http://kolozsvaros.ro/-/istoria-maghiarilor-nu-mai-poate-fi-negata-de-compania-cfr-cluj
Căile Ferate Române (CFR) nu s-a obosit prea mult ca pe placheta amplasată în gara din Cluj-Napoca să menționeze și numele acelora, care au fost șefi de stație până în 1945. De la Rafa Vasile-Nicu șef din 2004, CFR a ajuns doar până la Vlasa Ovidiu, șeful gării din Cluj între 1945 și 1956, de aici „filmul s-a rupt". Astfel nu știm cine au fost șefii de stație clujeni ai CFR între 1870 și 1945 – cel puțin compania feroviară română de stat încearcă să creeze această impresie.
Concilierea a marcat începutul unei noi ere În 1867 a avut loc concilierea austro-ungară, în urma căreia a început o eră nouă în viața celor două țări. Pe parcursul a aproape cinci decenii ale monarchiei, aceasta a devenit una dintre cele mai prospere imperii ale Europei. Cu puțin timp după momentul concilierii a luat ființă Căile Ferate Maghiare de Stat (MÁV).
Publicația Căile Ferate Austro-Ungare (Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen) redactată de către Adolf Lausch și Carl Graf Stubick documentează perfect lista angajaților MÁV din primele două decenii de după conciliere.
În 1889 îl găsim pe Egedy Lajos în fruntea stației din Cluj-Napoca, care însă a fost mutat din consiliul de administrație la departamentul de audit al veniturilor. În locul lui a fost numit Hauda Nándor.
Mai apoi, deși din punct de vedere administrativ Ardealul de Nord, și implicit Cluj-Napoca au aparținut Ungariei, după 1918 țara practic a fost invadată – astfel nu este de mirare că despre șefii de stație ai MÁV deținem date doar până în acest an. Urmează mai mult de două decenii de stăpânire românească, iar după 30 august 1940, după cel de-al doilea Dictat de la Viena, Ardealul de Nord și Ținutul Secuiesc devin din nou regiuni ale Ungariei.
Chiar dacă unora nu le place, în Cluj-Napoca maghiarii nu există „doar așa": sute de ani la rând au construit, au administrat, și au locuit în cel mai important oraș al regiunii ardelene. Acum, când au ieșit la iveală numele șefilor de stație de până la 1945, necunoscuți, ai Căilor Ferate Maghiare de Stat (MÁV), dorim ca conducerea CFR Cluj să schimbe tăblița din gară, și să monteze una nouă, pe care să poată fi citite numele care lipsesc. Asta pentru că și acestea fac parte din trecutul și istoria Clujului.
Căile Ferate Române (CFR) nu s-a obosit prea mult ca pe placheta amplasată în gara din Cluj-Napoca să menționeze și numele acelora, care au fost șefi de stație până în 1945. De la Rafa Vasile-Nicu șef din 2004, CFR a ajuns doar până la Vlasa Ovidiu, șeful gării din Cluj între 1945 și 1956, de aici „filmul s-a rupt". Astfel nu știm cine au fost șefii de stație clujeni ai CFR între 1870 și 1945 – cel puțin compania feroviară română de stat încearcă să creeze această impresie.
„Necunoscuți"? De acum încolo nu.
Acest material s-a născut din dorința de a pune punct la capătul acestui caz. Asta pentru că cu puținul cinism, respectiv cu și mai puțina naivitate care ne caracterizează, considerăm: CFR nu se va deranja să completeze lista. Altminteri, această plachetă revoltătoare pentru noi, care pur și simplu neagă trecutul maghiar al Clujului, nu ar fi fost montată.
Pentru acuratețea istorică am consultat o documentație amplă în limbile germană și maghiară, pe care le-am obținut de la Arhivele Statului din Austria, respectiv de la Arhivele Naționale din Ungaria.
Căile ferate române își arogă șase decenii de „trecut maghiar" prin faptul că prezintă sub acronimul CFR numele şefilor de stație din timpul monarchiei și din anii de după al doilea Dictat de la Viena astfel: în locul numelor acestora apare cuvântul „necunoscuți".
De ce trebuie ascunsă istoria maghiarilor din Cluj?
Oare ar fi fost jenant că CFR nu a avut șefi de stație la Cluj înainte de război? Iar dacă ar fi trecut numele acestora, ar fi fost penibil că printre aceste nume am fi găsit doar maghiari? Cine știe? Un lucru este sigur: astfel au lovit două păsări cu aceeași piatră. Având în vedere faptul că vremurile de dinainte de 1920 nu au putut fi șterse din memoria colectivă – din păcate pentru mulți, și oamenii cei mai puțin inteligenți pot bănui că trenul a circulat și înainte pe aceste meleaguri –, nu au reușit să marcheze anul 1920 cu „apariția lumii (ferate)". Ce putem face în această situație? Nimic mai simplu: luăm istoria companiei CFR Cluj, o completăm cu câteva decenii, iar partea completată o inserăm în locul lumii maghiare eliminate. Se poate face asta într-un mod mai profesional?
E timpul să turnăm apă curată în pahar
Între cele două războaie la Cluj au suflat „vânturi românești". Astfel necesitatea ascunderii trecutului maghiar neplăcut s-a combinat cu o mare doză de lene și nepăsare balcanică. Noi am dorit să descoperim șefii de stație ai „lumii maghiare" din timpul monarchiei și ai anilor ce au urmat cel de-al doilea Dictat de la Viena – nu am făcut cercetări cu privire la șefii de stație aflați în serviciu în cele două decenii „românești" de după război: cedăm această bucurie colegilor români.
Concilierea a marcat începutul unei noi ere În 1867 a avut loc concilierea austro-ungară, în urma căreia a început o eră nouă în viața celor două țări. Pe parcursul a aproape cinci decenii ale monarchiei, aceasta a devenit una dintre cele mai prospere imperii ale Europei. Cu puțin timp după momentul concilierii a luat ființă Căile Ferate Maghiare de Stat (MÁV).
Rețeaua de căi ferate din Austro- Ungariei în 1867 – Nagyvárad : Oradea, Temesvár : Timişoara
Publicația Căile Ferate Austro-Ungare (Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen) redactată de către Adolf Lausch și Carl Graf Stubick documentează perfect lista angajaților MÁV din primele două decenii de după conciliere.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen
Din aceste date înregistrate se pare că primul șef de stație în Cluj-Napoca a fost cel mai probabil Virányi István, care a îndeplinit această funcție aproape zece ani. Fiecare pagină a publicațieiCăile Ferate Austro-Ungare a fost notată cu o dată (de fapt cu un an) astfel este foarte ușor de stabilit, în ce an cine au fost angajații companiei la nivelul diferitelor localități. În 1875 alături de Virányi István au mai lucrat în administrația Căilor Ferate Maghiare de la Cluj și Donhoffer Károly, Fastenberger Adolf, König Károly, Szuchofsky Richárd și Csákváry Lajos:
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1875
Astfel putem afirma că Virányi, care în 1870 era în funcție, a fost primul șef de stație al orașului-comoară. Virányi a fost urmat de către Kugler Mihály, deși nu putem aprecia anul în care acesta a devenit șef de stație. Motivul: autorii documentului au actualizat lista angajaților căilor ferate din timpul monarchiei, doar o dată la doi ani.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1880
Este ușor de observat, că numele maghiar al orașului – Kolozsvár – apare pentru prima oară în documentul în limba germană, iar alături, în paranteză se menționează numele german al localității. De altfel austriecii au ținut la documentația germană din motive foarte simplu de înțeles: pe lângă faptul că și în timpul monarchiei Clujul a fost centrul comercial, cultural, economic și istoric al Transilvaniei, populația predominant maghiară a orașului-comoară în secolul 15. a fost pe jumătate maghiară, pe jumătate săsească.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1882
În 1889 îl găsim pe Egedy Lajos în fruntea stației din Cluj-Napoca, care însă a fost mutat din consiliul de administrație la departamentul de audit al veniturilor. În locul lui a fost numit Hauda Nándor.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1889
Acesta din urmă a îndeplinit această funcție doar timp de un an, fiind urmat de Krimszky Géza între 1890 și 1893.
Oesterreichisch-Ungarischen Eisenbahn-Unternehmungen, 1890
La mijlocul anului 1893 Krimszky a fost înlocuit cu Lósy Béla – numele lui apare scris atât Losy cât și Loósy –, care a administrat funcționarea căii ferate din Cluj mai mult de un deceniu. Alături de alți membrii ai consiliului de administrare în 1910 își dă demisia, însă rămâne șef de stație în prima jumătate a anului următor.
Publicaţia Oficială a Căilor Ferate Regale Ungare, 1910
În 1889, după Lósy Béla îl găsim pe Asztalos Sándor în fruntea stației din Cluj-Napoca. Asztalos a rămas şef de staţie în Cluj-Napoca până la sfârşitul Primului Război Mondial (1918).
Arhivă MÁV, 1915
Mai apoi, deși din punct de vedere administrativ Ardealul de Nord, și implicit Cluj-Napoca au aparținut Ungariei, după 1918 țara practic a fost invadată – astfel nu este de mirare că despre șefii de stație ai MÁV deținem date doar până în acest an. Urmează mai mult de două decenii de stăpânire românească, iar după 30 august 1940, după cel de-al doilea Dictat de la Viena, Ardealul de Nord și Ținutul Secuiesc devin din nou regiuni ale Ungariei.
Urmează noua „lume maghiară", iar în scurt timp MÁV își extinde „puterea" pe teritoriile revenite, astfel la Cluj este numit șef de stație Elekes András.
Arhivă MÁV, 1943
Clujul are și o istorie maghiară
Având în vedere cele de mai sus, putem concluziona: chiar dacă unora nu le place, în Cluj-Napoca maghiarii nu există „doar așa". Sute de ani la rând au construit, au administrat, și au locuit în cel mai important oraș al regiunii ardelene. Acum, când au ieșit la iveală numele șefilor de stație de până la 1945, necunoscuți, ai Căilor Ferate Maghiare (MÁV), dorim ca conducerea CFR Cluj să schimbe tăblița din gară, și să monteze una nouă, pe care să poată fi citite numele care lipsesc. Asta pentru că și acestea fac parte din trecutul și istoria Clujului*:
1870-1878: Virányi István
1880: Kugler Mihály
1882-1888: Egedy Lajos
1889-1890: Hauda Nándor
1890-1893: Krimszky Géza
1893-1911: Lósy Béla
1912-1918: Asztalos Sándor
1941-1943: Elekes András
