2015-01-10

Gratian Mihailescu: Regionalizare si fonduri europene la Eurosfat 2014


Luni, 7 aprilie, in Bucuresti la Palatul Parlamentului va avea loc Eurosfatul 2014, impartitit in doua sesiuni plenare si mai multe ateliere.

Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare si fonduri structurale unde alaturi de alti experti si politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare si descentralizare, despre importanta lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativa.
Regionalizare/Descentralizare
Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare si descentralizare si consider ca un asemenea proces bine realizat poate duce la o reforma a administratiei, la o eficientizare a functionarii acesteia, la o dezvoltare regionala, la reducerea disparitatilor economice, la o implicare activa a cetatenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiaritatii (unul din principiile de baza ale UE) si nu in ultimul rand la o absorbtie mai buna a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizata pentru a trece de la guvernare la guvernanta pe mai multe niveluri. Guvernanta reprezinta un altfel de guvernare, moderna, ce corespunde dinamicii si complexitatii lumii globalizate, care vizeaza (re)distribuirea puterii in spatiul public printr-o (re)negociere a autoritatii si o decizie a politicilor publice facute in parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanta pe mai multe niveluri se bazeaza pe un set de principii politice postmoderne:gestionarea actiunii colective fara interventia obligatorie a statului, implicarea institutiilor si a actorilor care nu apartin sferei guvernului, implicarea retelelor de actori autohtoni, mai ales a societatii civile, a mediului de afaceri si a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si actiunea comunicativa a acestora.Guvernanta implica o decizie politica de jos in sus conform intereselor comunitatii locale sau regionale.
Din pacate procesul de regionalizare demarat de guvernanti in toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanta pe mai multe nivele. In ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis in unanimitate de voturi ca legea descentralizarii este neconstitutionala, pentru ca incalca principiul autonomiei locale si regimul constitutional al proprietatii. Pentru moment, marele proiect al regionalizarii ramane blocat.
Regionalizarea si descentralizarea, asa cum au fost creionate aratau ca o forma fara fond. Se vorbea despre descentralizare insa nu se spunea nimic despre descentralizare fiscala si redistributie, se vorbea despre absorbtie de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativa, se vorbea despre reducerea disparitatilor economice, dar nu se aduceau argumente si planificari de dezvoltare regionala. In plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla in continuare judetele sau regiunile financiar si politic. Gestiunea banilor urma sa fie de 50 local si 50 central, fara nici o schimbare fata de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie facut nu vorbea deloc despre reforma unitatilor administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orase): 1.000 de unitati administrative din totalul celor 2.861 de comune din Romania se afla in pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explica clar acest lucru aici:
Regionalizarea, asa cum a fost propusa nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCR legea incalca principiul autonomiei locale, regimul consitutional al proprietatii, exigentele de claritate (de exemplu Agentiile pentru Protectia Mediului apartinand Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecand in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) si principiul legalitatii.De asemenea, nu au existat masuri pregatitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost si sisteme de indicatori de monitorizare.
Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?
Fondurile europene
2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, Romania clasandu-se inca pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple si am vorbit despre ele. Mai multe analize puteti gasi aici. Printre cei mai importanti factori care au dus la dezastul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare si stabilirea unor obiective incoerente in documentele strategice, inainte de 2007, coroborata cu lipsa strategiilor de dezvoltare locala si regionala, birocratia excesiva si lipsa de comunicare intre ministere si organismele regionale, lipsa co-finantarii, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar si a autoritatilor de management, (slaba documentare a aplicatiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public si privat, esecul de a mentine specialisti in administratia publica. etc). Alti factori au fost legati de gestionarea incorecta a fondurilor de pre-aderare (peste 90% dinfondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparenta a banilor europeni, nepotismele si clientelismul din administratie (achizitii publice “aranjate”, proiecte “cu dedicatie”), instabilitatea politica (in Romania s-au schimbat ministerele si ministrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale in perioada 2008-2012 au fost implicati patru ministri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea si Leonard Orban), lipsa intelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles si lista poate continua.
In prezent Romania a definitivat Acordul de Parteneriat in cadrul Comitetului Interinstitutional pentru 2014-2020 si asteapta unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea probabil beneficiarii romani vor putea accesa fondurile pentru aceasta perioada, abia la inceputul lui 2015. Asta in cazul in care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul Romaniei. Precizez acest lucru, deoarece cu putin timp in urma, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politica regionala a declarat: “Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei in realizarea Masterplanului”.
S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv si de urmat. Polonezii au urmarit consolidarea cooperarii la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor si ale actorilor publici si privati; consolidarea capacitatilor guvernelor sub-nationale; sprijinirea responsabilitatii, la toate nivelurile de guvernare si de monitorizare a performantelor politicilor regionale si sectoriale.Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajati in sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public si clarificarea distributiei competentelor intre regiuni, districte si municipii au fost masuri care s-au luat cu scopul de a imbunatati eficienta cadrului de guvernare multi-nivel si a politicii de dezvoltare regionala. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe langa aceste actiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de catre regiuni si specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operationale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune in parte), PO Polonia de Est si o componenta regionala a PO de resurse umane, aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocati pentru investitii in voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificata de procesul descentralizat de dezvoltare regionala.
Din pacate noi nu avem nimic in comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020, banii fiind gestionati tot la Bucuresti, avand un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care sa fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea intelegem cu ce se mananca PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili in materie de parteneriate si proiecte, iar guvernanta multi-nivel lispseste cu desavarsire.
In prisma acestor probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Carbunaru, isi propune sa raspunda la urmatoarele intrebari: 
Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbtie mai buna a fondurilor europene? 
Ce trebuie facut pentru o mai buna absorbtie in viitoarea perioada, la nivel institutional, insa si din partea beneficiarilor? 
Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai buna absorbtie? 
Care este viziunea candidatilor romani la PE asupra regionalizarii? 
In caz ca sunteti interesati de aceasta dezbatere, sau de celelalte dezbateri legate de democratie, agricultura, Schengen, mobilitatea fortei de munca, va puteti inscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie, la Eurosfat, da?
EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene si este organizat de Europuls si Centrul Roman de Politici Europene sub inaltul patronaj al Parlamentului European, Presedintiei elene a Consiliului UE si a Camerei Deputatilor si numerosi parteneri (Fundatia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei si Irlandei la Bucuresti,Fundatia Konrad Adenauer – Programul Statul de Drept Europa de Sud Est,Institutul Aspen Romania, Centrul de Resurse pentru Participare Publica,Institutul Qvorum, RFI Romania, Money Channel, Adevarul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)
Scopul evenimentului este de a reuni societatea civila, politicieni, mediul de afaceri si cetateni, pentru a contura pozitiile dar si asteptarile pe care acestia le au fata de Uniunea Europeana. Evenimentul se va desfasura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, in Bucuresti si va fi intitulat “Europa, incotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din doua reuniuni plenare si din sase ateliere. Cele doua reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu si Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari romani (Cristian Preda, Ioan Mircea Pascu, Corina Cretu), reprezentanti ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) si politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Presedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Presedintia Comisiei Europene).