Silviu Sergiu | miercuri, 26 noiembrie 2014
Papa Francisc a chemat Europa la un nou început FOTO: MEDIAFAX
Primul discurs rostit de un Suveran Pontif în legislativul european în ultimii 25 de ani a fost văzut ca un apel la trezirea Bătrânului Continent.
Discursul Papei Francisc în Parlamentul European a fost, fără nici cea mai mică îndoială, unul istoric. Am avut ocazia să-l urmăresc de la faţa locului, invitat fiind de europarlamentarul PPE, Marian-Jean Marinescu, într-un grup de jurnalişti şi studenţi români din Marea Britanie. Îmi bazez concluzia pe mai multe argumente.
În primul rând este prima vizită a unui Suveran Pontif din ultimii 25 de ani. Precedentul Papă care a vorbit în plenul PE de la Strasbourg a fost Ioan Paul al II-lea, în 1989. Atunci, în anul prăbușirii Cortinei de Fier, a Zidului Berlinului, cel care a avut o contribuție esențială în eliberarea Europei de comunism a dorit să marcheze victoria democraţiei liberale cu un astfel de discurs.
În al doilea rând, este a doua vizită externă a Papei Francisc în Europa, după cea din Albania. În al treilea rând, venirea Suveranului Pontif în plenul de la Strasbourg s-a produs într-un moment în care sentimentul antireligios a luat amploare în Uniunea Europeană, iar PE a devenit locul în care ideologiile de stânga intră adesea în conflict cu abordările conservatoare.
A criticat birocrația
Sub acest aspect, discursul în tuşe conservatoare evidente al Papei Francisc a fost o surpriză, ştiut fiind faptul ca Sanctitatea Sa anunţase în prealabil că va revizui abordările Bisericii Catolice în chestiunile delicate, cum este, de pildă, drepturile homosexualilor. „Vedem o Europă bunică, nu una fertilă”, a punctat Suveranul Pontif. A criticat apoi faptul că, în Uniunea Europeană, „aparatele birocratice și tehnocratice sunt mult prea puternice”.
Apoi, a lansat o critică frontală la adresa Parlamentului European. „Regulile stabilite aici sunt foarte îndepărtate de sensibilităţile oamenilor. Dvs. trebuie să protejaţi fragilitatea popoarelor şi persoanelor. Reînnoiesc disponibilitatea Sfântului Scaun de a dialoga cu instituţiile europene.” Sanctitatea Sa a remarcat „un stil de viaţă opulent”, o „cultură a aruncării la gunoi, un consumerism exagerat, o cultură a unicii folosinţe”. A abordat apoi problema intoleranţei religioase: „O Europă religioasă este un mod de a lupta cu extremismele, care au luat amploare în ultima vreme (...) Uitarea lui Dumnezeu, nu slăvirea Lui, este cea care creează violență (...) Pentru a avea demnitate, oamenii trebuie să aibă libertate religioasă, locuri de muncă, să nu fie discriminaţi.”
După ce a vorbit despre rezolvarea problemei imigraţiei, „pentru ca Marea Mediterană să nu se transforme într- un cimitir”, despre protejarea mediului înconjurător, despre singurătatea, care-i afectează atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, Suveranul Pontif i-a invitat pe membrii Legislativului european să renunțe la abordările economice, mercantile și să se concentreze pe „sacralitatea persoanei”.
A încheiat apoi cu o frază ce i-a făcut pe eurodeputaţi să-l aplaude în picioare mai mult de un minut: „Să lucrăm împreună pentru ca Europa să-şi regăsească sufletul bun.”
Maximă securitate
Sediul Parlamentului European a fost ieri o fortăreaţă. Un Turn Babel, în care limbile dispozitivelor de securitate s-au mai încurcat pe alocuri, ridicând nivelul de stres al europarlamentarilor, funcţionarilor şi vizitatorilor. Măsurile draconice de securitate au fost justificate, Suveranul Pontif fiind unul dintre cei mai păziţi oameni de pe planetă, din cauza ameninţărilor venite din partea grupărilor extremiste religioase.
Dispozitivele de securitate desfășurate în jurul sediului Parlamentului European din Strasbourg au fost impresionante. Mii de polițiști au securizat, de la primele ore ale dimineții, perimetrul din jurul PE. Accesul era permis doar pe baza legitimaţiei de angajat al PE, sau dacă erai pe o listă de invitaţi. Atât de strict a fost controlul încât, în interiorul clădirii PE, abia puteai merge la toaletă dacă nu aveai un „badge”. Cel mai mare pericol, luat în calcul, era prezenţa în plen a unor activiste „Femen”, care obişnuiesc să protesteze dezbrăcânduse. Nu au avut însă ocazia.
