Posted by neparlamentari on April 26, 2011 · Leave a Comment
Registrul Partidelor Parlamentare - Tribunalul Bucureşti
Deși scena politică autohtonă este percepută în mentalul colectiv drept cele câteva partide pe care le vedem vehiculate zi de zi în mass media centrală, un studiu realizat în ultimele trei luni asupra formațiunilor politice din afara Parlamentului a scos la iveală câteva cifre-numere inte. Astfel, s-a ajuns la un număr de 29 de grupuri politice, unele mai cunoscute iar altele despre care doar foarte puțini au auzit.
În cele ce urmează vom radiografia acest segment ce coincide cu 83% din spectrul politic din România.
Vom începe cu un partid istoric care în urmă cu 11 ani reprezenta unul dintre stâlpii cei mai solizi ai arcului guvernamental CDR. Este vorba de Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. După ce au ieșit din Parlament în anul 2000 țărăniștii au încercat să renască formațiunea și să o propulseze din nou în lumina reflectoarelor, însă numeroșii lideri ce s-au prezentat în fața grupului nu au reușit să atingă acest țel. Astfel, în anul 2011, vorbim de un PNȚCD scindat, împărțit în trei facțiuni, în care fiecare își revendică statutul de “adevărații” purtători ai stindardului țărănist. Liderii lor, Radu Sârbu, Aurelian Pavelescu și Eugen Moiescu, au în plan o unificare a celor trei aripi, dar dialogurile se poartă între niște parametri neclari și concretizările lipsesc cu desăvârșire. În ecuație a apărut și Victor Ciorbea care joacă din ianuarie rolul de mediator, dar, după cum am menționat mai sus, fără rezulate notabile.
Un alt partid ce făcea istorie acum 11 ani, când propunea în turul doi al alegerilor prezidențiale pe liderul său, Corneliu Vadim Tudor, este Partidul România Mare. Actualmente, formațiunea încearcă să revină în prim plan, însă singura dată când a beneficiat de spații ample din presa centrală a fost când au fost evacuați din clădirea ce obișnuia să fie sediul central PRM. Totuși, merită remarcat că, din mai 2009, în rândurile formațiunii a revenit Codrin Ștefănescu și imaginea partidului a căpătat mai multă consistență.Trendul ascendent a fost doar de temporar şi în urma unui diferend cu liderul grupului, Ştefănescu a părăsit partidul pentru a doua oară.
O altă parte importantă a segmentului neparlamentar este reprezentată de ecologiști. În România avem de a face la această oră cu 4 partide cu filiații verzi. Partidul Verde, Partidul Ecologist Român, Partidul Uniunea Ecologistă Română și Partidul Inițiativa Națională sunt cei patru jucători de la această masă. Primii sunt singurii membri ai Partidului Verde European și mizează foarte mult pe această carte. Mai mult, imaginea lor a avut mult de câștigat acum mai puțin de două luni când în fruntea formațiunii a fost instalat actorul Mugur Mihăescu. Acest lucru nu a rămas nesesizat de presa autohtonă și verzii au în ultimul timp o reprezentare mediatică peste media neparlamentarilor. PER a mizat și el pe o lovitură de imagine atunci când l-a înregimentat pe Viorel Pană, fost vicepreședinte al Senatului în urmă cu aproape un deceniu, din partea Partidului Democrat. PUER a fost înființat în 2008 și nu a participat încă la alegeri, însă nici nu reprezintă o voce importantă pe acest palier. PIN a devenit și el un partid ecologist în urma absorbției Partidului Alternativa Ecologistă. Totuși, el a rămas cunoscut în memoria populației ca formațiunea Laviniei Șandru și partid al lui Cozmin Gușă.
Urmașii legionarilor se află și ei pe lista neparlamentarilor prin Partidul Pentru Patrie. Aceștia au devenit o voce constantă pe filiera naționalistă, după cum a spus și secretarul general al formațiunii, Florin Dobrescu: “Avem pretenţia să spunem că suntem singurul partid autentic naţionalist”. În ciuda unor implicări tot mai asidue în problemele sociale și a unui birou de presă competitiv, ei nu reușesc totuși să spargă gheața și să acceadă în peisajul jurnalistic.
Constantin Rotaru, preşedinte PAS
Partidul Alianța Socialistă și Partidul Comuniștilor Nepeceriști sunt cele două grupuri de sorginte comunistă active în spațiul politic românesc. Amândouă sunt ghidate de liderii lor și promovează principiile sistemului socialist privind cu ușoară nostalgie în trecutul pre-decembrist. Prima dintre ele este, condusă de Constantin Rotaru, s-a luptat în urmă cu câteva luni în justiție să capete denumirea de PCR, dar nu a reușit. Cea de-a doua, al cărei președinte Gheorghe Ungureanu numără anii de la “începutul Erei Democrate, 7 Noiembrie 1917″ are sediul central în Curtea de Argeș și asta face ca informațiile despre PCN să penetreze mai greu mediul jurnalistic.
Adrian-Ștefan Iurașcu este președintele Forței Civice. Acest grup politic a apărut în prin preluarea cadrului Partidului Creștin al lui Viorel Lis și s-a făcut remarcat mai ales prin poziția fermă pe care a afișat-o, alături de Partidul Verde, față de proiectul Codului Electoral așa cum a fost el prezentat de Autoritatea Electorală Permanentă. Marea nemulțumire în acest caz o reprezinta garanțiile financiare stipulate pentru toate tipurile de alegeri și despre care Forța Civică și a verzii spun: “Eventualitatea concretizării acestui proiect de lege este sinonimă cu desfiinţarea partidelor neparlamentare.”.
George Becali este și el prezent în rândurile neparlamentarilor alături de grupul său, Partidul Noua Generație – Creștin-Democrat. Chiar dacă ultimele alegeri locale și parlametare i-au prins pe un trend ascendent, nu au reușit să acceadă în Parlament. Anul acesta formațiunea s-a reunit o singură dată la “palatul” liderului pentru a pune la punct strategia cu care vor aborda anul electoral 2012. cu această idee a fost și lansată ipoteza unei alianțe politice, despre care Becali a zis că va fi una de drepta.
Partidul Popular și al Protecției Sociale, fost al pensionarilor, militează încă pentru drepturile aceste categorii sociale. Totuși, secretarul general al PPPS a declarat într-un articol recent, că aspirația lui este să aibă un reprezentant în Parlament, dar, în același timp, regretă că nu a semnat adeziunea pentru un alt grup care să îl propulseze mai sus în ierarhia politică.
Liderul PCM, Szasz Jeno, alături de preşedintele Traian Băsescu
Tot în acest an am mai consemnat câteva menționări ale Partidului Civic Maghiar. El vine ca o alternativă pentru UDMR în rândul electoratului maghiar. Președintele Szasz Jeno are deseori ieșiri în presa locală în care atacă acțiunile omologilor din Parlament, ultima dintre ele fiind acum câteva zile când a făcut public că partidul său este deschis unei alianţe cu Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) şi cu Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), alianţă de dreapta ce ar urma să meargă la alegeri contra UDMR.
Partidul Social Democrat – Constantin Titel Petrescu este “singurul partid social-democrat autentic din România”, spune Constantin V. Ionescu, președintele formațiunii, după care ne avertizează “de acest partid se va mai auzi!”. De asemenea, grupul se revendică din PSDR, partidul înglobat la începutul deceniului trecut de PSD, membrii săi fiind acei oameni care au refuzat “înfrățirea” cu partidul lui Adrian Năstase la acea vreme.
Chiar dacă nu au fost menționați aproape deloc în media ultimilor ani, am reușit să contactăm și reprezentanți ai altor partide. Unul dintre ele este Partidul României Europene. “Un partid se construiește în spirit, pe bază de idei, de program, cu oameni care sunt deja convinși de anumite orientări, care nu vin sa facă averi” așa vede lucrurile Geo Stroe, unul din liderii PRE, dar care nu a ezitat să declare că partidele parlamentare sunt o pierdere de vreme.
Aproape toți cei intervievați în cadrul acestor interviuri au afirmat deschis că anul 2012 este unul de răscruce pentru ei și că speră într-o clasare cât mai sus în opțiunile electoratului. Nici Uniunea Populară Social Creștină nu a făcut excepție iar președintele Stelian Sima ne-a spus: “Anul 2012, fiind an electoral îl vom aborda cu încredere și determinare, important este ca noi să mergem în alegeri cu cel puțin 40 de filiale județene formate din oameni care vor cu adevărat o schimbare și sunt formatori de opinie, și sper ca alegerile să fie pentru prima dată corecte, fără mașini de vot și fără pomeni electorale. Dacă poporul va mai accepta așa ceva, atunci numai avem nimic de făcut decât să părăsim această țară care așa își dorește să trăiască, fără demnitate.”.
Dacă am vorbit mai sus de aripile țărăniștilor, merită să menționăm și grupul format de primii oameni care au plecat din PNȚCD după 1990, Partidul Național Democrat Creștin. Cum este specific partidelor mai mici, și acest grup se confundă cu un lider, Oprea Niță, care este secondat în funcția de prim vicepreședinte de fiul său, Horia Niță.
Rămânem pe același filon și punem pe tapet Partidul Popular Agrar, apărut pe listele Tribunalului București în urmă cu șase ani. Interesele din mediul rural sunt prioritatea lui Milică Rădulescu care s-a recomandat astfel: “Eu am o practică în acest domeniu de 30-35 de ani care mă recomandă și știu exact ce trebuie făcut acum în România pentru a dispune de o agricultură performantă”.
Despre Partidul Popular nu se știe decât un lucru, numele său a fost și este atractiv astfel încât multe formațiuni și l-au dorit. Despre acest lucru ne-a spus și Mihai Mărgoi, vicepreședintele PP, când a adus aminte de episodul de anul trecut: “A vrut sa ne fure denumirea Vasile Blaga! Dacă intrați pe Google o să aflați!”. Tot Partidul Poporului a fost unul din cei care au stat împotriva concretizării Partidului Poporului a lui Dan Diaconescu întrucât prescurtarea “PP” este deja atribuită grupării lui Mărgoi.
Oricât de straniu ar părea în țara noastră există Partidul Republican. Acesta este condus de fostul candidat la prezidențiale Dinu Gheorghe încă de la înființarea sa din mai 2005. În ciuda titulaturii cu rezonanțe puternice, liderul a recunoscut: “Pe plaja politică autohtonă nu mai este loc de încă o grupare cu aspirații înalte”, adăugând că va face în scurt timp trecerea la un partid parlamentar important și că actuala entitate politică republicană se va dizolva.
Despre Partidul Lege și Dreptate știm doar că poartă acest nume după ce până în 2007 s-a numit Partidul Tineretului Democrat. Personajul central al acestei formațiuni este Raj Tunaru, dar la fel ca fostul candidat la Primăria Generală București, nici despre grupul politic nu se mai știe absolut nimic de ani de zile chiar dacă figurează încă în Registrul Partidelor Politice de la Tribunalul București.
Deși telefonic am discutat de mai multe ori cu liderul Partidului Tinerilor, Geo Călugăru, întâlnirea nu s-a concretizat, astfel încât dinspre această formațiune nu au parvenit informații de niciun fel, dar avem certitudinea că încă există. Este și cazul Partidului AXA Neamului – Totul pentru Țară, cunoscut în prealabil ca Mișcarea Conservatoare. În același con de umbră mediatică dublată de lipsa unei activități transparente în ultimii ani se pot menționa și Partidul Demnității Naționale (prezent de două ori în registru, odată cu Ion Rovența în frunte și a doua oară cu Eduard Manole, fostul candidat prezidențial), Uniunea Creștin Socială, Forța Dreptății, Partidul Socialist Român sau Partidul Renașterea României (despre care surse ne-au declarat că s-ar fi contopit cu Partidul României Europene).
