2014-12-23

Klaus Iohannis isi doreste doua mandate la Cotroceni: Voi fi un mediator, un integrator si un arbitru

de R.M. HotNews.ro Marţi, 23 decembrie 2014, 
Klaus Iohannis
Foto: Facebook
Presedintele Klaus Iohannis afirma, intr-un interviu acordat ziarului francez L'Express, ca isi doreste doua mandate la Palatul Cotroceni, pentru a realiza proiectele pe care si le-a asumat. Acesta isi exprima speranta ca o schimbare a guvernului va avea loc in 2015 sau cel tarziu in 2016 si se defineste drept un presedinte "mediator, integrator si arbitru".
In opinia sa, un presedinte trebuie sa fie un model pentru societate iar "felul in care se comporta, ca persoana publica, trebuie sa inspire natiunea si nu sa o distreze". 
"Credeti-ma, va fi o noua abordare pentru Romania. Totusi, nu presedintele trebuie sa impuna schimbarea. El trebuie sa se sprijine pe un guvern care lucreaza in acelasi sens. Lucrurile nu vor putea evolua corect decat din momentul in care guvernul va fi din aceeasi formatiune politica cu mine, si nu din partea adversarului. Nu se va intampla repede, dar sper ca schimbarea sa aiba loc in 2015. Sau cel tarziu in 2016, dupa alegerile legislative", spune Iohannis, in interviul acordat cotidianului francez, potrivit versiunii in limba romana publicata pe site-ul sau.
Intrebat daca un mandat este suficient pentru a realiza ce si-a propus, presedintele spune ca "lucrurile nu se pot schimba in patru sau cinci ani". 
"De aceea doresc un guvern care sa dureze doua mandate, vreau sa fiu un presedinte care sa aiba doua mandate".
In ceea ce priveste politica externa, Klaus Iohannis nu isi propune sa schimbe nimic in ceea ce priveste cei trei piloni ai sai: parteneriatul strategic cu Statele Unite, relatiile cu NATO si UE. 
"Nu voi schimba nimic din aceasta politica. Ea garanteaza securitatea tarii noastre, situata in estul Europei, si este rezultatul unor decizii politice consensuale. Acest echilibru este dovada ca in Romania este posibila realizarea unui proiect mare pe baza unor acorduri care depasesc, intocmai, clivajele politice", argumenteaza seful statului.
Pe relatia cu Rusia, Klaus Iohannis considera ca "a juca un rol individualist ar fi o mare eroare" astfel incat "nu exista alta cale decat a juca impreuna cu partenerii" Romaniei.
L'Express l-a intrebat pe presedintele Romaniei ce stil va avea, dupa ce Traian Basescu s-a definit un presedinte jucator. 
"Voi fi un mediator, un integrator si un arbitru. Credeti-ma, e un echilibru greu de gasit!", a raspuns Iohannis.
[P] ---------------------------------

Concurență pentru Logan. Mașina ieftină de la Volkswagen

Dec 23, 2014
Volkswagen pregătește o mașină ieftină
Reprezentanții Volkswagen au dezvăluit, în cadrul unui eveniment intern dedicat directorilor grupului, un concept de vehicul cu preț scăzut.
Modelul ar urma să fie comercializat începând din 2016 pe piețele emergente, sub o marcă specifică, după cum relatează revista franceză Challenges, citată de agerpres.ro.
“Lucrăm la un vehicul cu preț scăzut, logic cu tarife sub cele de la debutul gamei actuale a Volkswagen, adică mai puțin de 80.000 de yuani (8.500 de euro) în China”, declara recent Christian Klingler, responsabil de vânzări în comitetul director al Volkswagen.
Klingler a spus că țările care vor avea prioritate pentru vânzarea noului model vor fi China, cu “declinări regionale” în Rusia, America de Sud sau în alte țări emergente.
Întrebat dacă marca va ajunge și în Europa de Vest, reprezentantul grupului german Volkswagen a răspuns că “nu e bine să spui niciodată nu. Însă acest lucru nu este prevăzut a priori”.

2014-12-20

Legea securităţii cibernetice scoate românii în stradă. Mai multe proteste au fost anunţate duminică în ţară

De adevarul.ro | adevarul.ro 
Comunitatea online reacţionează după ce Senatul României, în calitate de cameră decizională, a adoptat, vineri, în unanimitate, proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României, care le permite reprezentanţilor serviciilor secrete să aibă acces la datele deţinute de furnizorii de internet şi telefonie.
Concret, pe reţeaua socială Facebook au fost anunţate proteste ale celor care condamnă Legea Big Brother. Până acum, au fost anunţate două, unul în Piaţa Unirii din Cluj şi altul în faţa Palatului Parlamentului din Bucureşti. 
„Sunt 25 de ani de când oamenii au murit în stradă pentru o Românie fără Securitate, fără supraveghere, intimidare şi incriminare. Dar astăzi politicienii noştri încearcă să reinstaureze controlul absolut şi să pregătească un nou stat poliţienesc”, se arată pe pagina de Facebook a evenimentului din Cluj.
Ziua şi ora protestelor (n.r. - ora 12.00) au fost alese special pentru a coincide cu momentul investirii lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României.
Cei care se opun acestei legi îi cer lui Iohannis fie să nu promulge legea şi să o întoarcă în Parlament, fie să sesizeze Curtea Constituţională.
Principala revendicare a manifestanţilor e legată de articolul 17 din această lege care dă dreptul diferitelor instituţii ale statului – în special a serviciilor secrete – să obţină de la distribuitorii de internet accesul la informaţii private, fără a avea nevoie de mandat judecătoresc.
Cerem Parlamentului României: dacă Preşedintele nu trimite legea către CCR, dar refuză să o semneze şi o trimite înapoi în Parlament pentru revizuire, să respecte litera şi spiritul Constituţiei române şi să modifice legea de aşa natură încât să împiedice în mod explicit posibilitatea ca această lege să fie folosită în mod abuziv şi discreţionar de către instituţiile beneficiare”, se mai arată pe o pagină de Facebook care anunţă un protest în Piaţa Constituţiei din Capitală.
Mai mult, a fost creată şi o petiţie prin care se cere anularea acestei legi.
Ce spun internauţii
„În 1989 oamenii au ieşit în stradă pentru că erau urmăriţi, filaţi, turnaţi, pentru că le era violată corespondenţă, pentru că le erau deschise coletele, pentru că Securitatea intra în case fara mandat. Acum se repeta istoria. Şi nimeni nu îşi mai aminteşte pentru ce au murit oamenii în '89. Iar unora li se pare chiar normal”, se arată într-un comentariu făcut de un internaut pe Facebook Adevărul.
Ei, că nici nu aveau acces dacă nu era legea! Hai să fim serioşi!”, comentează şi Inna Anovici.
„Păi să atacăm legea în primul rând, aşa e democratic, primul pas”, îndeamnă Angel Cristian Şirbulescu, tot într-un comentariu pe Facebook.
„În curând, Facebookul şi alte reţele de socializare vor fi din ce în ce mai cenzurate. Şi-au dat «ăştia» seama - indiferent cine or fi ăştia - că nu pot controla grupurile ce se formează în virtual şi manifestează în real contra nedreptăţilor, indiferent care ar fi ele. Nu vei mai putea fi «impotriva»”, scrie George Olteanu Claudiu.
Legea, adoptată în unanimitate
Raportul comisiei de apărare din Senat, cu amendamente, a fost adoptat cu 95 de voturi „pentru”, iar proiectul de lege a fost adoptat cu 92 de voturi „pentru”.
În luna mai, Guvernul a iniţiat un proiect de lege privind securitatea cibernetică, pe motiv că „România este cu certitudine vizată de entităţi ostile active în mediul virtual, nivelul de securitate cibernetică fiind - în prezent -insuficient pentru a face faţă unor atacuri de nivel ridicat ori cu intenţii distructive“. Numai că Guvernul a avut grijă să le oferă structurilor de securitate posibilitatea de a avea acces la informaţii privind datele personale, lucru aspru criticat de Curtea Constituţională.
Pentru realizarea securităţii cibernetice, deţinătorii de infrastructuri cibernetice au următoarele responsabilităţi: să acorde sprijinul necesar, la solicitarea motivată a Serviciului Român de Informaţii, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Serviciului de Protecţie şi Pază, CERT-RO şi ANCOM, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin acestora şi să permită accesul reprezentanţilor desemnaţi în acest scop la datele deţinute, relevante în contextul solicitării“, se arată la articolul 17 din proiectul de lege iniţiat de Guvernul României.
Infrastructurile cibernetice sunt definite în proiectul de lege astfel: infrastructuri din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, constând în sisteme informatice, aplicaţii aferente, reţele şi servicii de comunicaţii electronice. Alfel spus, furnizori de internet, telefonie, mail sau facebook.
Totodată, la impactul social pe care îl va genera proiectul iniţiat de Guvern, se precizează că: „proiectul de act normativ va contribui la conştientizarea publicului cu privire la natura multivalentă a spaţiului cibernetic şi la creşterea încrederii populaţiei în utilizarea Internetului“. 
Legea a trecut tacit de Camera Deputaţilor pe 17 septembrie, apoi a ajuns la Senat, iar astăzi a fost adoptată cu unanimitate de voturi, ceea ce înseamnă că Puterea şi Opoziţia şi-au dat mâna, lucru recunoscut şi de liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti: „A fost o decizie politică pe care au respectat-o toate partidele“.
Legea poate fi contestată, în următoarele cinci zile, la Curtea Constituţională, însă e greu de crezut că vreun partid politic va apela la acest demers din moment ce a existat unanimitate de voturi în plen. Dacă nu va trimisă la CCR, legea va pleca spre promulgare la Cotroceni, acolo unde preşedintele Klaus Iohannis are trei variante: o poate promulga, o poate întoarce, o singurtă dată, În Parlament spre reexaminare sau o poate trimite şi el la Curtea Constituţională. Aşadar, intrarea în vigoare a acestei legi, care oferă puteri şi mai mari serviciilor, stă în pixul lui Iohannis.
Alte două încercări ratate
Parlamentarii au mai adoptat două proiecte de lege în domeniul securităţii cibernetice - legea Big Brother şi legea cartelor prepay - care permitea amestecul serviciilor secrete în chestiuni privind dreptul la viaţă privată. Deşi au fost susţinute public de şeful SRI, George Maior, de parlamentari din comisia de control SRI şi chiar de şefa DNA Laura Codruţa Kovesi, ambele legi au fost declarate neconstituţionale de CCR, chiar cu unanimitate de voturi. 
Curtea a admis, cu unanimitate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale“, spuneau magistraţii CCR.
De asemenea, legea privind cartelele prepay a fost declarată neconstituţională în ansamblul său, pentru că nu oferă garanţii care să asigure confidenţialitatea datelor personale. Actul normativ declarat neconstituţional prevedea ca persoanele care deţin o cartelă telefonică prepay, precum şi cele care intenţionează să cumpere o astfel de cartelă ar fi trebuit să se înregistreze din 2015 la operatorul de telefonie cu un act de identitate. În prezent, cumpărarea sau deţinerea unei cartele telefonice prepay nu presupune prezentarea buletinului de către cumpărător.
„Dispoziţiile legii criticate nu au un caracter precis şi previzibil, iar modalitatea prin care sunt obţinute şi stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice nu reglementează garanţii suficiente care să permită asigurarea unei protecţii eficiente a datelor cu caracter personal“, arătau magistraţii CCR, care au transmis Parlamentului să pună cele două legi în acord cu decizia Curţii. Însă Parlamentarii au ţinut legile la sertar şi vineri au votat noul proiect in iniţiat de Guvern, care ignoră practic prevederile CCR.
Preşedintele Comisiei de Control a SRI, deputatul PSD Georgian Pop, spunea, după ce legea prepay a fost respinsă de Curte: „Din păcate, în momentul de faţă, paradigma este bazată pe dihotomie. Pui, pe de o parte, dreptul la intimitate şi, în contrapondere, dreptul la securitate şi la viaţă. Dar această paradigmă este greşită.Dreptul la intimitate este respectat. Dar cu dreptul la viaţă şi la securitate ce facem?“
Mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
Legea securităţii cibernetice a fost adoptată în unanimitate. Serviciile secrete au acces la informaţii de internet şi telefonie
Senatul, în calitate de cameră decizională, a adoptat,vineri, cu unanimitate de voturi, proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României, care le permite reprezentanţilor serviciilor secrete să aibă acces la datele deţinute de furnizorii de internet şi telefonie. Practic, Parlamentul a adoptat o nouă lege Big Brother, puţin modificată.

2014-12-02

Tânărul care a interpretat imnul României în gara din Amsterdam, în aplauzele olandezilor, a refuzat să meargă la Antena 3

De adevarul.ro - | adevarul.ro 
Valentin Astănculesei, tânărul care a interpretat imnul României în Gara Centrală din Amsterdam, a refuzat invitaţia postului de televiziune Antena 3, de a fi prezent în emisiunea moderată de Mihai Gâdea,
Valentin Astănculesei a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care spune că, în urma filmuleţului apărut pe internet, a primit foarte multe mesaje, iar într-unul dintre ele a fost invitat în emisiunea lui Mihai Gâdea de la Antena 3.
N-am televizor şi nu ştiu ce emisiuni sau ştiri mai sunt, dar ştiu de la voi (prietenilor de pe Facebook, n.r.) că am apărut azi la ştiri datorită share-urilor voastre şi vă mulţumesc! Am primit câteva mesaje din partea unor oameni din media, iar într-unul din ele am fost invitat astăzi (luni, n.r.) la Antena 3, în emisiunea lui Mihai Gâdea. Mi-au vorbit frumos şi mi-au pus la dispoziţie şi un pian şi, cu toate că părinâii mei nu şi-ar mai fi încăput în pene de bucurie dăcă m-ar fi văzut pe ecran, i-am refuzat. Nu sunt un simpatizant al Antenelor, cu atât mai puţin al domnului Gadea şi consider că am luat cea mai bună decizie”, spune Valentin în mesajul de pe reţeaua socială.
Mai multe persoane care erau prezente în Gara din Amsterdam s-au oprit pentru a-l acompania pe Valentin Astănculesei.
Imnul României, interpretat de un român în gara din Amsterdam, în aplauzele olandezilor

Cum vor aleşii să dea lovitura de graţie Agenţiei Naţionalede Integritate: legea pe care o „coc“ în Parlament, semnată de un ministru

De adevarul.ro - | adevarul.ro 
Ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, Eugen Nicolicea, dar şi alţi aleşi de la PSD, UNPR, UDMR şi PP-DD au depus un proiect de lege prin care modifică legea de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate.
Aleşii propun ca legea să fie modificată, astfel încât o persoană declarată incompatibilă sau în conflict de interese să nu mai poată ocupa o funcţie, în cadrul aceleiaşi instituţii, timp de trei ani, relatează Hotnews. Concret, parlamentarii, vor ca incompatibilii să nu mai poată ocupa aceeaşi funcţie, dar să le permită să ocupe alte funcţii eligibile, contrar Deciziei CCR care stabileşte că sintgma “aceeaşi funcţie” le include pe toate cele eligibile.
Propunerea a fost înregistrată la Senat, iar la 24 noiembrie, Eugen Nicolicea a cerut de la ANI un punct de vedere şi, potrivit informaţiilor obţinute de Hotnews pe surse, ANI a răspuns că propunerea „urmăreşte diminuarea până la eliminare a sancţiunilor ce decurg din încălcarea regimului conflictului de interese şi incompatibilităţilor“.
Printre iniţiatori se numără Cosmin Necula, deputat PSD, Marton Arpad (UDMR), Ciprian Nica (vicepreşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor), Luminiţa Adam (PP-DD).
Propunerea vizează modificarea articolului 25 din lege, care va stipula, punctual: 
2.1 Dacă persoana a ocupat functia de primar, viceprimar sau consilier local  nu mai poate ocupa niciuna dintre aceste functii pe o perioadă de 3 ani de la incetarea mandatului, fiind incompatibil cu aceste functii. 
2.2 Dacă persoana a ocupat functia de presedinte al consiliului judetean, vicepresedinte al consiliului judetean sau consilier judetean nu mai poate ocupa niciuna dintre aceste functii pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului, fiind incompatibil cu aceste functii. 
2.3. Dacă persoana a ocupat functia de deputat, senator sau parlamentar european nu mai poate ocupa  niciuna dintre aceste functii pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului, fiind incompatibil cu aceste functii. 

2014-11-26

Papa Francisc, în plenul PE: „Vedem o Europă bunică, nu una fertilă”

 Silviu Sergiu | miercuri, 26 noiembrie 2014 
Papa Francisc a chemat Europa la un nou început FOTO: MEDIAFAX

Primul discurs rostit de un Suveran Pontif în legislativul european în ultimii 25 de ani a fost văzut ca un apel la trezirea Bătrânului Continent.
Discursul Papei Francisc în Parlamentul European a fost, fără nici cea mai mică îndoială, unul istoric. Am avut ocazia să-l urmăresc de la faţa locului, invitat fiind de europarlamentarul PPE, Marian-Jean Marinescu, într-un grup de jurnalişti şi studenţi români din Marea Britanie. Îmi bazez concluzia pe mai multe argumente.
În primul rând este prima vizită a unui Suveran Pontif din ultimii 25 de ani. Precedentul Papă care a vorbit în plenul PE de la Strasbourg a fost Ioan Paul al II-lea, în 1989. Atunci, în anul prăbușirii Cortinei de Fier, a Zidului Berlinului, cel care a avut o contribuție esențială în eliberarea Europei de comunism a dorit să marcheze victoria democraţiei liberale cu un astfel de discurs.
În al doilea rând, este a doua vizită externă a Papei Francisc în Europa, după cea din Albania. În al treilea rând, venirea Suveranului Pontif în plenul de la Strasbourg s-a produs într-un moment în care sentimentul antireligios a luat amploare în Uniunea Europeană, iar PE a devenit locul în care ideologiile de stânga intră adesea în conflict cu abordările conservatoare.
A criticat birocrația
Sub acest aspect, discursul în tuşe conservatoare evidente al Papei Francisc a fost o surpriză, ştiut fiind faptul ca Sanctitatea Sa anunţase în prealabil că va revizui abordările Bisericii Catolice în chestiunile delicate, cum este, de pildă, drepturile homosexualilor. „Vedem o Europă bunică, nu una fertilă”, a punctat Suveranul Pontif. A criticat apoi faptul că, în Uniunea Europeană, „aparatele birocratice și tehnocratice sunt mult prea puternice”.
Apoi, a lansat o critică frontală la adresa Parlamentului European. „Regulile stabilite aici sunt foarte îndepărtate de sensibilităţile oamenilor. Dvs. trebuie să protejaţi fragilitatea popoarelor şi persoanelor. Reînnoiesc disponibilitatea Sfântului Scaun de a dialoga cu instituţiile europene.” Sanctitatea Sa a remarcat „un stil de viaţă opulent”, o „cultură a aruncării la gunoi, un consumerism exagerat, o cultură a unicii folosinţe”. A abordat apoi problema intoleranţei religioase: „O Europă religioasă este un mod de a lupta cu extremismele, care au luat amploare în ultima vreme (...) Uitarea lui Dumnezeu, nu slăvirea Lui, este cea care creează violență (...) Pentru a avea demnitate, oamenii trebuie să aibă libertate religioasă, locuri de muncă, să nu fie discriminaţi.”
După ce a vorbit despre rezolvarea problemei imigraţiei, „pentru ca Marea Mediterană să nu se transforme într- un cimitir”, despre protejarea mediului înconjurător, despre singurătatea, care-i afectează atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, Suveranul Pontif i-a invitat pe membrii Legislativului european să renunțe la abordările economice, mercantile și să se concentreze pe „sacralitatea persoanei”.
A încheiat apoi cu o frază ce i-a făcut pe eurodeputaţi să-l aplaude în picioare mai mult de un minut: „Să lucrăm împreună pentru ca Europa să-şi regăsească sufletul bun.”
Maximă securitate
Sediul Parlamentului European a fost ieri o fortăreaţă. Un Turn Babel, în care limbile dispozitivelor de securitate s-au mai încurcat pe alocuri, ridicând nivelul de stres al europarlamentarilor, funcţionarilor şi vizitatorilor. Măsurile draconice de securitate au fost justificate, Suveranul Pontif fiind unul dintre cei mai păziţi oameni de pe planetă, din cauza ameninţărilor venite din partea grupărilor extremiste religioase.
Dispozitivele de securitate desfășurate în jurul sediului Parlamentului European din Strasbourg au fost impresionante. Mii de polițiști au securizat, de la primele ore ale dimineții, perimetrul din jurul PE. Accesul era permis doar pe baza legitimaţiei de angajat al PE, sau dacă erai pe o listă de invitaţi. Atât de strict a fost controlul încât, în interiorul clădirii PE, abia puteai merge la toaletă dacă nu aveai un „badge”. Cel mai mare pericol, luat în calcul, era prezenţa în plen a unor activiste „Femen”, care obişnuiesc să protesteze dezbrăcânduse. Nu au avut însă ocazia.

2014-11-25

Corina Cretu a luat-o la Comisia Europeana si pe nepoata ministrului transporturilor, Ioan Rus​

de Claudiu Zamfir HotNews.ro 31 octombrie 2014, 
Ioana Rus
Foto: corinacretu.wordpress.com

Comisarul european pentru politica regionala ales, social-democrata Corina Cretu, si-a prezentat, vineri, echipa de consilieri cu care va lucra la Comisia Europeana, printre acestia numarandu-se si Ioana Rus, nepoata ministrului Transporturilor, Ioan Rus, vicepresedinte al PSD. Ioana Rus va activa ca membra a cabinetului Corinei Cretu la Comisia Europeana, pe o pozitie de expert. 
Potrivit CV-ului de pe Linkedin, Ioana Rus a lucrat mai intai la o agentie de turism, dupa care s-a dus consilier la Ministerul Turismului (2000-2001), iar in 2001, cand unchiul ei Ioan Rus era ministru de Interne in Guvernul Nastase, a fost trimisa la Londra, director la oficiul romanesc de turism in Marea Britanie. 
In 2003, Ioana Rus a plecat la Bruxelles, pe o functie similara, dupa care in august 2004 a ajuns diplomat in Reprezentanta Permanenta a Romaniei la institutiile europene. In perioada decembrie 2008-iunie 2014, Ioana Rus a fost consilier europarlamentar la Comisia pentru Dezvoltare Regionala a Parlamentului European. Ulterior, Corina Cretu a luat-o la cabinetul ei de vicepresedinte al Parlamentului European. Ioana Rus este de profesie economista, specializata in marketing la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, potrivit prezentarii de pe blogul Corinei Cretu. 
A obtinut un master in management si comunicare in afaceri la SNSPA (Bucuresti) si, din 2013, este coach profesionist, avand studii de profil la Vancouver, British Columbia si Florida. 
In 22 septembrie, dupa audierea sa la comisiile de afaceri europene ale Parlametului Romaniei, intrebata cum a ales-o pe nepoata lui Ioan Rus consilier, Corina Cretu a afirmat ca Ioana Rus lucreaza de 10 ani in Comisia de Dezvoltare Regionala a Parlamentului European si este o colaboratoare a sa, potrivit Mediafax.
Ceilalti membri ai Cabinetului comisarului european Corina Cretu:
Corina Cretu l-a cooptat in cabinetul ei si pe Dragos Bucurenci, un cunoscut militant ecologist, intrat intre timp in domeniul consultantei in comunicare. Bucurenci va fi membru al cabinetului, consilier de comunicare. El este consultant si trainer de comunicare, jurnalist si activist civic. Potrivit prezentarii de pe blogul comisarului european ales, Bucurenci are un MBA de la Universitatea Stanford (2013), dar inainte a construit doua ONG-uri de mediu din Romania, Salvati Delta Dunarii si MaiMultVerde. Are 12 ani de experienta ca editorialist in presa scrisa si a produs si prezentat, timp de 7 ani, emisiuni de televiziune pentru canale publice si private, potrivit prezentarii. Bucurenci si-a inceput cariera la British Council Romania unde a coordonat programele new media si a fost director de comunicare al UK-SE European Forum.
Fostul secretar de stat din Ministerul Fondurilor Europene Gabriel Onacava fi sef adjunct de cabinet. Onaca a plecat din MFE, fiind eliberat oficial din functie acum doua saptamani. Inainte de a ajunge la Guvern, Onaca a avut patru ani de activitate de consilier juridic la Comisia Europeana, Directia Generala pentru Traduceri. Intre 2002 si 2004 Onaca a fost expert la Presedintia Romaniei, in mandatul lui Ion Iliescu de sef al statului. De altfel, Corina Cretu a fost purtatorul de cuvant al presedintelui Iliescu. Gabriel Onaca are licenta in dreptul european si un master in studii europene la Universitatea Pierre Mendes-France din Grenoble.
Seful de cabinet al comisarului european Corina Cretu va fi un spaniol,Mikel Landabaso. In prezent, el conduce Centrul de Competenta pentru Dezvoltare Inteligenta si Durabila al Directiei Generale Politica Regionala si Urbana (DG Regio). Este de profesie economist si a lucrat in domeniul dezvoltarii din 1986 si la Comisia Europeana - DG Regio din 1990. In 2004, i-a fost acordat Premiul Christiane Bom de catre Asociatia Europeana a Agentiilor de Dezvoltare Regionala (EURADA) pentru contributia sa in inovarea politicilor regionale europene. Are un doctorat in economie de la Universitatea Tarii Bascilor si a predat dezvoltare regionala la University of North Carolina at Chapel Hill, Universitatea Libera din Bruxelles si Universitatea din Deusto.
Jan Mikolaj Dzeciolowski, un alt membru al cabinetului Corinei Cretu, este polonez nascut in Argentina. Are un master in economie la Marseille Business School, un master in stiinte politice la Institut d'Etudes Politiques de Paris si un master in studii europene interdisciplinare la College of Europe. A absolvit cursul de pregatire international la Ecole Nationale d'Administration. Si-a inceput cariera in biroul Comitetului pentru Integrarea Europeana a Poloniei ca expert al Negociatorului Principal al Poloniei pentru aderarea la UE. S-a alaturat Comisiei Europene in 2005, mai intai la Secretariatul General, iar din 2008 lucreaza in Directia Generala Politica Regionala si Urbana (DG REGIO).
Cehul Tomas Nejdl este un alt membru al cabinetului. El este un expert in politici de coeziune, cu o experienta de 16 ani la nivel national, international (serviciu diplomatic) si la Comisia Europeana, potrivit prezentarii de pe blogul Corinei Cretu. Nejdl a participat la negocierile de aderare a Cehiei la UE si a lucrat apoi ca secretar de politica regionala la Reprezentanta Permanenta a Cehiei la UE. S-a alaturat apoi Comisiei Europene ca expert national detasat in echipa de coordonare a DG Regio. In 2014, a revenit la Reprezentanta Permanenta a Cehiei pentru a contribui la inchiderea programelor operationale 2007-2013 ale Cehiei. Are un master in geografie la Universitatea Carolina din Praga, unde a studiat geografia sociala si dezvoltarea regionala.
Mathieu Fichter, asistent de politici, este conducatorul echipei care se ocupa de crestere durabila in cadrul Centrului de Competenta pentru Dezvoltare Inteligenta si Durabila al Directiei Generale Politica Regionala si Urbana (DG Regio). Este expert in dezvoltare durabila, mai ales in energie, clima si mediu, lucrand in acest domeniu din 2006, inclusiv in Parlamentul European. S-a alaturat Comisiei Europene ¬ DG Regio in 2008. A lucrat vreme de cativa ani ca analist de afaceri si marketing project manager intr-o importanta companie multinationala. Are un master in managementul mediului la Universitatea Libera din Bruxelles si un master in economie si sociologie la Universitatea din Strasbourg, se mai arata in prezentarea de pe blogul Corinei Cretu.

Proiect castigat de Regiunea Vest la Bruxelles

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Vest, in calitatea sa de organizatie initiatoare a clusterelor Automotivest si Clusterul Regional TIC, a depus o expresie de interes, in mai 2014, in cadrul apelului lansat de Comisia Europeana impreuna cu Observatorul European de Clustere, pentru selectarea a 6 regiuni demonstrative europene interesate sa-si dezvolte politicile de clustere intraregionale si sa isi consolideze retelele de clustere create pentru cresterea competitivitatii industriilor implicate si dezvoltării IMM-urilor membre.
Astfel, Regiunea Vest a fost selectata ca parte a grupului de 6 regiuni demonstrative dintr-un total de 44 de aplicatii la nivel european.
Acest demers va aduce importante beneficii Regiunii Vest si clusterelor implicate in aceasta initiativa, atat de imagine cat si de expertiza, proiectul constand in asistenta acordata de experti ai Observatorului Europan de Clustere pe parcursul anului 2015.
Acest apel este legat de contractul prin care Comisia Europeana a lansat a doua editie a Observatorului European de Clustere 2014-2016, pe durata a 3 ani (pe programul 2013 CIP-EIP Work Programme).
Autoritatea de management pe acest contract este Unitatea D5: Clusters and Emerging Industries, a Enterprise & Industry Directorate-General, din Comisia Europeana.

2014-11-23

Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regional

În şedinţa din 13 iunie 2012, Guvernul României a aprobat Memorandumul cu tema „Aprobarea acţiunilor şi documentelor privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014-2020”. Prin acest memorandum, Ministerul Afacerilor Europene a elaborat un set de orientări metodologice pentru procesul de programare a fondurilor europene nerambursabile pentru perioada 2014-2020, astfel încât să se asigure o coordonare coerentă şi unitară a procesului de elaborare a documentelor de programare
De asemenea, memorandumul stabileşte principalele elemente privind organizarea şi funcţionarea cadrului partenerial, astfel încât să se realizeze formalizarea cadrului instituţional care să corespundă abordărilor comunitare.
Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regională (CCDR) va asigura cadrul partenerial naţional pentru elaborarea documentelor de programare privind dezvoltarea regională în România în perioada 2014 - 2020.
Rolul Comitetului este să asigure parteneriatul între autorităţile naţionale şi cele regionale, prin implicarea organismelore regionale, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a societăţii civilă în elaborarea analizelor, stabilirea domeniilor de intervenţie, a principalilor indicatori de rezultat şi a modalităţilor de implementare, dar şi a alocărilor financiare orientative la nivel regional.
CCDR este compus din 45 de membri, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, ai organismelor regionale, ai organizaţiilor reprezentând mediul economic, social, academic, societatea civilă.
Grupuri de lucru subsecvente Comitetului Consultativ privind Dezvoltarea Regională
Dezvoltare urbană (poli de creştere, poli de dezvoltare, municipalităţi)
Eficienţă energetică (în sectorul public, rezidenţial, investiţii în energii regenerabile în clădirile rezidenţiale)
Comunităţi defavorizate
Infrastructură regională şi locală
Mediul de afaceri
În funcţie de necesităţi, se pot constitui grupuri de lucru corespunzătoare priorităţilor de intervenţie identificate prin analizele socio - economice realizate pentru fundamentarea dezvoltării regionale în următoarea perioadă de programare. 

Regionalizarea dincolo de legea efortului minim

Recitind articolul de mai jos se poate ajunge ușor la concluzia, că deși tratează cu multă seriozitate problema așa zise ”regionalizării” nu abordează esența problematicii, adică faptul că România - la fel cu alte țări europene - s-a angajat să respecte REGULAMENTUL 1059/2003/EC (și nu Directiva 1059, cum scrie autorul), care se referă la organizarea țării conformă cu normele NUTS. Prin adoptarea prin semnătură această normă devină obligatorie și pentru țara noastră! Este OBLIGATORIU aliniera noastră la normele teritoriale conformă cu normele NUTS tocmai pentru a se putea accede fondurile europene. 
Trebuie precizat că este obligatorie standardul NUTS1(ptr. țara)- NUTS2(ptr euroregiune) și NUTS3(ptr.județe).
In aceste condiții a se vorbi pe lângă fondul problemei este bizar. Nu putem învinui pe autorul, - de altfel distins cadru didactic - că ar fi răuvoitor, dar nici nu putem lăsa deschis faptul că domnia sa ocolește tocmai acest aspect adică ”obligativitatea” înscrierii României în standardul NUTS-ului.
NUTS2 eset conceput pe baza unirii unor județe, dar se impune ca numărul locuitorilor să se încadreze între limitele 800.000 - 3.000.000 de suflete. Cu alte cuvinte dacă am face în medie ptr unitatea teritorială să aibe un milion de locuitor în România ar fi cca 19 ”Euroregiuni de dezvoltare”, fapt ce ar fi benefic. 
Fiind vorba de unități teritoriale statistice nu ar mai fi necesar întroducerea unor legi suplimentare și nici schimbări la Constituția Țării. 
In UE s-a acceptat ca unitate de bază la NUTS să fie județul - adică NUTS3 - drept pentru care granițele NUTS2-ului ar fi același cu granița județelor componente. 
Poate cel mai important aspect ar fi că pe lângă formarea euroregiunile de dezvoltare(NUTS2) ar fi de dorit ca acestea să aibă ”ieșire la granița țării” pentru ca să se poate folosi de posibilitatea formării Uniuni Teritoriale Europeană și transfrontalieră(UTE). 
Faptul că s-a format NUTS2 ”Centru” fără a avea acces la graniță oprește posibilitatea acestuia de a forma vreo colaborare transfrontalieră, adică locuitorii de aici sunt privați de a avea o nouă formă de accesare la fonduri europene! 
Desigur se poate înțelege că formarea unei unități NUTS2 ”Centru” a avut la bază ideea ca județele ”secuiești” să nu poate forma uniuni teritoriale către Vest. 
Dar aici mai avem și alte ciudățenii: atunci când s-a format uniunea teritorială BIHOR(Ro) cu HAJDU-BIHAR(Hu) s-a acceptat înglobarea  județului Suceava în UTE noul format. Astfel dacă NUTS2 Centru ar vrea să aibă ”ieșire” la graniță ar trebui să se înfrățească numai cu județul Suceva și astfel ar fi elegibil pentru a deveni membru unei Uniuni Teritoriale European. Puțin probabil ca secui să accepte unirea cu suceveni, dar nu este exclus ceeace arată că cei care au format  NUTS2 Centru nu au fost destul de atenți. Dar rolul unirii unor județe slabe cu altele puternice are repercusiune asupra tuturora. Dacă un județi puternic  de pășește valoarea mediei european de 75% din PIB pe cap de locuitor, atunci nu prea este elegibil. dar dacă se infrățește cu un județ slab atnnci și medialui scade și impreună pot accede la fondurile europene! (Civicul Ardelean)       
 http://www.contributors.ro/dezbatere/regionalizarea-dincolo-de-legea-efortului-minim/?replytocom=28384#respond
Dumitru Sandu iunie 28, 2011
Nici în viata personala legea efortului minim nu este drum garantat. Cu atât mai putin în solutionarea unei complexitati de genul regionalizarii pentru dezvoltare. Tentative de a merge pe un minium efort de fundamentare în reorganizarea administrativ-teritoriala au existat din plin în spatiul politic românesc, de azi si de ieri. Este suficient sa iei una dintre întrebarile frecvent formulate si vei obtine nu numai o buna ilustrare a temei dar, sper eu, si câteva marcatoare de drum accidentat, fragil, care ar trebui evitat pe viitor.
Acceptate sau vehement negate, regiunile de dezvoltare adoptate în 1998 au constituit un termen de referinta privilegiat al dezbaterii. Frecvent au fost formulate întrebari legate de capacitatea lor de a favoriza identificari[1] sociale sau culturale. Raspunsul predominant a fost unul preponderent negativ. Argumentul invocat adesea este legat de configuratia regiunii Sud-Est formata din sase judete, doua din Moldova (Galati si Vrancea), doua din Muntenia (Braila si Buzau) si cele doua judete dobrogene (Tulcea si Constanta). Cum mai poti vorbi de ”regiuni organice” când una dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României este constituita dintr-un mozaic de trei culori regionale?
Si întrebarea si raspunsul merita toata atentia. Regasim la nivelul lor doua presupozitii larg raspândite în mass media. Prima sustine ca regiunile de dezvoltare ar fi ”bune” daca ar corespunde strict cu regiunile istorice sau cu vechile structuri teritoriale de tipul tinuturilor (Satmar, Secuiesc, Dunarea de Jos etc.) ori al tarilor (Vrancea, Fagaras, Lovistea, Hateg etc.). Cea de-a doua presupozitie implica ideea ca judetele nu conteaza iar dezvoltarea spatiala ar trebui facuta numai prin formatiuni teritoriale de tipul regiunilor de dezvoltare. Desi întreaga dezbatere din ultima perioada a fost dusa fara ca vreunul dintre actorii institutionali implicati în sustinere sa furnizeze documente tehnice de fundamentare, presupozitiile anterior evidentiate merita sa fie luate în consideratie pentru ca ele vor fi, foarte probabil, apelate în continuare. La baza lor cred ca se afla un deficit de informare care poate fi redus.
Daca faci o investigatie fie si superficiala, pe internet, vei constata cu usurinta cât de consistenta este lista celor care se tot întreaba de ce regiunile de dezvoltare nu urmeaza strict conturul celor istorice. Cum întâmplarea face sa fi lucrat în echipa care a proiectat aceste regiuni am avut si sansa de a fi interogat direct pe o astfel de tema. Raspunsul este simplu: conformarea stricta a regiunilor de dezvoltare la conturul regiunilor istorice ar duce la aparitia a trei regiuni de dezvoltare mult mai mari decât limita superioara de trei milioane de locuitori indicata in metodologia Comisiei Europene (directiva 1059 din 2003). Toate cele trei mari regiuni istorice ale tarii – Moldova, Muntenia si Transilvania – au, conform datelor demografice oficiale , peste 4 milioane de locuitori fiecare. La cealalta extrema, Dobrogea si Banat au dimensiuni demografice de aproximativ patru ori mai mici comparativ cu cele trei anterior mentionate. Astfel de decalaje demografice sunt neindicate in proiectarea regiunilor de dezvoltare. Nu poate fi vorba, în consecinta, de regiuni de dezvoltare care sa urmeze exact conturul celor istorice. Rezulta ca o atitudine de tip traditionalist care ar face din regiunile istorice piatra de temelie a dezvoltarii regionale este inoperanta în contextul reglementarilor actuale de proiectare a regiunilor europene de rang doi (NUTS2).
Traditionalismul microregional, centrat pe ideea de tari sau tinuturi, propune varianta cu regiuni de dezvoltare mai mici pentru ca , se spune, cele actuale sunt prea mari. Prea mari în raport cu ce? În configuratia actuala, regiunile românesti de dezvoltare au o dimensiune demografica de aproximativ 2,7 milioane de locuitori , apropiata de situatiile din Franta (2,5 milioane) si Italia (2,8 milioane). Este foarte probabil, însa, ca dupa recensamântul din octombrie , din acest an, România îsi va corecta drastic cifra de populatie totala, undeva la un nivel apropiat de 19 milioane de locuitori. Populatia medie a regiunilor de dezvoltare românesti va coborî, în consecinta, la un nivel apropiat de 2,4 milioane, relativ egal cu cel specific Poloniei[2]. Nu încape nicio îndoiala ca structurile traditionale de viata teritoriala au înca semnificatie identitara si social-economica. Desigur, în secolul XXI tinuturi si tari care aveau relevanta puternica în secolele anterioare îsi pierd din semnificatie. Si totusi, traditiile microregionale conteaza si prin ele însele si prin consecintele pe care le pot avea în mobilizarea resurselor pentru dezvoltare.
Întrebarea este cum iei în seama un arhipelag format din multitudine de insule de viata traditionala. Nu este imposibil, pentru ca cea mai buna aproximare a formelor traditionale de organizare teritoriala sunt judetele. Ele au suferit modificari repetate de granite dar, în pofida acestui fapt, continua sa fie unitati teritoriale care nu pot fi ignorate în politicile regionale ale tarii. Judetele nu pot fi nici substituite regiunilor de dezvoltare nici ignorate. În plus, aspect semnificativ, în 1996-1997, când au fost proiectate regiunile de dezvoltare, judetele au fost efectiv folosite ca subunitati , concepute ca regiuni de rang 3 (denumite NUTS3 în Nomenclatorul de Unitati Teritoriale Statistice existent la nivelul Uniunii Europene).
Nu conteaza atât de mult statutul administrativ[3] cu care judetele vor intra în sistemul regionalizarii din România cât asigurarea unei functionalitati specifice pentru acestea. A pune eticheta alba sau neagra pe judet sau pe regiune de dezvoltare este neinspirat, nefundamentat prin argumente. Politicienii invocau foarte frecvent , pâna la dezbaterea pe regionalizare, principiul subsidiaritatii ca modalitate optima de a rezolva probleme de dezvoltare si administratie prin atribuirea unor responsabilitati specifice pe niveluri de competenta centrala, judeteana sau locala. În momentul în care s-a pus efectiv problema unei reorganizari administrative , principiul subsidiaritatii a disparut brusc din vocabularul decidentilor. De ce este asa, e o alta discutie. Ignorarea sistematica a respectivului principiu, în tot arcul politic activ în dezbaterea regionalizarii din România de azi, nu poate fi decât contraproductiva.
Regiuni de dezvoltare (marcate prin umbrire) și regiuni istorice (marcate prin contur accentuat). Denumirile curente ale regiunilor de dezvoltare sunt înscrise cu litere mari iar posibila lor redenumire, cu conotație istorica, în litere mici. Faptul că, inițial, în Carta Verde a Dezvoltării Regionale s-a folosit o simplă identificare numerică a regiunilor de dezvoltare a fost un simplu procedeu de a lăsa deschisă alegerea numelor lor. Schimbări în acest sens au fost adoptate déjà prin legea 315/2004. 
Rezulta, din cele anterior mentionate, ca traditionalismul prin regiuni istorice sau în varianta tinuturilor/tarilor nu poate fi adoptat ca temei pentru regionalizarea de nivel NUTS2 pentru dezvoltare. Regiunile de dezvoltare instituite prin Carta Verde a Dezvoltarii Regionale si prin legea 151/1998 (sau actualizarea ei prin legea 315/2004 ) au adoptat o linie de proiectare între cele doua tipuri de traditionalisme de nivel macro- sau micro. Rezultatul acestei optiuni a dus , oare, la unitati teritoriale care nu pot conferi identitate? O simpla inspectare a hartii care suprapune regiunile de dezvoltare peste cele istorice indica în mod clar faptul ca sapte din cele opt unitati instituite în 1998 (regionalizarea ‘98) au identitate istorica bine structurata. Ramâne în discutie numai regiunea Sud-Est.
În pofida grabei cu care a fost etichetata ca regiune artificiala, aceasta are un mare potential identitar prin geografia, istoria si cultura ei. Patru dintre cele sase judete care o compun sunt , prin localizare si traditie, judete ale Dunarii Inferioare/ de Jos – Constanta, Tulcea, Braila si Galati. Dincolo de acest aspect, dar si în legatura cu el, toate cele sase judete componente ale regiunii Sud-Est au în comun faptul de a fi spatii de diversitate culturala[4], fie sub aspect etnic precum judetele dobrogene, fie în calitate de zone de contact între regiuni istorice sau între regiuni geografice. Este o întrebare daca diversitatea culturala si interculturalismul asociat ei nu pot fi o baza de regionalizare eficienta si legitima din punct de vedere social . Personal, cred ca da, si pot fi aduse, într-un alt context, argumente suplimentare în acest sens. Daca vom considera cultura nu numai ca set de valori traditionale ci si de configuratie de valori efectiv traite în viata sociala actuala vom constata ca spatiul regiunilor istorice este puternic diferentiat pe arii culturale[5]. Acestea nu au avut si, foarte probabil, nu vor avea statut administrativ. Cunoasterea lor este importanta, însa, pentru ca dezvoltarea regionala si constructia identitara nu se face numai cu unitati administrative ci si prin proiecte de asocieri voluntare, prin mecanisme care pot integra ariile culturale. În Muntenia, spre exemplu, exista trei astfel de arii culturale ( BL BZ, AG DB PH, CL IL TR GR) iar în Transilvania cinci (CV HG, BV SB, AB HD, CJ MS, BN SJ).
România este o tara puternic diferentiata si sub aspect cultural si ca nivel de dezvoltare. Niciun tip de regionalizare nu va putea sa ia în consideratie ambele categorii de diferentiere daca nu va fi gândit în sistem de subsidiaritate, cu referire la unitati de tip NUTS2 , NUTS3 si , eventual, unitati administrative locale . Acesta ar însemna, cu unitatile teritoriale existente în prezent în România, o structurare pe regiuni de dezvoltare, judete si municipalitati sau grupari de localitati.
În ecuatia regionalizarii, dezvoltarea ramâne tinta iar organizarea administrativa, absorbtia fondurilor europene si asigurarea mecanismelor identitare pot fi considerate ca principale mijloace de atingere a ei. Exista, desigur, interactiuni între toate aceste procese. Niciunul dintre ele, însa, nu reprezinta un dat. Identitatea trebuie conceputa nu numai ca un gen de conditionare istorica ci si ca identificare, ca actiune creativa prin programe de marketing regional care duc si la dezvoltare si la afirmarea apartenentei culturale. Constructia institutionala este coloana de rezistenta în structurarea tuturor acestor procese. Ideea ca poti elimina coruptia sau excesul de costuri administrative daca desenezi mai întâi atlasul regionalizarii nu îsi gaseste sustinere în istoriile relevante pentru schimbari de acest tip.
Tendinta de a merge pe legea efortului minim si în cazul discutat – ”mai amânam descentralizarea”, ”nu discutam aplicat despre reducerea numarului de comune pentru ca acolo avem primarii care ne aduc voturi” , ”separam proiectarea unitatilor regionale de constructia institutional-administrativa” sau ”pastram judetele asa cum sunt, cu toata birocratia lor” – nu poate duce decât la costuri sociale maxime.

[1] Folosesc, nu întâmplător, termenul de identificare în locul celui de identitate, în linie cu argumentarea lui Brubacker ( Brubacker, Rogers and Cooper, Frederick. 2000. Beyond “Identity”, in Theoretical Sociology, 29: 1-47 ) pentru a pune accent pe proces si nu pe stare. Corelativul procesului de dezvoltare este identificarea în mai mare măsură decâtidentitatea. Identitățile sunt foarte importante în procesele de dezvoltare dar nu sunt un dat imuabil. Ele se reconstruiesc în permanență.

[2]Datele pentru comparație sunt luate din European Regional and Urban Statistics Reference Guide, EUROSTAT, EC, 2010.

[3] Experiența poloneză în materie de regionalizare poate fi relevantă pentru construcția instituțională din domeniu în Romania (vezi, spre exemplu, Pawel Churski, Structural funds of the European Union in Poland – experience of the first period of membership ). Județele din România, unități de tip NUTS3 în sistemul UE, corespund celor 66 de subregiuni din Polonia, constituite ca grupuri de districte (powiaty). 
[4] Județele din regiunea Sud-Est sunt comparabile, din acest punct de vedere al diversității, cu situații din ariile culturale Brașov-Sibiu , Cluj-Mureș sau Banat.
[5] Dumitru Sandu, Ariile culturale ca matrice de sociabilitate, Sociologie Româneasca, 3-4, 2002. Dimensiunea socioculturală în proiectarea regiunilor de dezvoltare se regăsește prin specificarea unor subregiuni de dezvoltare, suprapuse, în bună măsură, cu ceea ce, anterior lor, fusese delimitat prin conceptul de arie culturală (vezi Carta Verde a Dezvoltării Regionale….., p. 33).

2014-11-22

Comitetul Tehnic Interministerial pentru Regionalizare-Descentralizare (CTIRD)

http://regionalizare.mdrap.ro/calendarul-privind-activitatile-comitetului-tehnic-interministerial-pentru-regionalizare-descentralizare/
Activităţile CTIRD
Grupurile de lucru pentru descentralizarea competenţelor din cadrul ministerelor (GL):
fiecare minister işi nominalizează reprezentanţii pentru constituirea GL

CTIRD:
la prima reuniune a CTIRD participă în sesiune plenară şi GL constituite la nivelul ministerelor
se reuneşte pentru a delibera şi a transmite mesajele cu privire la proces
asigură încadrarea în termenele prevăzute în Memorandum
aprobă calendarul Grupurilor de lucru şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a CTIRD

Grupurile de lucru (GL):
organizează şedinte zilnice de lucru la sediul fiecărui minister, cu participarea reprezentanţilor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor Publice
elaborează rapoarte (pentru fiecare minister in parte) privind propunerile de realocare a competenţelor care vor fi descentralizate, de la nivelul central către cel regional, judeţean şi local

CTRID, CONREG, Grupurile de lucru:
dezbat şi aprobă rapoartele Grupurilor de lucru cu propunerile ministerelor pentru descentralizarea competenţelor
stabilesc competenţele propuse pentru a fi descentralizate

Grupurile de lucru (GL)
elaborează proiectele de acte normative necesare procesului de descentralizare a competenţelor
transpun deciziile CTIRD în proiecte de acte normative privind transferul de competenţe către nivelul central, regional, judeţean şi local şi le supun CTIRD pentru analiză

CTIRD
analizează şi validează proiectele de acte normative elaborate de GL
asigură un proces de descentralizare stabil, predictibil si transparent

Grupurile de lucru (GL)
revizuiesc, după caz, proiectele de acte normative, pentru a evita apariţia unor discrepanţe legislative sau a unor dezechilibre între competenţele repartizate între diferitele paliere administrative şi pentru a stabili principalele competenţe pe care le vor exercita autorităţile administraţiei publice regionale

CTIRD
împreună cu CONREG şi Grupurile de lucru, organizează sesiunea comună de informare, pentru a asigura premisele necesare demarării campaniei de dezbateri publice

Copyright © 2013 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Toate drepturile rezervate

Coordonator, prof. dr. Dumitru Sandu – “Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”

http://regionalizare.mdrap.ro/2013/04/21/disparitati-si-fluxuri-in-fundamentarea-social-economica-a-regionalizarii-administrative-a-romaniei/
aprilie 2013
Materialul include rezultate ale analizelor social-economice și demografice prezentate în cadrul CONREG, folosind cadrul unui studiu anterior, publicat de unul dintre membrii Consiliului (Dumitru Sandu, 2011). A fost convertită o analiză de date într-un material de fundamentare a unor politici (policy paper), adresat cititorilor interesați de fundamentele folosite de CONREG pentru proiectarea configurației regionalizării administrative. Prin conținut, textul este complementar analizelor CONREG din martie 2013 (Raportul 1), cu accent pe aspectele urbanistice, geografice sau strict regionale din primul Raport de Progres.
Sinteza
”…nu poţi rămâne la o formă învechită, încremenită, numai de dragul tradiţiei, din respect pentru tot ce e vechi. Păstrezi (în reorganizarea administrativ-teritorială – n.n.) din tradiţie tot ce se poate păstra. Dar nici nu se cade să dărâmi doar de dragul dărâmării; ci trebuie să procedezi, cu hotărâre şi curaj, la acele schimbări care ţi se impun de către nevoile reale ale vieţii, păstrând cumpănire şi prudenţă.” (Henri H. Stahl, 1969).
Materialul prezintă fundamente social-economice și demografice ale regionalizării administrative a României, în varianta 2013. Alegerea variantei de regionalizare adecvată sistemului administrativ al țării se face în funcție de patru premise legate de:
a) problemele majore care trebuie rezolvate prin noua reformă administrativ-teritorială, sub aspectul disparităților și coeziunii teritoriale,
b) grupările teritoriale de similitudine social-economică și culturală,
c) cunoașterea fluxurilor majore care structurează configurațiile regionale și
d) cerințele recunoscute la nivel european pentru o proiectare eficientă a regiunilor de rang 2 (NUTS 2) cu statut administrativ.
Există patru premise ale fundamentării social-economice a regionalizării din 2013:
Natura și dinamica disparităților de dezvoltare,
Grupările de județe similare și/sau complementare sub aspect socio-economic și cultural,
Fluxurile de persoane (de tip migrație internă, de durată), indicative pentru configurațiile funcționale existente în teritoriu,
Criterii de bună practică în evaluarea unei regionalizări optime pentru dezvoltare la nivel european.
O metaforă utilă – regionalizarea ca joc de șah.
Configurația spațială a regiunilor este echivalentul tablei pe care sunt puse piesele de șah iar regulile de construcție instituțională pentru practica administrativă sunt echivalentul celor de joc efectiv. Evident, nu trebuie să îți faci iluzia că dacă vei proiecta bine spațiile regionale succesul este asigurat. Vor conta foarte mult și regulile de joc, respectiv instituțiile, și competențele jucătorilor, socializarea lor în respectarea regulilor și în gândirea regională. Analogia nu trebuie luată mecanic, însă. Tabla de șah, respectiv configurația regională, nu este la fel în toate țările. Ea trebuie proiectată în raport cu reguli generale de bună practică (EC 2003, EUROSTAT 2010, Jordan 2003) dar și funcție de context, de problemele legate de disparitățile regionale și de deficit de subsidiaritate. Nici tabla de joc și nici regulile de aplicat pentru cazul dezvoltării regionale nu au șanse să fie optime, de folosință îndelungată, decât dacă sunt rezultatul proiectării și al susținerii multiple – din partea experților, a populației, a oamenilor politici de orientare democratică. Este fundamental ca regulile de pornire să includă și mecanisme de prevenire a riscurilor. Configurația spațială a regiunilor administrative contează semnificativ pentru șansele regionalizării 2013 din România, sub aspectul șanselor de funcționalitate, subsidiaritate și competitivitate regională. Ținta ”jocului de șah” al regionalizării este realizarea coeziunii teritoriale, cu fațetele ei de reducere a disparităților intra- și inter-regionale și de sporire a competitivității unităților teritoriale. Pentru o regionalizare optimă, toate aceste trei ținte depind de configurațiile spațiale și de proiectarea instituțională. Cât anume condiționează proiectarea spațiilor regionale și cât matricea lor instituțională de funcționare este greu de spus. Probabil că mai mult cântărește aspectul instituțional. Ambele, însă, şi conturul de regiune și instituțiile regionale, contează în mod semnificativ. Matricea spațială a regionalizării trebuie astfel concepută încât să faciliteze adoptarea unor strategii multiple pentru dezvoltare: subsidiaritate, integrare și specializare funcțională, promovarea mediilor inovative, a clusterelor (Shearmur, 2011) etc. Odată adoptată, regionalizarea administrativă va fi tot atât de eficientă, pe cât de bine concepute vor fi regulile jocului și pe cât de bogați sau apți de îmbogățire vor fi principalii actori ai procesului: instituțiile administrative, firmele economice, populația, experții în capital uman, social și cultural.
Raport de progres 2_CONREG
Copyright © 2013 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Toate drepturile rezervate

Fundamentele procesului actual de regionalizare în Romȃnia
Regiunea – concept în actualitate
Denumirea conceptului de regiune vine de la cuvântul „regere” care înseamnă a stăpâni, a diviza. E. Reclus (1885, 1887) îl definea ca un spaţiu care serveşte ca bază pentru divizarea administrativă a statelor-naţiuni (Bailly, 1998). Plecând de la regiunile naturale, la regiunile omogene, istorice, culturale, s-a ajuns la regiunea funcţională, inclusă ulterior în teoria spaţială (Isard, 1956; Boudeville, 1972; Paelinck, 1985; Polese, 1994) şi în dezvoltarea regională, inclusiv creşterea economică.
Teoria polilor de creştere, fundamentată în anii ’50, a realizat legătura dintre dezvoltarea oraşelor şi regiunilor, polul de creştere fiind privit ca o unitate economică în măsură să inducă schimbări structurale regionale, regăsite în rata creşterii şi în creşterea producţiei regionale.
Într-un secol, evoluţia conceptului de regiune a condus la înţelegerea faptului că în spatele acestui cuvânt des folosit, de multe ori excesiv, se află o realitate geografică, economică, umană, culturală şi istorică.
Relativitatea noţiunii de regiune depinde de scara de raportare, de aceea geometria variabilă a termenului a determinat numeroase contestări, mai ales în anii ’70 şi ’80, fiind propuse alte concepte, precum zona, spaţiul funcţional, spaţiul macrofuncţional (Ianoş, 1987).
Din aceeaşi perioadă datează o nouă revigorare a preocupărilor privind conceptul de regiune, legat de dezvoltarea regională. Trecând prin mai multe faze de evoluţie, inclusiv prin cea de regiune-sistem şi de regiune de dezvoltare, regiunea ajunge să fie considerată ca noţiunea operaţională cea mai adaptată unei perioade în care statul pierde din importanţă, prin globalizare.
Aceasta a condus la aserţiunea că lumea de astăzi nu mai este o lume a statelor, ci a regiunilor, de unde şi ideea de fragmentare a Europei în regiuni şi considerarea acestora ca bază a cooperării continentale. În acelaşi timp, regiunea poate fi un cadru de analiză şi de dezvoltare diferenţiată pentru reducerea inegalităţilor la nivelul unui stat sau a unei părţi din continentul european.
Noua geografie economică, dezvoltată după anul 1990 şi confirmată de raportul Băncii Mondiale în 2009, arată că eficienţa economică depinde de aglomeraţii (Krugman, 1995; Fujita şi alţii, 1999; World Development Report, 2009), de regiunile foarte dezvoltate care concentrează producţia. În acest context, regiunile bogate le-ar putea ajuta pe cele sărace să se dezvolte? M. Storper (2011) pune această întrebare referindu-se la faptul că alături de eficienţa economică trebuie adăugată şi justiţia socială şi că unele „locuri” trebuie să le ajute pe altele.
Relaţia dintre coeziunea teritorială şi dezvoltarea regională este complexă, în ciuda unei aparente simplităţi: nu este vorba în totalitate de o relaţie de subordonare, ci mai degrabă de o relaţie cu caracter reciproc, în care conceptul de regiune este fundamental. Spre deosebire de conceptul de dezvoltare regională, conturat de-a lungul mai multor decenii, conceptul de coeziune teritorială este relativ nou, inițial având doar conotație social-economică. Ulterior acest concept s-a extins la nivel teritorial, ca urmare a faptului că nu se poate vorbi doar de relaţii armonioase între ramurile economice şi categoriile sociale, ci şi între acestea, comunităţile umane şi spaţiul în care trăiesc. Or, într-un astfel de context, pentru a realiza un demers congruent cu ceea ce se aşteaptă în plan academic pentru descifrarea mecanismelor care guvernează dezvoltarea teritorială, nu se poate face abstracţie de conceptul de regiune. Acesta oferă un cadru care, beneficiind de avantajele descentralizării, poate susţine o mai puternică dezvoltare endogenă (Christofakis, 2001). 
În general, se acceptă că regiunea este un spaţiu vast (diviziunea teritorială cea mai mare într-un stat, după E. Juillard, 1966), cu multe subspaţii / subregiuni plasate pe diferite niveluri de dezvoltare.
Politica de coeziune europeană şi fondurile structurale, ca principal instrument, contribuie la schimbări teritoriale importante, prin politicile regionale. 
Regiunea rămâne, în acest context, un concept de bază, la nivelul căruia poate fi promovată atât competiţia, cât şi cooperarea la scară europeană (Sellar şi Mc Even, 2011).
Dezvoltarea teritorială europeană traversează o perioadă de tranziţie între două perioade de planificare financiară: 2007-2013 şi 2014-2020. Această perioadă este de analiză critică a acţiunilor deja realizate şi de anticipare a unor schimbări ce ar putea oferi soluţii adecvate pentru ieşirea din criză şi implementarea unor acţiuni mult mai bine centrate pe rezultate.
Numeroase documente, politici şi instrumente au fost concepute drept suport pentru a anticipa perioada cuprinsă între 2014-2020, cele mai importante fiind Strategia Europa 2020, Politica de Coeziune , Contractul de Parteneriat.
Pentru realizarea unei Europe unite, în care coeziunea teritorială să fie dominanta principală, dezvoltarea regională reprezintă unul dintre cele mai importante obiective. Întreaga experienţă acumulată de ţările din Uniunea Europeană, inclusiv de România, în acest domeniu a demonstrat că o mai bună distribuţie teritorială a resurselor, alături de o valorificare superioară a complexului de elemente potenţiale, existente la nivel local sau supralocal, devin factori de creştere economică şi de echitate socială.
Multă vreme s-a discutat despre dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor unui stat, luând în considerare dezvoltarea echilibrată a acestora. O astfel de dezvoltare presupunea, în principal, atingerea unor parametri legați de dezvoltarea industriei și de utilizarea integrală a potențialului uman excedentar din aceste regiuni. Coeziunea teritorială este, însă, un concept mult mai productiv și cuprinzător decât dezvoltarea echilibrată sau armonioasă, incluzând elemente care țin de coerență și sinergie teritorială.
Concluzia este că regiunea a fost şi rămâne un cadru nu numai pentru dezbaterile teoretice, ci şi un cadru administrativ, adoptat de foarte multe ţări la nivel european pentru a măsura disparităţile teritoriale și pentru a organiza mai bine teritoriul de la nivel sub-naţional. Rezultatele obţinute, utilizând regiunea ca instrument pentru realizarea coeziunii teritoriale, demonstrează capacitatea acesteia de a asigura o reală dezvoltare a statului respectiv.
Descarca PDF Raport CONREG I final

Copyright © 2013 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Toate drepturile rezervate

Regionalizarea României şi descentralizarea administraţiei publice

În perioada următoare România trebuie să depăşească decalajul pe care îl are faţă de Europa, aducând serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni (conform principiului european al subsidiarităţii) şi folosind mai eficient resursele existente: resurse locale, fonduri guvernamentale şi programe europene.De aceea, demararea procesului de regionalizare şi continuarea descentralizării administrative şi financiare au fost incluse în Programul de Guvernare 2013-2016, ca două dintre cele mai importante obiective pentru perioada următoare (capitolul „Dezvoltare şi administraţie”).
Cele două direcţii de acţiune:
- reorganizarea administrativ-teritorială, prin crearea cadrului instituţional regional pentru o mai bună funcţionare a administraţiei publice, şi
- reforma administraţiei publice, prin descentralizare şi simplificarea legislaţiei şi a procedurilor administrative, pentru servicii publice mai eficiente, vor fi realizate în acelaşi timp, printr-o serie de măsuri susţinute în special în cursul anului 2013.
Misiunea principală a viitoarelor instituţii regionale este să ofere autorităţilor publice toate instrumentele necesare pentru proiectarea şi îndeplinirea strategiilor de dezvoltare echilibrată. Pe termen lung, efectul urmărit este modernizarea societăţii româneşti în ansamblul său, prin diminuarea dezechilibrelor existente între regiuni, prin corelarea diverselor politici guvernamentale sectoriale la nivelul regiunilor şi prin stimularea iniţiativelor regionale şi locale.
Regionalizarea şi descentralizarea nu reprezintă scopuri în sine sau cerinţe impuse: sunt proiectul nostru comun – al Guvernului, al administraţiei publice locale, al experţilor în dezvoltare regională, al elitei academice, al societăţii civile şi al tuturor grupurilor implicate – pentru o Românie modernă, competitivă, adaptată la realităţile globale.
Primii paşi au fost deja făcuţi:
cele 3 grupuri de lucru, reunite în Consiliul Consultativ pentru Regionalizare – CONREG, format din specialişti din mediul universitar şi academic, din aleşi locali, demnitari și reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi din reprezentanţi ai societăţii civile – patronate, sindicate, ONG – se întâlnesc săptămânal,
au loc consultări permanente în cadrul Comitetului Interministerial pentru Regionalizare-Descentralizare – CTIRD, condus de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în calitate de președinte, împreună cu viceprim-ministrul, ministrul finanțelor publice, în calitate de vicepreședinte, şi alcătuit din miniştri, miniştri delegaţi sau secretari de stat ai ministerelor implicate în procesul de descentralizare,
în acelaşi timp, în ministere şi în celelalte organisme de specialitate ale administraţiei publice centrale au fost constituite grupuri de lucru interne, care vor elabora proiectele de acte normative necesare pentru transferul competenţelor, dinspre administraţia centrală către unitățile administrativ-teritoriale: regiuni, județe, municipii, orașe și comune,
au fost organizate întâlniri şi dezbateri cu experţi din statele UE care au aplicat deja astfel de procese, cum sunt Franţa, Italia, Polonia, Slovacia ş.a., cu organisme europene şi internaţionale.
Copyright © 2013 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Toate drepturile rezervate


Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (CONREG)
Misiune
Pentru demararea procesului de elaborare a cadrului normativ necesar organizării şi funcţionării regiunilor, în cadrul MDRAP a fost constituit Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (CONREG), format din practicieni şi specialişti din mediul universitar şi academic, administrația publică şi societatea civilă. CONREG are un rol strategic: scopul său este de a propune profilul viitoarelor regiuni administrativ-teritoriale, oferind expertiză de specialitate dintr-o paletă vastă de domenii: sociologie, istorie, demografie, economie şi finanţe publice,
CONREG îşi fundamentează propunerile pe analize de specialitate, studii de impact, rapoarte şi alte date şi informații relevante privind problematica regionalizării la nivel european.
După elaborarea propunerii privind pachetului legislativ necesar organizării şi funcționării regiunilor administrativ-teritoriale, acesta va fi supus ulterior dezbaterilor publice în forumuri regionale şi naționale.
CONREG va analiza observațiile şi propunerile formulate în cursul dezbaterilor publice organizate şi va modifica și completa, după caz, pachetul legislativ.


Grupul de lucru academic din cadrul Consiliului Consultativ pentru Regionalizare (CONREG)
Academician, Secretar General al Academiei Române
Membru supleant:
Profesor universitar, Institutul de geografie, Academia Română
Profesor universitar, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti
Cercetător ştiinţific, Institutul de Cercetare a Calităţii Vietii, Academia Română
Profesor universitar, Facultatea de Geografie, Universitatea Bucure?ti
Profesor universitar, Academia de Studii Economice, Bucure?ti
Conferenţiar universitar, Facultatea de urbanism a UAUIM, Departamentul de Planificare şi Dezvoltare Urbană şi Teritorială
Director de cercetare, Institutul Român pentru Evaluare ?i Strategie
Cercetător ştiinţific, Institutul de Economie Na?ională al Academiei Române
Profesor universitar, Facultatea de Sociologie ?i Asisten?ă Socială, Universitatea Bucureşti

Prof. dr. Marius PIELEANU
Conferentiar universitar, Facultatea de Stiinţe Politice, Catedra de Sociologie din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative

REGIONALIZARE ȘI DESCENTRALIZARE

Foarte multe persoane au cerut o prezentare mai amănunțită asupra problematici regionalizării. Mai jos vom reda unele explicații și completări al ministerului de resort/
Dezvoltare regională se poate face cu ajutorul programelor europene de ex. cel pe care am lăsat în urmă 2007-2013. Pentru a se putea derula toate cererile de finanțare se elaborează un Program Operational Regional  de ex: POR 2007-2013.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) dezvoltă, sprijină și monitorizează implementarea acțiunilor și instrumentelor de consolidare a capacității administrative a unităților administrativ-teritoriale şi coordonează tehnic procesul de reformă a administrației publice centrale și locale, descentralizare, regionalizare și reorganizare administrativ-teritorială a țării.
Pentru realizarea acestor obiective, MDRAP desfăşoară mai multe tipuri de activităţi:
Asigură cadrul instituțional necesar coordonării procesului de regionalizare–descentralizare, pentru implementarea măsurilor incluse în capitolul ”Dezvoltare şi administraţie” din Programul de Guvernare 2013-2016.
Fundamentează măsurile necesare pentru realizarea procesului de regionalizare-descentralizare.
Elaborează cadrul normativ necesar pentru continuarea procesului de descentralizare și pentru organizarea și funcționarea regiunilor. Analizează legislaţia care reglementează exercitarea competențelor de către autoritățile administrației publice centrale și locale şi identifică noile competențe care pot fi transferate autorităților locale;
Dezvoltă, sprijină și monitorizează implementarea acțiunilor și instrumentelor care urmăresc consolidarea capacității administrative a unităților administrativ-teritoriale (municipii, oraşe, comune, sate şi sectoare).
POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA - CONCEPTE
Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.
Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:
  • diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintimpinarea producerii de noi dezechilibre;
  • indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);
  • corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania. 
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:
  • descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;
  • parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;
  • planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;
  • cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.
Regiuni de dezvoltare














Regiunile de dezvoltare se constituie prin asociere benevola de judete vecine. 
Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritoriala si nu are personalitate juridica.
Consiliul de Dezvoltare Regionala
Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este organismul regional deliberativ, fara personalitate juridica, care este constituit si functioneaza pe principii parteneriale la nivelul fiecarei Regiuni de Dezvoltare, in scopul coordonarii activitatilor de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionala.
Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este alcatuit din:
- presedintii consiliilor judetene ale regiunii de dezvoltare;
- un reprezentant al consiliilor locale municipale, orasenesti si comunale din fiecare judet al regiunii;
In cazul regiunii de dezvoltare Bucuresti-Ilfov, Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este alcatuit din presedintele Consiliului Judetean Ilfov, primarul general al municipiului Bucuresti, din cate un reprezentant al fiecarui consiliu local de sector si din reprezentanti ai consiliilor locale din judetul Ilfov, la paritate cu reprezentantii sectoarelor municipiului Bucuresti.
Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este condus de catre un presedinte si un vicepresedinte (din judete diferite), alesi pentru un madat de un an.
In functie de problematica supusa dezbaterii, la lucrarile Consiliului pentru Dezvoltare Regionala pot participa, fara drept de vot, prefectii judetelor, reprezentanti ai consiliilor locale, municipale, orasenesti si comunale, ai institutiilor si organizatiilor cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale, reprezentanti ai societatii civile si parteneri socio-economici relevanti. La fiecare reuniune a CDR participa de drept directorul Agentiei pentru Dezvoltare Regionala.
In concordanta cu obiectivele politicii regionale, CDR are urmatoarele atributii principale:
- analizeaza si aproba strategia si programele de dezvoltare regionala;
- sprijina elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare;
- aproba proiectele de dezvoltare regionala, selectionate la nivel regional, in concordanta cu criteriile, prioritatile si metodologia elaborate de institutia nationala cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale, impreuna cu organismele regionale specializate;
- transmite Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala, spre aprobarea finantarii, portofoliul propus de proiecte pentru care se aplica o procedura de selectie la nivel national;
aproba criteriile, prioritatile, alocarea si destinatiile resurselor Fondului pentru dezvoltare regionala si urmareste utilizarea acestor fonduri
- aproba statutul de organizare si functionare al agentiei pentru dezvoltare regionala, organigrama acesteia precum si rapoartele de activitate semestriale intocmite ADR
- coordoneaza si sprijina dezvoltarea parteneriatelor regionale;
- coordoneaza activitatile de mediatizare la nivel regional a politicilor si obiectivelor de dezvoltare regionala, a programelor regionale finantate de Uniunea Europeana, precum si pe cele privind utilizarea, la nivelul regiunii, a fondurilor, asigurand transparenta si informarea corecta, rapida si in timp util a cetatenilor, in special a intreprinzatorilor.
- numeste, pe baza de concurs si elibereaza din functie, in conditiile legii, directorul Agentiei pentru Dezvoltare Regionala;