Cristina Pinzaru | marți, 3 decembrie 2013
Imaginile cu femeia de la Pungesti luata pe sus de Jandarmerie, in ciuda faptului ca spunea ca va merge singura, sunt intr-adevar socante. Ca si ideea de a ataca cu brutalitate si o forta disproportionata, in zorii zilei, o mana de tarani neajutorati.
Lasand impactul emotional de-o parte si privind din nou imaginile la rece pot intelege ca jandarmii au actionat la ordin. Si cum se spune in armata “ordinul se executa, nu se discuta”. Intorcandu-ne cu 24 de ani in timp, in Decembrie ‘89 au fost si militari care au refuzat sa execute ordinele impotriva propriilor frati. Astazi la Pungesti, jandarmii executa ordinele orbeste in folosul unei companii private, in ciuda juramantului de credinta pe care l-au depus. “Jur sa-mi apar tara” nu prea mai are valoare cand tara e calcata in picioare nu numai de excavatoare ci si cu ajutorul bocancilor grei din cazarmamentul din dotare.
Mai toata lumea a trecut macar odata printr-un aeroport sau o zona securizata unde esti supus unui control. Autoritatile au personal specializat in functie de sexe, pentru a nu fi acuzate de abuzuri sexuale.
Socant nu este ca la Pungesti jandarmii au avut grija sa respecte ordinele si regulamentul: ci ca femeile s-au ocupat de femei.
Ma intreb daca aceste jandarmerite zeloase au mame, surori sau fiice acasa. Daca le-ar fi tratat la fel la ordin. Sau cum s-ar fi simtit chiar ele daca ar fi fost in locul femeii pe care o tarau, fara urma de compasiune, intr-o situatie similara.
Jandarmeria unisex a devenit robotizata, iar scuzele ca membrii institutiei au si ei familii acasa si guri de hranit nu mai au nicio valoare cand umanitatea inceteaza sa mai fie un reper.
