By radu on September 25, 2013
Afacerea Roşia Montană - Licenţa de exploatare nr. 47 şi problemele pe care le ridica Academia de Studii Economice Bucureşti
Proiectul Roşia Montană este dezvoltat de compania mixtă Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC pe scurt), deţinută în proporţie de 80% de compania canadiană privată Gabriel Resources Ltd. (Gabriel pe scurt), înfiinţată în 1996 de australianul de origine română Vasile Frank Timiş, şi în proporţie de 19,3% de compania de stat Minvest.
Minvest a primit în calitate de titular licenţa de exploatare nr. 47/1999 a minereurilor auro-argentifere dintr-un perimetru de circa 1200 ha la Roşia Montana, prin H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999, publicată în M.O. Partea I, Nr. 285/21.VI.1999, pentru exploatarea (începută încă din 1970) de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual) din masivul Cetate; aceeaşi licenţă a fost acordată prin Legea Minelor 61/1998, Art. 15 lui RMGC în calitate de afiliat, ca să facă explorări. Licenţa de exploatare nr. 47 a fost transferată de la Minvest la RMGC ca titular, Minvest ramânând companie afiliată – prin Ordinul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM pe scurt) Nr. 310/9.10.2000, publicat în M.O. Partea I, Nr. 504/13.X.2000.
Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane, alcătuit din cadre didactice din Academia de Studii Economice din Bucureşti, a luat în repetate rânduri poziţie în privinţa proiectului Roşia Montană. Am semnalat încă din august 2002 că acest proiect trebuie oprit, deoarece nu există argumente privind eficienţa economică şi socială, etc. pentru România şi pentru zonă. Raportul nostru din mai 2003 oferă detalii (www.acad.ro). De asemenea, Academia Română, în documentul „Proiectul Roşia Montană – analiza raportului dintre riscuri şi beneficii”, publicat în Academica, Nr. 13-14, 2003, pag. 77 – 80, demonstrează că „proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de „interes public în beneficiul economic al ţării””.
Guvernul Romaniei, însă, nu a emis nici un document oficial care să ateste importanţa economică şi socială pentru ţară a proiectului Roşia Montană, şi, la ora actuală, spune că activitatea desfăşurată în cazul proiectului este legală şi că etapele următoare sunt condiţionate doar de calitatea studiului de impact asupra mediului, pe care RMGC l-a depus foarte recent la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA pe scurt) (a se vedea răspunsul domnului secretar de stat din M.E.C., Octavian Băgiu, în Interpelarea nr. 555B/06-10-2005 făcută în Camera Deputaţilor de doamna Graţiela Denisa Iordache).
Deoarece suntem solidari cu opinia profesorului Piso din Cluj-Napoca că „dacă acest proiect mai este astăzi luat în considerare, împotriva logicii şi bunului simţ, singura explicaţie este corupţia”, un colectiv de cadre didactice al grupului nostru a continuat cercetările legate de proiect, studiind cele două legi ale Minelor, Legea minelor nr. 61 din 5 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 113 din 16 martie 1998 şi Legea minelor 85 din 18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 197 din 27 martie 2003, cu modificările şi normele lor de aplicare.
Am constatat cu surprindere încălcări flagrante - după părerea noastră – ale acestor două legi tocmai de Autoritatea competentă abilitată pentru aplicarea dispoziţiilor Legii Minelor, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM pe scurt). ANRM a favorizat astfel compania RMGC în dezvoltarea proiectului minier, MEC a tăcut şi ne aşteptăm ca, aşa stând lucrurile, MMGA să dea acordul de mediu şi astfel RMGC să treacă la implementarea proiectului său gigantic, în detrimentul interesului naţional. Aceasta este România care vrea să intre în Europa în 2007 !?
***
1) Licenţa de exploatare nr. 47/1999, pe care se bazează proiectul Roşia Montană al lui Gabriel, are – credem noi - un conţinut ilegal.
Licenţa de exploatare nr. 47 pentru perimetrul Roşia Montană, intrată în vigoare la 21 iunie 1999, a fost emisă lui Minvest. Textul H.G. Nr. 458 din 10 iunie 1999 care a aprobat-o nu pomeneşte decât pe Minvest. Conţinutul licenţei însă, pomeneşte şi de RMGC şi de înţelegerea făcută . Conţinutul licenţei este ilegal din următoarele motive:
a) Licenţa de exploatare nr. 47/1999 pentru Roşia Montană prevede atât operaţii deexploatare, făcute de Minvest, ca titular, cât şi operaţii de explorare, făcute de RMGC, ca afiliat prin Art. 15. Acest lucru este ilegal, deoarece Legea Minelor nr. 61/1998 (ca şi Legea Minelor nr. 85/2003) nu prevede licenţe mixte, de exploatare şi explorare, nu vorbeşte de titular şi afiliat la o licenţă, ci spune expres, că explorarea şi exploatarea se realizează prin licenţe exclusive : Legea 61, Art. 9 (1) şi Art. 10 (1) . Nu se poate face o licenţă mixtă şi pentru că licenţa de explorare este pentru 5 plus maximum încă 3 ani (Legea 61, Art. 9 (3)), pe când cea de exploatare este pentru minimum 20 ani (Art. 10 (4)).
b) Operaţiile de exploatare diferă cu totul de cele de explorare. Dacă s-a dat o licenţă de exploatare a zăcământului auro-argentifer, de exemplu, înseamnă că s-a terminat explorarea pe perimetrul respectiv a acestui zăcământ şi s-a trecut la exploatarea lui. Deci, pe un perimetru pe care se face deja exploatare, nu se mai face explorarea aceluiaşi zăcământ (vezi precizările din Art. 25 din Legea 85, faţă de Art. 15 din Legea 61).
c) Conform Art. 15 din Legea 61 ( dar nu şi Art. 25 din Legea 85 !), puteau şi trebuiau date două licenţe separate pe acelaşi perimetru: o licenţă de exploatare a zăcământului auro-argentifer, lui Minvest, pe 20 ani şi o licenţă de explorare tot a zăcământului auro-argentifer, lui RMGC, pentru 5 ani, pentru că titularul licenţei de exploatare, Minvest, era de acord. Dar cei doi au preferat – şi ANRM şi MEC au consimţit – să facă ingineria – ilegală, credem noi – cu licenţa mixtă de exploatare, pentru motive lesne de înţeles acum.
d) Dacă Minvest a avut dreptul să ia direct licenţa de exploatare nr. 47 prin Art. 46 din Legea 61, Gabriel (RMGC) trebuia să treacă prin concurs de ofertă ca să facă explorare, ca afiliat prin Legea 61, Art. 15, conform Art. 9 (1), ceea ce nu s-a făcut.
e) În licenţă există prevederea - ilegală, credem noi - că Minvest , explicit, răspunde de închiderea vechii mine, în contradicţie cu prevederile legale (Legea 61, Art. 29, alin. (1), lit. h) si j) şi Legea 85, Art. 39, alin. (1), lit. i), p), r),s) ), care spun că titularul licenţei de exploatare (iniţial Minvest, actualmente RMGC, după transferul licenţei) răspunde de închiderea minei: „Toate problemele de mediu aferente activităţilor de extracţie şi procesare trecute, incluzând pe cele legate de viitoarea închidere a exploatării Roşiamin rămân în responsabilitatea Minvest, indiferent cine va deţine calitatea de operator minier in zona respectivă.” ( RMGC, Memoriul de prezentare a proiectului (dec. 2004), pag. 15).
2) Transferul Licenţei de exploatare nr. 47 de la Minvest la RMGC este ilegal şi premeditat – credem noi.
Licenţa de exploatare nr. 47/1999 pentru Roşia Montană prevede (ilegal, am văzut la punctul 1)) atât operaţii de exploatare, făcute de Minvest, ca titular, cât şi operaţii de explorare, făcute de RMGC (de fapt de Gabriel), ca afiliat prin Legea 61, Art. 15; deci afiliatul la licenţa de exploatare 47 face explorări şi deci trebuie să facă explorări şi în urma transferului licenţei !
Transferul Licenţei de exploatare 47 de la Minvest la RMGC, intrat în vigoare la 13 oct. 2000, precizează că Minvest rămâne companie afiliată, în condiţiile stabilite în licenţă. Transferul este aparent legal, conform Art. 14 din Legea 61, dar este de fapt ilegal – credem noi – pentru că:
- RMGC, noul titular al licenţei de exploatare, face explorare, nu exploatare; exploatarea este facută de Minvest . În raportul Anual pe 2004 al lui Gabriel, la pag. 8, se spune clar că exploatarea curentă nu are legătură cu RMGC: „… the current operation is not part of the joint venture and belongs 100% to the state-owned mining company Minvest S.A..” )
- Minvest, noul afiliat, face exploatare, nu explorare:
„În conformitate cu Legea Minelor nr. 61/1998, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat în decembrie 1998 o licenţă de exploatare către Minvest (în calitate de titular) şi RMGC (în calitate de afiliat). Licenţa a intrat în vigoare în iunie 1999. În oct. 2000, licenţa a fost transferată de la Minvest la RMGC, Minvest devenind companie afiliată. În acest fel, Minvest are dreptul de a continua exploatarea minieră Roşiamin de la Roşia Montană, iar RMGC coordonează explorarea şi lucrările inginereşti pregătitoare pentru noul proiect. Până în momentul în care RMGC va fi autorizată să înceapă producţia în cadrul Proiectului Roşia Montană, Minvest rămâne responsabilă de actuala exploatare minieră Roşiamin, în condiţiile în care nu se va lua o decizie de încetare a activităţii înainte de momentul începerii noului proiect . … RMGC este responsabilă de efectuarea şi finanţarea tuturor activităţilor de explorare geologică şi dezvoltare asociate noului proiect minier.”(RMGC, Memoriul de prezentare a proiectului (dec. 2004), pag. 15).
Deci, în urma acestui transfer, prin licenţa de exploatare 47, emisă pentru exploatarea actuală de 400.000 tone minereu auro-argentifer pe an , titularul licenţei , RMGC (de fapt Gabriel), care ar trebui să facă exploatarea cerută de licenţă, face de fapt explorări pentru proiectul său de 13 milioane tone minereu pe an, iar afiliatul licenţei, care ar trebui să facă explorări, face de fapt exploatarea cerută în licenţă; s-a ajuns deci la paradoxul (= ilegalitatea) că, licenţa de exploatare 47, cu afiliat ce explorează, este de fapt o licenţă de explorare, cu afiliat de exploatează.
Deşi licenţa de exploatare nr. 47 deţinută acum de RMGC este pentru exploatarea actuală, de mici dimensiuni, nu pentru proiectul neaprobat încă, Gabriel Resources afirmă în repetate locuri că licenţa de exploatare este pentru proiectul său, ceea ce este paradoxal şi adevărat şi falsîn acelaşi timp, din cauza ingineriei cu “licenţa de exploatare mixtă” făcută de ANRM şi MEC: este adevărat, pentru că licenţa de explorare “ascunsă” sub licenţa de exploatare este pentru proiect şi este fals, pentru că licenţa de exploatare nu este pentru proiect, ci pentru exploatarea de mică anvergură a Minvest. De exemplu, în Gabriel’s News Releases din 25 Oct. 2000, se spune: „The mining licence for the Rosia Montana Project has been transferred from Minvest S.A. to Gabriel’s 80% owned Romanian subsidiary Rosia Montana Gold Corporation S.A. ….”, iar în Memoriul de prezentare a proiectului (dec. 2004), la pag. 8, se spune: “ … perimetrul de aplicabilitate al Licenţei de exploatare pentru acest Proiect a fost definit prin Actul adiţional nr. 6 din data de 21.06.004”.
Această confuzie, foarte subtilă, creată de ingineria cu licenţa de exploatare mixtă, a folosit în primul rând lui Gabriel, care s-a lăudat pe site-ul său că are deja licenţa de exploatare pentru proiect - ceea ce este în fond total fals - contribuind astfel implicit la creşterea valorii acţiunilor sale la bursă – SCOPUL declarat al tuturor acţiunilor lui Gabriel .
Acest transfer a fost premeditat, el fiind prevăzut în ACTUL ADITIONAL NR. 3/1998 al societăţii mixte EURO GOLD RESOURCES – S.A. şi în Raportul Anual pe 1997 (primul Raport Anual al lui Gabriel, semnat la 19 iunie 1998), la pag. 6: „Exploration and exploitation licences held by Regia Deva, a state –owned mining company, over the Rosia Montana , Bucium, Certej-Sacaramb and Zlatna-Hanes projects will be transfered to joint ventures companies in wich Gabriel holds a controlling interest according to both assignment and joint venture agreements in place beteen Gabriel and Regia Deva.”
În urma acestui transfer, licenţa de exploatare este deţinută de titularul RMGC, care nu mai este o societate naţională. Se ridică atunci următoarele întrebări:
- cum mai lucrează Art. 29, alin. (2), lit. a) şi b) din Legea 61 şi respectiv Art. 39, alin. (2), lit. a) şi b) şi chiar d) din Legea 85 ?
- pe ce bază a mai finanţat statul român exploatarea minieră făcută de Minvest (prin sucursala sa Roşiamin) la Roşia Montană ?
- cum a putut statul să închidă legal la 15 mai 2006 exploatarea făcută de Minvest la Roşia Montană, când Minvest nu mai este titularul licenţei de exploatare (a se vedea Art. 51 şi Art. 52 alin. (1) din Legea 85) ?
3) Explorările făcute de RMGC (Gabriel) după 21 iunie 2004, sub licenţa 47, sunt dublu ilegale – credem noi.
Explorările (ilegale, cf. 1) şi 2) ) făcute de RMGC (de fapt de Gabriel) sub licenţa de exploatare nr. 47, intrată în vigoare la 21 iunie 1999, au avut o durată de 5 ani (Legea 61, Art. 9 (3) şi Raportul anual pe 1998 al lui Gabriel, pag. (6)), deci până la 21 iunie 2004.
După această dată, ANRM trebuia să oprească explorarea de către RMGC a minereului auro-argentifer şi să nu mai reînoiască dreptul la explorare, cu 3 ani, cum a făcut, pentru că între timp, la 18 martie 2003, a apărut Legea Minelor nr. 85 , care prin Art. 25, nu mai permite explorarea pe acelaşi perimetru a aceleiaşi resurse minerale (cum permisese Art. 15 din Legea 61), iar prin Art. 11 (1), interzice efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate situri arheologice de interes deosebit (cum este cazul Roşiei Montane).
4) Modificările în timp ale perimetrului Licenţei nr. 47 de exploatare sunt ilegale – credem noi.
Modificarea perimetrului (de circa 1200 ha) Licenţei 47 de exploatare (de 3 ori, cel puţin: mărire în 1999 (la 2200 ha) şi 2001 (la 4282 ha) şi micşorare în 2004 (la 2388 ha) ) este ilegală, conform Art. 11 (2) din Legea 61 şi Art. 60 (1) din Legea 85/2003, care spun că prevederile licenţei (în care intră şi perimetrul) rămân valabile pe toată durata acesteia, în condiţiile existente la data încheierii. De remarcat că de fapt s-a urmărit mărirea perimetrului nu pentru exploatare, ci pentru explorarea din cadrul proiectului RMGC, care se face ilegal prin această licenţă. Iar legat de explorare, Legea Minelor nr. 61/1998, la Art. 9, alin. (4) spune clar: “Mărimea perimetrului de explorare este multiplul ariei minime de 10 km şi se va reduce cu 50%, după primii 2 ani, şi cu încă 25% din perimetrul iniţial, după 4 ani.”
Prin modificările repetate, ilegale, ale perimetrului licenţei de exploatare 47, pentru actuala exploatare cu o carieră de la Roşia Montană, el a ajuns să fie perimetrul pentru viitoarea exploatare cu 4 cariere, din proiectul gigantic al RMGC (de fapt al lui Gabriel) De exemplu, în vechiul document Descrierea Proiectului (sept. 2002), perimetrul licentei 47, prezentat ca perimetrul proiectului, avea 4282 ha=42,82 km2 (pag. 2) şi harta sa era în Figura 2.2, la pag. 9, iar în noul document Memoriu de Prezentare a Proiectului (dec. 2004), perimetrul licentei 47, prezentat ca perimetrul proiectului, este de 2388 ha (pag. 9), harta sa fiind în Planşa 1.3.
Modificările ilegale ale perimetrului Licenţei nr. 47 de exploatare au dus la alte acţiuni ilegale, care au urmat în lanţ:
- Toată zona localităţii Roşia Montană (şi anume pe suprafaţa maximă de 4282 ha între 2001 şi 2004) a fost supusă unui program agresiv de explorări, în ciuda faptului că din anul 2000, prin Legea nr. 5, localitatea se află pe lista monumentelor istorice protejate.
- Începând cu 2001, s-a trecut la exploatarea ilegală şi a masivului Cîrnic, cel mai bogat în galerii romane şi dacice, producându-se deja distrugeri mari.
- Au fost începute săpături arheologice în scopul descărcării de sarcină arheologică începând cu 1999 pe zone foarte întinse, mai mari decât perimetrul iniţial,
- Consiliul Local al localităţii Roşia Montană a modificat, înainte ca proiectul să fie autorizat, planurile urbanistice (PUG-ul şi PUZ-ul) pentru localitate, la cererea RMGC, în favoarea proiectului, pe un perimetru ilegal, încălcând astfel Art. 41 (2) din Legea 85; mai mult, noul PUG prevede termene (anii 2003 şi 2004) pentru mutarea populaţiei din zona afectată de proiect, termene care au reprezentat presiuni psihice la adresa populaţiei şi care contrazic spusele autorităţilor că achiziţionarea proprietăţilor de către RMGC este o simplă activitate imobiliară, fără legătură cu proiectul.
- Modificarea planurilor urbanistice, la rândul ei, a dat suport RMGC să înceapă din 2002 strămutarea, ilegală, a populaţiei din zona proiectului (neaprobat încă) ; circa 38% din populaţie a fost deja mutată prin cumpărarea proprietăţilor; s-a contribuit astfel la depopularea Munţilor Apuseni, în contradicţie cu eforturile Guvernului îndreptate contra depopulării Munţilor Apuseni.
- Modificarea planurilor urbanistice a împiedicat dezvoltarea economică a satului Roşia Montană, prin impunerea de restricţii de construcţie în perimetrul proiectului de 2388 ha din cele 4200 ha ale întregii localităţi (16 sate) ( din care zona industrială are 1376,17 ha) . (Certificatul de urbanism nr. 68/20.08.2004 descrie zona industrială Roşia Montană, în suprafaţă totală de 1376,17 ha, deci mai mare decat perimetrul iniţial al licenţei.)
5) La 21 iunie 2004, ANRM trebuia să oprească proiectul RMGC, conform Art. 11 din Legea nr. 85
Legea Minelor 85/2003, publicată la 27 martie 2003, spune la Art. 11, alin . (1) : „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,…., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.” Iar la Art. 11, alin. (2), se adaugă: „ Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.”
Ori la Roşia Montană, „cea mai vestită aşezare şi exploatare minieră a lumii vechi”(conform acad. Răzvan Teodorescu, fostul ministru al MCC), există monumente istorice şi situri arheologice de interes deosebit. Astfel, menţionăm de exemplu:
- Comuna Rosia Montana apare în anexele la Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate, apărută în M.O. Partea I Nr. 152 din 12 aprilie 2000.
- Satul Roşia Montană apare şi pe lista monumentelor istorice publicată în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004.
Proiectul RMGC prevede declasarea a 9 monumente istorice şi instituirea unei zone de protecţie a centrului istoric al satului Roşia Montană. Dar ce clădire veche, monument istoric, va rezista vibraţiilor şi prafului produse de exploziile şi de circulatia 24 ore pe zi a unor basculante de 150 tone (faţă de 15 tone acum), preconizate în proiect?
- De asemenea, „datorită importanţei cu totul excepţionale pe care o au vestigiile din patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană”(conform domnului Mircea Victor Angelescu, din Ministerul Culturii si Cultelor (MCC pe scurt)), cu ocazia săpăturilor de descărcare de sarcină arheologică provocate de proiectul minier al RMGC, MCC a instituit, prin Ordinul nr. 2504 din 07.03. 2001 al ministrului culturii şi cultelor acad. Răzvan Teodorescu, Programul National de Cercetare „Alburnus Maior”
Nu există o Hotărâre de Guvern care să consfiinţească exceptarea de la Art. 11 alin. (1), adică care să stabilească că importanţa economică a proiectului minier depăşeşte importanţa culturală a localităţii.
Deci, deoarece Legea Minelor 85/2003, prin Art. 11 amintit, interzice explorarea şi exploatarea la Roşia Montană, în absenţa unei Hotărâri de Guvern care să consfiinţească exceptarea., la 21 iunie 2004, când licenţa de explorare ascunsă sub licenţa de exploatare nr. 47/1999 a expirat (au trecut 5 ani), ANRM nu trebuia să o mai prelungească, cum am mai spus înainte la punctul 3), conform Art. 11, dar şi Art. 25, şi trebuia să oprească astfel proiectul RMGC.
Mai mult, din aceeaşi cauză, şi săpăturile – şi deci şi descărcările de sarcină arheologică date – după 27 martie 2003 sunt ilegale
În concluzie, suntem de părere că proiectul Roşia Montană a fost dezvoltat ilegal pe baza licenţei de exploatare 47, obţinută pentru exploatarea curentă, de mică anvergură, făcută de Minvest în masivul Cetate, pe un perimetru care a fost mărit şi micşorat de ANRM după dorinţa lui Gabriel, pentru a fi adus la forma perimetrului dorit în final pentru proiect. Proiectul Roşia Montană trebuia dezvoltat pe baza unei licenţe de explorare exclusivă, pe un perimetru propriu, care trebuia stabilit prin acea licenţă de explorare, şi care putea să fie doar micşorat, nu mărit; o dată cu apariţia Legii Minelor 85 în martie 2003, orice operaţie minieră la Roşia Montană trebuia strict interzisă, datorită prezenţei monumentelor istorice şi a siturilor arheologice de importanţă deosebită şi în absenţa unei hotărâri de Guvern care să stabilească că importanţa economică a proiectului minier depăşeşte importanţa culturală a localităţii.
Invităm Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Culturii şi Cultelor şi pe excelenţa sa domnul Călin Popescu Tăricenu, prim-ministrul Guvernului României, să lămurească public, punct cu punct, conform celor două legi ale minelor 61/1998 şi 85/2003, problemele proiectului Roşia Montană şi ale licenţei 47 pe care le-am prezentat.
Bucureşti, Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane
26 iunie 2006 din Academia de Studii Economice Bucureşti,
Prof. univ. dr. Afrodita Iorgulescu
