”
Angajatul BSGR, arestat de FBI
“În martie un asociat al lui Steinmetz, Frederic Cilins, de 50 de ani, de naţionalitate franceză, a contactat văduva lui Conté, Mamadie Touré, la casa ei din Jacksonville, Florida. Ce Cilins nu știa era că Touré fusese deja abordată de către FBI, și fusese de acord să coopereze cu ancheta. Apelul telefonic a fost înregistrat, iar atunci când Touré s-a întâlnit cu Cilins la o cafenea din aeroportul Jacksonville şi încă de trei ori ulterior, avea cu ea microfoane. După întâlnirea finală, când urma să urce la bordul unui avion pentru Miami, Cilins a fost arestat. El se așteaptă acum procesul.
Când Cilins a apărut în instanță pentru o audiere preliminară, a devenit clar că FBI-ul încearcă să descopere dacă BSGR au plătit mită oficialilor din Guineea, în scopul de a garanta drepturile la bogățiile Simandou-lui. Departamentul de Justiție al SUA l-a acuzat pe Cilins că încearcă să obstrucţioneze ancheta prin eliminarea unora dintre dovezi. Conform probelor prezentate la o audiere preliminară, Cilins e înregistrat oferindu-ui lui Touré o mită substanțială pentru a distruge o serie de documente. “Avem nevoie urgent, urgent.. Distruge urgent toate acestea,” ar fi conţinutul înregistrării. Cilins neagă că a încercat să influențeze cursul justiției – o infracțiune a cărei pedeapsă ajunge la 20 ani de închisoare. El insistă că a vrut să distrugă doar documente false, care au fost folosite într-o încercare de a-l şantaja pe el și BSGR.
Când a auzit de arestare, BSGR a căutat să minimalizeze orice conexiune între companie şi Cilins. Ian Middleton, purtătorul de cuvânt al lui Steinmetz la Powerscourt, o firmă de PR din Londra, a declarat: “Cilins nu este un agent al companiei lui Steinmetz”. Cu toate acestea, uterior, Powerscourt a recunoscut că Cilins a fost anterior angajat al BSGR în Guineea.
“CC-1” e Steinmetz?
După prima apariţie în faţa Curţii a lui Cilins, FBI a depus o plângere oficială în instanţă, în care sunt arătate motivele pentru arestarea lui. Documentul face trimitere la faptul că o altă persoană este, de asemenea, în curs de investigare. În document e descrisă o conversație telefonică în care Touré se presupune că l-a întrebat Cilins dacă un individ identificat ca “CC-1” a fost de acord cu plata pe care ea urmează să o primească. Se presupune că Cilins a răspuns: “Desigur.”. Încă de la începutul lunii trecute, atât ziarul israelian “Yediot Aharonot”, cât și “The New Yorker” au au prezumat că CC-1 – sau “co-conspirator numărul unu” – a fi Beny Steinmetz. Persoane care sunt familiarizatecu ancheta au afirmat pentru “The Guardian” că presupunerea este corectă.
Mai mult, “The Guardian” a văzut documente care arată că până în momentul arestării lui Cilins, FBI îl investiga deja pe Steinmetz, într-o încercare de a stabili dacă a jucat vreun rol în presupusa infracţiune. Întrebat despre acest aspect al investigației, Departamentul de Justiție al SUA a declarat: “Departamentul nu comentează.”. Steinmetz și BSGR au negat puternic orice plata de mită și orice alte infracţiuni. Într-un interviu pentru “ Yediot Aharonot”, în iunie, a respins acuzațiile , afirmând că se confruntă ca “zvonuri ridicole”, determinate de invidie. “Nu există schelete în dulap”, a spus el. “Compania nu plătește nimic la nimeni.” Întrebat despre ancheta SUA și Steinmetz, Middleton, purtătorul său de cuvânt la Powerscourt, a răspuns amenințând Guardian, cu o acțiune de calomnie. “Linia interogatoriului dvs. implică riscuri defăimătoare la adresa domnului Steinmetz și poate da naștere la o acțiune în justiție”, a spus acesta. Câteva ore mai târziu “The Guardian” a primit o scrisoare de avertizare de la Mishcon de Reya, una dintre firmele de avocatură din Londra, care reprezintă Steinmetz.
Middleton a emis, de asemenea, o declarație spunând: “Nu avem nici un motiv să credem că domnul Steinmetz este în curs de investigare în SUA sau în altă parte. Domnul Steinmetz este un om de afaceri extrem de respectat, care a operat în zeci de țări de 35 de ani și nu s-a confruntat cu acuzații dovedite undeva”. Într-o declarație ulterioară a spus: “El nu a fost abordat de către autorități și neagă orice cunoaștere a unor fărădelegi”. Middleton a adăugat că întrebările “The Guardian” despre ancheta din SUA au fost rezultatul direct a ceea ce el a descris ca fiind o “campanie de defăimare disperată” a lui Steinmetz, care ar fi condusă de către Condé, într-o încercare de a distrage atenția de la problemele politice interne. Aceasta afirmație a fost negată de președintele din Guineea.
La începutul acestei luni încercarea lui Cilins de a obține eliberarea pe cauțiune a fost respinsă, iar procesul său a fost stabilit pentru luna decembrie. Directorul BSGR pentru Guineea, Asher Avidan, a primit interdicţie de a intra în Guineea și doi dintre directorii locali firmei – Scuze Touré și Issaga Bangourain – au fost arestați și sunt deținuți în închisoarea centrală. Avocaţii francezi care îi reprezintă pe cei doi directori au declarat că încarcerarea lor a fost “tulburătoare” şi o încălcare a drepturilor lor şi a constituție Guineei. Powerscourt a emis o declarație în numele BSGR plângându-se că cei doi au fost “reținuți ilegal” de ceea ce este descris ca fiind un “guvern ilegitim”, și că BSGR a fost, de asemenea, vizată ca parte a unui complot de șantaj”.
“Un rezultat mai bun pentru Guvern” (Vă sună cunoscut?)
Oficialii din Giuneea intervievaţi de “The Guardian” au declarat că reprezentanţii BSGR refuză în mod sistematic să coopereze în cadrul anchetei guvernamentale, care încearcă să afle cum e posibil ca jumătate din resursele din Simandou să fie cedate în contul unei investiţii de 167 de milioane de dolari, iar la scurt timp după aceasta, 51% din afacere să fie vândută cu 2,5 miliarde de dolari. Fără ca Guvernul să câştige ceva din asta. Aceeaşi oficiali susţin că BSGR plăteşte avocaţi francezi, specializaţi în drept constituţional, care încearcă să dovedească că întregul proces este ilegal. Pe alocuri, declaraţiile guvernamentalilor din Guineea seamănă cu cele ale lui Victor Ponta legate de “negocierile” din cazul Roşia Montană. “Obiectivul comisiei de anchetă este de a ajuta guvernul să gestioneze sectorul minier, pentru a obţine un rezultat mai bun din resursele noastre naturale. Nu este o acţiune împotriva domnului Steinmetz personal sau a unei anume companii. Trebuia să începem de undeva… Primul caz a fost BSGR”, afirmă Nava Touré, actualul ministru al Finanţelor.
După ce purtătorul de cuvânt al BSGR a fost rugat să răspundă la observațiile lui Touré, “The Guardian” a primit o a doua scrisoare din partea avocaților lui Steinmetz, în care e amintit pericolul unei acțiuni de calomnie. Se înțelege că poziția BSGR și a lui Steinmetz este că “acuzațiile de corupție sunt nefondate și acest lucru va fi suportat atunci când BSGR si Steinmetz vor fi absolviţi de orice vină”.
Momentan, proiectul Simandou stagnează, iar partenerul lui Steinmetz din VSG, grupul brazilian Vale, e mai rezervat în declaraţii, afirmând că se pune la dispoziţia Guvernului SUA pentru a coopera în cadrul investigaţiilor. Vale a plătit 500 de milioane de dolari din suma convenită cu BSGR, şi spune că va plăti restul de 2 miliarde doar dacă proiectul avansează.
***
BSG şi Roşia Montană
BSG Capital Markets, parte a BSGR, a intrat în Afacerea Roşia Montană pe 18 decembrie 2009, după negocieri care au durat (cel puţin la nivel oficial) mai bine de o lună. BSG a cumpărat atunci un pachet de 30 de milioane de acţiuni (9%), cu clauze privitoare la mărirea participaţiei, contra sumei de 67,5 milioane de dolari. Tranzacţia a fost perfectată la doar câteva ore după ce Adriean Videanu (viitor ministru al Economiei) anunţase că proiectul de la Roşia Montană va intra în programul de guvernare al noului Cabinet Boc (anunţul făcut de Videanu a fost făcut într-un moment în care nici măcar nu se încheiaseră negocierile cu UDMR pentru formarea unui nou guvern).
Amănunte despre BSG în domeniul afacerilor imobiliare în România, dar şi despre istoricul grupului (în special despre “diamantele însângerate” din Sierra Leone) au mai apărut în mass-media autohtone înainte de această dată. Pe 12 noiembrie 2008, “Evenimentul Zilei” a publicat articolul”Steinmetz, imperiul nevăzut”, în care sunt descrise relațiile și conexiunile diviziei imobiliare a BSG (Beny Steinmetz Group) la București. ”BSG şi-a asumat investiţiile de peste jumătate de milion de euro rulate prin firma Seven Hills, care ridică apartamente şi vile în Bucureşti, Corbeanca, Săftica şi Ploieşti”.
Legăturile Seven Hills cu lumea politică autohtonă au fost nediscriminatorii. Cel care le-a facilitat dezvoltările din România a fost Remus Truică, fost director al cancelariei premierului Adrian Năstase (PSD), dar și membru al Cabinetului Tăriceanu (PNL). Principalul prieten s-a dovedit a fi însă Adriean Videanu, primar al Capitalei între 2007 și 2008, perioadă în care divizia imobiliară a BSG și-a extins afacerile în București. Prin Seven Hills, Steinmetz a început, în 2006, numeroase proiecte imobiliare. După șase ani, într-un articol despre marile eșecuri imobiliare în România, realizat de ”Capital”, Steinmetz figura la loc de frunte. ”Miliardarul Beny Steinmetz (56 de ani), cu activităţi în industria diamantelor, este prezent pe piaţa imobiliară locală prin firma Seven Hills, divizie a grupului BSG. Compania a cumpărat în 2006, pentru 14 milioane euro, proiectul rezidenţial West Park din Militari, început de Rom Canada. Proiectul trebuia să ajungă la 1.400 de apartamente, însă a rămas doar la prima fază, care cuprinde circa 200 de locuinţe. Reprezentanţii miliardarului vorbeau, în 2007, despre încă un proiect în Pantelimon, cu 1.000 de apartamente, un altul în zona Cotroceni, încă două în Săftica şi Corbeanca, cu 2.000-3.000 de vile şi unul în Ploieşti, cu 250 de locuinţe. Cele cinci proiecte presupuneau investiţii de 500 milioane euro, însă până acum nu a fost finalizat niciunul”. În total, Steinmetz anunțase, de fapt, investiții de 1 miliard de dolari în România. Conform ”Capital”, a investit… 14 milioane.
***
Tender şi Timiş, în Africa de Vest
În afacerile cu rezervele minerale ale ţărilor din Africa de Vest (Sierra Leone, Senegal, Guineea, Guineea-Bisasu, Coasta de Fildeş şi Liberia) se regăsesc şi “părinţii afacerii Roşia Montană”, Frank Timiş şi Ovidiu Tender. Aceştia deţin concesiuni uriaşe în aceste ţări. Spre deosebire însă de Beny Steinmetz, cei doi par a fi mai apropiaţi noului regim politic din Guineea. Pe 5 mai 2013, presa anunţa că African Minerals Limited (compania lui Frank Timiş) este văzută foarte favorabil de către Guvernul lui Alpha Conde: “Guvernul Guineei este încurajat de modul în care o companie mai mică, cum ar fi African Minerals Limited, care operează în Sierra Leone şi e condusă de omul de afaceri român Frank Timiş, ar putea construi o astfel de operaţiune uriaşă la Mona Tonkolili cu doar 2 miliarde de dolari investiţii”. Încrederea era dată de faptul că afacerea lui Timiş în Sierra Leone a dus la creşterea substannţială a PIB-ului acestei ţări. Faptul că creşterea PIB-ului nu a generat şi o creştere a calităţii vieţii celor din Sierra Leone (compania lui Tender beneficiind de “facilităţi” uriaşe) este un lucru mai puţin important pentru preşedintele Guineei.
***
Cele de mai sus sunt doar o mică (foarte mică) parte a dosarului “marilor investitori” din spatele Afacerii Roşia Montană (ale căror antecedente le-am mai prezentat şi cu alte ocazii). În aceste condiţii, afirmaţiile premierului Victor Ponta despre condiţiile “mai avantajoase” pentru România pe care le-ar fi obţinut (le-ar obţine) de pe urma renegocierii contractului de la Roşia Montană sunt cel puţin caraghioase. Dintr-un anumit punct de vedere, ceea ce face (cel puţin la nivel declarativ) Guvernul din Guineea este mai mult decât ceea ce întreprinde Guvernul Ponta: a instituit o comisie de anchetă pentru a afla modul în care resursele minerale ale ţării au ajuns să fie cedate aproape gratuit “onorabililor” investitori străini. Ţinând cont că originile proiectului de la Roşia Montană se regăsesc în fostele guvernări PSD, nu e de mirare de ce Ponta se fereşte de aşa ceva. Şi vorbeşte de la sine despre buna-credinţă (sau lipsa acesteia) în tratarea Afacerii Roşia Montana.
***
***
