Dorin Dobrincu, președintele Mișcarea ptr. Dezvoltarea Moldovei: „România are o mare hibă, este excesiv de centralizată”

https://www.miscareamoldova.ro/tvr-iasi-romania-are-o-mare-hiba-este-excesiv-de-centralizata-video/

O discuție despre stadiul proiectelor de infrastructură rutieră din Moldova, despre ultimele demersuri pe care asociațiile civice pro-autostradă și pro-dezvoltare le-au avut pentru a reintroduce pe lista priorităților autostrăzile A7 și A8 a avut loc luni, la TVR Iași, cu participarea lui Dorin Dobrincu, președinte al asociației „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, și a lui Ionel Apostol, preşedintele asociaţiei „Împreună pentru A8”.

În legătură cu impactul unor proiecte de infrastructură asupra regiunii Moldovei și nu numai, Dorin Dobrincu a subliniat faptul că autostrada A8 „nu servește doar interesele Moldovei, servește și interesele estului Transilvaniei și, în același timp, dacă ne gândim la un nivel mai mare, putem spune că servește interesele României pentru că ne-ar ajuta să legăm Republica Moldova mai mult de Uniunea Europeană”.

În ceea ce privește rezultatele demersurilor recente privind repunerea autostrăzii A8 pe lista priorităților naționale, liderii celor două asociații civice și-au exprimat scepticismul că va urma o accelerare a demarării investiției, având în vedere că, potrivit lui Dorin Dobrincu, „oamenii care sunt la putere în acest moment nu vor pune în practică aceste proiecte decât dacă există o presiune majoră dinspre cetățeni asupra lor”.

La rândul său, președintele asociației „Împreună Pentru A8”, Ionel Apostol, a menționat direcțiile de acțiune ale organizațiilor civice din perioada următoare. „Noi va trebui să monitorizăm și de acum încolo acest proiect, inclusiv execuția, inclusiv finanțarea. Trebuie să fim foarte atenți pentru că, din păcate, clasa politică din regiunea noastră nu-și face datoria”, a declarat Ionel Apostol.

O altă temă abordată a fost centralizarea excesivă a statului și perspectiva regională care ar trebui să ghideze acțiunile parlamentarilor din regiune, ale partidelor politice sau ale Executivului de la București atunci când vine vorba de politici publice și dezvoltare.

„România are o mare hibă, este excesiv de centralizată. Sistemul actual, ultracentralizat, în care decizia pentru orice amărât de drum se ia la Ministerul Transporturilor la București ne dezavantajează sistematic ca regiune”, a afirmat Dorin Dobrincu.

Pe ce se bazează Rusia când face cereri inacceptabile Occidentului şi NATO?

Autorul articolului de mai jos crede că are toate informațiile în mâneca și ofera o serie de argumente din cauza cărora Rusia ar dori să invadeze țara vecină, dar se înșeală. Din argumentele expuse și chiar din cele arătate înaintea argumentelor se poate crede că din considerente de slăbiciune rușii ar avea de suferit, însă...

Însă avem în față o problemă mult mai vastă decât invadarea Ucrainei. 

Peninsula Crimeii este un teritoriu, care fostul conducător al URSS-ului a făcut cadou Ucrainei țări prietene, nu numai componentă al Uniunii. 

Dată fiind numărul masiv de locuitori vorbitorii limba rusă sau chiar de naționalitate rusă, cca 10 millioane de ruși locuiau și în 2014, anul complotului sau al Maidanului, organizat de șoroșiști  

Pierderea datorată politicii antiruse coordonat din umbră de cei care sunt adepții lui Șoroș care erau împânzite în ONG-uri ucrainene.

Crimea, deci era componentă decisivă în strategia de apărare al URSS-ului de odinioară, care era defapt un loc de supt al conducerilor, dar și al mafiei ucrainene. Prin despoirea Crimeii, descompunerea flotei ucrainene primită/luată de la URSS, strategia de apărare a dispărut și puterea de apărare al Rusiei după formarea noilor state provenind din fosta URSS-ul a scăzut.

Nemulțumirea locuitorilor a devenit o problemă vitală, lucru, care n-a fost observat de conducerile de după formarea statului Ucreaină. 

După evenimentele de la ”maidan” noua conducere de la Kiev a mai pus pe jar și problema interzicerii limbilor minorităților! O țară care are peste 10 milioane de ruși și este vecină cu Rusia nu avea voie să aducă o lege a limbii din moment ce minoritatea rusă respecta hotăririle ucrainene. Adică erau loiali lucrau la uzinele și în minele zonei în care locuiau, adică considerau țara de baștină și nu se impotriveau nici mafiei și nici aberațiile guvernanților(care au fost nenumerate...) 

După Maidan noul guvern,  care s-a instalat printre primele legi adoptate era cea a limbii. Noua lege a limbii însă a devenit benzină pe focul care mocnea încet în rândul minorităților!

În zonele locuite de minorități au fost organizate diferite forme de nemulțumire și să se hotărească soarta proprie în conformitate cu ”Principiile wilsoniene” 

In zona Donbasului chiar s-au format două ”republici”, care au declarat independența lor: Lugansk, și Donetsk. 

În Crimea însă a fost organizat un referendum în urma căruia populația a cerut anexarea lor Rusiei Mamă. 

Ambele variante reprezintă ”voința populației”, care trebuie să fie respectat de orice guvern democratic!

Ambele variante însă a fost receptate nepotrivit - chiar prost - de guvernul nou format și au trimis trupe de securitate să anihileze reacția neașteptată al minorității ruse. 

Aici este necesar să facem o precizare istorică:

În partea de sud al Ucrainei existau două tipuri de cazaci. Cei care locuiau dealungul Niprului  -numiți Cazaci Zaporojeni - și cei care locuiau de alungul Donului numiți Cazaci din Valea Donului.  Primii formau cete de panduri liberi și oferau serviciile militare celor, care plăteau mai mult Ei nu locuiau în sate adică localități fixe, față de cei din Valea Donului, care locuiau în locuri fixe și făceau agricultură pe lângă instruiri și activități militare. Ei se considerau supuși al Rusiei Mamă precum și a Țarului Rusiei. La chemarea căruia se înrolau și luptau impotriva inamicilor Rusiei, dar nu uitau nici odată de apărarea zonelor natale, pentru care se jerfeau fără nici o reținere.

Cine nu cunoaște aceste realități istorice nu prea poate înțelege de ce locuitorii din zona Donbasului pot trăi de opt ani sub focul artilierului ucrainean.

Apropo realități. Guvernul nou n-a luat în considerare faptul că în armata poporului peste 60 % dintre ofițeri sunt de origine rusă sau au învățat în scolile militare ruse. La fel au uitat că trupele masate de-a lungul graniței Rusiei aveau cam jumătate dintre armele grele în cele trei teritorii care au secesionat. 

Acest adevăr a ieșit la suprafață în Lugansk și Donetsk când  forțele de securitate trimis de Kiev au fost respinși de milițiile populare, care au contrapus tot atâtea armament greu (tancuri și tunuri, etc.) cât aveau cei care doreau învadarea lor. Cei din armata din Donbas au înțeeles ți acceptat ”voința populației” dar cei din guvern urcrainean NU!  

Deci greșelile anterioare s-au suprapus și războiul guvernului contra propriul popor! Acest lucru însă, n-a fost condamnat de cei din Vest. 

Guvernul din 2014 văzând că începea să piardă teritoriul și chiar accesul pe Marea Azovului, a cerut întreruperea luptelor!  Așa s-a creat înțelegerea de la Minsk.

Acum după trecerea a 8 ani să creadă cineva că Rusia ar vrea invadarea este dea dreptul pueril! 

Mârșăvia unei guvern, care pe zi ce trece impinge forțele armate către cele trei teritorii pierdute este numai de condamnat nici decum susținut. Fapt ce face actualmente Alianța Nordatlantică și americanii, urmând sfaturile șoroștilor și denotă o slăbiciune crasă politico-militară pe față, dar...

Dar puterile economice au încheiat în continuare afaceri cu Rusia cu ajutorul unor țări ”interpuse” după ce au fost expuse interdicții economice europene.

Din cele expue de autorul articolului cam puține stau cu piciorul pe pământ.

America a beneficiat de piețele rusești care au fost eliberate în urma interdicțiilor contra Marelui Urs.

Rusia la rândul lui a fost nevoit să întărească producția proprie anulând efectele negative ale interdicțiilor.

Deci  vorba aia cu  rămânere în izolare și singură este aiurea vezi cât de răspândit este zona de desfășurare ale acțiunilor militare din Asia Mică, Africă și chiar și în alte parte.

Revenind la ideea ca Ucraina, Modova și Georgia să devină membru al Alianței nordatlantice este firav pentru că v-a necesita o mare investiție anuală din partea europenilor și întră în contradicție cu dorința Turciei, care la indrumarea Marii Britanie vrea refacerea "Imperiul Türchistan"-ului.  În Georgia turci prin răspinderea relegiwi muzulmane. deja a obținut ca mare parte a locuitorilor să fie adeptul lui Alah. Astfel turcii nu vor vrea să imparte ”fructul copt” din Georgia cu colegii din Alianța nordatlantică. 

Mai trebuie să fie amintit și faptul că în subsolul Donbasului sunt multe avuții , pe lângă zăcământ de fier și cărbune este cea mai mare depozit de gaze de sist, care a fost deja vândut firmelor americane... Astfel se poate înțelege "marele interes" a guvernului american...

Autorul articolulul nu spune nimic despre noile trupe paramilitare de tip nazist, care au fost și la baza formării Trupelor de Recucerire Teritoriale. Ar fi bine ca autorul să citească părerile conducerii Bundestagului, ptr că ei au condamnat revigorarea nazismului confundată cu naționalism exacerbat. 

In încheiere amintim, că națio-naziști ucrainene din trupele de recucerire teritoriale care încercuisec zona Donbasului și care vor fi folosite pentru exterminarea populației ruse din Donbas pentru a obține accesul la zăcământele subterane...   

Dar să răspundem la întrebarea pusă, la ce se bazează rușii? Precizăm că odată cu liberalizarea țărilor din sfera sovietică și la acceptarea unirii celor două Germanii conducătorii Vestului au promis că nu vor accepta țările foste socialiste în alianțe militare(NATO, etc.), dar în scurt timp au fost uitate promisiunile și odată cu ruperea Blocului sovietic și a URSS/ului au fost pe rând acceptate cererile acestora în NATO și apoi UE, Deci rușii pot spune că au fost încălcate înțelegerile internaționale deci pot lua contramăsuri! 

La fel este nepermis să provoci granițele și să te implici în treburile interne ale rușilor.

Istoria ne poate arăta că poporul rus este totuși un popor de respectat.

     

 Sara Verde              

Ştefan Vlaston  ianuarie 2022,

Ultimele cereri ale Rusiei, adresate NATO, sunt de-a dreptul ridicole. Rusia cere, nici mai mult nici mai puţin, ca NATO să-şi retragă trupele, armamentul şi bazele militare din România şi Bulgaria. Ce are în spate să-şi permită să facă astfel de cereri inacceptabile? O armă secretă care a scăpat serviciilor secrete străine şi supravegherii satelitare? Foarte puţin probabil, deşi nu imposibil.

Mai degrabă este un bluff, după care Rusia vrea să obţină mai puţin, dar ce o doare cel mai tare: Ucraina şi Georgia să nu adere la NATO. Frica ruşilor de intrarea acestor două ţări în NATO denotă mai degrabă slăbiciune, teama că s-ar trezi cu o destabilizare în propriile teritorii, sau în cele controlate acum de Rusia. Recentele evoluţii politice din ţări apropiate i-au speriat pe ruşi Tradiţia s-a rupt în Republica Moldova, unde populaţia a votat-o pe Maia Sandu, o prooccidentala convinsă, care îşi scoate ţara din sfera de influenţă rusă. Recentele tulburări masive din Belarus şi Kazahstan i-au speriat iarăşi pe ruşi. Populaţia acestor ţări, condusă cu mână forte de preşedinţi prorusi, nu mai este teleghidată de la Moscova. Internetul, telefonia mobilă, bunurile de larg consum provenite din occident, democraţia şi libertatea altor popoare a schimbat modul de gândire al acestor populaţii, mai ales al segmentelor tinere şi adulte. Rusia vrea acum asigurări că NATO nu se va extinde în Ucraina şi Georgia, ajungând în „pragul casei noastre”, cum se exprimă Vladimir Putin. Dar una e dorinţa, şi alta e putinţă. Nu cred că Rusia va ocupa Ucraina pe termen lung Ucraina are o populaţie de 46 de milioane de locuitori, o suprafaţă imensă şi doar un PIB de 3000 euro pe locuitor. Cum să gestioneze Rusia un astfel de teritoriu, şi cu o populaţie semi-ostilă, care se vede ca fiind de „mâna a doua”, în comparaţie cu ruşii? Costurile ar fi enorme, şi ruşii nu-şi pot permite aşa ceva, când abia se descurcă în propria ţară. Rusia doreşte doar instalarea la Kiev a unui regim obedient, similar cu cel condus de Lukaşenko în Belarus. Dacă pentru atingerea acestui obiectiv va fi necesară invazia şi ocuparea Ucrainei, chiar temporară, costurile ar fi la fel de mari pentru Rusia. Aşa că s-ar mulţumi, în locul invaziei în Ucraina, cu asigurări scrise din parte Occidentului şi NATO că Ucraina şi Georgia nu vor deveni membre NATO. Ce are de pierdut Rusia în cazul unei invazii America, UE şi NATO au înghiţit cum au înghiţit ocuparea Crimeii de către Rusia. Dar să repete istoria prin ocuparea Ucrainei este peste putinţa Occidentului de acceptare, fără să se decredibilizeze complet în ochii propriilor cetăţeni. Globalizarea îşi face acum efectul şi Rusia este legată de mâini şi de picioare când vrea să provoace acte militare de asemenea amploare, cum ar fi ocuparea Ucrainei. NATO ar profita de ocazie şi şi-ar întări puternic prezenţa militară în România şi Polonia, flancul său estic fiind considerat acum vulnerabil. Şi Rusia nu are cum să protesteze, fără să rişte un conflict militar mondial. Iar această consolidare va rămâne şi după eventuala stingere a conflictului generat acum de Ucraina. Republica Moldova ar putea accepta, de frica ocupării teritoriului său de către Rusia, unirea cu România, şi intrarea rapidă sub umbrela NATO. Rusia şi-ar vedea blocate toate activele economice, financiare, de stat, dar şi ale oligarhilor ruşi, din ţările NATO. Circuitele financiare internaţionale vor fi blocate pentru Rusia. Relaţiile comerciale cu Occidentul vor fi îngheţate, deşi Rusia obţine 50% din PIB din exportul de hidrocarburi. Populaţie Rusiei, „dedulcită” deja la produse de înaltă tehnologie din Occident, dar şi la bunuri de larg consum, va trebui să renunţe la ele. Să vedem cum va reacţiona în această perspectivă. Vor fi îngheţate toate relaţiile diplomatice cu ţările NATO, cu închiderea ambasadelor şi expulzarea tuturor diplomaţilor. Rusia va deveni o ţară izolată, contând doar pe China şi ţările asiatice deja aflate în subordinea sa. Cetăţenii ruşi, inclusiv copiii oligarhilor ruşi aflaţi acum la studii în ţări occidentale, ar putea fi expulzaţi şi trimişi acasă. Circulaţia rusă, aeriană şi de altă natură, va fi interzisă în spaţiul NATO. Nu ştiu cum îşi va menţine Rusia relaţiile comerciale cu ţări care nu sunt în NATO. Şi Germania va fi obligată să renunţe la conducta Nord Stream 2, tăind astfel cea mai importantă cale pentru exportul de hidrocarburi ale Rusiei. Bineînţeles că strategii occidentali şi ai NATO au deja stabilită o listă mult mai lungă de sancţiuni, greu de anticipat acum. Dar Rusia îşi cunoaşte, sper, vulnerabilităţile în raport de lumea occidentală. Lucrurile sunt acum extrem de greu de anticipat şi prevăzut. Occidentul şi NATO nu pot accepta cerinţa Rusiei ca ţări precum Ucraina şi Georgia să nu poată decide singure dacă vor, sau nu, să intre în NATO. Rusia nu poate accepta ca NATO să ajungă, inclusiv cu arme nucleare, până în „pragul casei noastre”, cum zice Putin. Până la urmă trebuie să fie găsită o soluţie de compromis, dat fiind că un război global, inclusiv nuclear, nu poate fi imaginat.

Citeste mai mult: adev.ro/r63j23

REPORTAJ. Strigătul românilor din Ucraina care nu mai au voie să învețe în limba maternă: „Ne doare, că noi nu am venit de undeva, noi suntem la noi acasă”

https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj-durerea-romanilor-din-ucraina-care-nu-mai-au-voie-sa-invete-din-acest-an-in-limba-materna-ne-pierdem-identitatea-lingvistica-3925245?fbclid=IwAR0W7tcDuoTl5KxPp3YLB6kQcHo_m9kixL8Etg9pBoNDBM2IeSoP7vA4VXI

 Adina Florea, Cătălin Hopulele, Vlad Chirea 13 ianuarie 2022, 

În Bucovina de dincolo de graniță, directorul unei școli românești vechi de două veacuri aruncă în joc opționale și cercuri de studiu pentru ca elevii să nu piardă limba română. E singura rezistență pe care și-o poate permite în fața noii legi a educației promulgate de Kiev, care va reduce drastic din toamnă învățarea în limba maternă a minorităților recunoscute. Reporterii Libertatea au mers în două comunități românești și au vorbit cu cei care se tem că asimilarea pândește de după colț în Ucraina. „Bine ați venit”, scrie cu litere roșii pe o plăcuță galbenă lipită în dreptul intrării principale a Liceului nr. 1 din localitatea Ciudei. E prima plăcuță în limba română pe care o zărim după o zi și jumătate de cutreierat prin comunitățile românești din regiunea Cernăuți, unde trăiesc undeva la 180.000 de etnici români. E la loc de cinste, bătută în cuie în peretele unei școli în care limba română se predă încă din 1816, într-o clădire ridicată de Imperiul Habsburgic. Profesorul Radu Emanoil Petrașescu își face drum printr-un strat proaspăt de omăt și deschide ușa spre o lume mult mai călduroasă. Poartă o căciulă de blană și o servietă ușoară din material textil în care sunt îndesate lucrările pe care trebuie să le noteze acasă. În anii ‘60 termina școala în aceeași clădire și apoi pleca la studii în Tiraspol. În anii ‘90 se întorcea, dar de data asta în calitate de director al Liceului nr. 1 din Ciudei. Intrarea în Liceul nr. 1 din Ciudei De atunci a rămas în fruntea școlii cu predare în limba română, singura din Ciudei. Ajuns la 74 de ani, Petrașescu trebuie să se împace cu gândul că școala pe care o va lăsa generațiilor viitoare ar putea să fie una substanțial diferită de cea moștenită în anii ‘90. O urmare a legilor stabilite la Kiev. „Copiii nu au posibilitatea să învețe română acasă” „Vedeți că legea e lege. Noi suntem ascultători, respectăm legea respectivă. Cu părere de rău, dar situația e de așa natură că se va trece la o studiere desfășurată în mare parte în limba ucraineană”, spune Petrașescu. Subiectul descumpănirii e noua lege a educației promulgată în 2017, a cărei aplicare deplină va începe odată cu anul școlar 2022-2023. În ciuda asigurărilor venite de la Kiev cu privire la faptul că „extinderea predării în limba de stat nu va reduce nivelul de cunoaștere și folosire a limbilor minorităților naționale”, următorul an școlar va aduce o schimbare drastică a modelului de predare în școlile românești din regiunile Cernăuți și Transcarpatia, unde locuiesc jumătate din cei aproximativ 500.000 de vorbitori de limba română din Ucraina. Radu Emanoil Petrașescu conduce de trei decenii Liceul nr. 1 din Ciudei „La noi în raionul Storojineț sunt 16 școli medii complete și incomplete (n.r. – gimnazii și licee) cu predare în limba română”, completează directorul Liceului nr. 1 Ciudei. În spatele său, rafturile se lasă sub greutatea cataloagelor claselor 1-11, toate etichetate în ucraineană, dar și a dicționarelor literaturii române. În mijlocul tuturor tronează DEX-ul, dar mai des îl folosește Petrașescu. „Limba literară nu prea o vorbesc copiii. Ei nu prea au posibilitatea să învețe limba literară. Acasă vorbesc limba populară ori limba de bucătărie, cum îi zicem noi. Iar pe internet e mai mult ucraineană și rusă”, spune cu amărăciune directorul Liceului nr. 1. Prin urmare, nu-i este greu să vadă cum lucrurile s-ar putea înrăutăți începând cu septembrie 2022, când legea educației va introduce cote obligatorii de predare în limba ucraineană. Dacă copiii de școală primară vor învăța concomitent în limba maternă și în cea ucraineană, odată ajunși în clasa a V-a, aceștia vor trebui să studieze cel puțin 20% din discipline în ucraineană. Acest procent va crește anual, iar până în clasa a IX-a va fi de minimum 40%. O clasă a Liceului nr. 1 din Ciudei În practică, legea procentelor va însemna că elevii de clasa a X-a și a XI-a din școlile românești, poloneze ori maghiare vor studia limba și literatura maternă doar două ore pe săptămână. De când s-au înjumătățit orele de limba română, normal că s-a înrăutățit și nivelul limbii vorbit de copii. Și se va înrăutăți în continuare. Și ne doare, că noi nu am venit de undeva, noi suntem la noi acasă. Radu Emanoil Petrașescu, director al Liceului nr. 1 din Ciudei: Etnicii români își pun speranța în Guvernul de la București Directorul Liceului nr. 1 speră în continuare la o intervenție a Bucureștiului în disputa noii legi a educației din Ucraina. „Noi contăm pe faptul că ceva se va schimba. Mai avem o speranță. Mai visăm pe o intervenție mai concretă, mai dură, mai respectabilă, a patriei noastre istorice, a președintelui”, spune Radu Petrașescu. Radu Petrașescu, într-o clasă a liceului pe care-l conduce Etnicii români își compară de multe ori soarta cu cea a celor 150.000 de maghiari din Transcarpatia. Declarațiile Budapestei vizavi de noua lege a educației au fost în repetate rânduri extrem de dure. În 2020, ministrul ungar de externe a spus că situația etnicilor maghiari din țara vecină este una inacceptabilă, acuzând în același timp serioase încălcări ale legii din partea autorităților ucrainene, așa cum notează Radio Europa Liberă Moldova. Iar cu un an mai devreme, Kievul a reacționat vehement după ce șeful de cabinet al lui Viktor Orban a calificat drept „semifascistă” legea educației din Ucraina. Susținerea Budapestei este și una financiară, așa cum a arătat recent și o investigație a jurnaliștilor de la Radio Europa Liberă Ucraina. În ultimul deceniu, Guvernul maghiar a investit cel puțin 115 milioane de euro în comunitățile etnice din vestul Ucrainei. Și Bucureștiul a criticat legea educației, dar cu ceva mai multă diplomație. În 2017, MAE a transmis o poziție oficială imediat după promulgarea legii, solicitând ca „autoritățile ucrainene să adopte toate măsurile pentru a asigura dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale române de a învăța în limba lor maternă”. Iar vara trecută s-au organizat inclusiv consultări pe această temă cu liderii comunității românești la MAE. În cadrul acestei întâlniri s-a discutat despre faptul că România negociază un protocol de colaborare bilaterală în domeniul educației cu autoritățile de la Kiev, potrivit Agerpres. Soluția de avarie – cercuri opționale de limba română Dar până ce lucrurile astea se vor întâmpla, există un plan ceva mai ancorat în realitate de a menține vie limba română în școala românească de două veacuri din Ciudei. „Facem ore suplimentare sub formă de cercuri ori studiu individual. Activitățile extrașcolare nu le interzice nimeni. Noi credem că majoritatea copiilor din școala noastră vor alege la opțional să studieze în limba română”, completează Petrașescu. Dar adevărul e că legea nu e singurul obstacol în calea studierii limbii române în comunitățile de peste graniță. Holul școlii românești din Ciudei „Părinții români, în ultimul timp, vor să îi dea pe copii la școala cu predare în limba ucraineană, pentru că nu văd nicio perspectivă pentru o educație viitoare. În urmă cu câțiva ani, de la noi a plecat o fetiță de clasa a VII-a. Am căutat să o conving pe mamă. I-am zis «nu da copilul așa de devreme, că nu o să o poți ajuta pe fată la teme, pentru că la rândul tău nu stăpânești limba de stat și o să decadă la învățătură». Dar mama respectivă mi-a spus că mai bine e ultima la învățătură, atât timp cât măcar studiază în ucraineană”, zice oftând adânc Radu Petrașescu. E un argument pe care directorul de școală nu-l înțelege. Simte că elevii săi sunt pregătiți deja să urmeze orice facultate vor, fie în România, Ucraina ori Republica Moldova. De altfel, dintre cei 374 de absolvenți pe care i-a avut liceul între 2007 și 2017, 65 au mers la facultate, iar aproape toți au ales Ucraina. „Oamenii nu simt amenințarea asimilării. Nu-și dau seama” Dar atitudinile părinților sunt influențate și de cum se plasează Bucureștiul vizavi de comunitatea românească din Ucraina, completează vocea Elenei Nandriș, care a condus timp de aproape un deceniu și jumătate Mahala, o comună cu 7.200 de etnici români de la marginea orașului Cernăuți. Elena Nandriș în biblioteca publică din comuna românească Mahala „Da, suntem uitați de România. Nu simțim o susținere. Existau niște burse, 200 de euro pe care îi primeau școlarii din clasele primare la început de an din partea României. Erau niște bani care tare mult ajutau și mai simțeau oamenii de aici că există și ei în ochii Bucureștiului. Anul ăsta nu s-au dat. Nici nu știm dacă le vom mai primi. Și să știți că mi-au tot intrat în birou consăteni să-mi spună: «Dar ce e cu România? Nu ne mai ajută?»”, spune Nandriș, care acum e directoarea departamentului de cultură, sport și relații internaționale din Mahala. Femeia se întoarce și privește în tăcere pe fereastră la copiii care se aleargă în fața școlii de vizavi. O fac în românește. Dar pentru Nandriș, asimilarea comunității românești pândește de mult la colț. Noua lege a educației este doar ultimul cui. „Oamenii nu simt amenințarea asimilării. Nu-și dau seama. Ei zic că de atâtea veacuri noi am fost mereu români. Lumea nu-și închipuie că poate cineva să ne distrugă. Asta e problema. Nu-și închipuie ce o să fie mai departe, că ai noștri copii oricum nu posedă bine limba română, vin acasă și vorbesc două cuvinte românești și unul în ucraineană. Eu cred că ne ucrainizează pe noi cu totul în 10 ani”, punctează Nandriș. „Pierderea identității lingvistice. Spre asta mergem” Problema e că, deși asimilarea șuieră pe la urechile tuturor, de ascultat ascultă mai degrabă liderii comunității românești, explică Marin Gherman. Marin Gherman, jurnalist și analist politic din Cernăuți „E cumva un subiect umflat de liderii comunității românești, care gândesc altfel. Strategic vedem pericolul asimilării de peste zece ani, de când mergem spre pierderea identității lingvistice. Noua lege spune că limba română nu se va mai studia ca înainte, iar asta îi va lua din prestigiu și atractivitate. Vom ajunge într-o situație proastă peste ani”, spune Gherman, care e atât analist politic, cât și jurnalist la Cernăuți, unde conduce Centrul Media BucPress. Asta se întâmplă și pentru că generația tânără are preocupări mai reale, legate mai mult de supraviețuire și mai puțin de identitate. „Foarte mulți tineri caută acum să supraviețuiască, se orientează asupra altor valori, se mută în Belgia, Franța ori Germania. Se renunță în mare parte la preocupări de identitate, de limbă, națiune, biserică, pentru că oamenii își caută cum să lucreze, cum să facă bani, cum să-și facă o casă”, încheie Gherman.

O invazie a Ucrainei de către ruși va însemna un război în toată regula care nu va ocoli România... Oare?

Articolul de mai jos a provocat multe discuții și între colegii redacției noastre, dar mai important este ce nu a îndrăznit să scrie autorul... 

A omis să scrie despre problema în sine, care a creat  acțiunea de separare a rușilor care trăiesc în Dombass adică în Ucraina. Ei sunt o masa numeroasă de peste 10 milioane de locuitori ”vorbitori de limba rusă”  așa cum le place să spună naționaliști din Ucraina... 

După ce la maidan a reușit această masă de naționaliști au impus parlamentului și noilor conducători al țării să formuleze o lege, care interzică naționalităților conlocuitoare să vorbească, să învețe etc, adică să folosească limba maternă, astfel și românilor din Ucraina este interzis să folosească limba maternă... Dar asta nu-l deranjează pe autorul articolului...

Autorul preia isteria presei din Vest ideea că Rusia ar invada țara vecină și astfel și țara noastră ar intra în vizorul rușilor ca una care are un popor neprietenos...

Da, există unii care au o opresiune față de ruși, dar majoritatea populației nu prea este ”deranjat” de o ”prietenie” cu poporul rus...

Revenind la articol putem citi multe lucruri dar și inepții.

Armata și forțele de securitate ucrainene încă din 2014 doresc să pună stăpânire pe teritoriul numit Dombass.

Oare de ce este așa de important? 

Aici locuitorii sunt ruși, dar aici este prezent industria grea, care lipsește țării. Aici există zăcăminte bogate de fier, lignit și cel mai mare zăcământ de gaze de sist! Puțină lume știe că pe acest zăcământ a pus mâna americanii - cu ajutorul tînărului Biden, fiul președintelui american .

Locuitorii din Dombass au declarat că nu doresc ca meleagurile lor să mai fie parte al Ucrainei! Lugansk și Donețk sunt două mari orașe și regiunile din jurul lor au format o așanumite republici independte. 

Dacă e să luăm în considerare faptul că în  2014 guvernul ucrainean a pornit un război impotriva propriului popor vina nu e al celor din Dombass! Ei au apărat casele lor și viața lor! 

Locuitorii din regiunea Dombass puteau ocupa mult mai mare din Ucraina, având în vedere că forțele de ordine nu au demonstrat că nu vor fii represalii iar din armata au dezertat și militarii care făceau parte din națiunile conlocuitoare, români, polonezii, maghiari, etc. Ei  nu luptau pentru refacerea țării ci pentru exterminarea locuitorilor Dombassului. 

Intervenția armatei ucrainene n-a reușit. Ajutoarele militare din Vest erau puține și proasta organizare a derutat pe mulți. După un timp în armata ucraineană au apărut mercenari care a făcut să crească  deruta militarilor provenind din regiunile locuite de naționalități...

Autorul articolului omite că atunci armata avea un efectiv egal cu miliția formată de către locuitorii Dombasului, iar dotările militare la fel erau egale. Este adevărat că în milițiile erau mulți voluntari, dar numărul excat abia acum devine cunoscut, când guvernul ucrainean reorganizează grupările din jurul Dombassului pregătând lupta finală de reocuparea Dombassului, cu cca 125.000 de soldați ți mercenari. 

Regiunile Dombassului sunt invecinate cu Rusia! In conformitate cu ințelegerile internaționale mișcări de trupe mai mari decît 10.000 militari trebuie să se anunțe țările vecine. 

Ucraina având acel efectiv și făcând exerciții militare masive în acele zone, Rusia a luat măsuri de mărire al efectivului propriu, dar numai după 2014 . Acum are Rusia un număr egal cu cel ucrainean, dar mai bine dotat.  

Este evident că odată cu mărirea efectivului și înarmarea lentă al armatei ucrainene pune sub semnul întrebării  ce fel de stategie se urmărește? 

Autorul aticolului aduce argumente cum că Rusia ar pregăti războiul, dar uită că orice lucru are cauze precum și nu efectul rezolvă problemele!

Dam Rusia are o armată numeroasă bine dotată și bine pregătită. Față de cel ucrainean care arată ca o adunătură  de mercenari. Luptele nu pot fi ajutați de pe mare. Asta este un handicap major și nici aviația nu este numeroasă iar trupele nu sunt aeropurtate. 

Rachetele terestre sunt vechi și nici cele cumpărate recent de la turci nu sunt echipate ptr a duce lupta în condițiile războiului electronic. Rușii pot crea un vid radioelectronic în care nici o aparatură electronică nu ar funcționa iar asta creează probleme pentru trupe și pentru cei care ar vrea să-i conducă.

Dacă ne uităm la numărul de locuitori se poate constata că rușii sunt de trei mai numeroși...deci Ucraina nu ar putea să câștige...

Dar de ce vrea conducerea Ucrainei să pornească un război pe care sigur ar pierde, cel puțin asta a spus și comandantul statului major urcainean și rapid a fost schimbat. 

Se vede  de la o poștă că, cei care doresc să pornească un război, nu sunt rușii!

Viețile celor din Dombass le este drag fiind că acolo au o majoritate rusească,  care deja a obținut dublă cetățenie. Armata rusă nu atacă ucraineni ci apără proprii cetățeni. Și aici ajungem la rezolvarea problemei pe cale pașnică...  

Miezul problemei se poate rezolva, dacă se face un referendum și sunt întrebați locuitorii despre vonița lor! Deci este o cale pașnică de rezolvare, care ar face bine și celor de la conducerea Ucrainei! Voința propriului popor sau al unei părți din populației  poate fi acceptat în conformitate cu principiile wilsoniene!!!

Despre acest lucru însă nici autorul și nici conducerea Ucrainei nu vor să știe și se merge pe îndrumările nesăbuite ale lui șoroș, omul care este lipsit de respect al popoarelor...

Incă ceva, rugăm autorul articolului să lase pe români să sărbătorească de Crăciun în sinul familiei pentru că nu Rusia este problemă ci tocmai conducerea europeană ptr că ei vor să ia de la gura românului bunătățile Crăciunului nașterea Domnului Iisus vor să desființeze agriculturile naționale, ei creează creșterea energiilor ei vor să achităm taxe pentru poluare, etc. etc. Sara Verde  

https://republica.ro/o-invazie-a-ucrainei-de-catre-rsi-va-insemna-un-razboi-in-toata-regula-care-nu-va-ocoli-romania

Octavian Herța

În anii ’50, în Statele Unite izbucnea marea isterie nucleară. Milioane de americani erau convinși, pe fondul începerii Războiului Rece în 1947 între SUA și URSS, de iminența unui război atomic. Nu se trăsese un foc de armă, însă americanii erau convinși că sfârșitul lumii era doar o chestiune de ani, luni sau chiar zile.

Mulți și-au construit buncăre, ca să fie siguri că vor supraviețui unui eventual atac al comuniștilor. Alții, au făcut mulți bani din exploatarea isteriei. În deșertul Nevada, timp de zece ani s-au făcut teste nucleare, ceea ce a atras milioane de turiști. De altfel, a fost și perioada de boom a Las Vegas-ului, care începea să-și câștige renumele de capitală a distracției.

Ce nu știe multă lume este că în anii ’50, cei mai mulți turiști mergeau în Las Vegas special pentru a admira ciupercile uriașe ridicate de bombele atomice detonate de armată în deșert. Au fost peste 1.000 de asemenea teste într-un singur deceniu.

Încheiat oficial în 1991, odată cu căderea zidului Berlinului, Războiul Rece nu se soldase cu niciun atac atomic, însă asta nu înseamnă că americanii au renunțat vreodată total la obsesia lor. Chiar și astăzi, există o adevărată industrie a buncărelor antiatomice pe comandă. Amenințării rusești i s-au adăugat cea iraniană și nord – coreeană. Mii de americani plătesc sume imense pentru buncăre, pentru a fi siguri că vor supraviețui unui război atomic cu unul dintre dușmanii SUA.

În 2014, după o pauză de 13 ani, Războiul Rece dintre americani și ruși a reînceput oficial. Invazia rusească a Georgiei și anexarea Crimeei au fost doar principalele motive care l-au reactivat. De atunci, amenințarea unui război în adevăratul sens al cuvântului planează din ce în ce mai explicit deasupra întregii lumi.

Faptul că Federația Rusă deține cel mai mare arsenal de arme de distrugere în masă (inclusiv atomice) din lume a reactivat teama americanilor de un război nuclear. Și, da, oamenii s-au reapucat de planuri de apărare, investind, așa cum au făcut-o în ultimii 70 de ani, în buncăre antiatomice. Probabil că în Statele Unite sunt zeci de mii de astfel de adăposturi.

Acum, probabil că mulți dintre noi ne-am obișnuit să tot râdem de americani. Îi considerăm cam limitați, lipsiți de cultură, preocupați de consumerism și ignoranți. Inclusiv obsesia asta a lor pentru atacul atomic ce nu va veni niciodată, pentru apocalipse imaginare (subiect a zeci de filme cu succes uriaș la public), este pusă des pe seama prostiei extreme a multor cetățeni americani. Ni se pare ridicol, probabil, văzându-i cum își cheltuiesc banii de zeci de ani pentru adăposturi pe care nu le vor folosi niciodată. Și totuși...

De o bună bucată de vreme, Federația Rusă masează trupe consistente la granița cu Ucraina. Peste 100.000 de soldați și mii de echipamente militare. Statele Unite sunt în alertă și îl acuză pe Vladimir Putin că intenționează să invadeze Ucraina. Cu toate asigurările rusești că nu se dorește lucrul ăsta, este evident că toți soldații ăia nu s-au dus acolo să facă un foc de tabără, să invite fete la dans iar apoi să organizeze o acțiune de ecologizare, strângând peturile goale de la graniță.

Se discută din ce în ce mai intens despre un potențial război, despre dorința Rusiei de a invada Ucraina, despre felul în care NATO se va implica în conflict, despre sancțiuni economice impuse de UE împotriva agresorilor și despre ce va însemna conflictul armat pentru întreaga lume, în general, și pentru Europa, în special. Deci, e serioasă treaba.

De curând, Rusia a trimis Occidentului o listă cu solicitări care, în opinia multor analiști politici și militari, seamănă mai degrabă cu o declarație de război. De ce? Pentru că cele mai multe sunt inacceptabile. Dreptul de veto al Rusiei cu privire la o eventuală aderare a Ucrainei la UE și NATO nu pare deloc o solicitare rezonabilă (Putin știe foarte bine că nimeni nu va fi de acord cu așa ceva), ci mai degrabă o provocare în toată regula.

Mai sunt și altele: să nu desfășoare trupe și arme suplimentare în afara țărilor în care deja se aflau în mai 1997, înainte ca vreo țară din Europa de Est să adere la alianță, cu excepția unor cazuri excepționale, cu acordul Rusiei și al membrilor NATO; să nu se desfășoare activități militare NATO în Europa de Est, Ucraina, Caucaz și Asia Centrală; să nu se amplaseze rachete care pot lovi teritoriul Federației Ruse; să nu se facă exerciții militare ample. Greu de crezut că NATO și UE vor fi de acord cu așa ceva.

Mulți experți militari spun că de fapt asta era și ideea pentru care rușii au masat trupe la granița cu Ucraina: pentru a negocia cu Occidentul, folosind amenințarea cu invazia. De altfel, rușii s-au arătat ieri foarte dornici să înceapă negocierile, chiar începând de astăzi. Îmi este însă foarte greu să cred că își doresc cu adevărat asta.

Când impui condiții inacceptabile, nu se cheamă că îți dorești să negociezi, ci doar că mimezi asta, pentru a-ți justifica viitoarele acțiuni ostile. Parcă-l aud pe Putin peste vreo două săptămâni: „Mă, eu v-am rugat să ajungem la o înțelegere, voi Batman, bum”. Invadarea Ucrainei va fi pusă pe seama lipsei de flexibilitate a Occidentului în negocieri. Puțin probabil ca Rusia să-și dorească pacea. Știe și Putin că o negociere cu pistolul la tâmpla Occidentului nu va duce la nimic bun.

Între timp, conflictul dintre armata ucraineană și separatiștii ruși (care, evident, nu sunt susținuți de Federație, dooh!) continuă în Donbas. De 7 ani, imediat după anexarea Crimeei, la granița estică a Ucrainei mor oameni în fiecare zi. Indirect, Ucraina este în război cu Rusia, chiar dacă Vladimir Putin dezminte constant că țara sa ar avea vreo implicare în Donbas.

Ceea ce nu știm mulți dintre noi e că în armata ucraineană sunt înrolați militari români. Oamenii ăștia luptă alături de camarazii ucraineni împotriva forțelor finanțate de Federația Rusă. Așadar, indirect, și România este percepută drept adversar de către Vladimir Putin. Pentru că da, când armata ucraineană este compusă și din români (care sunt a treia minoritate în Ucraina), care își dau viața în Donbas, este ușor să-ți dai seama care îți sunt adversarii. Dacă ne imaginăm că Putin va trece ușor peste asta, suntem copii.

Federația Rusă are una dintre cele mai mari armate din lume. Serviciul militar este obligatoriu și durează 12 luni. Personalul activ cuprinde peste 700.000 de militari și încă peste 2 milioane în rezervă. În total, armata rusă se ridică la 2,8 milioane de oameni.

Rușii dețin cel mai mare stoc de arme de distrugere în masă din lume, inclusiv nucleare. Au cele mai numeroase trupe la sol (trupe motorizate de infanterie), zeci de mii de tancuri foarte rapide, manevrabile și rezistente la atacuri nucleare, trupe de artilerie și rachete, forțe terestre de apărare aeriană, forțe speciale și servicii care au fost create pentru a pune în practică operațiuni specializate sau pentru a opri eventualele agresiuni (atacuri chimice, biologice, nucleare etc).

Bugetul de apărare este unul dintre cele mai consistente din lume, depășind constant 4% din PIB și 100 de miliarde de dolari anual. Armata este sub comanda președintelui Federației Ruse, Valdimir Putin. Pentru a declanșa un război, omul ăsta nu trebuie decât să determina Consiliul Federației Ruse să emită un decret. În caz de agresiune externă, Putin decretează legea marțială, notificând Consiliul de Securitate și Duma de Stat, ambele aflate sub controlul său absolut. Deci, simplu.

Cam cu asta se confruntă lumea în momentul ăsta. Pe mine, ca român, mă interesează în mod special ce s-ar putea întâmpla în partea asta de lume. România este membru NATO și UE, găzduiește scutul antirachetă de la Deveselu (criticat intens de ruși în numeroase ocazii), baza militară americană de la Deveselu și, colac peste pupăză, are fii care luptă în armata ucraineană în Donbas împotriva trupelor separatiste rusești.

Nu cred că cineva are nevoie să i se deseneze în ce context delicat ne aflăm. O invazie a Ucrainei de către ruși va însemna un război în toată regula care nu va ocoli România. Și dacă n-am vrea noi să fim parte a conflictului și tot n-am putea. Suntem membri NATO și va trebui să participăm la o eventuală ripostă. Logistic, cu trupe, cu orice va fi nevoie. Suntem membri UE și va trebui să sprijinim sancțiunile economice împotriva Rusiei. Și așa mai departe. Când faci parte din structuri transfrontaliere de talia NATO și UE, nu mai decizi exclusiv pentru tine, ci accepți măsurile comune ale statelor membre.

Acum, întrebarea care se pune e: suntem pregătiți pentru așa ceva? Greu de răspuns. Sigur, depinde și de evoluția conflictului, de intensitatea lui, de gradul de implicare al României. Există posibilitatea ca Rusia să folosească impresionantul său arsenal nuclear? Teoretic, da, pentru că d-aia îl are, nu ca să facă colecție de focoase nucleare.

Din punctul ăsta, situația devine extrem de complicată. Își poate apăra statul român cetățenii de un posibil atac nuclear? Nu cred asta. Este clar că nu suntem pregătiți să facem față unei asemenea nenorociri. Fără să încerc să fiu alarmist, cred că ar trebui să medităm cu toții la scenariul ăsta care se poate transforma oricând în realitate.

Credeți că și-a imaginat cineva în anii ’30 ororile pe care urmau să le comită naziștii în toată Europa? Lagărele de concentrare? Armele de distrugere în masă? Milioanele de morți? Credeți că i-a trecut cuiva cu adevărat prin cap că americanii vor rade de pe fața pământului Nagasaki și Hiroshima? Toate lucrurile astea erau inimaginabile până când s-au întâmplat. Oamenii din timpurile alea erau exact cum suntem noi acum: relativ liniștiți, incapabili să poată concepe oroarea războiului total.

D-aia am început textul ăsta cu obsesia americanilor pentru adăposturi antiatomice. Așa „tâmpiți” cum ni se pare nouă că sunt, sunt mai pregătiți decât orice popor de pe fața pământului pentru o agresiune extremă. De ce? Pentru că ei au aruncat bombe atomice deasupra Japoniei.

Au comis inimaginabilul. Iar după ce ai demonstrat întregii lumi de ce ești capabil, nu ți se mai pare nimic imposibil. Te pregătești pentru orice. Din cauza asta sunt zeci de mii de adăposturi antiatomice pe tot cuprinsul Statelor Unite. Pentru că un atac nuclear este posibil. Pentru că au văzut cu ochii lor asta. Și atunci, normal că devii paranoic și sapi vizuini pe sub pământ.

Românii nu sunt obsedați de un atac atomic. Serios, chiar nu ni se pare o chestie de luat în seamă. Cum adică, război nuclear? Fugi dom’le de aici, că nu ne atacă nimeni pe noi! Avem de tăiat porcu’ de Crăciun, avem de făcut țuica, noi suntem cu prășitul, cu culesul viei, cu d-astea. De ce s-ar deranja cineva să consume niște focoase nucleare pe noi? Ca să ce, să razi de pe fața pământului Fălticeniul?

Hai să fim serioși. Faptul că Rusia are cel mai mare arsenal de arme de distrugere în masă fix lângă noi nu pare să ne deranjeze. Suntem convinși că rachetele și bombele alea devastatoare nu sunt pentru noi, ci pentru americani. Și, în plus, n-avem noi bani de dat pe adăposturi antiatomice. Avem credite la bănci, de plătit rata la bemveu, de plecat în vacanță în Halkidiki. Statul, nici atât. Ăștia de-abia sunt în stare să construiască niște kilometri de autostradă, de unde resurse pentru adăposturi antiatomice?

Poate acest material vi se pare alarmist, dar nu asta e intenția. Cred că l-am scris mai mult ca să ne gândim un pic și la alte lucruri decât pisicuțe, Moș Crăciun, cârnați și cozonaci cu nucă. Sunt lucruri serioase, care se întâmplă acum și care vor figura în cărțile de istorie. Pentru că da, trăim istoria și trebuie să o facem conștienți, să nu trecem prin viață ca gâsca prin apă.

Râdem, glumim, dar hai să mai și gândim, zic. Să nu trezim că ne ia viața prin surprindere, iar noi nu știam nimic, că nu suntem de aici și aveam de fiert țuica în momentul ăla. Da, nu putem face mare lucru, dar măcar putem să fim informați și să ne pregătim psihologic pentru ce ar putea să urmeze. Eventual, să găsim planuri de ieșire în caz de nenorocire. Pentru că, uneori, a deveni conștient de ceva poate face diferența între viață și moarte.

Poate că nu se va întâmpla nimic și totul se va rezolva amiabil. Poate că sunt doar jocuri geostrategice care se vor termina cu strângeri de mână, șampanie și trabuc. Poate că nu-i decât un foc de paie. Așa să fie, nu-mi doresc nimic mai mult decât asta. Însă, chiar și în cel mai fericit scenariu, gânditul n-a omorât niciodată pe nimeni. Mă rog, cel puțin așa sper...

 

HARTA MEȘTEȘUGARILOR DIN ROMÂNIA

hartamestesugarilor.ro

http://www.romaniapozitiva.ro/romania-pozitiva/s-a-lansat-harta-mestesugarilor-din-romania/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A%20RomaniaPozitiva%20(Romania%20Pozitiva)&fbclid=IwAR33F27sjKOhFSuHH0ko1DBK8LASTr-o-D2tP1JbXELYXhpXQqGfOtBjJH4

* toți cei care cunosc meșteri pot ajuta în dezvoltarea acestei baze de date

HARTA MEȘTEȘUGARILOR (hartamestesugarilor.ro) – website-ul care cartografiază meșteșugarii din România – se lansat astăzi, 11 aprilie 2018, și are drept obiectiv salvarea unui tip de patrimoniu imaterial – cel reprezentat de experiența meșteșugarilor din România.

„Dorim să promovăm meșteșugarii din România, pentru a putea ajunge mult mai ușor clienții la ei și să antrenăm suficiente comenzi încât să își poată angaja un ucenic, care să transmită meșteșugul mai departe. Acești meșteșugari trebuie să cunoască tehnicile de construcție tradiționale legate de meseria lor. Un efect colateral este încurajarea restaurării patrimoniului construit tradițional cu oameni care înţeleg materialele puse în operă”, spune Pierre Bortnowski, unul dintre coordonatorii acestui proiect, arhitect, cel care a coordonat proiectul PRISPA – în cadrul Solar Decathlon Europe 2012 şi s-a implicat în variate proiecte de restaurare-conservare a mediului construit din România.

Persoana care a inspirat proiectul HARTA MEȘTEȘUGARILOR este arhitectul Șerban Sturdza. Împreuna cu Fundația PRO PATRIMONIO, Editura SIMETRIA & Asociația ARHITERRA, între 2008-2010, s-au publicat o serie de agende ce conțineau datele a 50 meșteșugari pe care îi contactă în mod frecvent, pentru lucrări în domeniul restaurării.

„În ultimii ani, multe asociații implicate în salvarea patrimoniului construit și numeroși beneficiari care vroiau să își restaureze casa ne-au contactat pentru a le recomanda un meşteşugar. Față de artizani (încondeietori de ouă, olari, ţesători, ș.a.) care se adună la diverse sărbători și au deja înființate asociații individuale sau locale, meşteşugarii în domeniul construcţiilor, primii pe care am început să-i cartografiem pe această hartă, nu se pot promova la fel de ușor: munca lor nu este transportabilă și nu sunt prezenţi la târguri. Este important să îi ajutăm să se facă cunoscuţi și să se organizeze la nivel național, înainte ca toată această ştiinţă să se transforme în oale şi ulcele. Dispariţia acestor făuritori duce la o sărăcire care ne va afecta pe toţi, de aceea contribuţia la această hartă este o datorie care ar trebui să ne privească pe toţi”, spune Alexandra Mihailciuc, arhitect, autoarea a 2 cărţi despre meşteşuguri care conţin capitole dedicate inventarierii acestora. (În jurul focului. Arhitectură, tradiţie şi inovaţie în sisteme de încălzire şi gătit, Pro Patrimonio, 2017 şi Arta Feroneriei. Ghid practic de fierărie pentru copii și adulți, Pro Patrimonio, 2018)

Echipa își dorește să încurajeze proiectul de lege care-i vizează pe meșteșugari, pentru ca aceștia să își poată desfășura activitatea într-un mod simplu și oficial. De asemenea, urmaresc să fie un argument pentru crearea unor noi școli profesionale, pentru formarea ucenicilor care să învețe diferite meserii tradiționale, atât teoretic, cât și practic.

Odată cu lansarea site-ului HARTA MEŞTEŞUGARILOR, va exista și o pagină de Facebook (Harta Meșteșugarilor) și, în curând, un cont de Instagram și un canal Youtube.

„Baza de date de până acum cuprinde 200 meșteri, iar media de vârstă a acestora este de 65 ani. Dacă nu ne mişcăm repede în 10 ani, o să fie pierdut un bagaj imens de cunoștințe.

Cei 200 meșteri sunt împărţiţi în vreo 12-15 meserii repartizate pe 7 materiale (dulgher, tâmplar, șițar / șindrilar, ebenist, fierar, tablagiu, pietrar, zidar, sobar, țiglar, zugrav, stufar, ipsosar ș.a.). Sperăm să atingem 1000 meșteri până la vară cu ajutorul tuturor oamenilor care vor să se implice în proiectul nostru” – spune și Sînziana Bortnowski, de asemenea arhitect, parte din echipa de proiect.

În această vară, vom lansa și o campanie de cunoaștere a meșterilor din România, pentru a afla cât mai multe despre meseria și experiența lor și pentru a le prezenta proiectul. Lansarea acestei campanii are ca scop și popularizarea proiectului către publicul larg, deoarece e nevoie ca demersul să iasă din cercul restrâns al specialiştilor şi grupurilor de meşteşugari, ca să-şi atingă ţinta.

Există 3 feluri în care oricine poate ajuta la dezvoltarea acestei hărți. Pe site se găsesc chestionare pentru fiecare opțiune de mai jos:

dacă cunoști un meșter (sau mai mulți), poți să ne trimiți datele lui de contact pe site-ul nostru. După verificare, o să-l adăugam pe hartă

dacă vrei să ne ajuți în campania de cartare pe teren, te poți înscrie online și te vom contacta.

dacă folosești Harta Meşteşugarilor și găsești o greșeală în baza de date, poți să ne atragi atenția prin completarea chestionarului din site. Totodată suntem deschişi la diverse colaborări care pot creşte proiectul.

Harta meșteșugarilor este un proiect realizat în colaborare cu: Institutul Național al Patrimoniului, Fundația Pro Patrimonio, Asociația Artis Periţia, Asociația Maria, Asociația Arché, Asociația Reener Ländchen

Proiectul "Tinerii și mediul înconjurător”

Proiectul "Tinerii și mediul înconjurător” susținut și sponsorizat de Consiliul Local și Primăria Cluj Napoca a fost prezentat la ”XI. Simpozion de dezvoltare rurală” care a fost ținut la Fundația Heltai din Cluj Napoca. Interesul mare al tinerilor din anii trecuți a contribuit la continurea temelor ecologice dar și problemelor ce privesc încălzirea globală.

Anomaliile meteorologice din ultima perioada arată că până și o încălzire de un singur grad poate produce căderi masive de ape pluviale care pot duce la viituri rapide ce nu prea pot fi anticipate.

Evenimentele tragice din Europa de Vest în special Germania și Cehia au produs pierderea a zecilor de vieții omenești, pe lîngă pagubele materiale de milione de euro.

Colectivul de cercetare, membrii precum și voluntari tineri ale Asociației HANGYA au în vedere atât înștiințarea căt și îndrumarea gospodarilor din mediul rural.

In taberele deja tradiționale având teme ecumenice și ecologice au fost bine primit de generațiile tinere.

Se poate afirma că scopul propus a fost atins.

Conducerea asociației dorește să extinde pe intreg județ și de ce nu în toată Transilvania.

Mulțumim și pe această cale Consiliului Municipal precum și Primăriei Cluj Napoca pentru sprijinul financiar acordat.

HZ

Cum arată noul buletin electronic: Ce trebuie să știe cei care optează pentru noua carte electronică de identitate și cât costă

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-24954076-cum-arata-noul-buletin-electronic-trebuie-stie-cei-care-opteaza-pentru-noua-carte-electronica-identitate-cat-costa.htm
de Adrian Vasilache  2 august 2021, 

Cartea electronica de identitate, specimen
Foto: Ministerul Administratiei si Internelor

Cartea electronică de identitate va începe să fie emisă de luni, 2 august, în premieră la Cluj-Napoca, în cadrul unui proiect pilot, primele informații fiind oferite într-o conferință susținută de ministrul MAI, Lucian Bode, și primarul Emil Boc. Prima solicitare va fi preluată începând cu ora 13:00 și va putea fi obținută în minim 10 zile. Costul noului document este de 14 euro, în condițiile în care media UE este de 41 de euro, și se estimează că în acest an vor fi emise aproximativ 5.000 de cărți electronice de identitate.

- noul document va înlocui practic, în mod treptat, cartea de identitate aflată în circuit din 1997, pana in august 2031, conform termenlor stabilite de Regulamentul UE.

- CEI este recunoscuta în afara granițelor țării

- acest document facilitează accesul cetățeanului la servicii publice prin preluarea funcționalității cardului de sănătate și implementarea unor servicii electronice

- poate fi solicitat opțional de către părinți pentru copiii lor încă de la naștere, cu o valabilitate variabilă în funcție de vârsta titularului.

- cetățenii trebui să știe ca această carte de identitate conține elemente suplimentare de siguranță, care se datorează noilor tehnologii ceea ce-i conferă titularului o protecție suplimentară și previne situațiile de furt de identitate.

- practic azi începând cu ora 13:00, sistemul devine funcțional aici la Cluj Napoca fiind preluată oprimna cerere pentru eliberarea noului tip de carte de identitate. Pentru început acest lucru se va întâmpla la un singur ghișeu, obiectivul fiind extinderea fluxului de preluare la 4 ghișee.

Noua carte electronică de identitate va costa 14 euro, în condițiile în care media în UE este 41 de euro pentru acest document.

Apreciem ca în acest proiect pilot vor fi emise circa 5000 de cărți electronice de identitate până la finele acestui an și prioritate pentru acest proiect pilot o au cetățenii ale căror documente de identitate expiră.

- emiterea CEI este rezultatul unei colaborări interinstituționale. Direcția pentru Evidența Persoanelor, Compania Națională Imprimeria Națională care va fabrica cărțile electronice și Centrul Național Unic de Personalizare a pașapoartelor electronice, organizat în cadrul Direcției de Pașapoarte (aici se va personaliza documentul și va fi realizat centralizat prin coordonarea MAI

- în faza aceasta de proiect pilot urmează să fie reglate și armonizate toate aspectele ce țin de implementare, astfel încât în faza de generalizare la nivel național infrastructura să fie testată și să fie eliminate eventualele sincope de funcționare.

- procesul este unul complex, care se va extinde după finalizarea proiectului pilot, în mod etapizat prin intermediul serviciilor publice comunitare de Evidența Persoanelor pe măsura asigurării suportului tehnic necesar.

Conform reglementărilor UE transpuse în legislația UE, prima carte electronică de identitate trebuie să fie emisă cel mai târziu în data de 2 august 2021. Acest lucru este un angajament care se întâmplă și pe care îl onorăm.

Astăzi începând cu ora 13 se depune prima cerere. Apreciem că în acest proiect pilot vopm emite 5.000 de cărți electronice de identitate până la finalul anului 2021.

Aici vorbim de 2 etape: prima etapă estimăm că va dura 5-6 luni, în care va fi emisă prima carte electronică de identitate și vor fi introduse treptat în circulație cărți electronice de identitate pentru persoane cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani și pentru copii cu vârste între 0 și 14 ani.

- În această etapă va fi testat modul în care este utilizată cartea electronică de identitate și modul în care infrastructura răspunde cerințelor tehnice.

- A doua etapă estimăm că va dura aproximativ 4-5 luni de zile, etapă în care va crește capacitatea de preluare a cererilor și volumul de cărți electronice de identitate emise, pentru a ști exact cât trebuie să extindem producția.

pentru implementarea ambelor etape sunt disponibile 200.000 de cipuri.

producerea cărții electronice de identitate este un proces complex, care nu poate fi finalizat într-un termen mai mic de 10 zile. Așadar vorbim de minim 10 zile, termenul până la care poate fi înmânată cartea electronică de identitate, iar la acest termen se adaugă perioada de transport având în vedere că ele se vor produce centralizat la București.

- în etapa națională de emitere vom intra peste 18 luni. Va fi obligatoriu să avem această carte electronică de identitate începând din august 2031.

În acest moment 15 țări membre UE utilizează acest tip de document și România intră în rândul țărilor care emit astfel de documente, dar termenul Regulamentului UE este august 2031. Până atunci vor fi emise în paralel cărți de identitate (n.a simple), respectiv cărți electronice de identitate.

Pentru acest proiect pilot au prioritate cetățenii al căror document de identitate au expirat.

Ce se întâmplă cu cei care nu-și doresc cartea electronică de identitate? După data de 2 august 2031 nu se va putea circula în UE decât în baza unui pașaport electronic ori a unei cărți electronice de identitate

Prezent la evenimentul de presă, Cătălin Giulescu, directorul Directiei pentru Evidenta Persoanelor (DEPABD), a explicat ce se întâmplă cu cei care nu-și doresc cartea electronică de identitate și care ar fi beneficiile acesteia. Acesta a spus că românii vor putea opta pentru o carte simplă de identitate și după data de 2 august 2031, însă doar ca act de identitate la nivel național.

"Legislația în vigoare astăzi prevede posibilitatea cetățeanului să opteze pentru această carte electronică de identitate cu suport electronic de stocare ori pentru o carte simplă de identitate fără suport de stocare, pe același format, dar fără niciun fel de inserție.

Diferența este deosebită dintre ele. Prima, cartea de identitate fără suport electronic de stocare, îți permite doar să te identifici, deci este doar act de identitate.

Următoarea - cartea electronică de identitate - îți permite să te identifici, să călătorești în spațiul UE și în statele care permit călătorii în baza acestui act de identitate, îți permite să te autentific în acest moment în sistemul Casei naționale de asigurări de Sănătate și într-un viitor foarte apropiat în interfețele administrației publice locale sau centrale oriunde te-ai afla pe acest glob.

Cei care vor opta pentru cartea de identitate simplă vor putea să călătotească în baza pașaportului electronic.

Dreptul la liberă circulație poate fi exercitat în baza pașaportului sau în baza actualului document de călătorie până la expiurarea acestuia, dar nu mai târziu de 2 august 2031.

Începând din 2 august 2031 doar cu documentele electronice se poate circula, indiferent că vorbim de pașaport electronic sau de cartea electronică de identitate.", a declarat luni, Cătălin Giulescu, directorul Directiei pentru Evidenta Persoanelor (DEPABD).

Producătorii locali clujeni asociați sub marca ROA organizează primul lor brunch, dedicat familiei și copilăriei

https://cluj.info/producatorii-locali-clujeni-asociati-sub-marca-roa-organizeaza-primul-lor-brunch-dedicat-familiei-si-copilariei/

Sebastian Florian 24 iunie 2021

Sâmbătă 3 iulie 2021, producătorii clujenii din Asociația ROA organizează primul lor brunch, dedicat familiei și copilăriei.

Brunch-ul va avea loc în satul Cornești, comuna Gârbău, județul Cluj, chiar în curtea unui cunoscut producător local de brânzeturi, Atelierul de brânză NarCheese.

ROA (Roade Online Ardelenești) Cluj este o inițiativă lansată de un grup de producători din Cluj și împrejurimi prin intermediul căreia aceștia își propun crearea unei rețele de vânzare directă și consum echitabil pentru hrană produsă local.

Prin acest prim brunch, producătorii clujeni doresc să-și facă mai bine cunoscute produsele și să construiască o relație de amiciție cu comunitatea clujeană, cu oamenii care pun preț pe produsele locale.

Animatorii vor avea grijă de copiii care se vor juca pe tobogane, călăresc poneii sau vizitează Căsuța bunicii din Cornești. În paralel, părinții pot lua o gură de aer și relaxare, degustând împreună cu întreaga familie produse și preparate ROA.

“Ne dorim să recreem o zi din copilăria noastră a părinților, dar care să fie împărtășită și trăită de copiii noștri. Dorim să îi învățăm jocuri ca Rațele și vânătorii, Țară țară vrem ostași, Ursul doarme și altele, dar și să orneze turtă dulce sau să înalțe zmei.”, spun cei de la ROA Cluj în invitația lor.

Participanții vor putea afla povestea din spatele fiecărui producător prezent și vor putea să-și împărtășească așteptările legate de produsele locale. Vor putea, de asemenea, cumpăra bunătăți de la standurile producătorilor ROA.

Se vor servi aperitive reci și calde, mâncare la ceaun, deserturile copilăriei și băuturi răcoritoare.

Taxa de participare este de 100 lei pentru adulți, 20 lei pentru copiii de peste 4 ani, în timp ce copiii mai mici de 4 ani au acces gratuit.

Înscrierile se fac până în data de 1 iulie, prin completarea formularului: forms.gle/vU4uRAZDqXifgGKn9

La eveniment vor fi prezenți toți producătorii ROA Cluj, permanenți sau sezonieri. Mai multe detalii și actualizări: Amintiri din copilarie in ograda Narcheese | Facebook.

Sebastian Florian

A apărut nr. 3. Nadășul Etern

 

A apărut nr. 2 . al revistei Nadășul Etern

 

A apărut ”Nadășul Etern” numărul 1 pe 2021- seria nouă

 

Medic din Cluj, despre eficiența medicamentelor folosite pentru tratarea bolnavilor de COVID: „Niciunul nu are suficiente dovezi că poate reduce riscul de deces”

Ionuț Vieru 19 apr. 2021

Medic din Cluj, despre eficiența medicamentelor folosite pentru tratarea bolnavilor de COVID

Dr. Anca Buzoianu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie, medic primar în farmacologie clinică, a explicat cât de eficiente sunt medicamentele folosite în prezent pentru tratarea COVID-19. După părerea acesteia, singura soluție ce dă rezultate clare este vaccinarea.

Eficiența medicamentelor folosite împotriva COVI-19

În timpul pandemiei s-au folosit mai multe medicamente pentru lupta împotriva noului coronavirus. Unele dintre ele au avut succes, iar altele nu. Hidroxiclorochina, Ivermectina, Azitromicina, Remdesivir, sunt doar câteva medicamente folosite de către medici.

Dr. Anca Buzoianu susține că de la un an de la apariția bolii, „de la mari necunoscute iniţial s-a ajuns la o cunoaştere avansată a bolii şi a posibilelor mijloace care pot ajuta pacienţii”, încă nu există încă nici un medicament miracol ce ne poate scăpa de COVID-19, odată ce a fost instalată infecția.

„Singura speranţă în acest moment, cu rezultate clare în prevenirea infecţiei, în prevenirea dezvoltării formelor severe în cazul în care infecţia totuşi s-a produs, în prevenirea transmiterii infecţiei celorlalţi din jurul nostru, este vaccinarea”, arată dr. Anca Buzoianu.

Pe lângă faptul ca Dr. Anca Buzoianu este rectorul Universității de Medicină și Farmacie, aceasta este și șefa disciplinei de Farmacologie, Toxicogolie și Farmacologie Clinică a Facultății de Medică Cluj – Napoca. Medicamente cu rezultate promițătoare

Dr. Anca Buzoianu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie, a vorbit despre două medicamente ce par a fi promițătoare în lupta împotriva noului coronavirus. În momentul de față, cele două medicamente sunt în stadii avansate ale testării. Este vorba despre Favipiravir și Molnupiravir, iar rezultatele studiilor arată bine până acum.

„Molnupiravir este un medicament antiviral oral care are ca mecanism de acţiune inhibarea replicării virale a ARN-ului virusului SARS-CoV-2. În acest moment, Molnupiravir intră în studiile de fază 3 pentru pacienţii COVID-19 spitalizaţi sau trataţi ambulator, arătând în câteva studii clinice eficacitate antivirală în forme uşoare de boală. Astfel, rezultatele preliminare ale studiilor de fază 2 au arătat o eliminare mai bună a virusului şi o recuperare mai rapidă a pacienţilor cu COVID-19 trataţi cu Molnupiravir comparativ cu placebo”, ne explică Dr. Anca Buzoianu.

Pe de cealaltă parte, Favipiravir este un antiviral oral. El este aprobat pentru tratamentul gripei în Japonia. Acest medicament inhibă selectiv ARN polimeraza. Este o enzimă necesară pentru replicarea virală.

În Statele Unite Ale Americii, Favipiravirul este în studii de fază 3. Studiile evaluează utilizarea medicamentului la pacienții cu simptome moderate și ușoare pentru a preveni agravarea bolii, dar și spitalizarea pacienților ce au fost infectați cu noul coronavirus.

Nota redacției

Interesant este că doamna rector sefa departamentelor de toxicologie, nu știe că aceste tratamente au fost suspendate de OMS, fiind că s-a constatat că medicamentele mai sus amintite pot fi cauza deceselor. Recent a fost admisă ideea că nu ar fi recomandat să se folosească acele produse ca sunt imunorepresive... 

„Minunea economică japoneză”. Cum a reușit Japonia să-i depășească pe toți în 15 ani

https://zen.yandex.ru/media/ast_nonfiction/iaponskoe-ekonomicheskoe-chudo-kak-iaponii-za-15-let-udalos-obognat-vseh-5fe8cb569c06f6134f4f9dd7

10 ianuarie

Carte "Japonia. Istoria completă a țării ”va evidenția pe scurt, dar în detaliu, toate evenimentele semnificative, personajele și perioadele importante. Vă sugerăm să citiți un extras din carte care spune despre condițiile prealabile și motivele miracolului economic japonez din secolul al XX-lea:

„ Miracolul economic japonez se numește creșterea intensă a produsului național brut și a producției industriale în perioada 1958-1973.

De 15 ani, primul indicator a crescut de 6,5 ori, iar al doilea - de peste 10 ori. Rata anuală de creștere a economiei japoneze a fost de aproximativ 11%. Drept urmare, Japonia s-a clasat pe locul al doilea în lumea capitalistă în ceea ce privește producția industrială și produsul național brut.

Cum au reușit japonezii să obțină un astfel de succes?

„Miracolul japonez” avea trei condiții prealabile - investiții, tehnologii avansate și miza unei creșteri permanente a exporturilor. Aceste condiții prealabile au fost înmulțite (ca să spunem așa) prin astfel de trăsături ale națiunii japoneze ca o capacitate excepțională de interacțiune colectivă și o dorință de perfecționism, de a-și îmbunătăți abilitățile, de a atinge înălțimi în afacerea lor.

Perfecționismul a devenit fundamentul filozofiei kaizen (cuvântul „kaizen” este tradus ca „îmbunătățire”) - îmbunătățirea continuă a proceselor de producție, a managementului și, în general, a tuturor aspectelor vieții. Pentru respectul de sine, japonezul trebuie să știe că face totul nu doar corect, ci în cel mai bun mod posibil.

De asemenea, succesul economiei japoneze a fost promovat și continuă să fie promovat de o astfel de caracteristică a stilului de management japonez, precum practica ocupării pe tot parcursul vieții.

În afara Japoniei, este interpretat ca o „restricție a libertăților individuale” sau „suprimarea individualismului”, dar japonezii au propria lor opinie - „viața” muncii face ca o persoană să o trateze nu doar ca un mod de a câștiga existența , dar ca o parte importantă a vieții sale ...

Pentru un japonez, munca este la fel de importantă ca și familia. Colegii de muncă sunt membri ai unei familii muncitoare. Nu ar trebui să fie dezamăgiți, nu ar trebui să se simtă încântați în ceea ce privește munca care le-a fost atribuită, nu ar trebui să abuzeze de poziția lor oficială ... Și, în ciuda faptului că abuzurile se produc, totuși, în condițiile japoneze, practica angajării pe tot parcursul vieții funcționează bine și are rezultate remarcabile.

Angajații seniori nu îi privesc pe cei mai tineri ca fiind concurenți periculoși, ci ca frați mai mici care trebuie învățați ceea ce știți voi înșivă. Pentru o corporație japoneză, este de neconceput ca unii angajați să nu împărtășească competențe sau realizări cu alți angajați, de teama competiției din partea lor.

Rezultatul unei politici economice corecte, în care eforturile statului s-au combinat armonios cu aspirațiile cetățenilor, s-a dovedit a fi cu adevărat uimitor - la sfârșitul anilor șaizeci ai secolului al XX-lea, Japonia s-a clasat pe primul loc în lume în ceea ce privește de producție de filme și echipamente fotografice, fibre chimice și nave, precum și în producția de mașini și echipamente electrice, ocupând locul al doilea după Statele Unite.

Doar un sfert de secol a trecut din 1945, când jumătate din japonezi nu au putut să-și mănânce. Creșterea exporturilor de bunuri a permis Japoniei să facă investiții extinse în străinătate, ceea ce a contribuit la creșterea puterii economice a țării.

Perioada anilor cincizeci și șaptezeci a secolului al XX-lea a dovedit japonezilor că prosperitatea țării poate fi atinsă nu numai prin mijloace militare, ci și prin mijloace pașnice, iar a doua cale este mult mai profitabilă decât prima , deoarece nu presupune o „mahmureală grea”. Pentru binele țării și al oamenilor, vectorul kokusai trebuia să fie îndreptat spre interior, nu spre exterior ".

Armata rusă a închis mii de kilometri pătrați în apele Mării Negre

https://yandex.ru/turbo/news-r.ru/s/news/politics/498737/?utm_source=yxnews&utm_medium=desktop

Sophia ZHURGO 24 ianuarie 2021

news-r.ru

Marina rusă a înființat un puternic cordon în Marea Neagră, închizând zone uriașe pentru trecerea oricărei nave maritime. Suprapunerea este de câteva mii de kilometri pătrați. Acest lucru a fost raportat de canalul Operative Line Telegram. Autorii canalului au publicat o hartă care arată ce zone sunt închise pentru vehicule. 

După cum scrie publicația Avia.pro, acțiuni similare au avut loc în apropierea granițelor Federației Ruse în Marea Nordului în 2020. Dar apoi a fost legat de învățăturile care au loc acolo. În ceea ce privește situația actuală din Marea Neagră, nu există informații despre astfel de evenimente.

Experții asociază astfel de acțiuni ale marinei ruse cu intrarea în Marea Neagră a distrugătorului american de rachete „Donald Cook” , a cărui apariție a fost raportată cu o zi înainte.

Militarii din Forțele Armate Ruse au închis mii de kilometri pătrați în apele Mării Negre

https://shraibikus.com/1109809-568521109809.html?utm_source=yxnews&utm_medium=desktop

Serghei Zotov

Armata rusă a închis aproximativ 3 mii de kilometri pătrați în Marea Neagră pentru transport maritim și aviație. 

Resursa Avia.pro raportează că Ministerul Apărării din Rusia nu comentează cu privire la stabilirea unor zone speciale în zona de apă a Mării Negre. Se știe că oricăror nave sunt interzise să pătrundă în aceste zone și este interzisă și supravegherea aeronavelor. 

După cum a raportat canalul „Telegram” „Linia operațională”, mai devreme Ministerul Apărării al RF a luat măsuri similare pentru desfășurarea exercițiilor. Au avut loc în zone închise. Limitând transportul și zborurile, armata rusă se asigură, de asemenea, împotriva navelor civile sau a aeronavelor de a fi lovite atunci când trag. 

Până în prezent, nu există informații de la Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la motivele introducerii restricțiilor. 

Experții spun că introducerea unei zone închise se poate datora faptului că o navă de război americană a intrat în Marea Neagră. Prin limitarea transportului maritim de-a lungul coastei Crimeei, armata se poate proteja astfel de operațiunile de informații NATO.

MAEIE moldovenesc: toți păstrează tăcerea

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene a solicitat diplomaților străini să refuze să comenteze recenta decizie a Curții Constituționale privind statutul limbii ruse.

„MAEIE solicită misiunilor diplomatice acreditate în țară și reprezentanților acestora să manifeste respect față de legile, reglementările și instituțiile țării în care sunt acreditați”, se arată în apel. Curtea a luat o decizie mai devreme că singura limbă a autorităților statului este româna. Ambasada Federației Ruse a menționat: „Timp de decenii, împreună cu limba de stat a Republicii Moldova, limba rusă a fost un element integrant al comunicării eficiente și al coexistenței armonioase a tuturor grupurilor naționale din țară - moldoveni, ucraineni, ruși , Bulgari, găgăuzi, evrei, romi, polonezi. " Ambasadorul român Daniel Ioniță a salutat decizia Curții Constituționale. „Moldova este o țară democratică relativ tânără, care a adoptat în 1991 Declarația de independență față de Uniunea Sovietică. Elementul central al declarației este legat tocmai de limbă, cultură și tradiție. Datorită acestui fapt, separarea de fostul imperiu a devenit posibilă ”, a spus diplomatul.

Mocănița de la Crișcior pornește la drum de sărbători

http://www.radiotimisoara.ro/2020/12/20/mocanita-de-la-criscior-porneste-la-drum-de-sarbatori/

20 dec. 2020

Mocăniţa de la Crişcior, din județul Hunedoara, își va relua cursele în perioada sărbătorilor de iarnă.

Trenul tras de locomotiva cu aburi va circula pe ruta Crişcior-Brad şi retur începând de sâmbătă, 26 decembrie şi până după anul nou, pe 3 ianuarie.

Reprezentanții Asociației pentru Păstrarea Liniilor Înguste din România transmit că plecările din din Crişcior, vor avea loc la orele 11:00, 13:00 şi 15:00, şi din Brad, de la Gara CFR, la orele 12:00, 14:00, iar cursa de la 16:00 nu are retur. Cursele se vor realiza cu mocăniţa cu abur cu un număr minim de 30 de persoane care au o rezervare făcută cu o zi înainte de cursele stabilite prin program.

Dacă numărul de rezervări este mai mic de 30 de persoane este posibil ca, cursa programată să se facă cu o locomotivă diesel. Prețul unui bilet pentru plimbarea dus-întors este de 20 de lei pentru adulți, respectiv 10 lei pentru copii.

Cei care doresc să facă o plimbare cu mocănița de la Crișcior sunt rugați să facă rezervări la numărul de telefon 0730.759.993.

Calea ferată pe care circulă mocăniţa a fost construită în anul 1907, pentru transportul de cărbune către Uzina Electrică din Gura Barza.

Viktor Orbán: Noul prim-ministru al României poate conta pe sprijinul guvernului ungar

https://hirado.hu/2020/12/24/viktor-orban-noul-prim-ministru-al-romaniei-poate-conta-pesprijinul-guvernului-ungar/

2020. 12. 24.  MTI

Budapesta, joi, 24 decembrie 2020 (MTI) - Prim-ministrul ungar Viktor Orbán l-a felicitat într-o scrisoare pe Florin Cîţu cu ocazia alegerii sale în funcţia de prim-ministru al României - a informat joi dimineaţa Bertalan Havasi, şeful biroului de presă al prim-ministrului, agenţia ungară de presă MTI.

“Sunt convins că o colaborare între România şi Ungaria bazată pe respectul reciproc va putea contribui semnificativ, în anii viitori, la dezvoltarea ţărilor noastre, la creşterea forţei economice a Uniunii Europene şi la bunăstarea cetăţenilor” – a scris Viktor Orbán.

El şi-a exprimat bucuria pentru faptul că reprezentanţii minorităţii maghiare din România au primit un rol important în noul guvern de coaliţie.

“Doresc să reuşiţi cu forţele unite realizarea tuturor elementelor ale programului de guvernare. În ceea ce mă priveşte, vreau să vă asigur că puteţi conta pe sprijinul guvernului meu în dezvoltarea relaţiilor, în cooperarea internaţională şi în realizarea obiectivelor comune ale ţărilor noastre” – a formulat în scrisoarea sa de felicitare Viktor Orbán.

Regionalizarea României

https://xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/transilvania/regionalizarea-romaniei/?unapproved=1683&moderation-hash=656e2e1f19de6c416611079e0271bd43#comment-1683

Care este, de fapt, scopul regionalizării ? După părerea mea, este reducerea diferențelor, disparităților între regiuni (dar și în interiorul regiunilor) și stimularea dezvoltării economice durabile.

A propos, România este țara europeană cu cea mai mare diferență între regiuni, PIB-ul pe locuitor în București fiind de patru ori mai mare decât în regiunea Moldovei(așa numita regiune de Nord-Est). Chiar și față de Banat sau Transilvania, Bucureștiul are un PIB aproape dublu.

În 1998 s-a făcut un simulacru de regionalizare, de ochii lumii. S-au creat Regiunile de dezvoltare

din România. Acestea nu au statut administrativ, nu au personalitate juridică și sunt lipsite de putere legislativă sau de vreun corp executiv. O bătaie de joc, tipică administrației centraliste dâmbovițene, bine susținută de slugile politice din toate județele patriei.

Cauzele și efectele cele mai importante ale unei regionalizări bine făcute, ar fi: respectarea principiului

subsidiarității, reducerea decalajelor de dezvoltare inter- și intra-regionale și eficientizarea guvernării prin reducerea rolului statului la un actor care supraveghează buna funcționare a lucrurilor.

Un simplu actor, da! Vă dați seama acum, de ce nu vor politicienii actuali să facă regionalizarea reală. Ar pierde controlul regiunilor, ceea ce este de neconceput pentru ei.

Dacă regionalizarea nu se va face de sus în jos, de către politicienii statului-națiune, înseamnă că regionalismul își va face loc de jos în sus, în mod natural și inevitabil. Probabilitatea apariției tendințelor secesioniste este mai ridicată, dacă politicienii statului centralist nu iau măsurile necesare.

Aceste tendințe ar putea fi și mai evidente, în cazul unei comunități conștiente de dezechilibrele cu care se confruntă regiunea lor. Unele comunități își vor da seama că statul-națiune are mai mare nevoie de regiunea lor, decât comunitatea locală sau regională de statul-națiune centralizat.

România are trei niveluri de administrație moștenite din perioada comunistă:

nivelul central, nivelul județean compus din 41 de județe și municipiul București, nivelul orășenesc și comunal. Dacă se dorește reorganizarea administrativ-teritorială, este necesară modificarea Constituției, deoarece art. 3 alin. 3 oficializează doar cele trei niveluri.

Singura propunere care merită luată în calcul, este cea a Ligii Transilvania-Banat, care are ca obiectiv organizarea României în șapte regiuni autonome: Banat, Bucovina, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania, avându-se la bază modelul spaniol al comunităților autonome. Variantele lansate de partidele actuale sunt penibile, făcute parcă în răspăr.

Apare necesitatea acordării unui statut special Ținutului Secuiesc, care se deosebește din punct de vedere cultural, lingvistic și etnic de restul țării. Am putea oferi astfel de statut și lipovenilor din Delta Dunării, sau fostului Ținut Săsesc. La fel, putem discuta de Crișana, de Maramureș, de Oaș, de Țara Călatei, de Țara Muscelului, de Oltenia de sub Munte, de Țara Vrancei, etc., etc..

În cadrul celor 7 regiuni autonome istorice, se poate jongla mult mai ușor cu acordarea unui statut special, decât în România centralizată de azi. Nu e treaba unui oltean, ce va face un transilvănean în regiunea lui, nici treaba unui bucovinean, ce va face un dobrogean în regiunea lui.

Mergând pe urma modelului spaniol(unul extrem de performant)regiunile trebuie să respecte principiul separației puterilor, așadar au nevoie de un Parlament ales prin vot direct, care să reprezinte puterea legislativă, de un guvernator ales(nu numit de puterea centrală)care să reprezinte puterea executivă, și de o Curte de Apel, care să reprezinte puterea judecătorească.

La fel cum prevede și Constituția Spaniei, vor exista două seturi de puteri: cele care vor fi reținute la centru și cele care vor fi transferate către regiuni. Legile regionale trebuie să respecte liniile impuse de legile naționale, iar cu timpul competențele regionale trebuie să crească, în toate domeniile importante. Până la urmă, este vorba de bani, de prosperitate. It is all about money…

Dacă discutăm de impozite, de veniturile generate de cetățeni, mai degrabă am putea lua modelul german, ca exemplu. Cotele principalelor taxe, impozitul pe venit și taxa pe valoare adăugată vor fi stabilite de centru, în timp ce restul taxelor și impozitelor vor fi stabilite de către regiuni.

Distribuirea urmează să se facă conform unui model mai echitabil: regiunile bogate vor transfera din venituri regiunilor sărace, dar într-o măsură în care cei care muncesc mai mult, să fie răsplătiți, nu taxați mai mult și inegal. Statul centralist face exact invers, împarte sărăcie tuturor regiunilor, nelăsând regiunile mai bogate și mai dinamice să se dezvolte, recte, să poată avea resurse de oferit regiunilor mai sărace(solidaritate, nu asistență, este o mare diferență între aceste două concepte).

Finalmente, despre responsabilitățile administrative. Acestea joacă un rol foarte important, trebuie să fie clar definite, iar reprezentanții centrului trebuie să devină reprezentanții puterilor regionale. Rolul societății civile este imens, iar puterea comunităților locale și regionale este mult mai mare decât suntem noi conștienți acum.

Principiul subsidiarității începe să capete putere și regionalizarea începe să prindă viață, fără să ne dăm seama, chiar dacă, oficial, ea nu există.

Nota red.

Din păcate ”regionalizarea” s-a făcut încă din 1997, dar fără să se facă ”ascultarea locuitorilor” cei care locuiesc în cele 7 ”regiuni” NUTS-2. Dar așa zisă ”regionalizare” s-a făcut și pe niște principii care erau artificiale, adică s-a ținut cont doar ca numărul locuitorilor să fie în jur de 2,7 milioane. Din păcate însă și la categoria de ”macroregiuni” (NUTS-1) sunt foarte multe lipsuri. Cea mai importantă este că nici la NUTS2 și nici la NUTS1 nu sunt definivate cine coordonează sau conduce aceste categorii de Unități Teritoriale Statistice! ”Supercentralizarea” greșeală de bază a celor de la Guvern arată că nu au ințeles ideea de bază al Normelor de Unității Teritoriale Statistice, acela de dezvoltarea teritorială. Această se poate face numai ținind cont de datele statistice. Tocmai ce nu prea se dorește să se știe... Cum datele statistice sunt adnate doar la nivel de județi (NUTS-3) și la Guvern! Nu prea este corect ca nici la ”microregiuni” (NUTS-4) și nici la nivelele superioare județului nu avem date statistice concrete și doar se ”deduc” datele statistice. Ne având organe de coordonare sau conducere (alese și nu numite) nu pot participa direct la finanțări europene. Cel puțin la categoriile NUTS2 și la NUTS1. Guvernul ar avea obligația să ne informeze corect despre toate posibilitățile. Faptul că nu se dorește participarea dicetă a regiunil sau macroregiunii la finanțări de dezvoltare arată că nu numai că nu înțeleg dar nici nu doresc să renunțe la concentrarea finanțelor. Dar ei nu știu că dacă locuitorii își adun forțele se poate schimba configurația la orice nivel de NUTS mai puțin al județului care este considerat ”categoria de bază” la care se fac referirile. Deci dacă se adună semnături a minim 51 % al locuitorilor se pot alege noi configurații ale regiunilor sau macroregiunilor statistice cu condiția minimă ca numărul locuitorilor regiunii nou format să fie minim 800.000! Normele NUTS admit formarea așa zise ”unități teritoriale statistice provizorie” care se vor numi ROZ pentru macroregiune(NUTS1) și ROZZ pentru regiune(NUTS2) Astfel se pot forma noi unități teritoriale statistice care țin cont de condițiile, oportunități, posibilități ECONOMICE” Deci nu este vorba de o ”separație” a unei părți ale statului, ci de creerea a unor condiții pentru dezvoltarea zonală, regională sau macroregională a unei părți a Țării și de ce nu, al Transilvaniei! Fiind vrba de Unități teritoriale Statistice nu este nevoie de noi legi ci de numai aplicarea Normelor Europene NUTS, care au fost semnate de Guvernul României încă din 1997!!! Transilvania re cca 9 milioane locuitori deci s-ar putea forma 2 Macroregiuni statistice și 3-5 Regiuni statistice, care pot contribui la dezvoltarea economică fără a mai lua bani de la Guvern, adică cu ajutorul proiectelor de dezvoltare regionale(macroregionale) ar putea completa, majora bugetului. Pe mine mă miră că până acum de ce nu au folosit factorii economici( și chiar baronii locali) această formă de dezvoltare economică... Dezvoltarea economică a regiunilor sub această formă pe lângă bunăstarea locuitorilor ar aduce și un venit mai mare la buget... Folosirea fondurilor europeni pentru dezvoltarea macroregiunilor și a regiunilor prin elaborarea proiectelor poate aduce un surplus de bunăstare a populației și tinerii noștrii n-ar mai trebui să plece din Țară! Autonomie economică astfel realizată ar contribui și la mărirea bugetului și asta ar fi de dorit și de cei care sunt la conducere.