2015-03-14

Legea partidelor politice, lege nr. 14/2003 republicata 2014

Republicata in temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 privind punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificarile ulterioare, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 14/2003 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012 si a mai fost modificata prin:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobata prin Legea nr. 206/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2013 pentru modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificaea si completarea unor acte normative conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 214/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 388 din 26 iunie 2013.
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 1
Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public.
Art. 2
Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.
Art. 3
(1) Pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.
(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe care le organizeaza, incalca prevederile art. 30 alin. (7), art. 40 alin. (2) sau (4) din Constitutia Romaniei, republicata.
(3) Este interzisa afilierea partidelor politice la organizatii din strainatate, daca aceasta afiliere incalca valorile prevazute la alin. (1).
(4) Partidele politice nu pot organiza activitati militare sau paramilitare si nici alte activitati interzise de lege.
Art. 4
(1) Partidele politice se organizeaza si functioneaza dupa criteriul administrativ-teritorial.
(2) Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice dupa criteriul locului de munca, precum si desfasurarea de activitati politice la nivelul operatorilor economici sau al institutiilor publice.
(3) Desfasurarea de activitati politice la nivelul operatorilor economici sau al institutiilor publice este permisa, cu acordul acestora, numai in campania electorala, in conditiile legii.
(4) In cadrul organizatiilor teritoriale partidele politice isi pot organiza structuri care se vor ocupa de problemele specifice unei anumite categorii sociale sau profesionale.
Art. 5
(1) Fiecare partid politic trebuie sa aiba denumire integrala, denumire prescurtata si semn permanent proprii. Denumirea integrala, denumirea prescurtata si semnul permanent trebuie sa se deosebeasca clar de cele ale partidelor anterior inregistrate, fiind interzisa utilizarea acelorasi simboluri grafice, oricare ar fi figura geometrica in care sunt incadrate.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si aliantelor politice, in mod corespunzator.
(3) Denumirea integrala si denumirea prescurtata, precum si semnul permanent nu pot reproduce sau combina simbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, ale organismelor internationale ori ale cultelor religioase. Fac exceptie partidele politice care sunt membre ale unor organizatii politice internationale, acestea putand utiliza insemnul organizatiei respective ca atare sau intr-o combinatie specifica.
(4) Semnul permanent poate fi schimbat cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor de catre organele competente ale partidului, conform statutului si cu respectarea art. 25 si 26.
Capitolul II - Membrii partidelor politice
Art. 6
Pot fi membri ai partidelor politice cetatenii care, potrivit Constitutiei, au drept de vot.
Art. 7
Din partidele politice nu pot face parte persoanele carora le este interzisa prin lege asocierea politica.
Art. 8
(1) Un cetatean roman nu poate face parte in acelasi timp din doua sau mai multe partide politice.
(2) Inscrierea unei persoane intr-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al carui membru a fost anterior.
(3) La inscrierea intr-un partid politic orice persoana este obligata sa declare in scris, pe propria raspundere, daca are sau nu calitatea de membru al unui alt partid politic.
(4) Membrii organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si dintr-un partid politic, avand dreptul de a candida in conditiile legii.
(5) Nicio persoana nu poate fi constransa sa faca parte sau sa nu faca parte dintr-un partid politic.
(6) Dobandirea sau pierderea calitatii de membru al unui partid politic nu creeaza privilegii sau restrangeri in exercitarea drepturilor cetatenesti.
Capitolul III - Organizarea partidelor politice
Art. 9
Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii.
Art. 10
Statutul partidului politic cuprinde in mod obligatoriu:
a) denumirea integrala si denumirea prescurtata;
b) descrierea semnului permanent;
c) semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, in anexa;
d) sediul central;
e) mentiunea expresa ca urmareste numai obiective politice;
f) drepturile si indatoririle membrilor;
g) sanctiunile disciplinare si procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;
h) procedura de alegere a organelor executive si competentele acestora;
i) competenta adunarii generale a membrilor sau a delegatilor acestora;
j) organele imputernicite sa prezinte candidaturi in alegerile locale, parlamentare si prezidentiale;
k) organul competent sa propuna reorganizarea partidului sau sa decida asocierea intr-o alianta politica ori in alte forme de asociere;
l) conditiile in care isi inceteaza activitatea;
m) modul de administrare a patrimoniului si sursele de finantare, stabilite in conditiile legii;
n) organul care reprezinta partidul in relatiile cu autoritatile publice si terti;
o) alte mentiuni prevazute ca obligatorii in prezenta lege.
Art. 11
Statutul si programul politic ale partidului trebuie sa fie prezentate in forma scrisa si aprobate de organele imputernicite prin statut.
Art. 12
(1) Partidele politice au ca subdiviziuni organizatii teritoriale, potrivit organizarii administrative a tarii, care au numarul minim de membri prevazut de statut.
(2) Organele locale pot reprezenta partidul politic fata de terti la nivelul loacl corespunzator, pot deschide conturi la banca si raspund de gestionarea acestora.
Art. 13
(1) Adunarea generala a membrilor si organul executiv, indiferent de denumirea pe care o au in statutul fiecarui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic si a organizatiilor sale teritoriale. Conducerile organizatiilor teritoriale se aleg pentru o perioada determinata, prevazuta de statut.
(2) Statutul poate prevedea si alte organe, cu atributii formulate explicit.
Art. 14
(1) Adunarea generala a membrilor partidului politic sau a delegatilor acestora, la nivel national, este organul suprem de decizie al partidului. Intrunirea acestuia are loc cel putin o data la 4 ani.
(2) Delegatii la adunare sunt alesi de organizatiile teritoriale prin vot secret. Numarul acestora se stabileste in raport cu numarul de membri. Procedurile de desemnare si de delegare a acestora trebuie prevazute in statut.
Art. 15
(1) Pentru solutionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre acestia si conducerile organizatiilor partidului se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului si al organizatiilor sale teritoriale.
(2) Membrii comisiei de arbitraj sunt alesi pe o durata de cel mult 4 ani.
(3) Comisia de arbitraj este organizata si functioneaza conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie sa asigure partilor dreptul la opinie si dreptul de a se apara, precum si proceduri echitabile de decizie.
Art. 16
(1) Organele imputernicite ale partidului politic hotarasc primirea de membri, in conditiile stabilite de statut, ca urmare a cererilor scrise depuse de solicitanti.
(2) Membrii au dreptul de a demisiona din partid in orice moment, cu efect imediat.
(3)*) Dobandirea sau pierderea calitatii de membru al unui partid politic este supusa numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.
------------
*) Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 530/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a constatat ca dispozitiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, cu modificarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Art. 17
(1) Hotararile partidului politic si ale organizatiilor sale teritoriale se adopta cu votul majoritatii prevazute in statut.
(2) Alegerea membrilor conducerii partidului politic si ai conducerilor organizatiilor sale teritoriale se face prin vot secret.
(3) Statutul trebuie sa prevada dreptul fiecarui membru la initiativa politica si posibilitatea examinarii acesteia intr-un cadru organizat.
Capitolul IV - Inregistrarea partidelor politice
Art. 18
(1) Pentru inregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucuresti urmatoarele documente:
a) cererea de inregistrare, semnata de conducatorul organului executiv al partidului politic si de cel putin 3 membri fondatori, care vor fi citati in instanta;
b) statutul partidului, intocmit conform prevederilor art. 10;
c) programul partidului;
d) actul de constituire, impreuna cu lista semnaturilor de sustinere a membrilor fondatori;
e) o declaratie privitoare la sediu si la patrimoniul partidului;
f) dovada deschiderii contului bancar.
(2) Cererea de inregistrare se afiseaza la sediul Tribunalului Bucuresti timp de 15 zile.
(3) In termen de 3 zile de la data depunerii cererii de inregistrare, anuntul cu privire la aceasta se publica de catre solicitant intr-un ziar central de mare tiraj.
Art. 19
(1) Lista semnaturilor de sustinere trebuie sa mentioneze obiectul sustinerii, data si locul intocmirii, iar pentru sustinatori trebuie sa contina numele si prenumele, data nasterii, adresa, felul actului de identitate, seria si numarul acestuia, codul numeric personal, precum si semnatura. Sustinatorii inscrierii unui partid politic pot fi numai cetateni cu drept de vot.
(2) Lista va fi insotita de o declaratie pe propria raspundere a persoanei care a intocmit-o, care sa ateste autenticitatea semnaturilor, sub sanctiunea prevazuta de art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti.
(4) Fiecare lista va cuprinde persoane dintr-o singura localitate. Listele vor fi grupate pe localitati si judete, pentru a se putea verifica prevederile alin. (3).
Art. 20
(1) Tribunalul Bucuresti examineaza cererea de inregistrare a partidului politic in sedinta publica, cu participarea reprezentantului Ministerului Public.
(2) Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni in proces, daca depun o cerere de interventie in interes propriu, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cererea de interventie se comunica din oficiu persoanelor care au semnat cererea de inregistrare.
Art. 21
(1) Tribunalul Bucuresti se pronunta asupra cererii de inregistrare a partidului politic in cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 18 alin. (2).
(2) Impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti pot face apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevazute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevazute la art. 20 alin. (2).
(3) Curtea de Apel Bucuresti va examina apelul in sedinta publica, in termen de cel mult 15 zile de la inregistrarea acestuia.
(4) Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitiva.
Art. 22
Partidul politic dobandeste ersonalitate juridica de la data ramanerii definitive a hotararii instantei rivind admiterea cererii de inregistrare.
Art. 23
Partidele politice ale caror cereri de inregistrare au fost admise se inscriu in Registrul partidelor politice.
Art. 24
(1) Partidele politice au obligatia sa depuna la Tribunalul Bucuresti:
a) documentele atestand desfasurarea adunarilor generale, in termen de 30 de zile de la data acestora;
b) documentele provenind de la autoritatile electorale competente privind desemnarea candidatilor in alegeri, in termen de 30 de zile de la data alegerilor.
(2) Depunerea documentelor prevazute la alin. (1) la Tribunalul Bucuresti se consemneaza in Registrul partidelor politice.
Art. 25
(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc in conditiile prevazute de statut.
(2) Orice modificare se comunica Tribunalului Bucuresti, in termen de 30 de zile de la data adoptarii, cu indeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) si (3). Tribunalul Bucuresti o examineaza potrivit procedurii prevazute la art. 20 si 21.
Art. 26
(1) In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice.
(2) In termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucuresti se va pronunta asupra acesteia.
(3) Impotriva hotararii Tribunalului Bucuresti partea interesata poate face apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 5 zile de la data comunicarii hotararii.
(4) Curtea de Apel Bucuresti se pronunta prin hotarare definitiva in termen de 15 zile de la inregistrarea apelului.
(5) Hotararea definitiva de admitere a modificarii statutului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Art. 27
In fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate sa isi actualizeze listele de membri, cu respectarea cerintelor prevazute la art. 19 alin. (3) si (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul Bucuresti pana la data de 31 decembrie a acelui a
Capitolul V - Asocierea partidelor politice
Art. 28
(1) Partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianta politica.
(2) In protocolul de asociere a partidelor politice intr-o alianta politica trebuie sa se mentioneze denumirea integrala si denumirea prescurtata ale aliantei politice, precum si ale partidelor politice componente, semnul permanent al aliantei, obiectivele aliantei, modul de organizare si factorii de decizie.
(3) Prevederile art. 5 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(4) Semnul permanent al aliantei politice poate fi unul propriu acesteia sau poate fi preluat de la unul dintre partidele politice componente.
Art. 29
(1) Pentru inregistrarea aliantelor politice se depun la Tribunalul Bucuresti urmatoarele documente:
a) cererea de inregistrare a aliantei politice, semnata de conducerile executive ale partidelor politice componente;
b) protocolul de asociere;
c) denumirea integrala si denumirea prescurtata ale aliantei politice;
d) descrierea semnului permanent;
e) semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, in anexa la protocol.
(2) Procedura prevazuta la art. 18 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.
Art. 30
(1) Pentru aliantele politice, prevederile art. 20-22 se aplica in mod corespunzator.
(2) Aliantele politice ale caror cereri de inregistrare au fost admise se inscriu in Registrul aliantelor politice.
Art. 31
In cazul in care alianta politica se va prezenta in alegeri cu liste comune, candidatii trebuie sa faca parte dintr-un partid politic membru al aliantei.
Art. 32
(1) Partidele politice pot realiza si alte forme de asociere cu formatiuni nepolitice, legal constituite, cu scopul promovarii unor obiective comune.
(2) In protocolul de constituire a formelor de asociere prevazute la alin. (1) se vor mentiona denumirea, semnul permanent - daca este cazul -, organizatiile aliate, obiectivele asocierii, modul de organizare si factorii de decizie si acesta va fi depus la Tribunalul Bucuresti, pentru a fi inscris in registrul altor forme de asociere a partidelor.
Art. 33
Partidele politice membre ale aliantelor politice sau ale altor forme de asociere isi pastreaza personalitatea juridica si patrimoniul propriu.
Art. 34
Orice modificare in componenta aliantei politice sau in protocolul de asociere se comunica la Tribunalul Bucuresti pentru inregistrare, potrivit prevederilor art. 28 si 29.
Art. 35
Obiectivele aliantelor politice, precum si modul lor de organizare trebuie sa se conformeze prevederilor art. 2 si 3, cu exceptia participarii cu candidati in alegeri, care este optionala.
Art. 36
Daca niciunul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obtinut majoritatea absoluta in Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentara pot constitui coalitii pentru asigurarea guvernarii. Coalitiile nu sunt supuse inregistrarii, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispozitii privind asigurarea guvernarii si a sprijinului parlamentar.
Capitolul VI - Reorganizarea partidelor politice
Art. 37
(1) Partidele politice legal constituite pot proceda la reorganizare. 
(2) Reorganizarea poate consta in fuziune, prin absorbtie sau contopire, ori in divizare, totala sau partiala.
Art. 38
(1) Fuziunea a doua sau mai multe partide legal constituite se realizeaza prin aprobarea protocolului de fuziune de catre organele supreme de decizie ale fiecarui partid, prevazute la art. 14, in cadrul sedintei comune a acestora.
(2) In protocolul de fuziune se vor mentiona, in mod expres, modalitatile de transfer al sumelor, bunurilor si contractelor detinute de partidele care fuzioneaza, precum si procedura de garantare a continuitatii vechimii in partid a membrilor partidelor politice care fuzioneaza.
(3) In protocolul de fuziune se stabileste caracterul acesteia: prin absorbtie sau prin contopire.
Art. 39
(1) In situatia fuziunii prin absorbtie, unul dintre partidele politice isi pastreaza personalitatea juridica, subrogandu-se in drepturile si obligatiile partidelor absorbite care isi inceteaza activitatea, inclusiv prin cumularea subventiilor acestora. In protocolul de fuziune se va preciza care partid isi pastreaza personalitatea juridica, avand drept consecinta pastrarea denumirii integrale, a denumirii prescurtate, a semnului permanent si electoral, precum si a programului politic.
(2) Protocolul de fuziune si, daca este cazul, modificarile la statutul partidului care isi pastreaza personalitatea juridica se comunica, in termen de 10 zile de la adoptarea acestora, Tribunalului Bucuresti, urmandu-se procedura prevazuta la art. 25 si 26.
(3) Partidele politice absorbite vor fi radiate din Registrul partidelor politice.
Art. 40
(1) In urma fuziunii prin contopire a unor partide politice rezulta un partid politic nou, care se subroga in drepturile si obligatiile partidelor politice care au fuzionat si care, in termen de 10 zile, trebuie sa se conformeze prevederilor art. 18, cu exceptia depunerii listei semanturilor de sustinere.
(2) Denumirea integrala, denumirea prescurtata, semnul permanent, semnul electoral si programul politic ale noului partid pot fi noi sau pot proveni de la unul sau mai multe dintre partidele care participa la fuziune.
(3) Tribunalul Bucuresti va examina documentele depuse de partidul politic nou-format din fuziunea prin contopire, potrivit prevederilor art. 20-22.
(4) Ca urmare a hotararii definitive a instantei de inregistrare a noului partid rezultat din fuziunea prin contopire, acesta va fi inscris in Registrul partidelor politice, iar partidele care au procedat la comasare vor fi radiate.
Art. 41
(1) Un partid politic legal constituit se poate diviza prin hotararea organului sau suprem de decizie, prevazut la art. 14.
(2) Divizarea poate fi totala sau partiala.
(3) Inregistrarea partidului sau a partidelor rezultate in urma divizarii se face potrivit prevederilor art. 18-21.
(4) Eventualele modificari ale statutului partidului care isi pastreaza personalitatea juridica se comunica, in termen de 10 zile de la divizare, Tribunalului Bucuresti, urmandu-se procedura prevazuta la art. 25 si 26.
Art. 42
(1) Divizarea totala consta in impartirea intregului patrimoniu al unui partid politic care isi inceteaza existenta catre doua sau mai multe partide existente sau care iau nastere astfel.
(2) In cazul divizarii totale, prin hotararea de admitere a cererii de inscriere a ultimului partid care ia astfel fiinta se va dispune si radierea din Registrul partidelor politice de la Tribunalul Bucuresti a partidului divizat.
Art. 43
Divizarea partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unui partid politic, care isi pastreaza personalitatea juridica, si transmiterea acestei parti catre unul sau mai multe partide care exista sau care se infiinteaza in acest fel.
Capitolul VII - Incetarea activitatii partidelor politice
Art. 44
Un partid politic isi inceteaza activitatea prin:
a) dizolvare, prin hotarare pronuntata de Curtea Constitutionala, pentru incalcarea art. 40 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata;
b) dizolvare, prin hotarare pronuntata de Tribunalul Bucuresti;
c) autodizolvare, hotarata de organele competente prevazute in statut;
d) reorganizare, in situatiile prevazute la art. 39 alin. (3), art. 40 alin. (4) sau art. 42 alin. (2).
Art. 45
Curtea Constitutioanla hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic, potrivit art. 30 alin. (7), art. 40 alin. (2) si (4) si art. 146 lit. k) din Constitutia Romaniei, republicata, cu procedura stabilita in Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
Art. 46
(1) Un partid politic se dizolva pe cale judecatoreasca in urmatoarele conditii:
a) cand se constata incalcarea prevederilor art. 30 alin. (7) si ale art. 40 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata, de catre Curtea Constitutionala, precum si ale art. 3 alin. (3) si (4) din prezenta lege;
b) cand scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicita ori contrara ordinii publice;
c) cand realizarea scopului partidului politic este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) cand partidul urmareste alt scop decat cel care rezulta din statutul si programul politic ale acestuia;
e) ca urmare a inactivitatii constatate de Tribunalul Bucuresti conform art. 47 alin. (1);
f) ca urmare a neindeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 si 2, constatata de Tribunalul Bucuresti conform art. 48;
g) ca urmare a aplicarii art. 26.
(2) Cererea de dizolvare se adreseaza Tribunalului Bucuresti de catre Ministerul Public si se solutioneaza potrivit normelor de procedura stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).
Art. 47
(1) Inactivitatea unui partid politic se poate constata in urmatoarele situatii:
a) nu a tinut nicio adunare generala timp de 5 ani;
b) nu a desemnat candidati, singur sau in alianta, in doua campanii electorale parlamentare succesive, in cel putin 18 circumscriptii electorale.
(2) Pentru partidul politic aflat in oricare dintre situatiile prevazute la alin. (1), Tribunalul Bucuresti, la cererea Ministerului Public, va constata incetarea existentei sale, cu respectarea normelor de procedura prevazute la art. 26 alin. (2)-(4).
Art. 48
(1) Neindeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 si 2, se poate constata cand un partid politic nu obtine la doua alegeri generale succesive un numar minim de voturi.
(2) Numarul minim necesar indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1 si 2 este de cel putin 50.000 de voturi la nivel national, pentru candidaturile depuse in oricare dintre urmatoarele scrutinuri: consilii judetene, consilii locale, Camera Deputatilor, Senat.
Art. 49
Documentele privitoare la autodizolvarea partidului politic se depun, in termen de cel mult 10 zile, la Tribunalul Bucuresti, in vederea radierii din Registrul partidelor politice.
Art. 50
Dupa primirea documentelor privitoare la partidele politice care indeplinesc oricare dintre situatiile prevazute la art. 44, Tribunalul Bucuresti va proceda imediat la radierea acestora din Registrul partidelor politice.
Capitolul VIII - Evidenta partidelor politice si a aliantelor politice
Art. 51
(1) Registrul partidelor politice este instrumentul legal de evidenta a partidelor politice din Romania.
(2) Institutia cu drept de a opera in Registrul partidelor politice este numai Tribunalul Bucuresti.
(3) Datele din Registrul partidelor politice sunt considerate informatii de interes public.
(4) Inregistrarea si radierea partidelor politice, operate in Registrul partidelor politice, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 52
(1) Registrul aliantelor politice este instrumentul legal de evidenta pentru aliantele politice.
(2) Prevederile art. 51 alin. (2)-(4) se aplica in mod corespunzator.
Capitolul IX - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 53
(1) Partidele politice existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi continua sa functioneze pe baza actelor legale de inregistrare valabile la data infiintarii.
(2) In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, partidele politice existente se vor conforma prevederilor acesteia, urmand procedura judiciara stabilita la art. 18-21, sub sanctiunea radierii din Registrul partidelor politice.
(3) Termenul de 6 luni pentru inscriere este un termen de decadere.
Art. 54
(1) Denumirea integrala si denumirea prescurtata ale unui partid politic inregistrat legal, precum si semnele permanente folosite de acesta, incepand cu anul 1990, ii apartin de drept, daca le-a folosit primul, si nu pot fi insusite sau utilizate de alte partide politice inregistrate ulterior.
(2) In acceptiunea prezentei legi, sintagma semn permanent inlocuieste sintagma insemnul partidului, utilizata in Legea partidelor politice nr. 27/1996.
(3) Dispozitiile alin. (1) se aplica si aliantelor politice.
(4) Dupa expirarea termenului prevazut la art. 53 alin. (2), partidele si aliantele politice vor utiliza numai denumirea integrala si denumirea prescurtata, precum si semnul permanent inregistrate la Tribunalul Bucuresti, atat in activitatea curenta, cat si cu ocazia alegerilor.
Art. 55
Organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri li se aplica in mod corespunzator prevederile prezentei legi, cu exceptia art. 6, art. 10 lit. e), art. 12 alin. (1), art. 18, 19, 27, art. 46 alin. (1) lit. e) si f), art. 47, 48 si 53.
Art. 56
Cetatenii Uniunii Europene care nu detin cetatenia romana si au domiciliul in Romania au dreptul de a se asocia in partide politice sau de a se inscrie in partide politice in aceleasi conditii ca si cetatenii romani.
Art. 57
Legea partidelor politice nr. 27/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, cu modificarile ulterioare, se abroga, cu exceptia cap. VI*) - Finantarea partidelor politice.
---------- 
*) Capitolul VI din Legea nr. 27/1996 a fost abrogat prin Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, abrogata prin Legea nr. 334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ce mişto ar arăta Colegiul Mihai Eminescu revendicat!

Premonstratenşii nu se lasă. Mai exact premonstratensul, că e vorba de un singur călugăr. După ce Curtea de Apel Oradea l-a trimis pe revendicator după ţigări, respectivul a cerut anularea sentinţei definitive şi strămutarea procesului.
Cum ar veni, călugării au observat că în România nimic nu e mai provizoriu decât definitivul. La 25 de ani de la Revoluţie încă ne căznim să satisfacem, din toate poziţiile, fel de fel de revendicatori apăruţi ca ciupercile după ploaie.
Procesul general de revendicare s-ar putea întinde pe trei secole, la ce ruşine de lege a retrocedării avem. Că deja se contestă nu numai naţionalizările comuniste, ci şi Trianonul, iar nu peste mult, Statul va trebui să despăgubească corturile şi ceaunele tuturor popoarelor migratoare care le-au abandonat pe aceste meleaguri.
În ce priveşte strămutarea procesului, cred că ar fi mai haios ca acesta să se ţină la Debreţin decât la Cluj, de exemplu, pentru că e mai aproape şi e mai simplu transportul terfeloagelor în instanţă.

Sorina Matei: Spagarii presei romanesti

Jurnalista Sorina Matei ne spune pedeapsa pe care o pot risca spagarii din presa romaneasca:

Spăgarii presei românești să aprofundeze Codul Penal! Este tot ceea ce pot să le ofer cu drag. 3-10 ani sau 1-5 ani, după fapte și infracțiuni.
Și pentru că văd că țin morțiș, aproape obsesiv, ca orice să aibă o treabă cât de mică și cu mine, le transmit să nu se mai impacienteze atât pentru că n-au nimerit-o nici de data asta. În 2012, lucram la RTV.
Jurnaliștii trebuie să servească întotdeauna oamenii și niciodată politicienii!
Jurnalistul nu poate lua șpagă nici la plic, nici la pungă, nici la sacoșă, nici prin restraurant, nici prin firmele pe care le are iar în schimbul acestor foloase să servească la comandă politicianul, mințind, dezinformând, uneori chiar intoxicând oamenii. În cazul acesta, nu se mai numește jurnalist, ci șpăgar mizerabil, infractor.
Jurnalistul este acela care întotdeauna trebuie să servească adevărul și să-l comunice oamenilor, chiar dacă, așa cum știm, de cele mai multe ori, adevărul deranjează.
Ca atare, toți șpăgarii presei românești trebuie să plătească în fața Justiției pentru absolut tot ce au săvârșit!
ART. 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
ART. 207
Şantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani

Cine l-a denunțat pe Ministrul Finanțelor Darius Vâlcov?

Autor: Dan Constantin14 Mar 2015 -
Comunicatul DNA care anunta punerea lui Darius Valcov in urmarire penala nu mentioneaza numele firmei de la care fostul primar de Slatina ar fi primit o mita de 2 milioane de euro. 
Sunt date insa domeniile in care activa firma, si contractele incheiate cu Primaria din Slatina in cadrul programului de reabilitare a retelei cu apa a oraselor din Judetul Olt.
Din corelarea acestor informatii criptate apare insa clar ca procurorii DNA s-au bazat pe declaratii din interiorul firmei TEHNOLOGICA RADION , aflate in insolventa. 
Acesta firma de constructii este contractorul lucrarilor mentionate de comunicatul DNA ca avand relatia frauduloasa cu primarul Valcov.
Patronul firmei Tehnologica Radion, Theodor Berna este trimis in judecata din noiembrie 2014 intr -un dosar de prejudiciere a bugetului de stat cu 120 milioane euro si spalare de bani. 
Berna a fost arestat in 19 august 2014 si are averea sub sechestru.
Redăm integral comunicatul DNA:
"Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus efectuarea urmăririi penale față de: 
VÂLCOV DARIUS-BOGDAN, primar al municipiului Slatina, la data faptei, în prezent Ministru al Finanțelor Publice, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. 
În ordonanța de efectuare a urmăririi penale se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt: 
În cursul anului 2009, administratorul unei societăți comerciale l-a contactat pe suspectul Vâlcov Bogdan Darius, în calitate de primar al municipiului Slatina, județul Olt, căruia i-a propus, ca în schimbul oferirii sprijinului în influențarea factorilor de decizie din cadrul autorității contractante, în vederea câștigării unor licitații de lucrări pentru obiective situate în municipiul Slatina, orașele Scornicești, Piatra Olt și Drăgănești, să îi dea 20% din valoarea sumelor încasate (fără T.V.A.), conform contractelor de execuție a respectivelor lucrări. 
Astfel, în luna noiembrie 2008 a fost aprobat proiectul „Extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată în județul Olt”, al cărui beneficiar final este SC Compania De Apă Olt SA, operator regional către care Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) „Oltul” (ADI) a delegat serviciile de alimentare cu apă și canalizare în aria de implementare a proiectului „Extinderea și reabilitarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în județul Olt”. 
În cadrul acestui proiect au fost încheiate contractele „Reabilitarea și extinderea rețelei de apă și canalizare în orașele Scornicești și Potcoava”, „Reabilitarea și extinderea rețelei de apă și canalizare în municipiul Slatina” și „Reabilitarea și extinderea rețelei de apă și canalizare în orașele Drăgănești-Olt și Piatra-Olt”. 
Cu ocazia derulării procedurilor de licitație membrii comisiei au procedat, la îndemnul suspectului Vâlcov Bogdan Darius, în mod abuziv, la eliminarea din caietul de sarcini a unor condiții de eligibilitate în scopul favorizării firmei omului de afaceri. 
În urma acceptării propunerii făcute, firma omului de afaceri a câștigat licitațiile organizate în cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă și apă uzată în județul Olt”, având ca obiect semnarea contractelor cu Compania De Apă Olt pentru mai multe lucrări. 
Administratorul societății și suspectul Vâlcov Bogdan Darius au stabilit de comun acord, ca sumele de bani să fie remise primarului, în numerar, în lei și numai la sediul firmei. 
Astfel, în baza acestei înțelegeri, începând cu luna decembrie 2010, suspectul Vâlcov Bogdan Darius s-a prezentat periodic la sediul firmei omului de afaceri, unde a primit de la acesta sume de bani în lei, remiterea fiind realizată ori de câte ori contractantul Compania De Apă Olt efectua plăți în contul societății. 
Începând cu jumătatea anului 2012, datorită unor probleme financiare existente în cadrul firmei sale, administratorul nu a mai putut face plățile către Vâlcov Bogdan Darius. 
În acest context, suspectul Vâlcov Bogdan Darius l-a pus în legătură pe omul de afaceri cu o persoană cu funcție de conducere din cadrul Primăriei, care, având cunoștință de înțelegerea frauduloasă dintre cei doi, a hotărât, în scopul disimulării provenienței ilegale a banilor, ca diferențele de bani neonorate să fie plătite către o altă firmă, prin încheierea a trei contracte fictive de furnizare de bunuri/servicii, fără ca această societate să presteze vreun serviciu în virtutea contractelor special încheiate în acest sens. 
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că urmare a înțelegerii cu omul de afaceri, suspectul Vâlcov Bogdan Darius a primit, în perioada 2010-2013, aproximativ 2 milioane de euro, o parte din această sumă fiind primită în mod direct, în numerar, iar suma de 2.480.000 lei a primit-o prin intermediul unor firme. 
Transferul sumelor a fost realizat cu sprijinul și prin intermediul unor persoane față de care se desfășoară acte de urmărire penală, care au creat un circuit de documente financiar-contabile fictive pentru a disimula proveniența și destinația reală a sumelor de bani. 
Suspectului i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală. 
Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție", se arată în comunicatul DNA.

ULTIMA ORA! DNA cere retinerea si arestarea lui Dan Sova

Directia Nationala Anticoruptie (DNA) cere arestarea senatorului Dan Sova, fiind acuzat de complicitate la abuz in serviciu.
Procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, a transmis procurorului general al PICCJ referatul cauzei, in vederea sesizarii Senatului, pentru formularea cererii de incuviintare a retinerii si arestarii preventive a senatorului Sova Dan Coman, cu privire la savarsirea a trei infractiuni de complicitate la abuz in serviciu, se arata intr-un comunicat al Directiei remis Ziare.com.
Procurorii spun ca, in perioada 2007-2009, Dan Sova a semnat mai multe contracte si acte aditionale incheiate intre CER si CET pe de o parte si SCA “Sova si Asociatii”pe de alta parte.
Sursa: ziare.com

Catalin Prisacariu: Arivismul lui Ponta, deconspirat de propria mamă

Au fost singurii care mi-au dat o șansă”. Acestea sînt cuvintele pe care i le-a spus Victor Ponta propriei mame (conform versiunii acesteia, aici), ca să justifice ieșirea din magistratură și înrolarea în Executiv, ca șef al Corpului de Control al lui Adrian Năstase.

Recitiți această propoziție scurtă: “Au fost singurii care mi-au dat o șansă” 

De ce șansă avea nevoie Victor Viorel Ponta în 2001? Era procuror. Stagiar din 1995 pînă în 1998, la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1, și definitiv nu oriunde, ci la Parchetul General, din 1998, de la 26 de ani (!!!). În 2001, la numai 29 de ani, Ponta avea toate șansele să-și construiască o carieră beton de magistrat, activînd deja la parchetul cel mai important din România. Putea deveni, pînă în 40 de ani, un procuror cu funcție de conducere, poate chiar la PNA-ul înființat de Năstase. Sau, de ce nu, la DNA-ul moșit de Băsescu după 2004.
Dacă și-ar fi dorit într-adevăr o carieră de apărător al legii, Ponta putea deveni unul din cei mai importanți zece procurori din România. Da, știu, e pură ficțiune această carieră ipotetică. Pentru că, de fapt, Ponta nu și-a dorit niciodată să apere legea. Ca procuror, Victor Viorel Ponta era și acționar, și administrator al unei firme cu un istoric controversat de contracte cu statul (sursa). Mai grav nu e numai că acea firmă deținută și administrată de Ponta avea o relație ciudată cu statul, ci că procurorul Ponta se afla într-o ilegalitate deplină cumulînd calitatea de magistrat cu cea de administrator de firmă. Ilegalitate nesancționată de nimeni, niciodată.
Dacă Ponta ar fi fost cu adevărat procuror și nu un arivist arogant și cinic, s-ar fi autosancționat. Măcar prin demisia din magistratură. Dar această demisie a venit abia cînd Adrian Năstase i-a propus o funcție în Guvern. O funcție politică, practic. Consfințită oficial mai tîrziu prin înscrierea lui Ponta în PSD și preluarea șefiei Tineretului Social-Democrat. Asta era șansa pe care o aștepta Victor Viorel și pe care numai PSD, prin Năstase, i-a oferit-o: șansa să parvină prin intermediul unei funcții guvernamentale, prin intermediul politicii. Iar dacă, așa cum zice mama actualului premier, numai Năstase i-a acordat șansa asta, înseamnă că Ponta a mai încercat și la alții. S-a pus la dispoziție. S-a vîndut. Dar, pînă la Năstase, nimeni nu l-a cumpărat pe imberbul arogant și ahtiat după parvenire.
Sursa: www.prisacariu.ro

Cererea Asocțiației ”Musai-Muszáj” depusă la Primăria Cluj-Napoca

Reconcilierea româno-maghiară – zugrăvită altfel

Imaginea României în Europa de multe ori este pătată de evenimente care nu sunt deloc în concordanţă cu acele concepţii moderne de convieţuire, cu care România se identifică, ba chiar se defineşte ca apărător înverşunat al acestor principii. Ştim cu toţii, că „răfuielile statuilor” în Transilvania nu este ceva nou. Apar, apoi dispar semne jignitoare pe statui – mai frecvent, mai sporadic, depinde de conjuncturile politice.
Totuşi, există pe undeva o linie roşie, peste care nu se poate trece, fără să nu fii atenţionat discret de acei oameni, care cred în Europa. Este vorba despre vopsirea unor personaje în roşu-galben-albastru de pe Statuia Libertăţii din Arad. Cei care au recurs la acest gest, şi-au trădat nu numai lacunele istorice – între cei 13 generali se găsesc unii care nici nu vorbeau maghiara, sunt însă personaje cu rădăcini germane, austriece, croate, sârbe şi armene – dar au denigrat şi demnitatea acelora, care au trudit să se înfiinţeze Parcul Reconcilierii din Arad – un proiect guvernamental româno-maghiar.
Departe de spiritul reconcilierii – departe de spiritul Parcului Reconcilierii româno-maghiare

Luni seara europarlamentarul Winkler Gyula (UDMR-PPE) a vorbit în fața plenului PE despre vandalizarea Statuii Libertății din Arad și reconcilierea comunităților române și maghiare. 
– În alocuţiunea mea politică am atras atenția asupra faptului că au trecut deja trei săptămâni de la vandalizarea monumentului dedicat celor 13 martiri din Arad fără ca autorii să fi fost traşi la răspundere – a declarat portalului nostru la telefon europarlamentarul. A subliniat următoarele: 
Vorbim despre un fapt grav, deoarece Statuia Libertății nu este numai un monument cu o mare valoare pentru comunitatea maghiară ci este amplasat de peste un deceniu într-un spațiu simbolic, înnobilând Parcul Reconcilierii, care este menit să promoveze mesajul reconcilierii istorice româno-maghiare. Condamn cu fermitate vandalizarea Statuii Libertății din Arad, aici în sediul Parlamentului European din Strasbourg, oraş care este capitala reconcilierii franco-germane. 
Aradul este un oraş istoric, la granița de vest a României, el nu trebuie să devină orașul conflictelor etnice! După modelul de la Strasbourg, Aradul trebuie să devină capitala reconcilierii româno-maghiare, dând exemplu de respect reciproc, de toleranță, de respingere a extremiștilor și a extremismelor – spunea europarlamentarul Winkler Gyula în plenul Parlamentului European.

Kohl şi Mitterand, promotorii reconcilierii franco-germane 
***

După cum se știe, la mijlocul lunii februarie Statuia Libertăţii de la Arad a fost vandalizată, au fost acoperite cu vopsea elemente din componenţa monumentului, iar pe soclul statuii au fost scrise cuvinte obscene. 
Statuia Libertăţii a fost ridicat în anul 1880, la comemorarea execuţiei celor 13 generali ucişi la Arad în urma Revoluţiei paşoptiste. Demontat în 1924, monumentul a fost păstrat în Cetatea Aradului până-n 2004, când a fost restaurat și reinstalat în Parcul Reconcilierii. În ultimii ani, monumentul și Parcul Reconcilierii din Arad au fost ţinta unor incidente regretabile.

Suspendaţi între două lumi: Ungaria şi România

De vreo trei zile mă bate gândul să scriu. Mă sucesc, mă învârtesc, am ideile în cap. Am ajuns aproape să spun cuvintele în somn. Apoi mă întorc. La ce naiba să scriu? În fond, e un articol despre români şi vreau să-l public pe o platformă care are drept reclamă: ”Numai despre maghiari în limba română”. Cine naiba o să-l citească? Şi totuşi..., cuvintele se aştern grăbite, cerându-şi dreptul la viaţă. 
Fără să-mi fi propus vreodată asta, acum câteva zile am ajuns la Biharkeresztes, o localitate din Ungaria, situată la şase-şapte kilometri de Vama Borş. 
– Haideţi să ne vedeţi casa!, ne-au îndemnat noii noştri prieteni. 
Pe Ani şi Barbu, doi soţi cu vreo zece ani mai tineri ca noi, i-am cunoscut în Băile Felix. În bazinul cu apă termală sau la restaurant e imposibil să nu legi vorbe cu cei de alături, mai cu seamă când ai ales să mergi la început de martie, pe o vreme răcoroasă când nu se prea înghesuie lumea să vină la tratament. 
– Casa voastră!! Păi nu ne-aţi spus că sunteţi din Oradea? Nu mergem, am jurat că ne ţinem de tratament. Dacă ieşim, avem mulţi prieteni în oraş şi n-o să mai facem nici o procedură.
– Suntem din Oradea. Însă acum locuim în Ungaria, în Biharkeresztes, un mic orăşel.
– Aţi găsit de lucru acolo?, i-am întrebat, cu o doză de naivitate în glas care i-a făcut să râdă.
-– Ha, ha, ha! Nu. Muncim în Oradea dar locuim dincolo de graniţă. 
Auzisem câte ceva despre românii care locuiesc într-o ţară şi muncesc în cealaltă dar mi s-a părut o poveste. Nu cunoscusem niciunul care să aibă casă în Ungaria şi să lucreze în România. Muream de curiozitate. L-am înghiontit pe Virgi să acceptăm invitaţia. 
– Bine, mergem, dar stăm numai de o cafea, a cedat dragul meu soţ. Femeia asta ar face orice să scape de proceduri, de tratamente. Dar dacă o las de capul ei şi nu le face, o să se vaite iar de şale când ajungem acasă, a ţinut să completeze. 
Eu eram „femeia asta”. Şi da, avea dreptate, bazinul cu apă termală îmi plăcea la nebunie dar mă scoteau din sărite restul tratamentelor. Aşa că invitaţia la o cafea, în casa de dincolo de graniţă, mi s-a părut o pauză binevenită. Plus că mă rodea curiozitatea. Cum era oare să fii român sadea şi să alegi să trăieşti în ţara ungurilor? Despre frica românilor că ungurii de dincolo de graniţă dau năvală în Ardeal să ne fure pământurile auzisem, dar de năvala românilor în Ungaria prea puţin. 
„Oare ungurilor nu le este frică de românii care le cotropesc pământul strămoşesc, chiar şi prin cumpărare?
– Cum se desfăşoară o zi din viaţa voastră? –, i-am întrebat, în drum către graniţă. 
– Firesc. Ca oricare altă zi, dacă am locui în România. Ne trezim la şase dimineaţa, facem un duş fierbinte şi ne pregătim de slujbă. Noi ne bem cafeaua pe terasă vara sau în living iarna în vreme ce copiii iau un mic dejun frugal. Apoi pornim către Oradea. Sunt cam 15 kilometri din poartă până la serviciu. Pe la 7,30 ne suim în maşină şi în 30 de minute suntem la birou, trecând pe la şcoala copiilor ca să-i lăsăm. La 16,00 pornim înapoi către casă. 
–Da’ copiii? Ei termină mai repede decât voi. Cum ajung acasă, vă aşteaptă?
– Nu. Sunt microbuze din Biharkeresztes către Oradea şi înapoi, puse la dispoziţie de Primăria Oradea. Au şi pistă de biciclete neîntreruptă din Oradea până dincolo de oraşul nostru, cam 40 km. Nu-i lăsăm cu bicicleta încă, sunt prea mici.
– Dar în vamă... Nu-i greu să staţi la controlul vamal de două ori pe zi?
– Uite, ajungem acum. O să vedeţi şi voi cum este!
Într-adevăr, ne apropiam de Vama Borş. Noi, cuminţi, ne pregătisem deja cărţile de identitate. Amicii noştri din spate nu schiţaseră nici un gest. „Hmm, mă miram în sinea mea, ăştia n-au de gând să respecte regulile?” Vameşii români nici nu ne-au băgat în seamă, am trecut pe lângă ei ca şi cum nici n-ar fi fost acolo.
– Românii te controlează la intrarea în ţară şi ungurii la ieşire, mi-a explicat Barbu, amuzat de mutra mea nedumerită
– Aha, am dat eu atotştiutor din cap, de parcă pricepusem totul.
Vameşii maghiari s-au uitat câteva secunde la cărţile noastre de identitate. 
Eu aşteptam cu sufletul la gură să-i întrebe şi pe cei din spate ceva, mai cu seamă că nu-şi pregătiseră nici un act. 
– Bună ziua doamna Ani, domnule Barbu! Azi nu veniţi cu maşina voastră?
– Nu, nu. Suntem cu nişte prieteni, stăm puţin acasă şi ne întoarcem. Suntem la tratament la Felix, maşina e acolo.
– Aaa, mno bine. Drum bun şi concediu plăcut!, au continuat vameşii, făcându-ne semn să plecăm. 
Rămăsesem cu gura căscată. 
– Vouă nu vă cer actele de identitate?
– În primele săptămâni, după ce am cumpărat casa, le-au cerut. Acum nu, ne ştiu toţi vameşii. 
Trecem prin Vamă de două ori pe zi, uneori şi mai des. Mai mergem la prieteni, la teatru sau la meci în Oradea uneori la întâlniri cu prietenii, la chefuri, na, ca toţi oamenii. 
– Măi, s-a întors Virgi către mine, tu ai văzut că ungurii au vorbit cu noi în româneşte?
– Am văzut, nu mă mai miră nimic. 
După graniţă, la numai doi kilometri, am făcut la stânga. Indicatorul ne indica Artand. 
– E o localitate micuţă, ne-a lămurit Ani. Dincolo de ea, este Biharkeresztes, declarată oraş chiar dacă n-are mai mult de 5-6.000 de locuitori. Acolo e casa, ajungem în câteva minute.
– Ani, voi ştiţi maghiară? 
– Nu. 
– Şi cum vă descurcaţi la magazin, la Primărie? Pare cumplit. Cred că vă este foarte greu. 
– Nuuu, nici vorbă. Sunt foarte mulţi români care au cumpărat casă dincoace de graniţă. Aşa că sunt şi mulţi funcţionari şi vânzători care rup româneşte. Ne descurcăm perfect. Iar vecinii noştri sunt tot români din Oradea, fac naveta ca şi noi. Să nu uit, ungurii de aici acceptă la magazin şi lei româneşti, nu numai euro. 
–Adică ungurii din Ungaria au fost dispuşi să se lase cotropiţi de români şi le-au mai învăţat şi limba? – m-am amuzat, gândindu-mă la situaţiile conflictuale din Ardeal, acelea pe care ni le provocăm singuri, urându-ne între noi de parcă nu ne-ar ajunge pământul la toţi ca să trăim în bună înţelegere. 
– Asta este una din zonele cele mai sărace ale Ungariei – m-a lămurit Barbu. – Cam cum este la noi Vaslui. Satele s-au tot depopulat, tinerii maghiari au plecat în Vest să muncească sau mai spre Budapesta, încât autorităţile au fost fericite că pământul şi casele s-au vândut, chiar dacă cumpărătorii sunt români sau unguri de cetăţenie română de dincolo de graniţă. Noi, şi alţii ca noi, am cumpărat pentru că nu ne-am permis în Oradea. Cu banii pe care îi dai aici pe o casă frumoasă, cu o grădină generoasă, în Oradea nu iei nici măcar o garsonieră. 
Povestind, cu urechile la ce-mi spuneau amicii din spate, ochii mei urmăreau locurile pe lângă care treceam. Cele mai multe clădiri erau case frumoase, cochete, îngrijite de mâna unui gospodar vrednic. Multe dintre ele cu etaj sau mansardă. Chiar dacă era martie, grădinile foşneau de plante veşnic verzi care se aliniau pe lângă garduri iar curţile străluceau de curăţenie. Parcă se pregătiseră de sărbătoarea primăverii ce sta la colţ, gata să dea năvală.
–Doamne, ce frumos este! Dacă aşa arată Vasluiul lor... înseamnă că noi suntem din lumea a III- a. Vai de mama noastră!
– Acum nu-i grozav, dar să vezi vara! E o feerie de flori, de toate culorile şi toate felurile. Zici că e concurs între case, care are grădina cea mai frumoasă. 
– Nu simţiţi niciodată că sunteţi aruncaţi între două lumi, fiecare cu regulile ei, cu tradiţiile şi obiceiurile ei?
– Câteodată. A fost mai greu la început, însă ne-am obişnuit. Suntem aici de şapte ani. Sigur, ne-am fi dorit să avem casă pe pământul în care ne-am născut. Dar dacă nu se poate?
Am simţit o undă de durere în glasul lor. Şi n-am ştiut să răspund dacă era ceva greşit în a locui într-o ţară şi a munci în alta. Poate că nu era nimic rău, europenizarea a adus acest gen de trai pe care părinţii noştri nici măcar nu şi l-ar fi imaginat. M-am întrebat tot drumul, chiar şi în timp ce îmi beam cafeaua în casa lor superbă, dacă oamenii aceştia nu sunt suspendaţi între două lumi diferite, fără să mai aibă apartenenţă totală la una din ele. 
Ei nu pot fi consideraţi nici măcar diaspora. Sunt cu un picior într-o ţară şi cu un altul în alta. Poate că nu mai sunt nici români autentici, aşa cum credeam eu că sunt ai mei strămoşi. Ori poate sunt. M-am întrebat dacă vremurile pe care le trăim nu înseamnă cumva dezrădăcinare. 
Sau poate că totul era firesc şi normal iar concepţiile mele erau învechite, închistate în timpuri trecute, în amintiri greşite despre patriotism şi pământ străbun. Idei care nu-şi mai găseau locul şi care vor dispărea cu totul, într-o istorie a poveştilor, în momentul când România va intra în Schengen şi graniţele dintre cele două ţări au să dispară pentru totdeauna.

2015-03-12

Ilie Serbanescu: Bucurestiul va pierde Ardealul!

Am citit cu foarte mare îngrijorare rândurile de mai jos autor fiind domnul Ilie Serbănescu, fost ministru de finanţe. Argumentul domniei sale - cu care admite o "despărţire" al Ardealului de Ţară Mumă - este nivelul investitiilor făcute de investitori străini.Se uită însă că există şi o variantă mult mai promiţătoare care ar trebuie să fie preluat de la specialişti de marketing: Dacă în Ardeal se produce mai mult atunci şi în restul Ţării s-ar preta să fie preluat modelul "ardelean" şi anume a respectului omului de lângă tine (al celuilalt - indiferent de limbă sau de culoare pielii) Convieţuirea nu ar trebui să însemne numai "să aduci aminte", "să nu uiţi" , etc. ci a fi curajos în a susţine că faci parte dintre o societate diversificată, aşa cum ardeleanul a invăţat de la Mama Natură: Unitate prin diversitate! Autostrăzile trebuie să ne unească nu să ne dezbină! De frica acordării autonomiei Ţinutului Secuiesc guvernanţii României nu mai contenesc să susţină că Ţara Mumă este indivizibilă. Despărţirea sau "pierderea"- cum zice autorul - nu s-ar putea realiza fără ajutorul forţelor interne. Forţe ce momentan sunt foarte puţin cunoscuţi şi pentru că problema"secuiească"tinde să se manifestă tot maipregnant şi tot mai mediatizat tocmai că foştii şi actuali guvernanţi dau o importanţă majoră anihilării mişcării autonomiştilor în loc să rezolve rapid şi convenabil ptr ambele părţi. (Civicul Ardelean)
O problemă pe care agenda prezidenţială n-o va putea ocoli este legată de procesul nerecunoscut public al “reconfigurării” orbitei economice a Ardealului. în spaţiile fără graniţe economice – precum este şi UE – regiunile orbitează economic în mod obiectiv în jurul polilor de putere economică existenţi sau în dezvoltare, indiferent de graniţele politice. 
Pentru Ardeal, Bucureştiul este cel mai slab pol de putere economică din zonă.
Budapesta şi Viena sunt mult mai puternice şi mult mai aproape. În plus, de ani de zile, Bucureştiul parcă face tot ce este posibil pentru a se depărta de Ardeal, evitând pur şi simplu să construiască o arteră de comunicaţie modernă (autostradă, drum expres) care să treacă munţii fie spre Braşov, fie spre Sibiu. 
În tot acest timp, Ardealul s-a apropiat de Ungaria/Austria, autostrăzile venind dintr-acolo spre graniţele României şi din Ardeal înaintând spre Vest. Bucureştiul este tot mai izolat.
Investiţiile străine, atâtea câte sunt, se cantonează în Ardeal, nici n-au prea auzit de Moldova sau Oltenia. Iar investiţiile germane – pe a căror “invazie” se mizează în condiţiile venirii la putere a lui Iohannis – se opresc toate la arcul carpatic. Câteva zboruri săptămânal leagă Timişoara sau Clujul de Bucureşti, câteva zeci de zboruri săptămânal leagă aceste oraşe de Budapesta, Viena, Franktfurt. Si politicul urmează până la urmă economicul! 
“Desprinderea” politică a Ardealului de Bucureşti este probabil o chestiune doar de timp! Sorocul poate cădea în timpul mandatului actualului preşedinte. Pe fond n-are vreo importanţă că acest preşedinte este un etnic minoritar. Poate că tocmai acest lucru va fi un impediment în calea “desprinderii”, căci dl Iohannis va fi “apăsat” oricum de faptul că dacă aşa ceva se întâmplă cumva, s-ar întâmpla pe vremea unui etnic minoritar, deşi Ardealul l-a adus pe domnia sa, prin vot, în fruntea ţării şi nu ştim ce aşteaptă exact Ardealul de la domnia sa! Poate aşteaptă chiar “desprinderea” de Bucureşti, întrucât teza principală a etnicilor români majoritari din Ardeal, şi nu a altcuiva, este că ei muncesc şi le toacă banii miticii de la Bucureşti! 
Dar, evident, o desprindere politică a Ardealului de Bucureşti depinde în esenţă de contextul internaţional şi de aranjamentele, de acum în negociere, dintre marile puteri. După cum s-a dovedit, Bucureştiul este un simplu spectator. La orice! 
Detaşarea Ardealului nu va face excepţie! Bucureştiul şi-a cedat străinilor resursele naturale, industriile, banii, băncile, pădurile, pământurile. Care este deosebirea de va ceda şi niscai teritorii?! Cu numele evident, căci faptic controlul economic a fost cedat demult! 
Bucureştiul va pierde Ardealul! N-a făcut nimic să-l păstreze. 
Adevăratul păcat este însă că nu-l va pierde în luptă, în faţa superiorităţii adversarului. îl va pierde în linişte, pe Facebook!

Sursa: www.jurnalul.ro

2015-03-10

7 martie 1965 - No comment


Tovărăşeşte, ca de 7 martie - președintele de onoare al PSD smile 
Fii un domn și dă mai departe :)))


9 martie 1945 - 9 martie 2015 - tãcere totalã


Productia in judete



Avem in Transilvania patru judete care produc mai putin decat cel mai sarac judet din Moldova. precizez ca marii contribuabili nu sunt trecuti la Bucuresti, ci separat. 
Oricum, in Transilvania nu exista mari contribuabili gen Petrom, Rompetrol, Sidex, Alro, NuclearElectrica, Dacia, Ford, Hidroelectrica (majoritatea productiei hidro se face la Portile de Fier si Vidraru, in Transilvania poate 10% din total)

Sume defalcate din bugetul central ptr 2015- pe cap de locuitor


Redistribuirea fondurile guvernului din taxele locale


2015-03-09

Mulți ar dori să revadă numele „ieșite la iveală" ale șefilor de stație maghiari în gara CFR Cluj

http://kolozsvaros.ro/-/istoria-maghiarilor-nu-mai-poate-fi-negata-de-compania-cfr-cluj
Chiar dacă unora nu le place, în Cluj-Napoca maghiarii nu există „doar așa": sute de ani la rând au construit, au administrat, și au locuit în cel mai important oraș al regiunii ardelene. Acum, când au ieșit la iveală numele șefilor de stație de până la 1945, necunoscuți, ai Căilor Ferate Maghiare de Stat (MÁV), dorim ca conducerea CFR Cluj să schimbe tăblița din gară, și să monteze una nouă, pe care să poată fi citite numele care lipsesc. Asta pentru că și acestea fac parte din trecutul și istoria Clujului.
Căile Ferate Române (CFR) nu s-a obosit prea mult ca pe placheta amplasată în gara din Cluj-Napoca să menționeze și numele acelora, care au fost șefi de stație până în 1945. De la Rafa Vasile-Nicu șef din 2004, CFR a ajuns doar până la Vlasa Ovidiu, șeful gării din Cluj între 1945 și 1956, de aici „filmul s-a rupt". Astfel nu știm cine au fost șefii de stație clujeni ai CFR între 1870 și 1945 – cel puțin compania feroviară română de stat încearcă să creeze această impresie.

„Necunoscuți"? De acum încolo nu.

Acest material s-a născut din dorința de a pune punct la capătul acestui caz. Asta pentru că cu puținul cinism, respectiv cu și mai puțina naivitate care ne caracterizează, considerăm: CFR nu se va deranja să completeze lista. Altminteri, această plachetă revoltătoare pentru noi, care pur și simplu neagă trecutul maghiar al Clujului, nu ar fi fost montată.
Pentru acuratețea istorică am consultat o documentație amplă în limbile germană și maghiară, pe care le-am obținut de la Arhivele Statului din Austria, respectiv de la Arhivele Naționale din Ungaria.
Căile ferate române își arogă șase decenii de „trecut maghiar" prin faptul că prezintă sub acronimul CFR numele şefilor de stație din timpul monarchiei și din anii de după al doilea Dictat de la Viena astfel: în locul numelor acestora apare cuvântul „necunoscuți".
De ce trebuie ascunsă istoria maghiarilor din Cluj?
Oare ar fi fost jenant că CFR nu a avut șefi de stație la Cluj înainte de război? Iar dacă ar fi trecut numele acestora, ar fi fost penibil că printre aceste nume am fi găsit doar maghiari? Cine știe? Un lucru este sigur: astfel au lovit două păsări cu aceeași piatră. Având în vedere faptul că vremurile de dinainte de 1920 nu au putut fi șterse din memoria colectivă – din păcate pentru mulți, și oamenii cei mai puțin inteligenți pot bănui că trenul a circulat și înainte pe aceste meleaguri –, nu au reușit să marcheze anul 1920 cu „apariția lumii (ferate)". Ce putem face în această situație? Nimic mai simplu: luăm istoria companiei CFR Cluj, o completăm cu câteva decenii, iar partea completată o inserăm în locul lumii maghiare eliminate. Se poate face asta într-un mod mai profesional?
E timpul să turnăm apă curată în pahar
Între cele două războaie la Cluj au suflat „vânturi românești". Astfel necesitatea ascunderii trecutului maghiar neplăcut s-a combinat cu o mare doză de lene și nepăsare balcanică. Noi am dorit să descoperim șefii de stație ai „lumii maghiare" din timpul monarchiei și ai anilor ce au urmat cel de-al doilea Dictat de la Viena – nu am făcut cercetări cu privire la șefii de stație aflați în serviciu în cele două decenii „românești" de după război: cedăm această bucurie colegilor români.
Concilierea a marcat începutul unei noi ere În 1867 a avut loc concilierea austro-ungară, în urma căreia a început o eră nouă în viața celor două țări. Pe parcursul a aproape cinci decenii ale monarchiei, aceasta a devenit una dintre cele mai prospere imperii ale Europei. Cu puțin timp după momentul concilierii a luat ființă Căile Ferate Maghiare de Stat (MÁV).

Rețeaua de căi ferate din Austro- Ungariei în 1867 – Nagyvárad : Oradea, Temesvár : Timişoara

Publicația Căile Ferate Austro-Ungare (Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen) redactată de către Adolf Lausch și Carl Graf Stubick documentează perfect lista angajaților MÁV din primele două decenii de după conciliere.

Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen

Din aceste date înregistrate se pare că primul șef de stație în Cluj-Napoca a fost cel mai probabil Virányi István, care a îndeplinit această funcție aproape zece ani. Fiecare pagină a publicațieiCăile Ferate Austro-Ungare a fost notată cu o dată (de fapt cu un an) astfel este foarte ușor de stabilit, în ce an cine au fost angajații companiei la nivelul diferitelor localități. În 1875 alături de Virányi István au mai lucrat în administrația Căilor Ferate Maghiare de la Cluj și Donhoffer Károly, Fastenberger Adolf, König Károly, Szuchofsky Richárd și Csákváry Lajos:


Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1875

Astfel putem afirma că Virányi, care în 1870 era în funcție, a fost primul șef de stație al orașului-comoară. Virányi a fost urmat de către Kugler Mihály, deși nu putem aprecia anul în care acesta a devenit șef de stație. Motivul: autorii documentului au actualizat lista angajaților căilor ferate din timpul monarchiei, doar o dată la doi ani.



Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1880

Este ușor de observat, că numele maghiar al orașului – Kolozsvár – apare pentru prima oară în documentul în limba germană, iar alături, în paranteză se menționează numele german al localității. De altfel austriecii au ținut la documentația germană din motive foarte simplu de înțeles: pe lângă faptul că și în timpul monarchiei Clujul a fost centrul comercial, cultural, economic și istoric al Transilvaniei, populația predominant maghiară a orașului-comoară în secolul 15. a fost pe jumătate maghiară, pe jumătate săsească.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1882








În 1889 îl găsim pe Egedy Lajos în fruntea stației din Cluj-Napoca, care însă a fost mutat din consiliul de administrație la departamentul de audit al veniturilor. În locul lui a fost numit Hauda Nándor.


Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1889


Acesta din urmă a îndeplinit această funcție doar timp de un an, fiind urmat de Krimszky Géza între 1890 și 1893.

Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1890




La mijlocul anului 1893 Krimszky a fost înlocuit cu Lósy Béla – numele lui apare scris atât Losy cât și Loósy –, care a administrat funcționarea căii ferate din Cluj mai mult de un deceniu. Alături de alți membrii ai consiliului de administrare în 1910 își dă demisia, însă rămâne șef de stație în prima jumătate a anului următor. 






Publicaţia Oficială a Căilor Ferate Regale Ungare, 1910


În 1889, după Lósy Béla îl găsim pe Asztalos Sándor în fruntea stației din Cluj-Napoca. Asztalos a rămas şef de staţie în Cluj-Napoca până la sfârşitul Primului Război Mondial (1918).




Arhivă MÁV, 1915

Mai apoi, deși din punct de vedere administrativ Ardealul de Nord, și implicit Cluj-Napoca au aparținut Ungariei, după 1918 țara practic a fost invadată – astfel nu este de mirare că despre șefii de stație ai MÁV deținem date doar până în acest an. Urmează mai mult de două decenii de stăpânire românească, iar după 30 august 1940, după cel de-al doilea Dictat de la Viena, Ardealul de Nord și Ținutul Secuiesc devin din nou regiuni ale Ungariei.
Urmează noua „lume maghiară", iar în scurt timp MÁV își extinde „puterea" pe teritoriile revenite, astfel la Cluj este numit șef de stație Elekes András.


Arhivă MÁV, 1943


Clujul are și o istorie maghiară
Având în vedere cele de mai sus, putem concluziona: chiar dacă unora nu le place, în Cluj-Napoca maghiarii nu există „doar așa". Sute de ani la rând au construit, au administrat, și au locuit în cel mai important oraș al regiunii ardelene. Acum, când au ieșit la iveală numele șefilor de stație de până la 1945, necunoscuți, ai Căilor Ferate Maghiare (MÁV), dorim ca conducerea CFR Cluj să schimbe tăblița din gară, și să monteze una nouă, pe care să poată fi citite numele care lipsesc. Asta pentru că și acestea fac parte din trecutul și istoria Clujului*:
1870-1878: Virányi István
1880: Kugler Mihály
1882-1888: Egedy Lajos
1889-1890: Hauda Nándor
1890-1893: Krimszky Géza
1893-1911: Lósy Béla
1912-1918: Asztalos Sándor
1941-1943: Elekes András

2015-03-02

Un grup maghiar din Cluj-Napoca acordă premii pentru Intoleranță. Cine sunt ”câștigătorii”

Grupul de inițiativă ”Musai-muszaj” a lansat premiile pentru intoleranță CKK (Cluj-Kolozsvár-Klausenburg).
Premiile CKK pentru Intoleranță se decernează lunar, fiind două categorii: cea mai intolerantă instituție și cea mai intolerantă persoană.
Nominalizații lunii februarie sunt:
Categoria persoană juridică
1. CFR, Regionala Cluj, pentru placheta amplasată în gara Cluj-Napoca, cu numele șefilor de gară. Între 1870 și 1945 nu a fost trecut niciun nume, iar reprezentanții grupului cred că se încearcă să se ascundă realitatea istorică. ”CFR nu se va deranja să completeze lista. Altminteri, această plachetă revoltătoare pentru noi, care pur și simplu neagă trecutul maghiar al Clujului, nu ar fi fost montată”, notează kolozsvaros.ro.
Din Publicația Căile Ferate Austro-Ungare ar rezulta că primul șef de stație în Cluj-Napoca a fost cel maiprobabil Virányi István, care a îndeplinit această funcție aproape zece ani. Fiecare pagină a publicației Căile Ferate Austro-Ungare a fost notată cu o dată (de fapt cu un an) astfel este foarte ușor de stabilit, în ce an cine au fost angajații companiei la nivelul diferitelor localități. În 1875 alături de Virányi István au mai lucrat în administrația Căilor Ferate Maghiare de la Cluj și Donhoffer Károly, Fastenberger Adolf, König Károly, Szuchofsky Richárd și Csákváry Lajos:
2. Publicația NapocaNews, pentru întreaga operă.
Categoria persoană fizică
1. Dan Rodescu, pentru comentariul la pe articolul Anarhiștii clujeni mâzgălesc graffiti pe acoperișuri, “Anarhistii astia sunt extremisti ce se strang prin barurile unguresti din centrul Clujului si vor sa puna la cale o revolutie care sa duca orasul in haos si sa rupa Ardealul de Romania, fac petreceri private unde racoleaza tineri, in special dintre minoritati si ii indoctrineaza cu Marx, Engels, Proudhom, Bakunin, Kropotkin, EmmaGoldman si alti scriitori nebuni din secolul XIX. Au si o fituica anarho-comunista ce se cheama Creiereala si care se imparte prin barurile unguresti.”
2. Claudia Anastase, pentru contribuția adusă la ședința Consiliului Local Cluj-Napoca 11.02.2015, “Deci dacă nu vă plăcea ce făcea domnul Funar într-o anume perioadă, renunțați la ideea nenumăratelor procese“.

Turismul în județul Timiș

Interviu acordat de Călin Dobra, președintele Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Tursimului în Timiș
Punctele de atracție turistică în județul Timiș nu excelează în număr, ci în calitatea lor. Indiferent că se pornește din Piața Unirii, unde se află Muzeul de Artă și lucrările valoroase pe care le deține și se ajunge la unicitatea Bisericii de lemn din Groși, că un turist alege să vadă Lacul Surduc sau Mănăstirea Partoș, Muzeul Traian Vuia sauPeștera Românești, toate aceste puncte au un potențial turistic uriaș, care în prezent nu este suficient exploatat și promovat.
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș își propune tocmai acest lucru, promovarea unor obiective despre care mulți timișeni știu încă destul de puține, și sunt vizate în egală măsură obiective din Timișoara sau județ, obiective turistice naturale, culturale sau istorice.
Dacă pentru Timișoara se pot aminti Muzeul de Artă, Muzeul Satului Bănățean,Muzeul Banatului (încă închis pentru renovare) sau Bastionul Cetății, în județ, obiectivele turistice pot fi nuanțate mai mult.
Astfel, deși sunt puține, există obiective importante în turismul balnear și aici trebuie amintită stațiunea Buziaș, însă prezența izvoarelor minerale și termale în zona unor localități precum Pișchia, Banloc, Comloșu sau Ciacova, continuă să țină ridicat interesul în dezvoltarea acestui sector.
În turismul cultural și istoric, obiectivele turistice sunt numeroase și vizează atât locațiile din Timișoara , amintite mai sus, cât și județul.
Sunt foarte multe de amintit. Cula de la Ciacova, bisericile de lemn din zona Făgetului – zonă unde se pot dezvolta trasee turistice pe diferite teme precum cea a ceramicii sau sculpturii în lemn -, parcurile dendrologice de la Bazoș sau cel din Valea Homojdiei, care trebuie reamenajat, sau Castelul Nako din Sânicolau Mare, toate pot fi promovate pe harta turistică a județului Timiș.
În turismul rural există obiective majore de atracție, slab dezvoltate, însă. Zonele de creație artistică cum este satul Jupânești sau de etnofolclor precum Românești, satele de interes vânătoresc, precum Pișchia, sau sate cu monumente istorice cum sunt Traian Vuia sau Lenauheim pot fi promovate cu succes și se dorește aceasta în turismul din Timiș.
În turismul de afaceri este preferată Timișoara datorită amenajărilor specifice existente (săli de conferințe multivalente sau cazare cu grad ridicat de confort). Buziașul se mai poate consolida ca un punct important în turismul de afaceri în Timiș într-un viitor apropiat.
Nu în ultimul rând se pot aminti unele dintre cele mai frumoase și interesante locuri din Timiș. Peșterile din estul județului – Românești sau Peștera Albastră – lacul Surduc, zona Nădrag, Valea lui Liman reprezintă puncte de atracție importante în turimul județului.
Dacă turismul montan este slab reprezentat în Timiș – aici putând însă aminti interesul pentru amenajarea zonei Nădrag – , pădurile din jurul Timișoarei și a celor din județ pot deveni puncte de atracție pentru turiști. De la Pădurea Verde, Pădurea Giroc sau Pădurea Recaș , toate pot oferi posibilități de loisir prin amenajarea unor zone de agreement, a unor poteci de acces sau chiar a unor poteci pentru călărie sau cicloturism.
Canalul Bega reprezintă în sine un obiectiv turistic, iar crearea pistei de cicloturism și posibilitățile de navigare continua să atragă atenția turiștilor asupra ei.
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș își propune pe de o parte să promoveze trasee turistice viabile, vizând atât obiective naturale, cât și obiective culturale prin punerea în comunicare și colaborare a Centrelor de informare turistică din județ, iar pe de altă parte, să extindă aria de interes de la turismul de afaceri către turismul de weekend. În acest sens, Asociația are în vizor proiecte care să creioneze trasee turistice special destinate elevilor, trasee care se referă la obiective istorice, culturale sau naturale ce pot stârni interesul copiilor și adolescenților.
Exemple elocvente în acest sens sunt Muzeul Traian Vuia și istoria acestui mare inventator român, cu toată istoria sa și a primului său zbor; Bisericile de lemn din zona Margina sau Casele memoriale și conacele din vestul Timișului.
În vestul județului Timiș poate fi pus în continuare accentul pe circuitele transfrontaliere promovate prin DKMT.
Există obiective turistice în Timiș precum cele din zona Bogda sau zona viticolă Recaș, unde trebuie dezvoltată infrastructura rutieră pentru a putea crește accesul turiștilor.
Unele zone care, deși au potențial touristic, sunt mai puțin cunoscute și promovate – Pajiștea cu narcise de la Bătești, Mlaștinile Murani sau Pădurea Bistra – rămân și ele în vizorul Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, ca și peșterile din estul județului, mănăstirile din sud sau muzeele și casele memoriale din vest.
Colaborarea și punerea în comun a acestor obiective și a unei strategii alături de actorii implicați în ceea ce înseamnă turism în județul Timiș – pornind de la cercetători, profesori universitari, instituții publice, organizații neguvernamentale sau agenții de turism – reprezintă unul dintre punctele cheie ale activității Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș.
Interviu aparut in Ofensiva Expozitionala, supliment al periodicului regional Ofensiva Economico-Financiara, noiembrie 2014