Gratian Mihailescu martie 31, 2014
Luni, 7 Aprilie, in Bucuresti la Palatul Parlamentului va avea loc Eurosfatul 2014, impartitit in doua sesiuni plenare si mai multe ateliere. Cele două sesiuni de ateliere vor avea invitați la fel de importanți și vor dezbate problemele cu care se confruntă România: agricultură,aderarea la Schengen, protejarea democrației și statului de drept, ieșirea din periferia economică a UE , mobilitatea forței de muncă la nivel european: drepturile şi protecția socială a lucrătorilor români.
Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare şi fonduri structurale unde alături de alți experți și politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare și descentralizare, despre importanța lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativă.
Regionalizare/Descentralizare
Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare și descentralizare și consider că un asemenea proces bine realizat poate duce la o reformă a administrației, la o eficientizare a funcționării acesteia, la o dezvoltare regională, la reducerea disparităților economice, la o implicare activă a cetățenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiarității (unul din principiile de bază ale UE) și nu în ultimul rând la o absorbție mai bună a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizată pentru a trece de la guvernare la guvernanța pe mai multe niveluri. Guvernanța reprezintă un altfel de guvernare, modernă, ce corespunde dinamicii si complexității lumii globalizate, care vizează (re)distribuirea puterii in spațiul public printr-o (re)negociere a autorității și o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanța pe mai multe niveluri se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si acțiunea comunicativă a acestora. Guvernanța implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunității locale sau regionale.
Din păcate procesul de regionalizare demarat de guvernanți în toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanța pe mai multe nivele. În ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituțională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale și regimul constituțional al proprietății. Pentru moment, marele proiect al regionalizării rămâne blocat.
Regionalizarea si descentralizarea, așa cum au fost creionate aratau ca o formă fără fond. Se vorbea despre descentralizare însă nu se spunea nimic despre descentralizare fiscală și redistribuție, se vorbea despre absorbție de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativă, se vorbea despre reducerea disparităților economice, dar nu se aduceau argumente și planificări de dezvoltare regională. În plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare județele sau regiunile financiar și politic. Gestiunea banilor urma să fie de 50 local și 50 central, fără nici o schimbare față de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie făcut nu vorbea deloc despre reforma unităților administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orașe): 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explică clar acest lucru aici:
Regionalizarea, așa cum a fost propusă nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCRlegea încălca principiul autonomiei locale, regimul consituțional al proprietății, exigențele de claritate (de exemplu Agentiile pentru Protecția Mediului apartinand Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecand in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) și principiul legalității. De asemenea nu au existat măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost și sisteme de indicatori de monitorizare.
Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?
Fondurile europene
2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, România clasându-se încă pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple și am vorbit despre ele. Mai multe analize puteți găsi aici. Printre cei mai importanți factori care au dus la dezastul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare și stabilirea unor obiective incoerente în documentele strategice, înainte de 2007, coroborată cu lipsa strategiilor de dezvoltare locală și regională, birocrația excesivă și lipsa de comunicare între ministere și organismele regionale, lipsa co-finanțării, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar și a autorităților de management, (slaba documentare a aplicațiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public și privat, eșecul de a menține specialiști în administrația publică. etc). Alți factori au fost legați de gestionarea incorectă a fondurilor de pre-aderare (peste 90% din fondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparență a banilor europeni, nepotismele și clientelismul din administrație (achiziții publice “aranjate”, proiecte “cu dedicație”), instabilitatea politică (în România s-au schimbat ministerele şi miniştrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale în perioada 2008-2012 au fost implicaţi patru miniştri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea și Leonard Orban), lipsa înțelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles și lista poate continua.
În prezent România a definitivat Acordul de Parteneriat în cadrul Comitetului Interinstituțional pentru 2014-2020 și așteaptă unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea probabil beneficiarii români vor putea accesa fondurile pentru această perioada, abia la începutul lui 2015. Asta în cazul în care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul României. Precizez acest lucru, deoarece cu puțin timp în urmă, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională a declarat: “Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei in realizarea Masterplanului”.
S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv și de urmat. Polonezii au urmărit consolidarea cooperării la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor şi ale actorilor publici şi privaţi; consolidarea capacităţilor guvernelor sub-naţionale; sprijinirea responsabilităţii, la toate nivelurile de guvernare şi de monitorizare a performanţelor politicilor regionale şi sectoriale.Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajaţi în sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public şi clarificarea distribuţiei competenţelor între regiuni, districte şi municipii au fost măsuri care s-au luat cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa cadrului de guvernare multi-nivel şi a politicii de dezvoltare regională. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe lângă aceste acțiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de către regiuni și specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operaţionale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune în parte), PO Polonia de Est şi o componentă regională a PO de resurse umane, aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocaţi pentru investiţii în voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificată de procesul descentralizat de dezvoltare regională.
Din păcate noi nu avem nimic în comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020, banii fiind gestionați tot la București, având un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care să fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea înțelegem cu ce se mănâncă PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili în materie de parteneriate și proiecte, iar guvernanța multi-nivel lispsește cu desăvârșire.
În prisma acestor probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Cărbunaru, își propune să răspundă la următoarele întrebări:
Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbție mai bună a fondurilor europene?
Ce trebuie făcut pentru o mai bună absorbție în viitoarea perioadă, la nivel instituțional, însă și din partea beneficiarilor?
Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai bună absorbție?
Care este viziunea candidaţilor români la PE asupra regionalizării?
În caz că sunteți interesați de această dezbatere, sau de celelalte dezbateri legate de democrație, agricultură, Schengen, mobilitatea forței de muncă, vă puteți înscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie, la Eurosfat, da?
EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene și este organizat deEuropuls şi Centrul Român de Politici Europene sub înaltul patronaj al Parlamentului European, Preşedinţiei elene a Consiliului UE şi a Camerei Deputaţilor și numeroși parteneri (Fundaţia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei şi Irlandei la Bucureşti, Fundaţia Konrad Adenauer-Programul Statul de Drept Europa de Sud Est,Institutul Aspen România, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Institutul Qvorum, RFI România, Money Channel, Adevărul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)
Scopul evenimentului este de a reuni societatea civilă, politicieni, mediul de afaceri și cetățeni, pentru a contura pozițiile dar şi așteptările pe care aceștia le au față de Uniunea Europeană. Evenimentul se va desfășura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, în București şi va fi intitulat „Europa, încotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din două reuniuni plenare și din şase ateliere.
Cele două reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu și Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari români (Cristian Preda, Ioan Mircea Pașcu, Corina Crețu), reprezentanți ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) și politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Preşedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Preşedinţia Comisiei Europene).
Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.
Pledoarie pentru regionalizarea României
Gratian Mihailescu noiembrie 20, 2012
Vineri 23 Noiembrie 2012, Academia de Advocacy din Timişoara, organizează audierea publică „Regionalizarea României-De Ce?”, printre numeroșii invitaţi fiind Ambasadorul Olandei în România Matthijs van Bonzel și Directorul general adjunct al Agenţiei de Dezvoltare Regională a Ţării Bascilor, Juan Castro Pinedo. La evenimentul organizat în Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş şi-au anunţat prezenţa aproape 100 de persoane, printre care mă aflu şi eu. După ce am parcurs motivaţia acestui eveniment, am decis să transmit o depoziţie scrisă pe care să o susţin în timpul audierii.
Descentralizarea prin ochii mei
Am trăit un an şi jumătate în Tübingen, Baden Württenberg şi aproape un an în Trento, Trentino Aldige. Acestea sunt unele dintre cele mai bogate zone din Europa, economic vorbind, deși acum 50 de ani erau total distruse de pe urma războiului. Am fost şi în Vojvodina, unde am urmărit activitatea Centrului de Studii Economice Strategice şi am observat că zona Vojvodina, după capitala Belgrad, reprezintă al doilea pol de dezvoltare al Serbiei. Ce au în comun cele 3 regiuni? Se bucură din plin de autonomie administrativă şi financiară, se guvernează singure, deţin controlul asupra a ceea ce se întâmplă în zona respectivă şi pot să elaboreze politici, în funcţie de nevoile lor de dezvoltare.
Am locuit peste patru ani în diferite ţări europene şi am întâlnit sute de europeni cu care am interacţionat şi am socializat. Mulţi dintre ei nu se mai identificau cu ţara, ci cu regiunea din care veneau: erau din Bavaria, din Catalunia, Alsacia sau Veneto. Şi eu la rândul meu m-am conformat: veneam din Banat şi Timişoara, oraşul în care a început revoluţia şi eram mândru de acest lucru. Oamenii nu ştiau prea multe despre oraş, aşa că le explicam despre revoluţie sau despre primul oraşiluminat electric stradal din Europa. Obiceiurile şi tradiţiile regionale erau mai importante decât stereotipurile naţionale prin care eram identificaţi, italieni, polonezi sau români. Am ajuns la concluzia că în Europa regiunile au o importanţă aparte.
Am căutat în Tratatul de la Lisabona cuvântul subsidiaritate. Principiul subsidiarităţii apare în tratat, în diferite contexte, de aproape 30 de ori. Chiar dacă a fost stabilit în 1992, prin Tratatul de la Maastricht, la nivel local, principiul subsidiarităţii a fost deja un element-cheie încă din 1985, atunci când Consiliului Europei a promulgat Carta Europeană a Autonomiei Locale. Principiul subsidiarităţii este unul dintre principiile centrale ale UE, care prevede că deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate la nivel local, administrativ şi politic şi cât mai aproape de cetăţeni: articolul 4, alineatul 3 din Cartă prevede că exercitarea responsabilității publice ar trebui să fie descentralizată. Deși a semnat şi Tratatul de la Lisabona şi Carta Europeană a Autonomiei Locale a Consiliului Europei ,,România este unul dintre statele cele mai centralizate din Europa. Din punctul meu de vedere, centralizarea generează ineficienţă, inechitate şi corupție. Într-un articol publicat de SAR spuneam că fondurile bugetare nu sunt cheltuite în locul în care sunt generate, de fapt sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către un aparat birocratic dens şi sunt repartizate în teritoriu pe linie politică și pe baza unor principii arbitrare. Centrul nu ştie sau nu-i pasă de prioritățile regionale, prin urmare, alocarea este ineficientă.
În 2008-2009 am făcut toate demersurile posibile pentru a deschide un birou de reprezentanţă regională în Bruxelles, care să reprezinte zona Banat în capitala Europei, dar care să aducă şi Europa mai aproape de bănăţeni. Intenţia finală era sa atrag în acest proiect partea sârbă şi partea ungurească pentru o reprezentare a zonei Dunăre, Criș, Mureș, Tisa (DKMT) la nivel european. Lipsa susţinerea politicienilor locali, coroborată cu faptul că Agenţia de Dezvoltare Vest nu are nici o putere de decizie, au făcut ca acest proiect să nu se realizeze. Este foarte important ca Agenţiile de Dezvoltare Regională să devină adevăraţi promotori ai procesului de dezvoltare în fiecare regiune. Pentru aceastea fiecare ADR trebuie să aibă un statut mai clar definit și care să îi acorde mai multe atribuții pentru a trasa politici şi elabora priorităţi şi strategii, care să fie puse în practică tot de acestea, fără a fi influenţate politic.
Personalul stufos şi neperformant al administraţiei publice e un alt motiv pentru care descentralizarea ar trebui să se realizeze. De-a lungul timpului, prin prisma jobului meu am avut contacte directe cu administraţia publică locală şi regională. Caraş-Severin, de exemplu, este unul dintre cele mai sărace judeţe din România, însă împreună cu agenţiile şi serviciile adiacente, numărul angajaţilor ajunge aproape 2.000 de persoane. Consiliul Județean Caraş-Severin este unul dintre cei mai mari angajatori din judeţ. Mulţi dintre angajaţi însă sunt specialişti ai jocului Solitaire, din lipsă de activitate. De aceea, odată cu realizarea procesului de descentralizare, trebuie evaluat şi testat personalul din administraţia locală şi regională şi probabil comasat într-o singură instituţie. Deşi unii politicieni susţin păstrarea judeţelor ca unităţi administrative coordonate de regiuni, pentru a nu pierde influenţa din zona respectivă, din punctul meu de vedere e nevoie de înfiinţarea unui singur aparat administrativ care să coordoneze activităţile într-o viitoare regiune. Altfel vom risca să ajungem ca Grecia!
Importanţa dezvoltării locale şi regionale pentru perioada 2014-2020
Comisia Europeană a adoptat un proiect de pachet legislativ, prin care va fi elaborată politica de coeziune pentru perioada 2014-2020. În cadrul acestui pachet, conceptul de dezvoltare locală şi regională are un loc aparte, pentru că acesta constituie una dintre priorităţile UE. Noile propuneri sunt concepute pentru a consolida dimensiunea strategică a politicii şi a asigura orientarea investiţiilor UE pe obiectivele pe termen lung ale Europei: creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, conform strategiei “Europa 2020″. În noul pachet legislativ se pune accentul pe consolidarea coeziunii teritoriale, pentru care Comisia Europeană va investi sume importante în urmatoarea perioadă financiară 2014-2020. Accentul va fi pus în viitor pe dezvoltarea urbană durabilă (cel putin 5% FEDR), pe crearea unor platforme de dezvoltare urbană şi pe acţiuni inovatoare în domeniul dezvoltarii urbane durabile. De asemenea se va pune accent pe dezvoltarea comunităţilor locale şi implicarea acestora în procesul de decizie de la bază spre centru.
Prin această schimbare legislativă, regiunile devin motoarele de dezvoltare economică ale Europei, iar faptul ca fiecare stat membru are împărţit teritoriul în regiuni NUTS II pentru o mai uşoară folosire a instrumentelor structurale ale UE, arată importanţa dezvoltării regionale şi locale, în contextul globalizării. Scriam într-un articol că politica de coeziune a UE este gestionată şi pusă în aplicare în primul rând de către administrația publică a statelor membre ale UE şi, prin urmare,contextul instituțional şi sistemul de administraţie publică al unei țări sunt principalii parametri pentru o realizare eficientă şi eficace a acestei politici.
Descentralizarea şi fondurile
Într-un sistem excesiv de centralizat, o reformă aplicată de la centru include un mare risc de a nu aduce modificările dorite, ci mai degrabă de a întări puterea centrală. În acest tip de sistem centralizat de administrare a afacerilor publice, fiecare decizie greșită are repercusiuni grave pentru întreaga țară. Un sistem descentralizat se apără de aceste pericole, fiind mult mai sigur, servind democraţia şi buna gestionare a resurselor. Administrația publică este o forță importantă care influențează direcția de dezvoltare; aceasta poate fi o forță creativă și constructivă sau una distructivă, prevenind dezvoltarea și obstrucționând orice transformare. Din păcate acest lucru s-a întâmplat în România. Sistemul şi birocraţia „au învins” fondurile europene şi performanţa economică.
În Polonia, procesul de descentralizare , realizat în două etape, 1992 şi 1999, a dus la o reformă a administraţiei publice, principalul beneficiar al fondurilor europene, ceea ce a permis ca ţara să absoarbă majoritatea fondurilor europene. În România, situaţia edezastruoasă în acest domeniu şi o parte de vină o au autorităţile publice reprezentate de administraţia centrală şi locală, prin autorităţile de management sau cele intermediare, care se ocupă cu gestionarea fondurilor.
Structura principală și regulile de funcționare ale administrației publice au fost create în 1968, când s-a realizat ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România, reformă ce a avut loc în conformitate cu principiile politice și circumstanțele din acea perioadă.Sistemul adminstrativ românesc a moştenit de la sistemul comunist un amestec foarte dăunător între politică şi funcţiile pur administrative, care a creat o diviziune neclară între responsabilitatea politică şi competenţele administrative şi acest lucru trebuie să se schimbe printr-o reformă a administraţiei care se poate realiza prin descentralizare. Suntem în 2012, iar nevoile s-au schimbat, state importante ale Europei preferă guvernarea multi-nivel: Germania, Spania, Italia, Polonia, Olanda.
Reorganizarea administrativă ar spori puterea Agenţiilor de Dezvoltare Regională, care în prezent au doar rol intermediar în managementul fondurilor. După modelul polonez, unele Programe Operaţionale ar putea fi gestionate la nivel regional, în funcţie de nevoile de dezvoltare ale fiecărei regiuni.
România are nevoie de descentralizare şi regionalizare pentru transparenţă, responsabilitate, eficienţă, guvernare multi-nivel şi competitivitate. România are nevoie ca principiul subsidiarităţii să funcţioneze şi are nevoie cu adevărat ca procesul decizional să se realizeze de jos în sus. România are nevoie de o schimbare administrativă, cu sau fără judeţe, descentralizarea trebuie realizată, pentru a face faţă cu succes viitoarelor politici de dezvoltare ale UE. “
Articol aparut pe site-ul Europuls
_________________________________
Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.