20 februarie 2016,
După două zile de tăcere, preşedintele Klaus Iohannis a încercat să-şi nuanţeze, vineri seară, declaraţiile referitoare la scandalul ANAF-Antene. Degeaba ne-a vorbit, ca de obicei, rar, apăsat, schiţând din când în când câte un zâmbet controlat. Nu ştiu cât a înţeles din ce s-a întâmplat, dar tind să cred că absolut nimic.
Şi asta pentru că, în continuare, preşedintele flutură aceeaşi teorie aberantă, în care libertatea presei a fost folosită într-un context extrem de pervers. Teorie care nu are nicio legătură cu banii furaţi de Voiculescu de la stat, nu are nicio legătură cu decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei de a se recupera acest prejudiciu de 60 de milioane de euro, nu are nicio legătură cu acţiunea perfect legală (din păcate, mult întârziată, dar, în sfârşit, demarată) a ANAF de a se începe evacuarea sediului Antenelor. Şi, în final, aceeaşi teorie aberantă nu are nicio legătură cu funcţia de preşedinte al României. După aceleaşi două zile de tăcere, preşedintele Klaus Iohannis ne-a transmis de la Bruxelles un mesaj ceţos, alunecos, din care tot ce am înţeles e că noi suntem „îngrijoraţi şi preocupaţi” din cauză că tot noi am interpretat greşit ceva ce el a spus succint. Aha! Deci noi suntem, cumva, de vină că n-am înţeles cum trebuia ce legătură există între o decizie definitivă a instanţei şi nişte „banale motive administrative“.
Dar să vedem, totuşi, cât de prost am înţeles noi ceea ce a spus dumnealui. Aşa că îi voi da cuvântul chiar domnului Iohannis, ca să ne explice. „În spaţiul public de acasă, din România, a apărut o îngrijorare, o preocupare legată de o afirmaţie pe care eu am făcut-o în legătură cu o posibilă evacuare a unei televiziuni. Am făcut această afirmaţie miercuri, fiindcă atunci evaluarea mea a fost că este posibil ca prin acţiuni aşa cum a fost ea concepută să fie afectată libertatea de exprimare, libertatea presei. Acest lucru mi s-a părut că trebuie atenţionat”. Aşa şi-a început preşedintele, vineri seară, clarificările, pe care, personal, le consider vagi şi, pe alocuri, jignitoare. Cel puţin jignitoare la adresa inteligenţei milioanelor de oameni care l-au votat. În primul rând, domnule Iohannis, de unde şi până unde preşedintele României comentează o problemă lămurită deja printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei? Comentează o problemă care nu avea ca subiect libertatea presei, ci o hoţie din banii statului. Apoi, cum este posibil ca tocmai dumneavoastră, preşedintele României, cel care ar trebui să fiţi cel mai informat om din ţara asta, să ne spuneţi senin, cu o întârziere de două zile, că aşa era evaluarea dumneavoastră la acel moment? Cu alte cuvinte, în calitate de preşedinte, aţi vorbit în faţa microfoanelor fără să aveţi toate datele despre, repet, o chestiune tranşată deja de instanţă. Să presupunem că a fost aşa. Că aţi vorbit de pe pereţi, cum se spune. Că aţi avut o reacţie nefericită. Că v-aţi exprimat prost, că atâtea date aveaţi atunci etc. OK, se mai întâmplă să greşească şi un preşedinte, nu ar fi pentru prima oară. Dar dacă tot nu v-aţi informat (deşi era simplu: vă interesaţi la ANAF, ca orice preşedinte care nu e manevrat de personaje dubioase, despre „abuzurile” făcute de instituţia respectivă la Antene. Aţi fi aflat imediat că acolo s-a dus o singură maşină cu patru inspectori, care au dat bună-ziua şi au lăsat nişte înştiinţări, în baza cărţilor de identitate, aşa cum spune legea), atunci o puteaţi face imediat ce ţara asta a luat foc. Iar asta s-a întâmplat la doar câteva minute după declaraţia dumneavoastră, nu după două zile în care aţi lăsat să fie umilite şi linşate o instanţă corectă, pe care ar trebui să o susţineţi şi să o apăraţi de mafioţi, o instituţie ca ANAF, care lupta pentru banii statului, dar şi batjocorit şi minţit propriul popor.
„Ulterior, am aflat că această afirmaţie a mea, care a vrut doar să atragă atenţia că este posibil să fie afectată libertatea presei, a fost interpretată în foarte multe feluri. Poate şi datorită faptului că m-am exprimat foarte succint”.
N-am să mai repet că libertatea presei nu are nicio legătură cu discuţia despre banii furaţi de Voiculescu de la stat, pe care trebuie să îi dea înapoi în mod obligatoriu. Aşa cum n-are nicio legătură cu faptul că acele cinci zile (care, apropo, au trecut şi nu s-a întâmplat nimic nici cu Antenele, nici cu libertatea de exprimare a presei) au în spate un an şi jumătate în care banii nu au fost recuperaţi. Aşa cum aceeaşi libertate a presei nu are nicio legătură cu sediul unor televiziuni, care se mai şi poate schimba, fără să aibă asta vreo treabă cu dreptul de a emite.
Eu nu cred, domnule preşedinte, că declaraţia de miercuri, care a fost cât se poate de clară şi de tranşantă, a fost interpretată de noi în foarte multe feluri. Ci oamenii care respectă legile acestei ţări şi statul de drept au interpretat-o cât se poate de corect. Cum cred că vă faceţi că uitaţi ce ne-aţi transmis miercuri, am să vă las aici tot comentariul pe care l-aţi avut atunci: „Eu cred că aţi ajuns într-o situaţie neplăcută şi inutilă (preşedintele Iohannis, adresându-se jurnalistului Antena 3). În primul rând, cred că libertatea de exprimare media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative.
În al doilea rând, această abordare heirupistă din partea ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă.
Şi, în fine, am constatat din discuţii pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi, cu siguranţă, prin discuţii aşezate şi calme, până la urmă se găsesc soluţii convenabile”.
„S-a vehiculat ideea că mi-aş fi schimat abordarea, că aş fi apropiat de acest trust de presă, de această televiziune, s-au făcut fel şi fel de supoziţii că aş fi mai puţin ataşat de statul de drept. Toate aceste speculaţii sunt fără niciun fel de suport real”.
Ideea asta, la care aţi făcut referire vineri seară, nu s-a vehiculat din senin, domnule preşedinte. Ci pentru că tot comportamentul dumneavoastră din ultima perioadă arată o apropiere cel puţin suspectă de televiziunile în cauză. N-aş vrea să ne credeţi pe toţi naivi, dar faptul că trimisul dumneavoastră la Balul saşilor de la München, Dan Mihalache, omul care vă reprezenta acolo în calitate de preşedinte al României, a stat cot la cot cu Mihai Gâdea, şeful televiziunilor pe care acum le apăraţi, nu e o speculaţie. E o realitate cât se poate de evidentă, care ne face să credem, pe bună dreptate, că aveţi o relaţie nefirească cu aceste televiziuni. Altfel, măcar din bun-simţ, măcar ca să vă ferească de orice judecăţi, solul Mihalache, şeful Cancelariei Prezidenţiale, trebuia să ia loc la o altă masă sau măcar pe un scaun mai departe de prietenul său Gâdea.
„Eu sunt convins că România este un stat de drept, va rămâne un stat de drept şi voi lupta pentru ca România să rămână un stat de drept. Este evident, şi am spus acest lucru de nenumărate ori, că o decizie judecătorească trebuie aplicată. Nu există niciun fel de discuţii aici”.
Chiar aşa, domnule preşedinte? Chiar nu există niciun fel de discuţii aici? Nici măcar că decizia unei instanţe, pe care o instituţie a statului, ANAF, a vrut să o pună în aplicare a ajuns pentru dumneavoastră „banal motiv administrativ”?
„În acelaşi fel, însă, sunt ferm convins că dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sunt dintre cele mai valoroase bunuri câştigate la Revoluţia din 1989. Şi cred că, oricând apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate, nu neapărat dintr-o intenţie, ci dintr-o abordare stângace câteodată, acest lucru trebuie atenţionat”.
Cuvintele astea, domnule Iohannis, parcă sunt aruncate de Mircea Badea, nu de preşedintele ţării mele. Nici n-are sens să le mai comentez, neavând vreo legătură cu hoţia lui Voiculescu şi cu recuperarea prejudiciului de către stat.
„Eu nu sunt apropiat de această televiziune, de acest trust de presă. Poate unii sau alţii îşi amintesc că, dimpotrivă, în campania din noiembrie 2014, campania media care s-a purtat, accentele au fost tocmai de altă natură. Nu există niciun fel de intenţie din partea mea, nu a existat şi nu are de ce să existe, să apăr pe cineva în faţa legii. Eu vreau să se impună legea şi sper că, prin aceste câteva precizări, am lămurit un pic mai bine situaţia”.
Nu ştiu, domnule preşedinte, ce îşi aduc aminte alţii, ce vă aduceţi aminte dumneavoastră. Eu îmi aduc aminte, din campania din noiembrie 2014, că aţi avut sprijinul a milioane de români ca mine, sătui până în gât de corupţie, sătui de mafia care pusese stăpânire atunci pe ţară, sătui de baroni, sătui de hoţii, sătui de minciuni. Îmi mai aduc aminte că milioane de oameni pe care absolut nimeni şi nimic nu-i mai clintea să iasă la vot, scârbiţi de clasa politică, s-au mobilizat atunci, crezând în dumneavoastră ca în ultima salvare a acestei ţări. Şi mai ştiu că aţi promis atunci că veţi apăra justiţia şi statul de drept, exact lucrurile pe care acum le-aţi călcat în picioare. Cât despre relaţia de atunci dintre dumneavoastră şi Antene, acest lucru nu cred că puteţi să-l folosiţi acum drept argument. Şi asta pentru că manipulări de doi lei făcute de politicieni şi jurnalişti vânduţi am mai văzut, nu ar fi pentru prima dată.
„În acelaşi context, vreau să spun că am înţeles foarte clar mesajul pe care l-am primit via Facebook”.
În acelaşi context, domnule preşedinte, eu cred că declaraţia de vineri a fost doar una forţată de revoluţia de pe Facebook care se pornise împotriva dumneavoastră. Mai cred că un preşedinte care îşi dezinformează poporul, lăsându-l să înţeleagă că o instituţie publică, ANAF în acest caz, a făcut abuzuri, revine cu precizări întârziate, abia după ce poporul află singur adevărul, este cel puţin laş. Mai cred că un preşedinte care greşeşte în faţa propriului popor şi în faţa unor magistraţi corecţi, un preşednte care ceartă o instituţie publică pentru că apără interesele statului, dar care nu are acel bun-simţ firesc de a-şi cere măcar iertare, prin cuvintele simple învăţate acasă, e imposibil de crezut. În privinţa like-ului, domnule Iohannis, nu doar că mi l-am luat înapoi. Dar nici n-am să vi-l mai dau vreodată. Iar prin asta să înţelegeţi că, de acum, am să consider că, în 2014, l-am votat, de fapt, pe Ponta. Doar că am realizat asta abia acum.
DESPRE RAMONA URSU
Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni. În 2006, într-o zi de ianuarie, şi-a citit prima ştire în Evenimentul Zilei. Şi s-a îndrăgostit definitiv de presă. Au urmat doi ani la „Bulina Roşie”, unde a fost reporter la ediţia de Moldova. Îşi aminteşte că a scris de toate - ştiri, reportaje, interviuri. Dar cel mai mult îi placeau investigaţiile, aşa simţea adrenalina la maxim. Din martie 2008, s-a alăturat trustului Adevărul Holding. A fost redactor-şf adjunct, la Iaşi, peste cele şase echipe din Moldova. În octombrie 2010, a început cea mai frumaosă experienţă, la Chişinău. Aici a format echipa „Adevărul” Moldova. Timp de opt luni, a fost redactor-şef la singurul ziar naţional al unui trust românesc de presă de peste Prut. Ramona crede că echipa de la Chişinău este cel mai frumos vis împlinit al ei. Din iunie 2011, timp de zece luni, s-a alăturat redacţiei „Adevărul” de la Bucureşti, unde a fost, pe rând, redactor-şef adjunct la „Adevărul de Seară” şi, apoi, la ediţiile locale ale ziarului-mamă. Din 2010 scrie şi editoriale pentru „Adevărul”. Despre Ramona se spune că îi însufleţeşte pe ceilalţi. Ea crede doar că are datoria să îi facă pe toţi să viseze. De ce? Pentru că, până acum, viaţa i-a îndeplinit ei toate visele măreţe.
Citeste mai mult: adev.ro/o2v0k0
