EXPUNERE.COM OCTOBER 25, 2015
Ionita Florea a participat la sapaturile arheologice de la Argedava si ne spune cum aratau in realitate scheletele de uriasi.
In anii 1940-1950, la Argedava, judetul Giurgiu, unde s-a stabilit ca a fost prima cetate de scaun a lui Burebista, inainte de a unifica toate triburile dacilor, arheologii au descoperit nu mai putin de 80 de schelete uriase, de umanoizi de 4-5 metri inaltime.
Ionita Florea, care intre 1939 si 1951 a participat la sapaturile arheologice de la Argedava declara pentru Giurgiuveanul ca a vazut cu ochii lui schelete de uriasi.
Barbatul a povestit ca a dezgropat cu mana lui un craniu neobisnuit de mare, mult mai mare decat cele de om, iar cand i-a anuntat pe arheologi, seful echipei, Dinu V. Rosetti, i-a trimis pe sateni acasa.
“Ramaneau si sapau doar ei, cu oamenii lor”, povestea barbatul.
Osemintele erau urcate intr-un camion si duse in alta parte, nimeni nu stie unde. Povestea s-a repetat si in anii urmatori, in care se spune ca au fost descoperite in total 80 de schelete.
In partea de sud a Munteniei, in Giurgiu si Teleorman, exista mai multe legende despre uriasi.
Legende despre uriasi intalnim si in Muntii Buzaului, la Scaieni. Aici, in cel mai vechi sat din zona Boziorului, au fost descoperite schelete umanoide care masurau peste 2,4 metri. Ceea ce a frapat in mod deosebit era dimensiunea craniilor, care erau cat „dovlecii de prasila”.
Descoperirea a fost facuta absolut intamplator, cand oamenii au vrut sa planteze o livada de meri pe o colina din zona. Scheletele erau intacte, iar langa ele au fost gasite mai multe fragmente de oale.
Oamenii au continuat sa sape si au dezgropat cateva schelete, dar apoi au decis sa lase restul mormintelor intacte si au incercat sa sape printre ele. Ei sunt convinsi ca scheletele descoperite apartin uriasilor despre care vorbeau legendele din batrani.
In vechime, cu mult inainte ca localitatea sa fie atestata, se spune ca zona Boziorului era locuita de uriasi sau „tartari”. Legenda spune ca acestia ar fi construit doua subterane sub niste stanci enorme si ca tot ei ar fi sculptat Stalpii Tainitei, de pe muntele cu acelasi nume, zona in care nu poate ajunge picior de om in zilele noastre.
De asemenea, pe muntele Tainita exista un loc unde in stanca sunt sapate “scaune” domnesti a caror origine este inexplicabila pentru localnici, deoarece se afla, de asemenea, la inaltimi foarte mari si in zone inaccesibile.
Legenda tartarilor este sustinuta si de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil si glorios. Numiti si „teutari” sau „titani”, acestia erau, relata Homer, „favoritii zeilor”, deoarece „intreceau pe toti oamenii in inaltime, forta si frumusete”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar si constructii sub forma de turnuri si fortificatii ciclopice de aparare, dupa cum spunea Aristotel.
Tara Hategului este si ea plina de legende despre uriasi. Se spune ca in zona doua fete de uriasi au ridicat cetati, una la Deva, una pe varful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasa, cealalata fata de urias s-a supaart si a aruncat cu un fier de plug, distrugand cetatea “rivalei” sale si retezand, totodata, si varful muntelui despre care se spune ca atunci si-a primit si numele.
La inceputul secolului al XX-lea, in depresiunea dintre Petrosani si Deva s-au gasit cateva schelete despre care s-a crezut ca apartineau uriasilor. Baronul ungur Franz Nopcsa, care studiase stiintele naturale la Viena, a fost interesat de descoperiri si a cercetat oasele gasite de tarani, insa a stabilit ca acestea apartineau insa unor dinozauri pitici.
