UDMR şi ambiţia de a legifera corupţia

http://www.revista22.ro/udmr-si-ambitia-de-a-legifera-coruptia-13475.html
de Laura Stefan

Rapoartele de ţară au criticat constant parlamentul pentru că se opune luptei împotriva corupţiei prin adoptarea de legi proaste şi prin protejarea parlamentarilor de anchete.

Abia ce-au apărut primele decizii de condamnare în marile dosare, că un nou nor negru se abate asupra anticorupţiei româneşti – doi parlamentari UDMR vor ca demnitarii să nu mai răspundă pentru fapte de corupţie şi să scoată din legea penală conflictul de interese. Prima modificare aparţine deputatului Márton Árpád-Francisc, un duşman mai vechi al politicilor anticorupţie din România, celebru pentru opoziţia sa constantă la Legea ANI. Acum, domnul deputat face un pas mai departe şi devine binefăcătorul tuturor demnitarilor corupţi din România, pe care vrea să îi scape printr-o scamatorie juridică. Dezincriminarea conflictului de interese este iniţiativa deputatului Máté András Levente. La dânsul explicaţia e şi mai simplă: după ce ANI a descoperit că îşi angajase soţia la propriul cabinet parlamentar, adică acţionând în conflict de interese, domnul deputat vrea să scape de pedeapsă, folosindu-se de funcţia sa din parlament pentru a modifica legea.

Înainte de a explica mai pe larg ce înseamnă aceste două modificări aberante, reamintim că rapoartele de ţară au criticat constant parlamentul pentru că se opune luptei împotriva corupţiei prin adoptarea de legi proaste şi prin protejarea parlamentarilor de anchete. Poate că nici Márton Árpád-Francisc şi nici Máté András Levente nu au citit rapoartele, aşa că folosesc această ocazie ca să le spun că despre dânşii este vorba în spatele acestor critici. Din cauza lor (şi a altor colegi cu iniţiative similare), Româ­nia este în continuare monitorizată de Comisia Europeană, din cauza lor în Europa nimeni nu crede că reforma este ireversibilă şi că epoca în care oamenii puternici nu răspundeau pentru faptele lor s-a terminat pentru totdeauna, din cauza lor ne temem pentru soarta instituţiilor anticorupţie, după ridicarea monitorizării. Din cauza dumneavoastră, domnilor, evităm să punem în discuţie modificarea unor legi care ar putea fi îmbunatăţite, de frică să nu le faceţi şi mai proaste în parlament! Vă întrebaţi de ce există atâtea ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere la toate guvernele pe chestiuni importante? Pentru că în parlament vă promovaţi propriile interese şi pentru că nu vă pasă de ceea ce e important pentru România. Şi pentru că guvernele mai pică atunci când fac greşeli – dumneavoastră, parlamentarii, nu plecaţi niciodată. Când sunteţi prinşi, în loc să vă daţi demisia, schimbaţi legea care vă pedepseşte! Pentru dumneavoastră e mai simplu aşa. Pentru noi, ceilalţi, e îngrozitor, pentru că fiecare astfel de acţiune ne convinge o dată în plus că nu trăim într-un stat de drept.

Márton Árpád propune nici mai mult nici mai puţin decât ca demnitarii să nu mai fie acoperiţi de Codul Penal, adică să nu mai răspundă pentru luare de mită, trafic de influenţă, delapidare, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi, în general, pentru nicio faptă penală care intră în categoria infracţiunilor de serviciu. La categoria demnitari, legea română include: parlamentari, miniştri, consilieri de stat, Avocatul Poporului, membrii Curţii de Conturi, primari, consilieri judeţeni şi locali. Pe scurt, toţi oamenii care ocupă funcţii importante în România. Justificarea pentru această modificare este puerilă şi ipocrită – domnul Márton Árpád crede că nu se poate ca legea penală să pună în aceeaşi oală demnitarul cu funcţionarul public obişnuit, deşi exact aceasta este metoda de reglementare folosită de zeci de ani şi care nu a generat până în prezent probleme de interpretare în practică. Ca în celebra fabulă cu câinele şi căţelul, domnul deputat ne explică superior că nu e firesc să avem acelaşi nivel de răspundere pentru aleşii neamului şi pentru plebe. Că demnitarilor „nu le permite statutul constituţional“ să fie trataţi cu aceeaşi unitate de măsură... Fals! Dacă ar fi existat vreo problemă de constituţionalitate, Curtea Constituţională ar fi sancţionat-o în unul dintre zecile de dosare ajunse în faţa sa, inclusiv pe această chestiune.

Máté András Levente merge pe urmele colegului său, doar că modificarea pe care o propune este mai puţin ambiţioasă, limitându-se la a distruge doar reglementarea conflictului de interese. Şi dânsul crede că pentru infracţiunea de conflict de interese ar trebui să răspundă exclusiv funcţionarii publici, nu şi demnitarii sau magistraţii. În acest mod simplu, contractele pe care primarii le încheie cu firmele fraţilor sau soţiilor vor deveni legale. Îngrijorat că modificarea aceasta ar putea să nu fie suficientă, domnul deputat umblă şi la definiţia conflictului de interese. Ca din întâmplare, adaugă cuvântul „nejustificat“ şi, astfel, noul text nu mai sancţionează obţinerea de beneficii pentru soţie ca urmare a deciziei soţului, ci doar obţinerea de beneficii nejustificate. În practică, asta înseamnă de fapt dezincriminarea faptei, pentru că întotdeauna beneficiile vor avea în spate un contract, adică vor putea fi justificate, nu vor cădea din cer. Problema este că acest contract este semnat între persoane mult prea apropiate: ăsta era motivul pentru care se sancţiona conflictul de interese.

Şi pentru ca povestea să se încheie frumos, se elimină şi interdicţia de a semna contracte cu companiile la care oficialul public a lucrat în ultimii 5 ani sau de la care a primit foloase de orice natură