Din 2004-2005 incoace ma preocupa subiectul monedelor locale/regionale/alternative, ca mijloc de stimulare a economiei pe plan local. Este vorba de mijloace de contabilizare si efectuare a unor tranzactii in sisteme de troc, barter sau orice fel de de schimburi de bunuri si servicii intre persoane fizice/juridice/firme, bazate pe o unitate de masura liber aleasa, gestionata de un sistem electronic, online – adica un fel de online-banking, insa nu in euro sau lei, ci in “nasturi”, “cirese” sau “flori de colt”. In tari precum Germania, Elvetia si Austria, dar si in Ungaria, au existat si exista ZECI de asemena sisteme – cel mai de succes fiind in anii 1930 moneda regionala din Woergel/Tirol, iar in prezent cea din microregiunea CHIEMGAU, din sudestul Bavariei, cu un rulaj echivalent de 4 milioane de euro pe an, tranzactionate cu bancnote “Chiemgauer” sau cu plati prin card bancar.
Incepusem si eu, timid, sa laborez la asa ceva, la Sighisoara, prin 2009 si apoi in 2016, cand am creat, impreuna cu o colega activista, pagina “Banca Oamenilor” (pe moment dezactivata), unde se puteau crea conturi online pentru tranzactii in “moneda” virtuala numita “Floare de colt / Edelweiss”. Proiectelele acelea nu au ‘decolat’, din varii motive, insa relevanta si potentialul unor sisteme de schimb alternativ si de monede virtuale ramane, cu atat mai mult cu cat acestea cresc gradul de subsidiaritate si rezilienta economica a comunitatilor locale si regionale. In plus, emergenta unor monede virtuale gen Bitcoin, FOARTE(!) diferite de monedele regionale si avand alte scopuri, arata ca internetul aduce cu sine si noi conceptii privind monedele si mijloacele de schimb. Cum functioneaza insa, in detaliu, monedele locale/regionale? Mai jos incerc sa le descriu, plecand de la exemplul monedei de succes, Chiemgauer, deosebit de (bine) mediatizata in mass-media germana si nu numai (vezi video).
Sistemul Chiemgauer si altele similare (Bristol Pound, Kekfrank Sopron) functioneaza VOLUNTAR, ca orice moneda regionala – pentru a nu intra in coliziune cu monopolurile de emitere de moneda atribuite (de ce oare?) exclusiv statului si bancilor comerciale. Bancnotele Chiemgauer se pot obtine de la birouri de schimb sau online, la cursul de 1 : 1 cu moneda euro. Pentu a stimula circularea monedei regionale, rascumpararea se face la un curs ceva mai slab, in defavoarea euro, iar valoara monedei regionale scade anual cu circa 12% – adica se percepe o taxa de circulatie(!) ce poate fi redistribuita unor initiative nonprofit, la fel ca si diferenta de curs la rascumparare. In acest fel, moneda stimuleaza si intensifica schimburile comerciale intre ‘actorii’ participanti locali (magazine, mici producatori etc.), contribuind in paralel la finantarea unor initiative de binefacere. Sistemul Chiemgauer a fost initiat de catre elevii si profesorul unei scoli “Waldorf”, fiind intre timp bine integrat in economia locala si sistemul bancar oficial, fiind “impletit” cu cel din urma prin faptul ca unele banci locale vand/cumpara ele insele moneda locala.
O varianta mai simpla a monedei regionale/locale este sistemul de troc (LETS – local exchange trading system, vezi video), cu contabilizare si tranzactii de unitati de masura online, softul cel mai des folosit fiind CYCLOS, elaborat de un ONG olandez, si aplicat in numeroase asemenea proiecte, pe mai multe continente. De unde se vede ca aceste sisteme de schimb si de plata sunt perfect legale si compatibile cu cele oficiale – tocmai pentru ca sunt sisteme cu particiapre VOLUNTARA – adica moneda alternativa NU are statut de mijloc de schimb oficial, deci NU exista obligatia ca vreun comerciant sau statul s-o accepte.
Bun – dar de ce nu exista asemena sisteme in toate orasele si regiunile planetei, daca sunt, aparent, atat de benefice si legale? Pentru ca …NU prea se stie ca asa ceva exista, e legal si benefic. Simplu. Banii si sistemul monetar sunt percepute in general ca ceva ce tine exclusiv de stat si banci, aceste chestiuni fiind invaluite intr-un aer de mister si …alchimie. In plus, sistemele ca cele descrise mai sus (Chiemgauer, sisteme de troc) au si dezavantaje: necesita multa organizare, cunostinte de specialitate, experienta, capital social in localitatile participante, in timp ce posibilitatile de utilizare a “monedei” raman limitate, din pdv. geografic si al bunurilor/serviciilor oferite, atat timp cat autoritatea locala/statul nu accepta moneda pentru plata unor taxe si impozite.
Ar putea functiona asemenea sisteme si la noi, fara sa implodeze, fara sa le pradeze/sparga/hackuiasca candva cineva, doar asa, de dragul artei si din pofta de a distruge si ‘tepui’ ceva constructiv si benefic? In principiu DA, cu rezervele si masurile preventive de rigoare, valabile oriunde in lume. In primul rand, cred ca ar fi nevoie de o zona geografica cu suficient potential economic, social si civic – de regula un oras sau o microregiune cu identitate bine inchegata, cu un minim de traditie locala, spirit intreprinzator, coeziune si solidaritate sociala cat de cat – si cu suficienta INCREDERE a participantilor unii in altii – pentru ca fara inCREDere nu exista schimburi economice, din simplul fapt ca oamenii nu isi acorda CREDIT, la propriu si la figurat.
Intr-o varianta mai indrazneata si evoluata, un sistem local de schimb ar putea fi implementat chiar impreuna cu bancile comerciale si cu autoritatea publica locala (Consiliul local), bancile avand infrastructura pentru deschiderea si gestionarea conturilor de moneda locala si tranzactionarea acesteia, iar autoritatea locala, ca si bancile, dealtfel, ar functiona pe post de CREDITOR FINAL (“lender of last resort“) care sa garanteze cu o anumita suma in moneda oficiala (lei/euro) rascumpararea monedei virtuale, dupa, sa zicem, 1-2 ani. Autoritatea locala (si bancile) sunt cele care au dreptul si posibilitatile tehnice de a asigura rascumpararea monedei virtuale si echilibrarea unor debite in conturile virtuale ale cetatenilor prin impozite locale, scaderea datoriilor din indemnizatii, ajutoare sociale, contract de cont curent etc. In plus, plata taxelor si impozitelor locale in moneda locala ar fi acel element cheie care ar asigura functionarea de durata a sistemului, deoarece ar asigura circulatia monedei – de la cetatean si firme la stat si inapoi.
Pentru “pornirea” sistemului, odata instalat, emitentul monedei (de ex. un consortiu compus din autoritatea publica locala, banci, ONG-uri, avand rolul unei banci locale, cetatenesti) ar putea vira fiecarui cetatean in (sub)contul bancar alternativ o suma de 100 de unitati virtuale ce pot fi folosite pentru plata unor bunuri/servicii (prin online banking si/sau card bancar). La 1-2 ani dupa emiterea monedei alternative, consortiul emitent se angajeaza sa rascumpere de la utilizatori moneda virtuala (lucru pe care il vor face probabil doar o parte dintre participanti, ceilalti preferand sa foloseasca in continuare moneda virtuala). Garantia rascumpararii la cursul 1 : 1 cu moneda oficiala este preconditia functionarii si pastrarii valorii monedei virtuale, astfel incat sa fie acceptata si sa nu-si piarda din valoare pe piata libera de schimb. Bancile comerciale ar castiga de pe urma gestionarii monedei alternative prin comisioanele pe care le aplica si la tranzactiile in moneda oficiala – mai putin prin perceperea de dobanzi, lucru incompatibil cu monedele alternative.
Un asemena sistem pilot merita/poate fi implementat intr-o microregiune/arie metropolitata model, avand in centru un oras mic/mediu, inconjurat de comune/sate, astfel incat sa existe suficienta cerere/oferta de bunuri si servicii intre cetatenii microregiunii (de ex. alimente de la tara vs. bunuri industriale/servicii din mediul urban). Un sistem realizat in consortiu cu actorii mainstream ai vietii economice si politice locale ar functiona stabil, controlabil, cu costuri relativ mici, cu un potential randament mare si cu efecte benefice, masurabile, pentru microregiunea participanta, modelul putand fi evaluat stiintific si replicat apoi in alte zone ale tarii – posibil chiar prin creearea unui cadru legal de functionare a unor viitoare banci locale, cetatenesti.
Astept comentarii, sugestii si reclamatii la ideile de mai sus. Caut parteneri pentru proiect pilot, din mediul politic, administrativ, bancar, afaceri, ONG. Rog seriozitate!
Hans Hedrich
Asociatia Neuer Weg
19. 05. 2018
