220 de ore ca să plătim 280 de taxe parafiscale

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/220-de-ore-ca-sa-platim-280-de-taxe-parafiscale-218220/
27 Februarie 2012

Pe parcursul unui an, un român petrece 220 de ore în fața ghișeelor pentru a-și plăti taxele parafiscale.

Românii plătesc mai mult de 300 de taxe, din care aproximativ 20 sunt fiscale - impozite generale pe profit, salarii sau alte tipuri de venituri, contribuţii de asigurări sociale sau TVA - iar restul sunt parafiscale, adică aplicate punctual pentru autorizarea diverselor activităţi antreprenoriale. O analiză Golden Mind&Spirit arată că un plătitor petrece 220 de ore pe an pentru a achita cele 280 de taxele parafiscale. Acest număr de ore pierdute de întreprinzătorii români pentru plata taxelor plasează ţara noastră pe primul loc în Uniunea Europeană şi printre fruntaşele lumii în topurile mondiale ale parafiscalităţii, conform clasamentelor întocmite de instituţiile financiare internaţionale. Iar autorităţile care le percep sunt deosebit de ingenioase în a inventa noi impuneri de plată oamenilor de afaceri, dar nu numai lor, ci şi tuturor cetăţenilor.

Câte taxe, atâtea drumuri

De ce românii consumă atât de mult timp pentru plata acestor taxe? În primul rând, procedurile de achitare se complică inutil, pentru că fiecare taxă în parte îşi are contul său, pe care mulţi funcţionari nici măcar nu-l cunosc. În al doilea rând, fiecare taxă trebuie plătită în alt loc (fizic), respectiv la sediile sau ghişeele autorităţilor perceptoare, ceea ce face ca întreprinzătorul să fie nevoit să parcurgă tot atâtea drumuri (prin oraş, judeţ sau chiar către Capitală) pentru a se achita de aceste obligaţii. Un exemplu în acest sens este programul “Rabla pentru tractoare” a rămas pe hârtie pentru că eventualii solicitanţi, din orice colţ al ţării, ar trebui să se deplaseze până la Bucureşti pentru a se înscrie în program. Statul nu a dat posibilitatea înscrierii pe plan local, judeţean sau cel puţin regional, astfel că fermierii au rămas cu vechile utilaje în ogradă.

Soluţia: un centru unic de plată şi achitări online

Soluţia propusă de analistul economic Emil Culda este pe cât de simplă, pe atât de eficace: constituirea unui centru unic de plată al tuturor taxelor, într-un cont unic, de unde autoritatea statului să facă mai departe distribuirea sumei, în funcţie de destinaţia ei specifică. “Soluția presupune simplificarea formalităților și unificarea diverselor obligații pe care o persoană trebuie să le rezolve - să poată să facă asta într-un singur loc, la un singur ghișeu. Statul poate face, fără discuție, multe în sensul acesta, dar nu are preocuparea asta, pentru că în viziunea instituțiilor statului și a politicului în general, cetățeanul e considerat un fel de supus care trebuie să-și facă treaba. Nu statul e supus cetățeanului, ci cetățeanul e supus statului”, susține analistul. Acest centru unic trebuie să ofere apoi posibilitatea de a achita absolut orice fel de taxă prin plata online, în contul unic pus la dispoziţie de autoritatea respectivă, mai spune Culda: “Trebuie să folosim facilitățile din sistemele informatice, să unificăm locurile de colectare, sistemele integrate de informare. Trebuie să i se permită fiecărui persoane să-și achite plățile cu o singură ocazie, e nevoie de soluții la îndemână. Avem modele destule de la statele occidentale, care au găsit deja niște căi prin care să nu stea la cozi nesfârșite”. 

Românul e supusul statului și nu invers

Emil Culda susține că de vină pentru orele nesfârșite pierdute în fața ghișeelor sunt și cetățenii, care acceptă umili această situație. “Asta e încă o mostră de acțiune a unor instituții absolut iresponsabile față de cetățenii pe care trebuie să-i servească. Pentru că cetățeanul român acceptă chestia asta, el se duce supus la coadă să-și plătească dările, de la ora 5 dimineața - asta nu cred că se mai întâmplă nicăieri în lume. Oamenii sunt foarte supuși față de stat, care trebuie de fapt să fie sluga lor. Instituțiile nu se gândesc niciodată la cetățean și la persoană, care ar trebui să aibă maximum de confort”, explică analistul economic. 

Prea multe taxe duc la corupție

În opinia președintelui Asociației Patronilor și Mesieriașilor (APM) Cluj, Augustin Feneșan, soluția scurtării orelor petrecute în fața ghișeelor e scurtarea listei de taxe parafiscale pe care cetățenii trebuie să le plătească. “În unele cazuri, sunt mai mari cheltuielile de gestionare a lor decât câștigul prin taxa propriu zisă. Noi avem chiar în perioada următoare o campanie prin care încercăm să mai optimizăm din ele, pentru că ideea că fiscalitatea în România este foarte scăztă e falsă. Numai cei care ascultă muzică au patru taxe de plătit în plus pentru fiecare an - la creatorii de fonograme, la muzicologi și așa mai departe. Nu știu de ce trebuie să susținem noi, prin taxe, o asociație profesională. Și taxa TV o plătim de trei ori – prin telefon, la curent și, separat, firmele de cablu. Este un exces de zel în materie de taxe”, explică Feneșan. Mai mult, cozile lungi duc la coruție, susține președintele APM: “Taxele multe generează corupție. Unde se crează o coadă deja intervin relațiile și pilele, ca să nu mai stea la coadă, ca să se scurteze așteptarea – asta nu face decât să faciliteze corupția și o grămadă de alte inconveniente”. 

Ce sunt taxele parafiscale

Pentru a avea dreptul de a funcţiona într-o anumită piaţă, întreprinzătorii trebuie să plătească atât licenţierea (autorizarea iniţială), cât şi menţinerea în activitate, adică o taxă periodică, de regulă anuală. De la covrigărie (care trebuie licenţiată ca activitate de alimentaţie publică), până la rafinărie (antrepozit fiscal ce trebuie autorizat şi monitorizat pe tot parcursul procesului tehnologic), toate categoriile de activităţi sunt supuse avizărilor. Taxele pentru obţinerea acestor avize sunt taxele parafiscale. Calculele arată că fiecare activitate antreprenorială în parte este supusă unui număr de la 20-25 la 85-100 de avizări per firmă, în funcţie de complexitatea acesteia, întreprinzătorii fiind obligaţi să plătească, în consecinţă, cel puţin tot atâtea taxe parafiscale de autorizare. Practic, fiecare ”mişcare” din firmă este supusă autorizării (implicit, şi taxării parafiscale), şi aici pot intra achiziţiile de utilaje, echipamente, instalaţii sau de servicii profesionale, acceptarea intrării pe anumite pieţe reglementate, înregistrarea ca operator în domeniul vizat ori chiar retragerea, radierea, din registre.

Birocraţia excesivă şi necunoaşterea legii de către funcţionari sunt principalele cauze pentru care România se clasează pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de ore pierdute de întreprinzătorii români pentru plata taxelor. În urmă cu trei ani, un numar de 102 taxe si tarife parafiscale au fost anulate, comasate sau reduse, guvernanţii confruntându-se de-a lungul anilor cu nemulţumiri şi cereri de reducere a parafiscalităţii venite din partea patronatelor si sindicatelor. De altfel şi strategia europeană este de reducere semnificativă a acestor taxe şi impozite al căror cost de colectare este foarte mare.

Statul nu pierde niciodată

Sute de mii de români sunt executaţi silit pentru neplata taxelor, impozitelor sau amenzilor. Datornicii rămân fără case, maşini şi salarii. Procedura este simplă - direcţiile Generale de Impozite şi Taxe Locale trimit somaţii persoanelor care nu îşi achită obligaţiile. Indiferent dacă somaţia ajunge sau nu la destinatar, executarea silită începe după 15 zile, în cazul în care debitele nu sunt achitate. Iniţial sunt blocate conturile restanţierilor şi este instituită poprirea pe salariu, care nu poate fi mai mare de 30% din venituri. Urmează sechestrarea bunurilor. Dacă datoriile nu sunt plătite, casa sau maşina debitorului sunt scoase la licitaţie. Din suma obţinută sunt achitate taxele, impozitele sau amenzile restante, cu penalităţile de rigoare, se reţin şi cheltuielile presupuse de procedura de executare silită, iar cu restul rămâne proprietarul. Cifre neoficiale arată că la nivel naţional sunt peste 1,5 milioane de datornici, o treime fiind deja în procedura de executare silită. Adina Fartușnic