Marți 29 mai 2018, urma să se anunțe sentința în Procesul DNA versus Liviu Dragnea. Așa cum am mai scris și zis, sentința are toate datele pentru a crea în postdecembrism un moment istoric. Puține sentințe din ultimii treizeci de ani se pot mîndri cu atîtea efecte social-politice spectaculoase:
1. Atît condamnarea, cît și achitarea vor produce în PSD un cutremur. Condamnarea, chiar dacă nu definitivă, va duce la slăbirea considerabilă a puterii lui Liviu Dragnea. Chiar dacă o masă critică împotriva liderului absolut al PSD e mai greu de constituit imediat, totuși, condamnarea ar face incertă șefia lui Liviu Dragnea. Ca să nu mai spunem că ea ar fi urmată de atacuri în avalanșă din partea Diviziei Presă a Binomului, a TeFeLiștilor, a lui Klaus Iohannis. Putem crede că în eventualitatea unei condamnări Liviu Dragnea nu va demisiona, invocînd și pe drept cuvînt prezumția de nevinovăție pînă la o decizie finală, care decizie poate fi amînată pînă după prezidențiale. Deși – repet – în absența unui scenariu, nu cred că masa de PSD-ști se va opinti să-l răstoarne, totuși, pentru baroni, pentru oamenii de afaceri, pentru tovarășii de drum ai lui Liviu Dragnea, condamnarea ar fi semnalul unei sîngerări de proporțiile unei hemoragii mortale. Mulți dintre nemulțumiți ar lua drumul partidului lui Victor Ponta, achitat în primă instanță. Condamnarea ar fragiliza și mai puternic situația Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului, văzută – corect sau nu – ca o marionetă a lui Liviu Dragnea.
Achitarea ar însemna însă victoria zdrobitoare a lui Liviu Dragnea în confruntarea cu adversarii, tot mai mulți. Asupra lui Victor Ponta în primul rînd, care n-ar mai fi pentru nemulțumiții din PSD un drapel fluturînd a chemare. Asupra nemulțumiților din PSD, pentru care achitarea ar fi semnalul că Liviu Dragnea se bucură de încredere. Asupra lui Klaus Iohannis. Asupra Opoziției. Pentru un timp îndelungat, autoritatea lui Liviu Dragnea ar fi de necontestat. Achitarea, venind după alte achitări spectaculoase ale unor adversari de moarte ai TeFeLiștilor, ar fi vă- zută de aceștia drept semnul unei cuceriri și a Justiție de către corupți. Ca și în cazul altor fapte care le-au contrazis mentalitățile bolșevice, din achitarea lui Liviu Dragnea TeFeLiști ar exclude erorile DNA, folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote. Ei ar vedea confirmarea credinței lor că penalii au pus stăpînire pe toate instituțiile țării. Și oricît ar părea de ciudat, dezamăgirea TeFeListă se va întoarce împotriva lui Klaus Iohannis, văzut ca un Tă- tuc incapabil să oprească ascensiunea corupților, dacă nu chiar complice al acestei ascensiuni.
După cum era de așteptat, sentința în Procesul DNA versus Liviu Dragnea s-a amînat pentru 8 iunie 2018. Zic, după cum era de așteptat, deoarece amînarea sentinței, uneori în cî- teva rînduri, în cazurile cu însemnate semnificații politice, a devenit o modă în ultima vreme. Dacă am avea veritabili comentatori ai vremurilor străbă- tute cu condeiul în mînă, ținut ca pistolul în westernuri, mai mult ca sigur moda asta și-ar fi găsit explicațiile din adîncuri. S-ar fi impus asta și pentru că amînările sună ca dracu. Un judecă- tor, ba chiar și un complet de judecată, își face o schiță a sentinței chiar din timpul procesului.
Ca și în cazul unei investigații detectivistice, fie de teren, fie de arhive, la un moment dat, după limpezirea care urmează ceții de la început, căutătorul adevărului are deja o pistă urmată în perioada de după. Astfel că de la un moment dat, investigatorul nu face altceva decît să caute argumente pentru ipoteza ivită deja în mintea lui. Așa și judecătorul dintr-un proces. E greu de crezut că pînă la final, ba chiar și după aceea, judecă- torul nu și-a format o convingere privind adevărul investigat și prin asta o ipoteză de lucru în materie de sentință. Prin urmare, cînd s-a încheiat cercetarea judecătorească, fiecare judecător din complet și-a format o convingere în privința sentinței. Ea, sentința, poate fi dată imediat. Admițînd că judecă- torul are nevoie de un timp pentru a se mai uita o dată prin dosar, la termenul anunțat pentru pronunțarea sentinței, nu văd nici un motiv temeinic de amînare a anunțului.
Mi-e greu să-mi explic amînarea sentinței în cazul lui Liviu Dragnea. Sentința asta e una dintre cele mai ușor de dat. Procesul, deși transformat de DNA și de Divizia Presă – Digi tv, Realitatea tv, Adevărul, Ziare.com – într-un proces al secolului, e unul simplu, atît prin proporțiile afacerii – e vorba de o mișculație tipică tuturor baronilor locali, nu numai PSDiști – cît și prin descoperirea adevărului. Chiar și întinderea în timp a procesului emite discordanțe false. Ancheta DNA a început în 6 aprilie 2016 pentru o infracțiune comisă în 2012. Procesul a început la fond în ianuarie 2017. Cu tot cu Proces, descoperirea adevărului juridic a durat doi ani! De parcă n-ar fi fost un proces privind două angajări fictive ci unul menit a stabili vinovăția de crime împotriva umanității în jungla Africană, întins pe ani întregi pentru a putea aduce drept martori și toată pădurea de maimuțe.
Ca și în celelalte cazuri de amînări ale pronunțării sentinței, cele petrecute cu completul de judecată rămîne pentru mine cel puțin sub semnul nedumeririi. Completul de judecată în cazul lui Liviu Dragnea e alcătuit din 3 judecători. După încheierea cercetării judecătorești, aceștia au avut la dispoziție 9 zile de cîntărire a argumentelor pro și contra unei condamnări sau achitări.
