Scris de Dragos Moldovan
Politica este inclusă, de diferite publicaţii şi experţi, în categoria artelor. Se vorbeşte adesea depre „arta politicii”. Pe drept cuvânt sau nu. Eu aş înclina să dau dreptate celor care acordă un titlu de nobleţe politicii. Desigur, ca şi în celălalte arte, numărul celor lipsiţi de har, a ageamiilor, este mult mai mare decât al celor talentaţi.
Despre genii nu se cade să vorbim. Arghezi, am impresia, spunea că talentul înseamnă 90% transpiraţie şi 10% inspiraţie. Noi avem în politică mulţi lideri care transpiră abundent la locul e muncă: Vasile Blaga, Liviu Dragnea, Varujan Vosganian, Laszlo Borbely, sunt exemple simbolice. Ion Iliescu şi Traian Băsescu au fost născuţi pentru a fi politicieni. Crin Antonescu are deseori inspiraţie. Posedă şi un instinct aparte care-i dictează când să se poziţioneze alături de grup şi când să se detaşeze. Victor Ponta încă recită din clasici. Dar o face bine. România nu mai are, la ora actuală, politicieni talentaţi. Traian Băsescu nu mai e nici un sfert din ceea ce era. Ratează lovituri uşoare, se-mpiedică în driblinguri. Cred că de multe ori este enervat pe sine însuşi. România este condusă de ani de zile de carierişti. Lucru pe care-l resimte, dureros, fiecare concetăţean.
Bineînţeles că fiecare nou-venit pe un fotoliu de înaltă demnitate şi înaltă vizibilitate în statul român încearcă să interpeteze, cu cât mai mare succes la public, rolul vizionarului şi a personajului providenţial. De cele mai multe ori nu ne alegem decât cu transpiraţia protagonistului. Cu încă o sforţare lipsită de pasiune şi de energie.
În România politica se face după reţetă. Principiile de bază sunt gaşca şi Gică CONTRA. Un panaceu este miştocăreala. Pardon, ironia. Trebe să te dai „telectual”, ager la minte şi sprinten în limbaj. Schema e simplă. |n gaşcă dăm năvală şi nu iertăm nimic. Gică Contra n-are cum să fie mulţumit, darămite de acord. E un fel de „purceluşul isteric”. |n felul ăsta România ratează oportunităţi după oportunităţi. Un rol extrem de nefast îl joacă şi consilierii de imagine şi birourile de presă, care consideră că o caterincă, o poantă, o glumiţă, ceva, dă foarte bine la mase, că românul e vesel, hazliu.
Ponta a chemat opoziţia parlamentară, adică PDL şi UDMR la consultări privind situaţia economică a ţării şi eventual regionalizarea. |ntrunirea ar urma să aibă loc pe 12 septembrie la Parlament, propune primul ministru. Răspunsul venit de la PDL, pentru că UDMR vine în pas alergător fiind vorba şi depsre regionalizare, este un „da” cu dus şi întors. Vor raportul execuţiei bugetare pentru primele şase luni ale anului şi să-şi consulte şi agenda, să vadă ce program au, însă, în principiu, ok. Nu mă pricep la chestiuni economice mai ales când e vorba despre Bugetul de Stat. Ponta, cică, pot să ia tot ce-i interesează de site-ul Ministerului Finanţlor. Dar oricum nu e vorba despre ceea ce s-a întâmplat în primele ţase luni ale anului ăsta ci despre ceea ce o să se întâmple în următorii trei, patru ani. Sigur, e important şi felul în care s-au cheltuit banii în primul semestru al anului ăsta, dar există comisii parlamentare de specialite şi specialişti cu notorietate în interiorul PDL. Nu mai avem talente în politică! Democrat liberalii ar fi tebuit sa se prezinte cu o mapă pe care să o înmâneze oficial Cabinetului Ponta, cuprinzând viziunea sa economico-teritorială a ţării. Fără niciun fel de fiţe. În ziua, la locul şi la ora stabilite. Oficiul de curierat ar fi putut fi îndeplinit e oricine. După care ar fi expus conţinutul documentului într-o conferinţă de presă. Sau PDL ar putea participa serios la dezbateri. Dar fără fiţele astea de primadonă ieşită la pensie.
