Huffington Post | marți, 17 decembrie 2013
Marţea trecută, în timp ce protestatarii scandau în faţa birourilor guvernamentale în Bucureşti, România, legislativul român a respins legea 330/2013, care ar fi alterat actuala legislaţie a mineritului pentru a permite proiectului Roşia Montană Gold Corporation să avanseze.
Plănuita mină de aur în frumosul oraş de munte Roşia Montană a fost, timp de luni de zile, subiectul unor proteste puternice atât domestice, cât şi internaţionale, proteste în cadrul căror s-a atras atenţia asupra faptului că legea nu ar trebui scrisă de corporaţii şi au fost condamnate corupţia şi comploturile Guvernului român.
Legea generală a mineritului ce a fost respinsă a fost propusă după ce o alta, concepută special pentru RMGC, a dat greş. Într-o turnură a evenimentelor care este, fără îndoială, nesurprinzătoare pentru mulţi români, o mare parte din prevederile legii generale respinsei au fost mai mult sau mai puţin copiate din cea concepută pentru proiectul minier, în special în ceea ce priveşte împuternicirea statului să exproprieze pentru înaintarea proiectului.
Cu siguranţă, votul de marţi împotriva noii legi a minelor a fost o victorie pentru protestele ce au continuat neabătute timp de luni de zile. Dar puţini îşi manifestă bucuria în străzi.
Marţea trecută este cunoscută drept Marţea Neagră. În acea zi, s-a votat pe diferite subiecte, în vreme ce atenţia publicului era concentrată pe legea mineritului.
Probabil cele mai incredibile probleme pe tema cărora s-a votat au fost o serie de amendamente ale codului penal care ar imuniza clasa politică (de exemplu, Preşedintele şi Parlamentul, primarii şi chiar avocaţii!) în faţa acuzaţiilor de corupţie prin eliminarea statului de „funcţionari publici”. Mai mult, această imunitate ar putea fi extinsă în privinţa unor acţiuni trecute.
Sunteţi îngrijoraţi de acuzaţii de corupţie, abuz de putere, luare de mită(poate, să zicem, de la o mare corporaţie transnaţională din industria extractivă)? Se pare că ar trebui să vă uitaţi în altă parte.
Cu toate că nu există nicio legătură explicită între acest vot şi proiectul minier Roşia Montană sau proiectele pentru gazele de şist ale companiei Chevron, nu are nicio importanţă faptul că acum se derulează o investigaţie împotriva RMGC (o subsidiară din România a firmei Gabriel Resources din Canada) pentru acuzaţii de spălare de bani şi corupţie.
Deloc surprinzător, comentatorii din România, UE şi din afară sunt tulburaţi de aceste evenimente. Dar sunt chiar mai multe motive de îngrijorare în România. Statul îşi foloseşte forţele de ordine împotriva propriului popor care se îndoieşte, pe drept, de faptul că statul le vrea binele. Epicentrul acestor violenţe este un sătuc numit Pungeşti.
Mişcarea protestatară, care a ieşit în spaţiul public în această toamnă, în ciuda eforturilor Guvernului şi ale presei de a o deligitimiza, s-a concentrat iniţial în jurul proiectului Roşia Montană. Dar, aşa cum am văzut din primele săptămâni, aceste proteste aveau ca scop mai mult decât doar oprirea unui proiect minier profund problematic. Era clar că zecile de mii de manfiestanţi aflaţi pe străzi în fiecare duminică şi numeroşii lor susţinători se luptau pentru viitorul României.
Oamenii s-au luptat împotriva mineritului cu cianură şi distrugerea patrimoniului, dar şi împotriva gazelor de şist, exploatării şi neo-colonialismului, corupţiei Guvernului şi presei. Dacă ar fi să dăm un nume mişcării protestatare, probabil cel mai potrivit provine din popularul hashtag #uniţisalvăm, „United We Save”.
În această ţară, există o puternică senzaţie că schimbarea de paradigmă promisă de căderea dictatorului Ceauşescu în 1989 nu a avut loc niciodată. Este prezent un sentiment (printre capitalişti şi stângişti de asemenea) că vechile oligarhii şi-au lăsat amprenta pe viitorul României post-comuniste- în mijlocul mediului dubios creat de piaţa liberă şi corupţia agresivă.
Un eveniment din timpul haosului post-1989 are mare relevanţă- Mineriada. În mijlocul anului 1990, un val de proteste studenţeşti a avut loc în Bucureşti, pe măsură ce oamenii au văzut că schimbarea la care sperau în iarna lui 1989 nu avea loc. Guvernul a chemat un număr mare de mineri pe care i-a făcut să creadă că salvau o democraţie aflată sub asediu şi, astfel, au început violenţe crunte.
Istoria se repetă. În sătucul Pungeşti, comunitatea s-a unit împotriva eforturilor companiei Chevron de a sonda după gaze de şist pe pământurile pe care le-au cultivat vreme de generaţii. Au înfruntat forţe de ordine de toate culorile (de la poliţişti obişnuiţi la jandarmi, chiar la trupe de intervenţie) care au descins în satul lor, violând drepturi civile, lovind persoane şi intimidând întreaga comunitate.
Poză de Ioana Pasc
Am vorbit cu Oana Dorobanţu, o jurnalistă de la Vice Magazine România care a fost pe teren, filmând imagini în direct, în timp ce colegul ei, Mircea Topoleanu le difuza. Şi-a amintit cursul evenimentelor. La data de 1 decembrie, aproximativ 1000 de jandarmi patrulau prin satul Pungeşti. Sâmbăta trecută, un protest organizat a început la prânz, vis-a-vis de locaţia sondelor Chevron. Au participat în jur de 300-400 protestatari, majoritatea fiind săteni. Curând după aceea, o parte dintre aceştia au trecut strada, unde aşteptau circa 12 jandarmi şi paznicii angajaţi de Chevron, sute de alţi poliţişti aflându-se în josul drumului. O sută de săteni au început să dărâme gardul ce înconjura locaţia Chevron în timp ce scandau „Sunteţi ca noi, sunteţi români! Nu vă lovim, nu ne loviţi nici voi pe noi!”. După ce gardul a fost dărâmat pe jumătate, sătenii speriaţi au început să strige „Jandarmeria apără hoţia!”. Apoi, jandarmii au început să abuzeze protestatarii.
După aceea, poliţiştii au pornit să aresteze protestatari în stânga şi în dreapta, printre care activişti care tocmai ajunseseră (Colonelul Neagu din Bucureşti şi adjunctul jandarmeriei, Ovidiu Vasilică, se aflau acolo pentru a identifica activiştii importanţi). Manifestanţii au fost târâţii în stradă şi loviţi, poliţia concentrându-se pe activişti (dintre care niciunul nu a trecut strada).
Filmarea de deasupra, făcută de Topoleanu, surprinde scena în care un tânăr strigă în timp ce este tras cu violenţă de lângă tatăl său uimit, care, la rândul său, este târât în spatele unui dube (începutul în jurul minutului 4:20). Nu a fost indicat niciun motiv pentru aceste arestări arbitrare care par a contraveni Articolului V al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Copiii cântau un imn pe care l-au compus: „Plângi, mamă, plângi, tată, ţara a fost furată”.
Poliţia a separat pe toată lumea în grupuri şi le-a cerut actele, arestându-i pe mulţi şi nepăsându-le de legitimaţiile de presă. Odată ce au eliberat tabăra protestatarilor, poliţia a percheziţionat proprietatea privată pe care se afla şi s-a întors cu un singur cocktail Molotov. Nu a contat faptul că aceste proteste din toată România au fost paşnice, motto-ul „Fără violenţă” fiind strigat când jandarmii încep să împingă mulţimile.
Violenţa statală are nevoie de doar puţin mai mult decât o cărămidă prin geam pentru a fi provocată. Înarmaţi cu dovada violenţei, jandarmii au declarat stare de urgenţă şi au început să intre pe proprietăţiile private ale oamenilor în căutarea activiştilor.
Seara, au ajuns câţiva membri importanţi dintre aceştia, apoi au fost găsiţi în magazinul satului şi arestaţi rapid. Claudiu Crăciun, profesor de ştiinţe politice şi lider activist în mişcarea protestatară, a descris experienţa, explicând că a fost pus într-o dubă cu alţi activişti şi bătut de mascaţi. Crăciun a descris ceea ce a văzut pe data de 7 decembrie drept „un sat sub asediu”, declarând că„părea un câmp de luptă”. Acesta a caracterizat Pungeştiul de la sfârşitul săptămânii ca fiind „un loc unde drepturile constituţionale şi convenţiile europene şi internaţionale referitoare la drepturile omului au fost suspendate”.
Marţea trecută, deşi legea mineritului a fost respinsă şi Roşiei Montane i-a fost acordată o scurtă pauză, Parlamentul român şi camerele inferioare au ales să îşi ofere imunitate. Acest vot a avut loc la câteva zile după violenţele de la Pungeşti. A avut loc la aproximativ 6 săptămâni dupa ce Prim-ministrul României, Victor Ponta, s-a întâlnit cu reprezentanţii Chevron şi Exxon în SUA, după ce a s-a răzgândit în privinţa unei platforme electorale verde. A avut loc la câteva zile după ce a fost iniţiată o anchetă privitoare la RMGC şi corupţia politică.
Logica violenţei statale este un lucru fragil şi ar putea să unească oamenii acolo unde ar fi trebuit să înăbuşe dezacordurile.
Articol original în limba engleză de Adam Cernea Clark in Huffington Post
Traducere de UVT
