2019-07-29

Ce a învăţat Viktor Orban de la Vladimir Putin? Budapesta îşi face armată de trolli. Burse ungare pentru propagandă online

Adevãrul.ro - prin masteranda C. Ioana de la Univ. Bucureşti -  iar lanseazã nişte presupuneri luând ca sursã - altfel necredibilã şi răuvoitoare - ale propagandei de stânga al partidelor din opoziţie din Ungaria precum şi al celor susţinute de fundaţiile lui Şoroş, - încălcând astfel şi cele mai simple norme deontologice.  Criteriul cel mai sigur al lor este să ataci chiar dacă nu ai dreptate. Cam asta face şi revistă ce se consideră cu norme deontologice ridicate, deşi nu are grija asta şi numai la aţâţarea  şi la dezinformarea cititorilor  foloseşte capacitate ei...
Spre a se înțelege faptul că de ce au râs maghiarii de domnul Weber să specificăm, că domnia sa nu a vrut să primească voturile celor de la Fidesz, declarând că dacă ar câştiga cu voturile acestora atunci preferă să nu fie ales în fruntea organismului suprem, lucru care şi s-a întâmplat!!! 
Atât şi nimic mai mult! 
Ce fel de conducător eşti dacă faci astfel de declaraţii numai ca să câştigi "încrederea" lui Şoroş precum şi acoliţii lui...
A făcut un calcul greşit şi a pierdut şi probabil dacă nu era aşa şi altfel pierduse în faţa social democratul - omul de bază, sau marioneta lui Şoroş - celălalt "spitzencandidat"...
De altfel este greu de înţeles că în plin plen a luptei a apărut vestea că are biroul lui de europarlamentar personal într-o cocioabă din satul natal, pentru, care ridică lunar o sumă importantă... 
Deci este greşit să plângem după Weber! 
De altfel de unde ştie cel care scrie articolul de mai jos că nu a existat o înţelegere secretă... 
Se ştie că pentru a doua perioadă s-a acceptat ideea ca el să preia şefia de la doamna ce a câştigat acum!!!
Ca şi o completare la ştirea de mai jos se ştie că la fel fac şi cei de la PNL şi chiar de la PSD să nu mai vorbim de partidele mai mici... Oare şi ai noştrii au învăţat de la Putin?
Interesant este, că masteranda C. Ioana nu a citit tocmai articolul, - care a dat ca sursă, - de unde reiese că prin ATRU(Autoguvernare pe Ţară al Românilor din Ungaria) ar putea obţine în 168 de localităţi deputaţi local şi 15 pe ţară...
Masteranda C. Ioana, despre care se spune, că ar fi expertă LARICS în problematică maghiară, pe lângă faptul că face erori nepermise deontologic, prin publicarea numai acelor surse, care demonstrează o falsă identitate, induce în eroare cititorii adevărului.ro, păcat de ea. Dar, poate că asta este şi dorinţa publicaţiei naţionale...
29 iulie 2019, 1
Pe 5 iulie 2019, Manfred Weber, candidatul Partidului Popular European/PPE la şefia Comisiei Europene/2019, a afirmat pe Facebook că în spatele eşecului său de a fi numit preşedinte ale Comisiei Europene a existat o „axă Macron-Orban“. 
Analiză realizată de C. Ioana* Sursa ungară origo.hu (06.07.2019), sub titlul „Aşa râd ungurii de căderea lui Manfred Weber“, a relatat cu bucurie că ungurii au râs de Manfred Weber, care s-a plâns că „Macron şi Orbán conlucrează împotriva principiilor democratice ale Europei“. 
Ca reacţie la această afirmaţie, au urmat brusc peste 100 de comentarii în limba engleză şi maghiară de la ungurii care s-au bucurat de eşecul lui Weber şi de victoria lui Orbán. Doar câteva comentarii nelaudative la adresa lui Orbán au fost scrise de către străini. Este interesant cum, subit, peste o sută de unguri, toţi scriind într-o limbă engleză depăşind nivelul mediu, au reacţionat pe pagina de Facebook a lui Manfred Weber. Toate acestea lasă loc suspiciunii că lucrurile nu s-au întâmplat spontan, ci ca urmare a unei reacţii coordonate şi controlate. 
Ce se întâmplă, de fapt? 
Fundaţia „Alianţa pentru Noua Generaţie“/Szövetség az Új Nemzedékért Alapítvány, a fost înfiinţată în 2012, de către Péter Ágh - parlamentar ungar, născut la data de 30.01.1982, în localitatea ungară Szombathely, care a avut calitatea de preşedinte al organizaţiei de tineret Fidelitas, din cadrul partidului de guvernământ Fidesz, în perioada 2009-2015. Pe platforma de socializare Facebook, există pagina comunităţii „Szövetség az Új Nemzedékért Alapítvány“, cu acces liber la numărul de persoane care apreciază pagina – 275 şi la persoanele care urmăresc pagina – 286. La momentul înfiinţării „Alianţei pentru Noua Generaţie“, publicaţia ungară pro-guvernământ „Magyar Nemzet“ a preluat şi promovat obiectivul fundaţiei, postat pe pagina de Facebook a comunităţii „Szövetség az Új Nemzedékért Alapítvány“, acesta vizând: „Socializarea generaţiei tinere în scopul de a deveni responsabilă pentru comunităţile maghiare mici şi mari, pentru prezervarea, transferul culturii ungare şi protecţia mediului înconjurător, pe baza ideii solidarităţii creştine, a unei economii de piaţă bazată pe concurenţă loială şi a unei naţiuni ungare europene unite“.
 Totodată, a fost prezentat preşedintele curatoriului fundaţiei, respectiv Cser-Palkovics András, primarul Fidesz din localitatea Székesfehérvár, Ungaria. Din articolul „Magyar Nemzet“ (22.09.2012), rezultă că fundaţia a participat la evenimentul Jövő Hídja/Podul Viitorului de la Budapesta, unde a distribuit exemplare ale publicaţiei sale, Motiváló/Motivator, în care László Kövér, preşedintele Parlamentului ungar, a publicat un articol inspirat de „tinerii talentaţi angajaţi în folosul familiilor şi naţiunii lor“. De la data înfiinţării, în mediul online nu au mai existat date despre activitatea fundaţiei, exceptând cele două mesaje de pe contul comunităţii mai sus menţionate, respectiv unul din 2013 şi unul din 2014. 
Cu toate acestea, potrivit unui anunţ promovat de site-ul szoljon.hu (05.07.2019) şi preluat de surse ungare regionale şi naţionale (06-11.07.2019), fundaţia a lansat un „Program de burse“ care se adresează „studenţilor dedicaţi valorilor civice“, cărora li se oferă locuri de muncă part-time pentru a scrie articole, a se implica în activităţi comunitare şi a contribui la organizarea de evenimente. Programul de burse, intitulat „Fúzió“/Fuziune, va fi demarat la data de 01.08.2019 şi va dura până în decembrie 2019. Participanţilor acceptaţi li se oferă un salariu lunar de 60.000 de forinţi (circa 200 dolari). 
De asemenea, pe site-ul de promovare al Programului „Fúzió“ se specifică faptul că solicitanţii eligibili trebuie să se încadreze în grupa de vârstă de 18-25 ani şi să fie înregistraţi la cursurile de zi ale următoarelor instituţii de învăţământ superior din Ungaria: Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem/ Universitatea de Tehnologie şi Economie din Budapesta; 
Budapesti Corvinus Egyetem/ Universitatea Corvinus din Budapesta; 
Pázmány Péter Katolikus Egyetem/ Universitatea Catolică Pázmány Péter; 
Budapesti Gazdasági Egyetem/Universitatea de Economie din Budapesta; 
Eötvös Loránd Tudományegyetem/ Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta; 
Nemzeti Közszolgálati Egyetem/ Universitatea Naţională de Servicii Publice; 
Pécsi Tudományegyetem/ Universitatea din Pécs; 
Szegedi Tudományegyetem/ Universitatea din Szeged; 
Debreceni Egyetem/ Universitatea din Debreţin; 
Széchenyi István Egyetem/ Universitatea Széchenyi István; 
Pannon Egyetem/ Universitatea Panonia; 
Miskolci Egyetem/ Universitatea din Miskolc; 
Szent István Egyetem/ Universitatea Szent István; 
Budapesti Metropolitan Egyetem/ Universitatea Metropolitană din Budapesta; 
Soproni Egyetem/ Universitatea din Sopron; 
Károli Gáspár Református Egyetem/ Universitatea Reformată Károli Gáspár. 
Solicitanţii trebuie să beneficieze de un certificat de competenţe lingvistice de nivel mediu şi avansat pentru o limbă străină, emis de o instituţie de stat şi de o recomandare din partea unui lider de organizaţie civilă sau publică, precum şi de abilităţi de comunicare. Data limită de depunere a solicitărilor a fost stabilită pentru data de 07.07.2019. Pentru aplicarea la program se mai solicită completarea unui formular de cerere online, având ca ataşamente următoarele: curriculum vitae cu fotografie, recomandare din partea liderului unei entităţi civile sau publice, copie după certificatul de atestare a competenţelor lingvstice, o prezentare a activităţilor de voluntariat publice/civile de maximum 500 de caractere şi alegerea unei teme de interviu de maximum 1500 de caractere, care să răspundă la următoarele întrebări: 
1. Este mai importantă libertatea individuală sau interesul comunităţii?; 
2. Poate fi înlocuită energia nucleară cu alte surse de energie?; 
3. Cum vedeţi viitorul Uniunii Europene în următorii 10 ani? Solicitanţii vor fi notificaţi cu privire la decizia finală până la data de 23.07.2019, pe adresa de email indicată pe formularul completat. Totodată, fundaţia va încheia un acord de finanţare cu titularii burselor care va conţine reglementările privind relaţia dintre bursier şi fundaţie. 
Date suplimentare pot fi obţinute la adresa de email palyazat@fuziokozosseg.hu. Este interesant faptul că în anunţul acestui program se menţionează că motivul care a stat la baza înfiinţării burselor „Fúzió“ este acela de a „oferi o oportunitate tinerilor simpatizanţi ai actualului guvern de a-şi exprima ideile on-line/off-line cu privire la cele mai importante întrebări şi probleme ale socieţăţii ungare“. 
De asemenea, sursa „Kolozsvári Szalonna“, descriind acest program de burse (06.07.2019), a concluzionat că scopul guvernului ungar este de a crea o armată de trolli care să-i răspândească mesajele politice. Cerinţele pentru această activitate tind să susţină această suspiciune întrucât solicitanţilor li se cer abilităţi excelente de comunicare în scris şi de utilizare a calculatorului şi Internetului. De asemenea, faptul că beneficiază de abilităţi avansate de limbă străină reprezintă un avantaj în evaluarea solicitării bursei. 
Sursa ungară Media 1 îi cataloghează drept „propagandişti voluntari ocazionali“ pe cei care devin membri ai Comunităţii studenţeşti „Fúzió“. Desigur, nu putem anticipa dimensiunea reală a acestui grup de propagandişti, însă după lista celor 16 universităţi de la care pot aplica doritorii, este posibil ca numărul acestor trolli guvernamentali să fie semnificativ. 
La sfârşitul anului 2017, când imixtiunea Rusiei în alegerile americane era un subiect predilect al presei internaţionale, raportul Freedom House, intitulat „Freedom on the Net 2017 – Manipulating Social Media to Undermine Democracy“ a arătat că cel puţin 30 de guverne din întreaga lume au angajat Keyboard Armies/„armate ale tastaturii“ sau Opinion Shapers/„formatori de opinie“. Michael Abramowitz, în calitate de preşedinte al Freedom House, a afirmat că „folosirea Paid Commentators/comentatorilor plătiţi şi a Political Bots/roboţilor politici pentru extinderea propagandei guvernamentale au fost iniţiative ale Chinei şi Rusiei, dar acum s-au răspândit la nivel global“. 
Acest program de burse pare unul inedit. Deşi este de necrezut ca Ungaria, aflată printre ţările cu guverne angajate în activităţi de trolling, să solicite în mod deschis aplicanţi pentru această activitate (cu siguranţă au existat şi înainte trolli guvernamentali), totuşi până, în prezent, aparent, această activitate s-a derulat fără consemnări financiare în evidenţele publice. 
La 30.01.2018, sursa 444.hu, sub titlul „Unul dintre soldaţii de pe Faceook ai Fidesz ne-a spus ce armată virtuală a creat“, a prezentat un troll Fidesz, care a oferit detalii despre modul în care primesc instrucţiuni de la sediul partidului şi cum trebuie să consemneze în foile de calcul Excel că şi au îndeplinit cotele, însă din material rezultă că aceste personaje au desfăşurat o activitate neplătită, fiind, aparent nişte entuziaşti ai partidului care voiau să răspândească crezul acestuia şi să îi mulţumească pe politicieni. Aşa cum reiese din materialele publice, acest nou program al fundaţiei se suprapune pe perioada de campanie pentru alegerile autoguvernărilor locale din Ungaria, din octombrie 2019. 
Unii comentatori din presa ungară consideră că e posibil ca grupul de trolli neremuneraţi ai Fidesz, care lucrează în cea mai mare parte pe Facebook, să nu fi fost consideraţi utili pentru menţinerea municipalităţilor ungare sub controlul Fidesz. Astfel, propagandiştii Fidesz probabil doresc să atingă un nivel politic mai sofisticat, care ar putea fi asigurat de studenţi. Organizatorii programului solicită aplicanţi din toate universităţile din oraşele mari, inclusiv din Budapesta, unde Fidesz ar putea întâmpina dificultăţi în combaterea unei posibile creşteri a sentimentului antiguvernamental. 
Aşadar, aceşti „bursieri“ sunt deocambată o armată care nu e clar în ce direcţie merge de aici înainte. Este foarte posibil ca ea să fie pusă să lanseze materiale, comentarii şi chiar publicaţii în limbi străine care să acopere problematici ungare, să se adreseze unor autorităţi străine sau să susţină, de ce nu, activităţi anti-româneşti, ajutaţi de abilităţile lingvistice deosebite. Mai ales că azi-mâine vine „Centenarul Trianonului“.

Românii din Ungaria se pregătesc de alegeri
Antuanela Rosioru - 09/07/2019
În această toamnă, în Ungaria au loc alegerile autoguvernărilor de naţionalitate, semnalează Foaia Românească. În perioada următoare, preşedintele Ungariei, Áder János, ar putea face publică data alegerilor de autoguvernări locale, dacă scrutinul ar avea loc în prima duminică a lunii octombrie, pe 6 octombrie 2019. În urmă cu cinci ani, alegerile au avut loc în a doua duminică din octombrie, dar în 2010 şi în 2006 acestea s-au ţinut în prima duminică a lunii octombrie. Unele surse arată însă că preşedintele Janos va alege, cel mai probabil, pentru alegeri, data de 13 octombrie 2019.
În aceeaşi zi cu alegerile locale vor avea loc şi alegerile consilierilor din autoguvernările de naţionalitate, dar acestea vor fi anunţate de Biroul Electoral Naţional (şi nu de preşedintele ţării), care va stabili şi lista localităţilor în care se vor putea ţine alegeri minoritare.
Potrivit sursei citate, până în acest moment sunt 4.780 români înregistraţi în Ungaria, mai puţin comparativ cu numărul românilor înregistrați pentru alegerile din 2014 (5.277).
Alegeri minoritare româneşti se vor putea ţine în 168 de localităţi
La fel ca acum cinci ani, alegeri minoritare se vor ţine numai în localităţile în care, la ultimul recensământ din 2011, cel puţin 25 de persoane s-au declarat aparţinători ai aceleiaşi naţionalităţi. Alegătorii de naţionalitate se pot înscrie în registrul electoral până în cea de-a 16-a zi dinaintea datei alegerilor. Cei care nu se vor înscrie până atunci sau nu s-au înregistrat pentru alegerile anterioare nu vor putea vota pentru consilierii de naţionalitate şi nu vor putea fi nici candidaţi. Conform datelor recensământului din 2011, se vor putea ţine alegeri minoritare în 2.715 localităţi din Ungaria. Cele mai multe autoguvernări (1383) vor putea alege şi forma ţiganii, iar cele mai puţine (10) slovenii. Românii vor avea dreptul de a înfiinţa autoguvernări în 168 de localităţi.
Dacă numărul românilor înregistrați ar crește la 5.000 de români, minoritatea română din Ungaria ar putea avea 23 de deputaţi în Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria (ATRU).
De menționat că și în 2014, în momentul anunţării datei alegerilor (iulie 2014), numărul românilor înregistraţi a fost sub 5.000, astfel Autoguvernarea pe Ţară a putut fi alcătuită doar de 15 membri.
Ca și în urmă cu cinci ani, toate alegerile minoritare se vor ţine în același timp, adică atât cele de autoguvernări locale, teritoriale, cât şi cele de nivel naţional. Fiecare alegător va putea să-şi exprime opţiunea pentru diferitele organizaţii de naţionalitate, care vor primi mandate direct proporţional cu voturile obținute.
Conform legilor ungurești, fiecare minoritate, inclusiv românii, își alege un organism reprezentativ care să-i reprezinte interesele. Organismul care reprezintă interesele minorității române se numește Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU). Ședința de constituire a AȚRU a avut loc în 22 martie 2007. Ședința s-a ținut în limba maghiară, în ciuda protestelor unei părți din deputați care au cerut să se vorbească românește.
Potrivit datelor Ambasadei României în Ungaria, comunitatea românească istorică din Ungaria este concentrată în zona de est a Ungariei (lângă frontiera cu România) şi în zona capitalei Budapesta.
Conform rezultatelor oficiale ale recensământului organizat în anul 2001, în Ungaria trăiesc 7.995 de români, cu 25% mai puțin față de recensământul din 1990 – 10.740 de români.
Totodată, recensământul din 2001 menţionează că 5.998 români s-au declarat a fi ortodocşi, enoriaşi ai Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. Alte religii întâlnite în cadrul comunităţii sunt baptistă, penticostală şi greco-catolică.
Potrivit statisticilor prezentate de Wikipedia la recensământul din 2011, numărul românilor a crescut substanțial (de 3 ori) față de 2001 când se declaraseră doar 8.000 de etnici români.
În Ungaria trăiesc 13.886 de cetățeni cu limba maternă româna, iar 26.345 de persoane sunt cetățeni de naționalitate română.

Nu m-aș fi așteptat niciodată că o căsuţă de 9 m2 ar putea s-aibă un asemena interior

Această căsuţă are numai 9 metri pătrați. Nu vei crede niciodată cât de minunat este interiorul acestei căsuţe. Să locuiești într-un spaţiu mai mic a devenit ceva foarte popular în ultimii ani. Acest lucru se datorează în parte faptului că poți construi cu bani și resurse puţine o căsuţă minunată în care poți locui.
Acest lucru îţi permite să economisești o grămadă de bani pentru costurile ipotecare, consilierul ipotecar și alte costuri, cum ar fi un notar. După ce ai văzut acest interior al căsuţei, vei dori cu siguranţă să-ţi petreci noaptea aici!
Ai dori să începi aventura călătoriei în jurul lumii cu o căsuţă atât de mică? Am crezut că este foarte mică în interior, dar cum acest cuplu a rezolvat această problemă este ciudat! Dacă alegi să locuiești într-un spaţiu mai mic, economisești o grămadă de bani pentru costurile ipotecare și de energie electrică.
Ești curios să vezi interiorul grozav al acestei căsuţe? Atunci citește repede în continuare pe pagina următoare! Nu te vei aștepta la asemenea interior.

Fost ministru de externe, despre autonomia Ținutul Secuiesc: 'E un fel de ZID al lui Trump'

Andrei Radu 27/01/2017 
Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu a explicat, în direct la Realitatea TV, în cadrul emisiunii Jocuri de putere, că inițiativa legislativă cetățenească privind declararea autonomiei Ținutului Secuiesc, publicată în Monitorul Oficial, “are valoare de declarație politică”.
“Sigur, încercări de acest gen sunt mai mult ca valoare de declarație politică, chestiune afirmativă, un fel de zid al lui Trump. Adică e ceva de care se vorbește, dar până când s-ar construi așa ceva ar fi o perioadă de timp foarte lungă. Ei au mai făcut o încercare prin 2014 la Comisia Europeană, cu sprijinul Budapestei. Ce era paradoxal atunci și ce e paradoxal și acum este faptul că și atunci partidul aflat la guvernare cu UDMR n-a avut nicio problemă că UDMR dădea în judecată guvernul în care participa. Va fi interesat de văzut de unde își iau semnăturile. Este o discuție răsuflată sub aspectul principial”, a spus fostul ministru de Externe.
Cristian Diaconescu a vorbit și despre relațiile dintre România și Ungaria. Acesta a susținut câ niciuna dintre cele două părți nu dorește stabilizarea acestor relații.
“Este clar că cele două părți, în momentul în care au vrut să încheie tratatul, nu au vrut un instrument prin care să se stabilizeze relațiile. Am încheiat un tratat între două state ca să arătăm occidentalilor că suntem cuminți. Nu e obligatoriu să fii ipocrit, pentru că decontezi peste ani. Nu există substanță la astfel de revendicări”, a conchis Diaconescu.

Viktor Orban avansează în Transilvania: După ce a cumpărat toată presa de limbă maghiara, premierul face acum investiții în domenii strategice

Denisa Miron 13/07/2019 
foto: the telegraph

Premierul maghiar Viktor Orban este tot mai implicat pentru a îşi spori influenţa în rândul comunităţii maghiare din Transilvania. Guvernul de la Budapesta finanțează cu 73 de milioane de euro 66 de proiecte din Harghita, Covasna și Mureș, în cadrul programului de dezvoltare economică a Ţinutului Secuiesc, potrivit agenţiei maghiare MTI, potrivit b1.ro.
În cadrul sesiunii de finanțare, doar IMM-uri au fost eligibile să depună proiecte, iar statul ungar va finanţa cincizeci la sută din suma totală necesară implementării, arată agenţia maghiară.
Majoritatea proiectelor se referă la dezvoltarea firmelor existente, dar au existat şi proiecte de investiţie de tip greenfield.
Principalul scop al programului de susţinere a marilor investiţii în agricultură este înființarea unor unităţi industriale agricole care reuşesc crearea unui sistem integrat şi susţinerea acestor întreprinderi, pe activitatea cărora se poate baza dezvoltarea pe termen lung a sectorului agricol din Ţinutul Secuiesc, mai precizează MTI.
Reamintim că jurnaliştii de la pressone.ro arată că cel mai puternic nou jucător de pe piața media din Transilvania, dar și mediator al banilor puși la dispoziție de guvernul de la Budapesta, este un ONG: Asociația Pentru Spațiul Media Transilvan - ASMT.
De la înfiinţare în 2013, profitând de banii primiţi de la Budapesta, ASMT a început să intre în acționariatul diverselor firme, edituri, radio-uri sau a deținătorilor de licențe de televiziune locală.

Maghiarii vor ca 'Ţinutul Secuiesc' să fie regiune autonomă cu organism legislativ şi executiv

Denisa Miron, 09/01/2018
Rezoluţia semnată luni, la Cluj-Napoca, de cele trei formaţiuni politice maghiare (UDMR, PPMT şi PCM) arată că se doreşte obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc, care ar trebui să devină “o regiune autonomă în limitele sale istorice”, cu organism de decizie cu competenţe legislative şi executive regionale în domeniile educaţiei, culturii, informării, economiei, dar şi domeniul funcţionării propriului aparat de administraţie publică. Liderii politici maghiari arată că “administraţia Ţinutului Secuiesc poate fi eficientă şi va servi interesele cetăţenilor, dacă are la bază structura fostelor Scaune Secuieşti”.
“La o sută de ani după adoptarea Rezoluţiei de la Alba Iulia, maghiarii din România au rămas o comunitate naţională puternică şi generatoare de valori, care doreşte să îşi păstreze identitatea naţională şi patrimoniul cultural, în ciuda politicilor de asimilare a majorităţii guvernelor româneşti din diferitele perioade istorice. Deşi eforturile de apărare a identităţii au consumat energii şi resurse semnificative, comunitatea diminuându-se atât numeric cât şi proporţional, în societatea maghiară din Transilvania există încă resurse pentru progresul cultural şi economic, dacă vom reuşi să creăm cadrul politic, juridic şi administrativ al drepturilor noastre fundamentale: sistemul de drept comun pentru formele de autonomie ale comunităţii”, scrie în Rezoluţia comună a organizaţiilor politice maghiare din Transilvania privind alinierea conceptelor de autonomie, semnată la Cluj-Napoca.
În document se arată că „păstrarea şi perpetuarea identităţii” maghiarilor din România, dezvoltarea culturii maghiare şi existenţa ca o comunitate numeric minoritară, dar cu drepturi depline, “pot fi asigurate doar prin instituţia autonomiei”. “Autonomia este, de asemenea, şi în interesul majorităţii româneşti, deoarece o comunitate care se simte în siguranţă contribuie semnificativ la progresul întregii ţări (…) Obiectivele noastre nu încalcă drepturile românilor, dar ştim, de asemenea, că eforturile noastre pot avea rezultat numai cu sprijinul majorităţii – propunem un parteneriat în acest sens şi ne dorim să fim respectaţi”, mai scrie în document.
Reprezentanţii Uniunii Democrate Maghiare din România, ai Partidului Civic Maghiar şi ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania au stabilit câteva “principii fundamentale pentru armonizarea conceptelor de autonomie”. Astfel, la primul punct din Rezoluţie se arată că “maghiarii din Transilvania trăiesc în situaţii interetnice diferite, au posibilităţi, proiecte şi viziuni diferite şi, din aceste motive, au nevoie de forme de autonomie diferite: autonomie regională pentru maghiarii din Ţinutul Secuiesc, autonomie administrativă pentru localităţile unde populaţia maghiară este majoritară şi autonomie culturală pentru toţi maghiarii din România”.
“Considerăm că autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc trebuie să se concretizeze ca o regiune autonomă în limitele sale istorice. Organismul său de decizie ar trebui să aibă competenţe legislative şi executive regionale în domeniul educaţiei, culturii, informării, economiei, dar şi domeniul funcţionării propriului aparat de administraţie publică. În ceea ce priveşte statutul limbii maghiare în regiune, acesta ar trebui să fie egal cu cel al limbii române. Credem că administraţia Ţinutului Secuiesc poate fi eficientă şi va servi interesele cetăţenilor, dacă are la bază structura fostelor Scaune Secuieşti, ţinându-se cont de schimbările care au avut loc de atunci. Instituţiile autonomiei vor fi create cu respectarea valorilor fundamentale şi a regulilor democratice”, se arată la al doilea punct din cele patru ale Rezoluţiei comune.
La punctul trei, maghiarii arată că doresc “crearea statutului special administrativ, bilingv al regiunii Partium, unde trăieşte mai mult de o treime a comunităţii maghiare din Transilvania”. Autonomia culturală este al patrulea principiu enunţat în document, conform căruia “înseamnă autoadministrare pentru toţi maghiarii din România în domeniul educaţiei, informării publice precum şi în domeniile esenţiale de păstrare şi perpetuare a identităţii naţionale şi a culturii”.
Formaţiunile maghiare semnatare îşi exprimă convingerea că „un consens politic creat în interesul viitorului maghiarilor din Transilvania şi în vederea obţinerii formelor de autonomie comunitară va contribui semnificativ la prosperitatea pe pământul natal a comunităţii maghiare”. Declaraţia comună privind alinierea conceptelor de autonomie a fost semnată de preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, preşedintele PPMT, Szilagyi Zsolt şi preşedintele PCM, Biro Zsolt. Într-o conferinţă de presă care a avut loc după semnarea documentului, Kelemen Hunor a precizat că Rezoluţia vorbeşte despre “trei tipuri de autonomie, respectiv cea regională sau teritorială, autonomia locală pentru acele comunităţi care trăiesc în condiţii interetnice şi autonomia culturală, în primul rând pentru diasporă”. “Aceste trei forme de autonomie trebuie, la un moment dat, cât mai repede, dacă s-ar putea în 2018, discutate cu majoritatea românească şi codificate din punct de vedere legislativ”, a spus liderul UDMR.
“În anul centanarului, am poropus şi propunem un dialog cu majoritatea românească. Este un moment bun să vorbim despre promisiunile de la Alba Iulia de acum 100 de ani. Credem că prin dialog putem găsi acele rezolvări, modalităţi legislative, administrative, prin care dezideratele comunităţii maghiare pot fi îndeplinite”, a mai spus Kelemen Hunor. “Mulţi dintre sceptici se întreabă de ce după 100 de ani de când ni s-a promis respectarea dreptului la autoderterminare şi autonomie, de ce noi în continuare suntem cetăţeni corecţi, care creează valori, cetăţeni loiali ai României. Cred că autonomia este declaraţia supremă de loialitate faţă de statul român”, a declarat, la rîndul său, preşedintele PPMT, conform news.ro

2019-07-24

Cine sunt politicienii care au facilitat investiţiile Rusiei în România, din ultimii 30 de ani

24 iulie 2019,  Afrodita Cicovschi
România continuă să prezinte interes pentru investitorii ruşi, atât din punct de vedere economic, cât şi al tranzitului mai uşor către alte state ale Uniunii Europene. 
Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Afacerilor Externe, de-a lungul timpului s-au încheiat diferite parteneriate şi protocoale între oficiali ruşi şi oficiali români, aceştia din urmă efectuând destul de des deplasări la Moscova. Începând cu anii 1990, Rusia a demarat o serie de afaceri în România, cea mai mare parte dintre acestea fiind conduse de foşti ofiţeri de informaţii. Majoritatea investiţiilor ruseşti s-au materializat prin cumpărarea anumitor fabrici, fie direct, fie prin privatizare, dar foarte puţine continuă să funcţioneze şi astăzi. 
 Vă prezentăm, pe scurt, câteva dintre principalele afaceri ale ruşilor în ţara noastră, precum şi stadiul în care se află acestea în prezent: Spre exemplu, RAFO Oneşti, cumpărată în 2006 de Petrochemical Holding, se află în prezent în faliment, lichidatorul judiciar încercând de mai multe ori să vândă rafinăria. Pe de altă parte, compania Mechel a început, din 2003, să adune în portofoliul său fabricile Mechel - Câmpia Turzii (INSI), Mechel - Târgovişte (COS), Ductil Steel - Oţelu Roşu, Ductil Steel - Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel - Târgovişte. 
 În 2010, Mechel avea aproximativ 7000 de angajaţi în România. În 2013, după problemele companiei cu Putin, Mechel şi-a cedat deja activele în România la o "firmă de apartamente" pentru 50 de euro. Închiderea fabricilor a redus cu 15% producţia de oţel a României, afectând puternic sectorul construcţiilor, având în vedere că în mai 2010 compania a furnizat 80% din industria de beton armat din ţară. Interesele României în Mechel sunt reprezentate şi prin intermediul unui fost ofiţer al forţelor speciale (Spetnatz) din cadrul GRU - fostul serviciu de spionaj al Armatei Roşii, numit Boris Golovin. Golovin a încercat, de asemenea, o afacere cu autobuze ruseşti la UCM Reşiţa, se arată într-o anchetă efectuată de linx.crji.org. 
 În 2002, Marco Group (în 2007 îşi schimbă denumirea în Vimetco) devine acţionar în Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie din România. În iunie 2018, acţionarii ruşi au anunţat că Alro Slatina este de vânzare. Alor Oradea a fost cumpărată la valoarea lichidării de către compania Russki Aluminium, în 1998. În 2001, ruşii au închis uzina pe motiv că nu mai era profitabilă. A lor a fost singura fabrică de aluminiu tubular din Europa. TMK deţine în România două fabrici: producătorul de ţevi TMK Artrom Slatina (cumpărat în 2004) şi fabrica de oţel TMK Reşiţa, vândută de mai multe ori companiilor americane care nu şi-au onorat angajamentele şi apoi, în 2004, trebuia să fie cumpărată de TMK pentru un euro. Interesant este faptul că TMK Reşiţa furnizează toate materiile prime necesare pentru uzina Artrom Satina. Preşedintele consiliului de administraţie al TMK este cunoscut ca un susţinător fervent al lui Vladimir Putin. Petrotel Ploieşti a fost achiziţionat în 1998 de LukOil în detrimentul concernului american ConocoPhilips. 
În 2011, Lukoil a început ca finanţator procedura de contractare a serviciilor necesare pentru realizarea centrului de date al Autorităţii Naţionale pentru Resurse Minerale, care gestionează resursele naturale din România, conţinând informaţii cu grade diferite de secret. Deşi Petrotel s-a confruntat cu pierderi financiare semnificative, în 2012 Lukoil a primit în concesie două blocuri în apele teritoriale ale Mării Negre din România: EX-29 Rapsodia de Est şi EX-30 Trident, o concesie preluată mai târziu de Romgaz. Dezastrul de la Lukoil a început în 2014, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Ploieşti a iniţiat o investigaţie în cadrul căreia preocuparea rusă a fost acuzată de scuze de la bugetul naţional pentru aproximativ 4,30 miliarde de euro. În iunie, gigantul rus Yandex a intrat cu aplicaţia de taxi Yango pe piaţa românească. Yandex a preluat în 2017 operaţiunile Uber din Rusia şi din alte ţări ale fostei URSS. 
 Gazprom deţine concesii de petrol în România prin intermediul filialei sale sârbe, NIS Petrol. Are concesii de petrol la Jimbolia (jud. Timiş) şi Tria (Bihor). NIS a lansat o ofensivă agresivă, operând şi în România aproape 200 de benzinării. Compania de stat Gazprom este, de asemenea, principalul furnizor de gaze străine din România, furnizând aproximativ o cincime din necesarul de gaze al ţării. În plus, în martie 2013, Gazprom a anunţat achiziţionarea Buncărului Marinei Balcanice, care alimentează navele în portul Constanţa. 
 Cine a făcut lobby la ruşi Datele publicate pe site-ul Ambasadei României din Rusia indică o mare parte din demersurile făcute de politicienii români la Moscova: În noiembrie 2008, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov, a efectuat o vizită în Rusia la invitaţia preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse, Evgeni Primakov. Cu această ocazie a fost semnat Acordul de colaborare între Camerele de Comerţ şi Industrie din România şi Rusia. Între 20 şi 21 mai 2009, ministrul român al Economiei, Adriean Videanu, a efectuat o vizită în Federaţia Rusă. În timpul vizitei, ministrul român s-a întâlnit cu ministrul energiei, Serghey Smatko, cu ministrul Educaţiei şi Ştiinţei, Andrei Fursenko, cu preşedintele partidului rus din cadrul Comisiei interguvernamentale române pentru cooperare economică şi tehnică şi ştiinţifică şi cu vicepreşedintele Gazprom, Alexandr Medvedev. Cu această ocazie au fost discutate cooperarea româno-rusă în domeniul energiei, construcţia depozitelor subterane de depozitare a gazelor naturale în România, participarea companiilor ruseşti la construcţia de centrale electrice de ardere a gazelor naturale din România, reabilitarea şi modernizarea proiectelor pentru centralele electrice româneşti. Ministrul s-a întâlnit cu conducerea TMK, Lukoil şi Mechel cu interesele de afaceri din România. S-a convenit cu ministrul Andrei Fursenko să se organizeze cea de-a 10-a sesiune a Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică, tehnică şi ştiinţifică între România şi Federaţia Rusă. Între 15 şi 17 iunie 2009, ministrul român al turismului, Elena Udrea, a efectuat o vizită în Federaţia Rusă, unde a discutat cu ministrul Sportului, Turismului şi Politicii pentru Tineret, domnul Vitaly Mutko, cu preşedintele Uniunii Industriilor din Rusia şi întreprinzătorii, Alksandr Sohyn, cu preşedintele Asociaţiei ruse de agenţii de turism şi cu numeroşi operatori de turism pentru România. 
Cu ocazia vizitei, ministrul român al turismului, Elena Udrea şi ministrul rus al sportului, turismului şi politicii de tineret, Vitaly Mutko, au semnat o Declaraţie comună privind dezvoltarea cooperării în domeniul turismului. 22-26 iunie 2009 o delegaţie economică românească condusă de Maria Pârcălăbescu, secretar de stat la Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţ şi Mediu de Afaceri, compus din reprezentanţi ai 36 de companii cu activităţi de export în domeniile ingineriei, confecţiilor , industria extractivă, mobilierul, industria alimentară, locuinţele, industria chimică, articolele din piele şi încălţămintea, au făcut o vizită în Federaţia Rusă. 17 februarie 2010, vicepreşedintele Gazprom domnul Alexandr Medvedev a făcut o vizită la Bucureşti. Pe 13 octombrie 2010, o delegaţie condusă de directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller, a vizitat Bucureştiul. Principala temă a discuţiilor a fost cooperarea dintre România şi Rusia în domeniul energiei. Delegaţia rusă a fost primită de premierul Emil Boc şi ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, Ion Ariton. 16-17 iunie 2010, Adriean Videanu, ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri al României, a vizitat Moscova. Cu această ocazie a fost discutată cooperarea bilaterală în domeniul energiei. 17-18 noiembrie 2010, o delegaţie condusă de Gheorghe Nastasia, secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, a efectuat o vizită la Moscova pentru lansarea brandului naţional de turism al României. Delegaţia a avut întâlniri cu preşedinţii Asociaţiei de Turism din Federaţia Rusă, Agenţia Federală pentru Turism din Federaţia Rusă, Asociaţia Operatorilor de Turism din Rusia şi diverşi operatori de turism din Rusia. 
 În perioada 3-5 octombrie 2011, la Moscova, a avut loc cea de-a 10-a sesiune a Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică, tehnică şi ştiinţifică dintre România şi Rusia. 
Cu această ocazie, co-preşedintele României în cadrul Comisiei, ministrul economiei, Ion Ariton, sa întâlnit cu preşedintele Gazprom, Alexei Miller, şi cu conducerea Mechel şi Lukoil. În perioada 6-9 octombrie 2011, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără, a participat la Moscova la reuniunea miniştrilor agriculturii din statele membre OCEMN. Cu acest prilej, ministrul român al agriculturii şi dezvoltării rurale, Valeriu Tabără, sa întâlnit cu omologul său rus Elena Skrynnik. Miniştrii au discutat despre stadiul actual al relaţiilor bilaterale în domeniul agriculturii şi au stabilit principalele direcţii de dezvoltare a acestora în viitor. Octombrie 2011, o delegaţie a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii din România, condusă de secretarul de stat Eugen Pistru, a participat la Moscova la reuniunea Consiliului de Miniştri al Transporturilor din statele membre OCEMN. Noiembrie 2011, Sorin Dimitriu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, a efectuat o vizită la Moscova. Cu această ocazie a fost semnat un acord de cooperare cu Camera de Comerţ şi Industrie din Moscova. În timpul vizitei sale la Moscova, la 13 septembrie 2012, Gelu Ştefan Diaconu, secretar de stat al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri din România, s-a întâlnit cu Alexandru Medvedev cu vicepreşedintele Gazprom. Cu acest prilej, au fost discutate relaţiile bilaterale în domeniul energiei, în special în sectorul gazelor naturale. În timpul vizitei sale la Bucureşti, în perioada 8-9 octombrie 2012, preşedintele "Rossotrudnicestvo" şi co-preşedintele Comisiei interguvernamentale romano-ruse pentru cooperare economică şi tehnică şi ştiinţifică, Constantin Kosacev, sa întâlnit cu Daniel Chiţoiu, ministrul economiei, comerţului şi mediul de afaceri, de asemenea, copreşedinte al Comisiei interguvernamentale româno-ruse pentru cooperare economică şi tehnică şi ştiinţifică. Printre subiectele de pe ordinea de zi - stadiul actual al relaţiilor bilaterale şi perspectivele viitoare ale cooperării economice bilaterale. S-a convenit că sesiunea XI a Comisiei interguvernamentale va avea loc în prima parte a anului 2013. În timpul vizitei sale la Moscova în perioada 10-11 octombrie 2012, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, a participat la Târgul Internaţional "Aurul de Aur" şi s-a întâlnit cu Nikolai Fedorov, Ministrul rus al Agriculturii. Cu această ocazie, cei doi oficiali au analizat stadiul actual al relaţiilor bilaterale în acest domeniu şi au stabilit principalele direcţii de dezvoltare a acestora în viitor. Cei doi miniştri au convenit să întreprindă măsurile necesare pentru ca importurile de carne de vită din România în Federaţia Rusă să poată fi reluate. 18-19 aprilie 2013, la Bucureşti a avut loc cea de-a XI-a sesiune anuală a Comisiei Interguvernamentale pentru Cooperare Economică şi Tehnico-Ştiinţifică dintre România şi Rusia. Comisia a fost co-prezidată de ministrul economiei, Varujan Vosganian, şi de şeful Agenţiei Federale pentru Afaceri Statului Independent, compatrioţilor din străinătate şi de cooperare internaţională umanitară (Rossotrudnichestvo), Konstantin Kosachev. Cu acest prilej, şeful Rossotrudnichestvo a fost primit de Primul Ministru al României, Victor Ponta, şi s-a întâlnit cu Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, cu Ministrul Energiei, Constantin Niţă. Reuniunea s-a încheiat odată cu semnarea Protocolului celei de-a XI-a sesiuni anuale a Comisiei Interguvernamentale pentru Cooperare Economică şi Tehnico-Ştiinţifică dintre România şi Rusia.

2019-07-18

Istoria cimitirului din Valea Uzului

Nu este pentru prima oară când cimitirul din Valea Uzului întâmpină probleme în cei 100 de ani de existență. Societatea Cultul Eroilor care funcționa sub patronajul Reginei Maria, în perioada interbelică, și-a luat angajamentul de a îngriji mormintele eroilor, dar în 1940 statul maghiar reinstaurat în Transilvania de Nord a găsit doar niște cruci mâncate de vreme, iar în perioada dictaturii comuniste a existat un plan de reorganizare. Despre toate aceste povestim în lumina unor dovezi jurnalistice apărute de-a lungul timpului.
Înființarea cimitirului din Valea Uzului
Cimitirul din acest loc aproape uitat de Dumnezeu a fost înființat în urma luptelor din 1916-1917, ce au avut loc, la vremea respectivă, între trupele Imperiului Austro-Ungare și cele ale României. Deoarece Casa Regală a României avea rădăcini adânci în familiile regale din Europa Centrală, decizia de a întoarce armele împotriva aliaților de până atunci a fost o surpriză neplăcută pentru Germania și aliații ei.
Ofensiva română declanșată în august 1916 a fost urmată de o contraofensivă rapidă, iar până în octombrie 1916 trupele austro-ungare au reușit să reocupe teritoriul transilvan invadat de soldații armatei române. Despre înaintarea trupelor Monarhiei Austro-Ungare avem foarte multe documente, în special însemnări de jurnal ai militarilor care au participat la aceste lupte. Aici cităm din jurnalul generalului Lajos Deseo, care în 1916 a fost în Valea Uzului .
15 octombrie, 1916. Pornim către Dărmănești, pământ vlah… Înlocuim husarii și vom ataca în continuu până ce ajungem la Dărmănești. Podurile sunt incendiate, înaintăm încet, deoarece trebuie să trecem râul ca și caprele, sărind de pe o stâncă pe alta. Pe o bodegă de la marginea drumului observ însemnele unei brigăzi militare românești și inscripția România Mare. Și lângă ea o înjurătură în limba maghiară. Doar două cuvinte, pe care nu pot să le redau, dar ostașii noștri râd într-una de cănd au observat-o. ((Jurnalul de front al generalului Deseo Lajos, Editura Științifică a Ofițerilor, Budapesta, 1937)Trupe austro-ungare în Valea Uzului 1916
După ce trupele maghiare au reușit să împingă formațiunile armatei române peste graniță, Valea Uzului a rămas un loc de ciocniri permanente, dar nu între români și maghiari, ci între maghiari și armata rusă. Trupele țariste au reușit să reocupe acele puncte importante din zonă care au fost abandonate, pierdute de armata română, astfel regimentele maghiare au fost nevoite să caute o soluție pentru o nouă victorie. Despre cum se înormântau victimele acestor bătălii, aflăm detalii tot din jurnalul generalului Lajos Deseo:
24 ianuarie. De zile întregi este o căldură ca și vara, mugurii copacilor stau să erupă, zăpada se topește. Acum pot să văd ce se ascundea sub stratul acesta gros de zăpadă, pentru că de zile întregi cutreier munții, pe lângă linia frontului. Sunt multe tranșee române și maghiare abandonate… Preotul nostru acum face un bilanț al mormintelor mai vechi, sunt foarte multe. Mormintele germane sunt aranjate frumos, cu cruci de lemn, dar există multe morminte vlahe fără nici un însemn, cu cadavrele abia acoperite. Lupii au și încercat să îi dezgroape. În altă parte am văzut cadavre de soldați români, de fapt scheleți îmbrăcați și cu pușca în mână. A doua oară se topește zăpada de pe ei.
Valea Uzului apare în foarte multe însemnări de jurnal, fotografii și descrieri din epoca respectivă. Unul dintre cele mai cunoscute este jurnalul lui Csaba Sassy, apărut cu titlul de „Pe frontul a 7 țări”, în 1931 la Miskolc. Csaba Sassy a fost reporterul ziarului Ellenzék din Miskolc, și a fost înregimentat la formația de infanteriști nr.10, cea care a ajuns în Valea Uzului și cea care a înființat cimitirul din locul respectiv.
Csaba Sassy și-a propus să prezinte viața de zi cu zi a regimentului său. Însemnările lui au apărut în ziarul amintit, dar a scris și poezii despre luptele eroice duse acolo, iar acestea au fost tipărite pe cărți poștale și banii proveniți din vânzarea vederilor au servit la ajutorarea văduvelor și orfanilor de război. Iată cum descrie Csaba Sassy înmormântarea locotenentului Purpriger Dezso:
Înmormântrea lui a avut loc pe data de 11 august, seara la ora opt și jumătate în cimitirul nostru din Valea Uzului, unde preotul nostru de campanie, György Dömötör a spus o cuvântare ce ne-a mișcat până la lacrimi. Locotenent-colonelul Sáfrán Géza și-a luat rămas bun cu următoarele cuvinte: De câte ori trec pe lângă acest cimitir, unde se odihnesc atât de mulți din Regimentul 10. de infanterie îmi amintesc de acele lupte eroice, în urma cărora aceste inimi vajnice au încetat să bată. A fost seara la ora opt. Pâcla nopții s-a lăsat peste cimitirul din Valea Uzului. Iar pe coama munteleui Magyaros au răsunat mitralierele locotenentului Dezső Purpriger. Si-au luat rămas bun de la comandantul lor.Cimitirul din Valea Uzului în iarna lui 1917
Se înființează Societatea Cultul Eroilor
„Despre cum a funcționat menținerea acestor cimitire militare după 1920, mai ales în România, e nevoie de cercetări de bază” – spune Péter Illyésfalvi, istoric militar în lucrarea sa intitulată „Clopotele din Atlantida”. Din alte date știm însă că Ministerul Apărării din Ungaria postbelică a încercat foarte serios să se achite de această datorie, și în pofida relațiilor reci cu țările Micii Antante, Ungaria a încercat să facă tot posibilul pentru întreținerea acestor cimitire. Documentele care există atestă faptul că, la vremea respectivă, și statul român a onorat eroii Marelui Război, chiar dacă ei aparțineau trupelor inamice. În lucrarea sa, Péter Illyesfalvi citează a o scrisoare din perioada interbelică, în care se face referire la cimitirul din Valea Uzului:
Locotenentului Alexandru Agache, Str. Călugăreni, nr. 41, Sfîntu Gheorghe, regiunea Trei Scaune
Vă rog să luați la cunoștință că la data de 8 octombrie va sosi la Sfântu Gheoerghe domnul Sándor Csér, cu scopul de a vizita cimitirele din Mercurea Ciuc, Valea Uzului, Gheorgheni, Tîrgu Secuiesc și Brețcu, unde sunt înmormântați eroi ai armatei ungare. Vă rog să luați legătura cu domnul respectiv și să îi acordați asistența necesară pentru vizitarea acestor cimitire. De asemenea fiți amabil și transmiteți-mi rezultatele acestei vizite.
General V. Negreanu
Există date și despre faptul că Ministerul Apărării Ungariei a donat sume importante la vremea respectivă pentru întreținerea acestor cimitire, aflate fie în Transilvania, fie pe teritoriul Vechiului Regat. Asociația săsească înființată pentru întreținerea cimitirelor eroilor a primit suma de 104.730 lei, iar Societatea Cultul Eroilor a primit în jur de 150 de mii de lei, suma totală fiind de 253.055 lei. Acești bani au fost donați pentru întreținerea a 12 cimitire din Ardeal și 18 de pe teritoriul Vechiului Regat. Scrisoarea, datele despre donațiile în bani și harta amănunțită a cimitirului din Valea Uzului ne arată că în perioada interbelică a existat un acord cadru referitor la situația acestor cimitire și cimitirul din Valea Uzului făcea parte din pactul respectiv. De altfel, în 1927 a fost elaborată o ordonanță regală, în baza căreia toate cimitirele de eroi trebuiau luate în evidență, harta ce detaliază situația din Valea Uzului a fost realizată în urma acestei hotărâri.
”Mica lume maghiară” și un alt mare război
După intrarea în vigoare a celui de al II-lea Arbitraj de la Viena, oficialii maghiari, reinstaurați în Transilvania de Nord au găsit doar niște cruci putrezite în cimitirul din Valea Uzului. S-a luat hotărârea de recondiționare și crucile de mesteacăn mâncate de vreme au fost înlocuite cu niște cruci mai rezistente, din lemn de gorun. Tot atunci a fost concepută și poarta mare a cimitirului. Dar în 1944 războiul a trecut încă o dată peste această vale, după ce România a întors armele și frontul germano-român din Moldova de Nord s-a prăbușit. Armata a 2-a Ucraineană a pătruns pe teritoriul Ungariei, trecând prin această vale. În afara unui regiment detașat în fortăreața ce apăra valea, supravegherea pasului a fost asigurată de trupe alcătuite din oamenii locului: secui din Trei Scaune, tați și fii înregimentați în aceeași formațiune militară, conform unei tradiții seculare.Grăniceri secui în cel de al Doilea Război Mondial
Istoricul József Nagy a detaliat aceste lupte din cel de-al Doilea Război Mondial și am aflat că linia frontului a fost într-o mișcare continuă, din această cauză, cei căzuți la datorie nu au putut fi înmormântați în cimitirele deja existente din zonă, ci camarazii lor au fost nevoiți să-i îngroape pe câmp. Astfel, toată regiunea, întreaga Vale a Uzului a devenit un uriaș cimitir. Militarii decedați în urma luptelor din al Doilea Război Mondial nici nu au putut fi onorați ca cei din prima conflagrație, deoarece regimul comunist instaurat imediat după război, i-a etichetat criminali de război hortiști-fasciști și a încercat să șteargă toate amintirile legate de ei.
Oare și Ceaușescu a avut în vedere o reorganizare a cimitirului?
Societatea Cultul Eroilor a publicat anumit documente prin care dorește să justifice existența eroilor români în cimitirul respectiv. La o examinare mai atentă a documentelor ne dăm seama că este o traducere a numelor maghiare luate în evidență cu câteva decenii în urmă.O pagină din documentul publicat de Cultul Eroilor în 1985
Maria Bucur în lucrarea intitulată Heroes and Victims susține faptul că aceste liste au fost făcute după ce secția responsabilă de cimitirele eroilor, din cadrul Ministerului Apărării Naționale din România, i-a atras atenţia lui Ceaușescu că locurile de veci care aduc aminte de vremurile hortiste (adică de perioada când Transilvania de Nord nu era parte a României) prezintă un posibil pericol și trebuie să se ia măsuri pentru anihilarea acestora. Aceste măsuri desigur însemnau desființare sau ”reorganizarea” cimitirelor. În urma acestor lucrări au dispărut multe date referitoarea la cei dispăruți care au fost de etnie maghiară, iar pe monumentele eroilor găsim doar inscripții referitoare la vitejia poporului român. Deoarece titlul documentului publicat nu este lizibil și doar un singur cuvânt, cel de propunere se poate citi din el, putem concluziona că înscrisul a fost depus în vederea realizării unui monument în Valea Uzului, pe care să se inscripționeze aceste nume traduse.
Anii 1990
Veteranii celui de-al Doilea Război Mondial au păstrat memoria camarazilor lor cu sfințenie, chiar dacă Securitatea era pe urmele lor. În ultima sâmbătă din luna iunie a fiecărui an vizitau mormintele și puneau câte o floare pe movilele fără însemne, din Valea Uzului. Alții, care nu au participat la aceste vizite, au adunat de la an la an obiecte, relicve, mărturii – tot ceea ce era legat de luptele crâncene din Valea Uzului.
Ziaristul Lajos Sylvester, președinte al Asociației Culturale Mikes Kelemen, a fost contactat de acești veterani în 1992. De atunci, şi până la moartea sa, a cercetat în profunzime ce s-a întâmplat în Valea Uzului în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Interviurile sale cu supraviețuitorii acestor lupte au apărut în cotidianul Háromszék, în anii respectivi, dar s-a turnat și un film documentar cu participarea sa și a veteranilor, regia fiind semnată de Sándor Buglya, și așa au ajuns la concluzia că asociația ar trebui să ridice un monument în amintirea acestor eroi. S-au decis ca acest memento să fie o stâncă din munții incendiați. Monumentul a fost inaugurat la 50 de ani de la luptele celui de-al Doilea Război Mondial. Încă dura euforia dezvelirii când a apărut primul articol în limba română despre eveniment. Jurnalistul Lajos Sylvester a răspuns la acuzațiile jurnalistului băcăuan în ziarul Háromszék, deoarece mass media română nu a vrut să publice replica maghiarilor.
Și osemintele ni le fură dacă mormintele noastre nu sunt însemnate. Vineri am ajuns acasă din valea Uzului și colegii ziariști m-au căutat pe rând să mă întrebe ce s-a întâmplat acolo, deoarece corespondentul Rompres din județul Bacău a lansat o relatare incredibilă despre eveniment cu titlul ”Comemorarea soldaților maghiari”. Cu această ocazie scrie ziaristul, „s-a dezvelit un monument. În timpul așezării coroanelor de flori s-a cântat imnul Ungariei și pe câteva mașini s-a arborat steagul maghiar”. Imnul maghiar nu a fost intonat, special să nu lezeze sentimentele patrioților gen colegul ziarist. Deși a fost păcat să nu-l cântăm, că oricum ni se pune în cârcă exact ca pe vremea proceselor înscenate de pe vremuri. Imnul secuiesc a fost însă intonat, deoarece nu putem găsi exemplu mai bun al faptului că ne sfărâmăm, ca stânca „Celebrarea a avut loc de Ziua națională a Ungariei…” Ziua națională este de Sfântul Ștefan, pe 20 august. Și nu pe 26. „Și a avut loc în cimitirul satului, de unde au fost îndepărtate toate crucile românești, unele au fost ascunse, altele arse, spun unii localnici, care nu doresc să-și dezvăluie identitatea…” În realitatea nu a fost nici o cruce română. “În cimitir au rămas doar crucile maghiare “- scrie ziaristul mincinos – “și dispar urmele mai multor sute de morminte”. Adică în mormintele respective s-ar afla soldați români. Acestui gazetar i-ar trebui și osemintele din mormintele noastre.
În anii care au urmat, cimitirul un loc de pelerinaj și data de 26 august, ziua începerii luptelor din al Doilea Război Mondial a devenit o zi comemorativă pentru localnici. Cei din județul Covasna veneau dinspre valea Oituzului, cei din Harghita dinspre Dărmănești. Numărul vizitatorilor a crescut de la an la an, în 1996 a venit și Géza Jeszenszky ministru de externe al Guvernului Antal, deoarece generalul Géza Sáfrán, căruia Csaba Sassy i-a dedicat poeziile născute pe frontul din Valea Uzului în Primul Război Mondial, i-a fost bunic.

Crucile existente în prezent în cimitir au fost instalate datorită eforturilor Asociației de Cercetare a Transilvaniei, al cărui președinte József Gábor Vásárhelyi a vizitat cimitirul prima dată în 2008. După multiple concursuri a obținut finanțare pentru amplasarea celor 600 de cruci existente în cimitir.

Emese Vig

2019-07-10

Ministrul ungar de externe: declaraţia României îngreunează îmbunătăţirea relaţiilor

2019. 07. 10. -  MTI
Budapesta, miercuri, 10 iulie 2019 (MTI) - România a făcut o declaraţie care îngreunează îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale, a declarat ministrul ungar de externe şi al comerţului exterior, miercuri, pentru agenţia ungară de presă MTI, ca reacţie la comunicatul de miercuri al Ministerului Afacerilor Externe din România.
Potrivit informării, MAE a emis un comunicat cu privire la întrevederea de marţi a ministrului ungar de externe şi al colegului său român, Teodor Meleşcanu.
Î;ntâlnirea a avut loc cu ocazia reuniunii informale a miniştrilor de externe din ţările Organizaţiei pentru Securitate şiCooperare în Europa (OSCE), la lacul Štrba din Slovacia.
 Partea română a scris în comunicat că Péter Szijjártó “a solicitat ignorarea deciziilor instanţelor judecătoreşti şi intervenţia statului român în justiţie”, iar Teodor Meleşcanu a reamintit omologului său ungar că într-un stat democratic, cu stat de drept funcţional şi care respectă valorile europene şi, implicit, principiului separaţiei puterilor în stat, nu este o intervenţie a Guvernului în Justiţie.
Ca reacţie, Péter Szijjártó a spus: într-un stat de drept care respectă valorile europene, sunt pedepsiţi nu cei care demonstrează paşnic la un cimitir, ci cei care îi atacă pe aceştia.
Şeful diplomaţiei ungare a declarat, totodată, că este de datoria Parlamentului şi Guvernului României să facă tot ceea ce este posibil şi să creeze un cadru juridic adecvat pentru ca minorităţile să îşi poată exercita drepturile şi ca membrilor unei comunităţi etnice să nu li se aplice, în mod discriminatoriu, comenzi “în cuantumuri exorbitante”, numai pentru folosirea simbolurilor proprii

2019-07-09

Moartea unui Spitzenkandidat

Ion M. Ionita  9 iulie 2019, 
Moartea unui
Spitzenkandidat Manfred Weber, stânga, dând mâna cu Frans Timmermans. Niciunul nu a reuşit să-i ia locul lui Jean-Claude Junker (centru), deşi au fost favoriţi FOTO EPA-EFE 

În seara în care Ursula von der Leyen intra ca breaking news în presa mondială ca urmare a nominalizării ei, la Bruxelles, pentru preluarea preşedinţiei Comisiei Europene, o mică dramă se petrecea, la 400 de kilometri distanţă, pe holurile Parlamentului European de la Strasbourg. 
 Manfred Weber, Spitzenkandidat-ul Partidului Popular European, anunţa în faţa jurnaliştilor prezenţi că trăieşte cea mai tristă zi din cariera sa politică, o zi în care un principiu a fost abandonat, la fel cum propria lui familie politică îl abandonase pe el cu numai câteva zeci de minute înainte. Cu nouă luni în urmă, Manfred Weber, bavarezul din fruntea grupului PPE din Parlamentul European, pleca drept favorit în câştigarea poziţiei de viitor preşedinte al Comisiei Europene. În noiembrie, popularii, reuniţi în congres la Helsinki, băteau în cuie ceea ce se ştia: Weber devenea oficial Spitzenkandidat, adică cel care urma să preia preşedinţia Comisiei Europene dacă partidul său, PPE, se va situa pe prima poziţie în alegerile europene care urmau să vină în mai 2019. Victoria PPE s-a întâmplat, la un scor mai mic, e adevărat, dar nominalizarea lui Weber nu s-a mai făcut. Ştim cum au decurs negocierile pline de suspans care au dus la nominalizarea Ursulei von der Leyen. A fost o înţelegere la Osaka, prin care, în mod cu totul surprinzător, Angela Merkel a acceptat să cedeze poziţia de preşedinte al Comisiei lui Frans Timmermans, din partea socialiştilor! Grupurile Socialist şi Renew Europe s-au aliat în a-l respinge pe Weber, dându-i preşedintelui Franţei, aflat în spatele înţelegerii, spaţiul de negociere şi cărţile necesare pentru a obţine ceea ce îşi dorea, abandonarea principiului „Spitzenkandidat”. Pe de altă parte, liderii grupului de la Vişegrad s-au răsculat şi ei împotriva doamnei Merkel, dar din cu totul alte motive. Atât Weber, cât şi Timmermans se remarcaseră prin criticile dure la adresa situaţiei din Polonia şi din Ungaria. FIDESZ-ul lui Viktor Orban tocmai fusese suspendat din Grupul PPE cu concursul lui Weber, iar împotriva Poloniei Parlamentul European declanşase activarea articolului 7, cu aportul lui Timmermans. Revoltele din PPE şi opoziţia lui Macron au îngropat principiul legitimării prin alegeri a celui care va ocupa principala poziţie din structurile Uniunii Europene. Negocierile din spatele uşilor închise au prevalat. De aceea a apărut şi un mic moment de relaxare în Parlamentul European în momentul în care Dacian Cioloş, liderul grupului Renew Europe, şi-a rostit discursul în plen stârnind hohote de râs. El vorbea despre transparenţă şi condamna negocierile ascunse după ce participase la toată răsturnarea de situaţie. Dar totul e bine când se termină cu bine. Angela Merkel a primit preşedinţia Comisiei pentru Ursula von der Leyen, ministru în cabinetul ei. Deci, Germania mulţumită. Franţa, la fel, cu Christine Lagarde ca preşedinte al BCE. Spaniolii îl au pe Josep Borrell ca Înalt Reprezentant pentru Politică Externă, belgienii pe Charles Michel, preşedinte al Consiliului European, iar italienii sunt satisfăcuţi pentru că au preşedinţia Parlamentului European, prin David-Maria Sassoli. Estul n-ar trebui să fie fericit, pentru că, în ciuda promisiunilor lui Macron, n-a luat nimic, dar cei patru din Grupul Vişegrad exultă şi se laudă că ei i-au îndepărtat pe Weber şi pe Timmermans. Deci, toată lumea mulţumită.

Universitatea Babeș-Bolyai sărbătorește, în acest an, 100 de ani de învățământ românesc la Cluj.

Ceremonia de deschidere a anului universitar 2019 - 2020 marchează intrarea în noul an academic, eveniment care va fi incununat cu un marș aniversar la care se așteaptă un număr de peste 2.000 de persoane. 
Membrii comunității UBB vor defila cu însemnele facultăților pe traseul din fața Clădirii Centrale a UBB - str. Universității - Piața Unirii - Piața Avram Iancu - Piața Stefan cel Mare - Str. Avram Iancu - Str. M. Kogalniceanu - Clădirea Centrală UBB.
Acest marș este unul al bucuriei, este un moment de sărbătoare, la care va participa toată comunitatea UBB, de la profesori, studenți, cercetători și personal administrativ. 
UBB este cea mai mare universitate din țară și se bucură de cea mai mare comunitate academică care se va uni cu prilejul acestei sărbători de mare importanță.
Tot în acest an, vom sărbători zilele Universității Babeș-Bolyai, în perioada 3 - 5 noiembrie, manifestație care va conține diverse sesiuni de comunicări științifice și multe evenimente surpriză.

2019-07-08

Bucureştenii câştigă aproape dublu faţă de harghiteni. Cele mai bănoase domenii şi judeţe din România

7 iulie 2019, Elena Deacu
Jumătate din angajaţii din România sunt plătiţi cu salariul minim, iar salariaţii din Bucureşti câştigă de aproape două ori în medie mai mult decât cele mai sărace judeţe, arată un studiu amplu realizat de experţi în domeniul salariaţilor din compania Syndex, care ilustrează prăpastia din piaţa muncii. 
Potrivit analizei, diferenţele de salarizare între judeţe şi regiuni sunt foarte mari, în România. În 2017, salariul mediu net în Bucureşti a fost cu 40% mai mare decât media naţională, mai precis de 3.328 lei, faţă de salariul mediu net la nivel naţional de 2.629 lei. 
Pe lângă Capitală, doar în judeţele Timiş, Cluj şi Ilfov salariul mediu net a fost peste media naţională, el fiind de 2.728 lei, 2.663 lei şi 2.622 lei. Cele mai apropiate de media salarială naţională sunt judeţele Sibiu (2.366 lei), Argeş (2.357 lei), Braşov (2.355 lei) şi Iaşi (2.295 lei). În schimb, în Harghita (1.780 lei), Covasna (1.824 lei), Teleorman (1.854 lei), Brăila (1.841 lei), Vrancea (1.852 lei) salariul mediu net este cu aproape un sfert mai mic decât media naţională. 
Spre comparaţie, salariul mediu net din Bucureşti este cu 87% mai mare decât în Harghita. 
Cele mai sărace judeţe au cei mai puţini salariaţi.În ceea ce priveşte salariaţii, decalajele geografice sunt foarte mari. Exceptând Bucureştiul, care avea în 2017 un număr mediu de 943 de mii de salariaţi, judeţele cu cei mai mulţi salariaţi sunt Timiş (233 mii), Cluj (219 mii) şi Braşov (174 mii), acestea fiind şi judeţele cu cea mai mare pondere a salariaţilor în populaţia totală. 
Din acest ultim punct de vedere, diferenţele dintre regiunile ţării sunt foarte mari. 
Bucureştiul este în mod firesc mult în faţa tuturor celorlalte judeţe, 51,6% din populaţia totală a Capitalei fiind salariată în 2017. Capitala este urmată de Timişoara, unde 33,4% din populaţie era salariată, şi Sibiu, cu 32,7% din populaţie salariată. Următoarele locuri sunt ocupate de Braşov şi Cluj, cu 31,6%, respectiv 31,1% din populaţie salariată. 
Spre comparaţie, în estul şi sudul ţării rareori se depăşeşte 20%, în unele judeţe ponderea salariaţilor scăzând sub 15%. Mai precis, cel mai mic procent de salariaţi în populaţia judeţului se regăseşte în Giurgiu, de doar 12%, în Vaslui 14,3% iar în Botoşani doar 14,5%. Judeţe unde ponderea angajaţilor este sub 20% mai sunt Bacău (18%), Suceava (16%), Neamţ (18%), Dâmboviţa (16%), Olt (17%), Vrancea (17%), Teleorman (16%), Ialomiţa (17%), Mehedinţi (18%), Călăraşi (15%). 
Cele mai bănoase domenii Sectoarele cu cele mai mari salarii sunt industria extractivă, care plăteşte în medie pe lună un salariu net de 5.589, urmată de intermedieri financiare şi asigurări, cu un salariu mediu net de 5.460 lei, informaţii şi comunicaţii, cu 5.292 lei şi producţia şi furnizarea de energie, cu 4.085 lei. 
Nici salariile la stat nu sunt mai mici, un salariu mediu net din administraţie publică şi apărare fiind de 3.974 lei. Spre comparaţie, cel mai prost plătiţi sunt cei din hoteluri şi restaurante, cu un salariu mediu net de 1.481 lei, în alte activităţi de servicii, cu 1.770 lei şi în construcţii, cu 1.830 lei. Jumătate din România este plătită cu salariul minim Per total, în noiembrie 2017 nu mai puţin de 52,1% din totalul contractelor individuale de muncă aveau un salariu de bază net echivalent sau mai mic cu salariul minim, în timp ce doar 2,8% din contracte aveau un salariu de bază net de peste 4.900 de lei. Totodată, 82,8% din contractele individuale de muncă prevedeau un salariu de bază net de sub 2.050 de lei. 
De asemenea, majoritatea celor plătiţi cu salariu minim vin de la privat, în timp ce angajaţii de la stat sunt mai avantajaţi. În primăvara lui 2018, aceste inegalităţi salariale erau în cea mai mare parte determinate de distribuţia salariilor de bază din sectorul privat. Doar 22,7% din contractele individuale de muncă din întreprinderile în proprietate publică aveau salariul de bază brut echivalent sau sub nivelul salariului minim, în comparaţie cu 53,9% în sectorul privat.

2019-07-05

Ce trebuie să nu uităm când le dorim "moarte bozgorilor" | Cum au ridicat ungurii fotbalul românesc: de la Baratki la Bölöni, de la Petschovschi la Ienei, de la Dobay la Sătmăreanu. România le datorează maghiarilor stilul de joc şi pasiunea pentru dribling

10 dec 2015 Matei Udrea
În clarobscurul interiorului cu covoare persane, străjuit de tablouri, diplome şi caricaturi înrămate şi aglomerat cu mobilier masiv, de lemn tare şi scump, miroase a bătrâneţe şi a secol trecut. Este februarie 2011, iar la masă Angelo Niculescu, cel mai important antrenor din istoria fotbalului românesc, aşteaptă răbdător şi uşor deprimat întrebările reporterului. Sinuoasă, şueta şerpuieşte printre subiecte, decenii, personaje, întâmplări. Acum discutăm despre Bela Guttmann, antrenorul maghiar care, înainte să schimbe istoria fotbalului mondial prin inventarea sistemului de joc 1-4-2-4, a trecut prin România, unde a antrenat Ciocanul Bucureşti. „Se baza pe automatisme în joc“, spune Angelo, care îşi aminteşte cu o precizie stupefiantă scene minuscule petrecute, unele dintre ele, în urmă cu peste 60 de ani. „Eram la echipe diferite: eu – la Carmen, el – la Ciocanul, viitorul Dinamo. Nu l-am cunoscut personal pe Bela, dar ne-am intersectat de multe ori. Ţin minte că l-am văzut o dată în piaţă la Sfântu Gheorghe, în centru, era în staţie, aştepta tramvaiul 19, să meargă în cartierul Dudeşti, acolo unde era terenul de antrenament al celor de la Ciocanul. Stătea în staţie şi mânca o tabletă de ciocolată…“
Bela Guttmann a câştigat două Cupe ale Campionilor Europeni cu Benfica după ce a antrenat Ciocanul Bucureşti

Am continuat să-l întreb pe Angelo despre Guttmann. Bătrânul mă fascina. În 2011 avea deja 90 de ani şi era o veritabilă capsulă a timpului. În minte i se ascundea o comoară intactă, perfect conservată şi ordonată, cu amintiri din epoci istorice dispărute pentru totdeauna. Aveam în faţă martorul ocular al unor evenimente despre care azi nu mai poţi citi decât în manuale. Aşadar, cum era Guttmann, ungurul venit după război, în 1946, să antreneze în România, escală spre Occidentul unde a schimbat faţa fotbalului mondial? „Eram prieten cu Moisescu şi cu Bartha, de la Ciocanul. A doua zi după meci, jucătorii din Bucureşti se strângeau la «dezobosire», cum spuneam noi în glumă, adică pentru masaj şi saună la complexul Baia Centrală. După aceea, «dezobosirea» se prelungea la restaurant… Acolo îi descoseam pe Martha şi Moisescu despre felul în care lucra Guttmann. Avea anumite idei fixe de la care nu abdica niciodată în privinţa pregătirii fizice. Îi obliga pe jucători, înaintea fiecărui antrenament, să facă 20 de ture de teren fără pauză. Abia apoi începea exerciţiile. De obicei, programul nu avea varietate. Se baza foarte mult pe automatisme. Era o repetiţie continuă. Mereu aceleaşi exerciţii făcute la o intensitate foarte apropiată de tempoul jocului. Era un tip care impunea respect jucătorilor. Zâmbea rar, nu râdea la antrenamente şi nu făcea glume cu ei. Acolo, la Ciocanul, erau jucători cu calităţi fizice, mai puţin tehnice. Aşa că genul ăsta de antrenamente îi ajuta foarte mult în meci, unde excelau la rezistenţă şi forţă“, spune Angelo.
Ne depărtăm de temă, alunecăm spre prezent – „Alex Ferguson e antrenor, restul sunt nişte măscărici!“ –, dar firul dialogului ne răsuceşte gândurile din nou către perioada interbelică, atunci când fotbalul a prins cu adevărat rădăcini în România. „Noi am început să jucăm fotbal după Unire. Până atunci, în Muntenia se juca un fotbal fără mari rafinamente. În echipe erau mulţi muncitori străini. Englezi, nemţi, olandezi… Fotbalul adevărat l-au adus ardelenii, care fuseseră crescuţi la şcoala din Europa Centrală. A fost o diferenţă între ce se juca în Vechiul Regat şi Transilvania. Acolo erau jucători care aveau rafinament tehnic, aplecarea spre jocul combinativ, înţelegerea tactică a fotbalului“, priveşte departe, peste umărul meu, aparent spre storurile care acoperă geamurile, Angelo.
Echipa României la prima ediţie a Cupei Mondiale: cinci maghiari, trei români, doi germani, un evreu
După Unirea din 1918, primul campionat naţional la care au participat şi transilvănenii a fost cel din 1922. Finala s-a jucat între Chinezul Timişoara şi Victoria Cluj (5-1). Echipele din provinciile de dincolo de Carpaţi au dominat copios fotbalul intern o lungă perioadă. Chinezul a câştigat 6 titluri la rând (1922-1927). Abia în 1926 a apărut prima oară în finala campionatului o formaţie din Vechiul Regat: Juventus Bucureşti avea să piardă cu 0-3. Supremaţia timişorenilor avea să fie fracturată, în 1928, de alţi transilvăneni: cei de la Colţea Braşov. Titlul a revenit în Capitală, prima oară după intrarea ardelenilor în competiţie, abia în 1929, de către Venus.

În 1930, la prima ediţie a Mondialelor, 8 dintre titularii României în 3-1 cu Peru au fost de alte naţionalităţi. Ion Lăpuşneanu, Constantin Stanciu şi Ştefan Barbu au fost români, Adalbert Steiner, Ladislau Raffinsky, Emeric (Imre) Vogl, Nicolae Kovacs şi Adalbert Deşu au fost maghiari, Rudolf Burger, Alfred Eisenbeisser (cunoscut românilor sub numele Fredi Fieraru) au fost germani, Rudolf Wetzer – evreu. Aşadar, prima victorie din istoria „tricolorilor“ la Mondiale a fost realizată de 3 români, 5 maghiari, 2 germani şi un evreu. Selecţia fusese făcută, la plecarea din Bucureşti, de Rudi Wetzer, liderul echipei şi antrenorul neoficial. Celebrul fundaş central, tocmai revenit de la Budapesta dintr-o escapadă de pomină, ruptă din filmele de aventuri – tentaţiile ungurilor, corupţia funcţionarilor federali, o goană nebună în noapte către graniţă, dezlegări în alb, tentative de muşamalizare şi scandalul aferent în presa din cele două ţări –, a făcut lotul în pripă şi s-a ocupat de organizare. Până la urmă, a ieşit bine, chiar dacă „atârnătorii federali“ n-au lipsit nici atunci (în delegaţie a fost inclus până şi un ziarist prieten cu federaţia, acuzat în epocă de confraţi că se ocupa cu blaturi şi cu transferuri dubioase).

Vedetele României: Istvan Dobay, Gyula Baratky, Joszef Petschovschi

Gyula Baratky a fost idolul tribunelor în România zeci de ani. Chiar şi după ce a dispărut
dintre noi, vechii suporteri au continuat să-i ducă mai departe isprăvile care le încântaseră tinereţea

Multe sunt poveştile rămase din perioada interbelică. Legenda spune că Ştefan (Istvan) Dobay, supranumit „Calul“, avea un şut atât de puternic încât, uneori, rupea plasa porţii şi că era imposibil de ajuns sau blocat atunci când pornea în sprint. Despre Iuliu (Gyula) Baratki umblă vorba că lovea bara transversală de câte ori avea chef de pe linia careului de 16 metri. Vechii rapidişti susţineau chiar că Baratki a fost cel mai mare fotbalist care a jucat vreodată în România. Bănăţenii contestă şi acum această afirmaţie şi spun că, de fapt, Iosif (Joszef) Petschovschi a fost, în realitate, cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor în România. Cert e că Baratky a jucat 9 meciuri pentru Ungaria, între 1930 şi 1933, şi alte 20 pentru naţionala României, între 1933 şi 1940. Petschovschi a fost decenii vedeta incontestabilă a campionatului, idolul a generaţii întregi de români cărora le-a lipit fotbalul de suflet. A jucat în prima ligă până la 40 de ani şi a reprezentat bine România în 32 de meciuri, reuşind 11 goluri.
Joszef Petschovschi, vrăjitorul balonului intrat în legenda fotbalului timişorean şi arădean. FOTO: Glasul Aradului

După 1945, fotbalul românesc a continuat să fie dominat, o lungă perioadă de timp, de jucătorii veniţi din Transilvania şi, mai ales, de maghiarii care „trăgeau“ după ei şcoala de fotbal a Ungariei dublă vicecampioană mondială în 1938 şi 1954. Pe 30 septembrie 1945, la Budapesta, într-un prim meci după încheierea războiului, România pierdea în faţa marii echipe a Ungariei (Puskas, Hidegkuti, Sarosi III, Vilmos) cu 2-7. Cele două goluri ale tricolorilor erau marcate de maghiarii Francisc Fabian şi Iosif Petschovschi. În naţionala noastră, pe lângă Aurel Boroş, Remus Ghiuriţan, Gheorghe Băcuţ, Vasile Ion, Nicolae Simatoc şi Bazil Marian au mai jucat atunci Iosif Ritter, Francisc Spielmann, Nicolae Reuter, Ladislau Incze, Iuliu Farkas şi, bineînţeles, Francisc Fabian şi Iosif Petschovschi.
Golgheterul all-time al României timp de 60 de ani: Gyula Bodola. Cel mai selecţionat tricolor până în 2000: Laszlo Boloni
O poză de legendă: maghiarii Lazlo Boloni şi Gyula Bodola împreună, în 1989. Primul a fost deţinătorul recordului de selecţii la naţionala tricoloră 12 ani, cel de-al doilea a fost golgheterul all-time al României peste 60 de ani. Amândoi au fost depăşiţi, abia în 2000, de Hagi. FOTO: farablaturi.ofsaid.ro

Lucrurile nu s-au schimbat mult timp după aceea. Primul turneu final al Mondialelor de după război la care a participat România, Mexic 1970, a găsit în cuptorul de la Guadalajara o echipă ranforsată cu Lajos Sătmăreanu în apărare, Emerich Dembroschi şi Vasile (Laszlo) Gergely la mijloc. Românul de naţionalitate maghiară Dembroschi (pe care România îl cunoaşte, eronat, sub numele „Dembrovschi“) avea să fie chiar cel mai bun jucător al naţionalei tricolore la acel turneu final.

Emerich Dembroschi, cel mai bun fotbalist român la Cupa Mondială din Mexic 1970,
omagiat la vremea respectivă în ziarul "Sportul"

Până spre mijlocul anilor ’80, fotbalul românesc chiar a fost cunoscut, în străinătate, prin intermediul vedetelor sale maghiare. Istvan Kovacs, cunoscut acasă sub numele Ştefan Covaci, i-a antrenat pe Cruyff, Rep şi Neeskens la Ajax Amsterdam. Emerich Ienei a câştigat Cupa Campionilor cu Steaua şi, câţiva ani mai târziu, a calificat din nou naţionala la Mondiale, în 1990, după o pauză de două decenii. În paranteză fie spus, am avut ocazia să asist personal, în vara lui 2000, la o scenă cu adevărat memorabilă. La finalul unui antrenament al naţionalei, selecţionerul Laszlo Boloni a iniţiat un mic joc: nimeni nu pleca la vestiare până nu reuşea să nimerească bara transversală de la 16 metri. Au tras, pe rând, toate vedetele tricolorilor (Hagi nu mai făcea parte din lot, se retrăsese după Euro). Nimeni, nici măcar Boloni, n-a reuşit să lovească bara din prima încercare. La final, de minge s-a apropiat, lipăind în iarbă cu sandalele sale uşoare, de vară, şi directorul tehnic Ienei. Campionul marii echipe a Stelei din anii 50-60, ajuns în acea vară memorabilă a lui 2000 la 63 de ani, a mângâiat mingea aşa, în joacă, într-o biomecanică de manual, şi toţi jucătorii generaţiei de aur au urmărit, cu mâinile-n şolduri, traiectoria perfectă la capătul căreia aştepta, firesc, bara. Fără niciun cuvânt, Ienei şi-a împăturit ziarul pe care-l ţinuse în mână în tot acest timp, l-a pus la subsoară şi a plecat, aşa cum se cuvenea şi cum fusese pariul, spre vestiare.
7 mai 1986: antrenorul român de naţionalitate maghiară Emerich Ienei (centru) priveşte
fericit cum jucătorii stelişti fac turul de onoare al stadionului la Sevilla

Până târziu, spre 2000, recordul de selecţii (104) la naţionala României a fost deţinut de Laszlo Boloni, după cum recordul golurilor i-a aparţinut, până în acest mileniu, lui Iuliu/Gyula Bodola, formidabilul atacant care a marcat de 31 de ori în 48 de meciuri, o eficienţă neegalată de Mutu şi Hagi (câte 35 de goluri), cei care l-au depăşit între timp.
Cum ar fi arătat România fără maghiarii, germanii şi evreii care au jucat pentru tricolor
E greu de spus azi cum ar fi arătat fotbalul românesc dacă maghiarii nu l-ar fi îmbogăţit, susţinut, înfrumuseţat aşa cum au făcut-o în ultimii 95 de ani. Poate că România şi-ar fi început cu o victorie palmaresul internaţional şi fără golul lui Ferenc Ronay pe 8 iunie 1922, primul din istoria tricolorilor, şi echipa noastră ar fi câştigat oricum la Belgrad, cu eterna rivală Iugoslavia, celebra Cupă de Aur. Poate că România ar fi învins Peru pe 14 iulie 1930, în debutul la Cupa Mondială, şi fără golurile lui Adalbert Deşu şi Nicolae Kovacs. Poate că, dacă n-ar fi existat Emerich Dembroschi, altcineva ar fi înscris contra Greciei în acel 1-1 de pe 16 noiembrie 1969, în meciul de a fi sau a nu fi din nou la Mondiale după 20 de ani, şi cei 100.000 de români înghesuiţi pe „23 August“ ar fi trăit evenimentul oricum bucuria unei generaţii. Se prea poate ca România să fi învins campioana mondială Italia şi fără torpila lui Boloni din minutul 24 al legendarului meci din 16 aprilie 1983, cel care a împins echipa noastră pentru prima oară spre un turneu final al Europenelor.
În aprilie 1983, autorul golului cu care România învingea campioana mondială Italia în preliminariile pentru Euro 1984, Laszlo Boloni, nu avea loc pe coperta ziarului "Sportul". Publicaţia l-a ignorat pe marele jucător maghiar şi după aceea. În schimb, pe prima pagină trona un editorial cu titlul "Au învins... dacii!". În România începuse campania care avea să îmbolnăvească de "dacopatie" mulţi locuitori ai acestei ţări
Poate că aşa ar fi fost. Dar toate astea rămân doar speculaţii. Ceea ce ştim cu certitudine este că Ronnay şi Bodola, Baratky şi Boloni, Petschovschi şi Ienei, Dobay şi Sătmăreanu, Covaci şi Dembroschi au existat cu adevărat. Au făurit momente memorabile, au scos în stradă România, au calificat naţionala la Europene şi Mondiale, au câştigat Cupa Campionilor, au adus fericirea şi mândria în case reci când nimic nu părea să poată face acestă minune. Suporterii prezenţi azi pe stadioanele României au fost aduşi acolo, poate chiar fără să ştie, şi de ungurii şi nemţii şi evreii care au jucat cu tricolorul pe piept.
Pe stadioanele României au reapărut, după întâmplările de la 1 decembrie, strămoşeştile scandări "moarte bozgorilor" şi "afară, afară/cu ungurii din ţară". Autorii "urărilor" par să fi uitat că le datorează ceva, unii ar spune mult, celor cărora acum le doresc moartea sau, măcar, evacuarea din istorie.